Rolul proceselor cognitive superioare in

viața pasihică a individului

Caracterul actional si de activitate al gandirii este evidentiat atat prin
operatiile generale cat mai ales prin operatiile specifice ale gandirii sau
asa-numitului comportament intelectual. Inca din secolul trecut,
filosoful E. Mach a formulat constatarea: „gandirea este un experiment
mintal”, intuind prezenta in procesul reflexiunii a unor actiuni mintale.
In mod explicit se va referi la ele Edmond Goblot, in tratatul sau de
logica aparut la sfarsitul primului razboi mondial. Capitolul referitor la
rationamentul deductiv scoate in relief sterilitatea silogismului a carui
concluzie nu aduce nimic nou fata de premise. Progresul gandirii, arata
logicianul francez, presupune efectuarea unor constructii, a unor actiuni
reale sau mintale si a unor acte de constatare a rezultatelor obtinute.
Caracterul  actional si de activitate al gandirii este evidentiat atat prin
operatiile generale cat mai ales prin operatiile specifice ale gandirii sau
asa-numitului comportament intelectual. Inca din secolul trecut,
filosoful E. Mach a formulat constatarea: „gandirea este un experiment
mintal”, intuind prezenta in procesul reflexiunii a unor actiuni mintale.
In mod explicit se va referi la ele Edmond Goblot, in tratatul sau de
logica aparut la sfarsitul primului razboi mondial. Capitolul referitor la
rationamentul deductiv scoate in relief sterilitatea silogismului a carui
concluzie nu aduce nimic nou fata de premise. Progresul gandirii, arata
logicianul francez, presupune efectuarea unor constructii, a unor
actiuni reale sau mintale si a unor acte de constatare a rezultatelor
obtinute.
 Judecata este o asertiune (Ed. Goblot) despre anumite relatii,
proprietati, asupra unor obiecte, fenomene caracterizata
prin  afirmarea sau negarea acestor relatii Sunt mai multe feluri de
judecati, preocupare importanta pentru logician care studiaza valoarea
lor de adevar. Logica moderna tinde sa nu deosebeasca termenii
„judecata” si „propozitie” - judecatile ar fi „propozitii logice”. Din punct
de vedere psihologic, este necesar sa facem o deosebire transanta intre
aceste notiuni, deoarece cand elevul memoreaza pe dinafara o
propozitie, aceasta constituie un automatism verbal, lipsit de o
adeziune personala, de convingere, avand o slaba influenta asupra
conduitei sale.

Judecata adevarata se deosebeste de unele propozitii invatate, prin

existenta adeziunii, a convingerii. Convingerea este esentiala pentru a
considera o propozitie ca fiind o judecata, un act de gandire. Existenta
convingerii ridica insa probleme. Ea presupune o sinteza mintala care
uneori nu se poate realiza, cel putin in cazul unor tulburari mentale. De
exemplu, un psihastenic spunea: „stiu ca ce spuneti e adevarat,
ratiunea imi spune ca e adevarat, dar totusi nu ma pot convinge, ma
indoiesc!”

Rationamentul este acea forma de gandire in care, pornind de la una

sau mai multe judecati, obtinem o alta judecata. Sunt mai multe feluri
de rationamente: rationamente deductive, desfasurate numai pe planul
verbal abstract; rationamente inductive, cand pornim de la fapte pentru
a formula judecati generale si rationamente analogice intemeiate pe o
asemanare considerata importanta. Logica se ocupa de valoarea lor de
adevar. Din punct de vedere psihologic, ele ne intereseaza numai in
masura in care intervin in rezolvarea unei probleme, ca mecanism
psihologic care ne aduce in constiinta anumite premise si solutii. Inainte
de a aborda aceasta tema centrala a gandirii, trebuie sa analizam actul
de intelegere care sta la baza oricarei incercari de a solutiona o
dificultate.

Rolul gandirii este evidentiat in activitatea de invatare si a eficientei

acesteia in primul rand prin functia de intelegere conferita si specifica
gandirii. Sunt probleme, situatii, evenimente, relatii etc. care nu pot fi
„descifrate” doar ca simpla reflectare senzoriala, ci implica in mod
necesar aportul gandirii si in mod deosebit al functiei comprehensive a
acesteia.

Intelegerea consta in stabilirea unei relatii importante intre ceva

necunoscut si ceva dinainte cunoscut. Exista o intelegere nemijlocita,
directa, bazata pe o experienta repetata anterior: cuvintele limbii
materne, fenomenele familiare, atitudinile obisnuite ale celor din jur se
inteleg imediat, fara nici un efort. Intelegerea mijlocita este aceea care
se obtine in urma unor eforturi actuale de gandire, eforturi de scurta
durata, ori, dimpotriva, care solicita timp indelung.

Educarea gandirii. Daca pana in prezent am evidentiat

rolul gandirii in activitatea didactica si educationala,
trebuie sa demonstram ca raportul gandire – educatie nu
este nici unilateral si nici univoc, ci intre ele se instituie
permanente raporturi de interconditionare. Cu alte
cuvinte, gandirea suporta modificari si se dezvolta in
primul rand prin intermediul educatiei, in mod deosebit a
educatiei intelectuale.