Toarce-ntruna pe cuptor,
Fără fus, fără fuior
Dar cum simte-un șoricel
Se repede după el.
(pisica)
Un prieten credincios
Fără frică bătăios,
Hoțul frică de el are
Când îi iese în cărare,
Poți să spui cum se numește
Cel ce curtea ți-o păzește?
(câinele)
Cenușiu și tare mic,
El se teme de pisic,
Stă pitit, deoarece
Se numește.
(șoarece)
Cu râtul el scormonește,
Pământul îl răscolește,
El crește în bătătură,
Ne dă carne și untură.
(purcelul)
Care mamă și-a lăsat
Iezișorii-n casă
Și-n pădure a plecat
După iarbă grasă?
(capra)
Lâna ei e bună
De ciorapi de lână
Bunicuța-i face,
Pe când lâna toarce.
(oaia)
Duce veste
Ca-n poveste
Și oricui el știe-a spune
Că e semnul păcii-n lume.
(porumbelul)
A venit baba din munți
Peste râuri făcând punți
Și a prins spunând povești
Flori de gheață la ferești.
(iarna)
Iarna-n frig, vara la soare,
Neschimbat e la culoare!
(bradul)
Parc-ar fi niște petale,
Ori steluțe ce dansează
Norii le presară iarna
Și pe gene ți le asază.
(fulgii de nea)
Care floare
Parcă-i soare?
(floarea soarelui)
Bucățica de cărbune,
Cu veșmânt de lemn,
Pe hârtie lasă urme
Scriind orice semn.
(creionul)
Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrățele
Să puteți scrie pe ele.
(caietul)
Are foi și nu e pom,
Îti vorbește ca un om
Și cu cât o îndrăgești
Tot mai mult o folosești.
(cartea)
Zi și noapte,
Stau de pază;
N-am picioare
Și tot umblu;
N-am nici mână
Și tot bat.
(ceasul)
O mie de frățiori,
O mie de dințișori
Stau înfipți câte și-o mie
Într-un fund de farfurie.
(floarea soarelui)
Clopoțel mititel
Cine sună lin din el?
Nimeni! Nimeni!
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată țara
Că sosește primăvara.
(ghiocelul)