Dragostea 

trăieşte din speranţă şi moare atunci când moare speranţa.

Este o flacără care se stinge în lipsa combustibilului.
Iubirea adevărată nu moare nicioadată în sufletul omului, ba îl
însoţeşte şi dincolo, până în sânul nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde
rădăcină în inima mânjită de ură.

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu

pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie. Nu se poarta
necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau. Nu se
bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar. Acopera totul, crede totul,
nadajduieste totul, sufera totul. Romanul “Ion’’ sustinuta de o serie de
temesubordonate: tema inavutirii, a iubirii, a familiei, conditiei femeii si a conditiei
intelectualului(invatatorul). 

Totodată, de menționat este și faptul că tema iubirii și tema pământului se află în

opoziție. Pe de o parte, observăm setea lui Ion pentru pământ, iar pe de cealaltă
parte, dorința protagonistului de a-și împlini dragostea alături de Florica

Dragostea e ca o luncă înflorită, plină de miresme îmbătătoare pe care dacă

cineva le-a respirat o dată,uită totul şi tânjeşte veşnic după ea.

Dragostea este cel mai nobil sentiment trăit de oameni. Prin dragoste învățăm să
iubim, să respectăm și să trăim. Din dragoste mai învățăm și să privim oamenii
mai frumos, să zâmbim și să fim mai optimiști, dar tot ea, dragostea ne duce spre
suferință, spre lacrimi și ură. Ce știm noi și nu știu părinții noștri? Nimic. Ce știu
părinții noștri și nu știm noi? Totul. Dar ce învățăm noi la această vîrstă fragilă,
este iubirea. Cel mai frumos sentiment simțit vreodată a fost, este și va fi iubirea.
Dragostea este cea mai frumoasă și melodioasă parte a vieții. Iubim patria,
religia, părinții, neamul, dar ne îndrăgostim cu trup și suflet de acea persoană cu
care ne decidem să trăim tot restul vieții. Dragostea este cel mai simplu joc jucat
vreodată, pentru că a iubi o ora este animalic, pentru a iubi o zi este omenesc, a
iubi o viață este ceva îngeresc, dar a iubi o viață întreagă pe o singură ființă este
divin. Nu este nevoie de motive pentru a fi îndrăgostit. Ea nici macar nu se
explică în cuvinte, ne vine greu să scrim și să explicăm ceea ce simțim atunci
cînd suntem îndrăgostiți. Dragostea este oarbă, cînd iubești pe cineva nu auzi pe
nimeni, nu vezi nici o greșeală a persoanei iubite și ierți totul. O să inchei acest
eseu prin a vă spune că prima dragoste nu se uită, dar ultima le intrece pe toate
si acea ultima dragoste este unica din vietile noastre.