Ideologia revolutiei franceze

Revolutia Francezã nu ne-a lãsat mostenire o singurã idee, ci un complex de idei. Dacã nu
izbutim sã le dãm fiecãreia de urma, sã distingem pe una de cealaltã, riscam nu numai o
gresitã informatie asupra trecutului, ci si periclitarea bazelor pe care se poate cladi viitorul. In
complexul ideologic al Revolutiei Franceze sunt idei perimate astazi si idei care pot fi de folos
zilei de mâine. De aceea opera Revolutiei Franceze nici nu poate fi atacata in bloc si nici nu
poate fi acceptata in bloc. Cine n'a Anteles acest lucru, nu va putea lamuri contradictia ce ar
descoperi-o între teza sustinutã de Ion Mota si teza lui Codreanu privitor la aceeasi problema.
Ion Mota preamareste principiile Revolutiei Franceze, libertate, egalitate, fraternitate,
afirmand ca ele sunt de origine crestina, in vreme ce Corneliu Codreanu reneagã statul lãsat
mostenire de Revolutia Franceza si crede despre el cã îsi traieste ultimele clipe. In realitate
ambele puncte de vedere sunt exacte, numai ca ele se referã la notiuni cu totul aparte.
    In momentul Revolutiei Franceze se împletesc de fapt trei idei de natura diferita. Ele
înseamna mai întâi triumful conceptiei de viata liberalo-burgheze împotriva sistemului feudal
de organizare a societãtii. Aici este vorba de ideal, de o formula de existenta care îsi face loc
în gândirea si în actiunea omului modern. Acest continut ideologic, individualismul burghez,
este permanent confundat cu democratia, -o alta inovatie a Revolutiei Franceze- care
reprezinta o tehnica politica, un nou mod de participare a cetatenilor la viata de stat.
Cetatenii nu se mai lasa guvernati de clasele privilegiate, ci de reprezentantii lor liber alesi. In
sfarsit, tot ansamblul revolutionar de la 1789 consacra si ideea nationala ca forta propulsoare
a istoriei. Pana la aceasta data principiul monarhic domina in viata popoarelor. Revolutia
Franceza a creat ambianta necesara unificarii politice a natiunilor europene. Armatele lui
Napoleon raspandeau in sufletul popoarelor si nadejdea eliberarii lor de sub jugul diverselor
imperialisme, traditie care a continuat si in sec. XX, devenind un element caracteristic al
politicii franceze de pe continent. Pentru a ne da seama de aspectul national al Revolutiei
Franceze, sa analizam -cum ne indeamna si Ion Mota- mai degraba spiritul Marseillaise-i
decat lucrarile enciclopedistilor.
    Care din aceste idei mai sunt viabile astazi si pot concura la edificarea viitorului? Idealul
burghez apartine unei faze depasite a istoriei. Ideea de profit in economie nu se mai poate
prevala singura de toate avantajele muncii unui popor, dupa cum o viata centrata exclusiv pe
egoismele individuale nu mai e o solutie pentru timpurile de fata. Societatea burghezo-
capitalista e pe cale de disparitie si la tipul de stat care reflecta aceasta societate se referea
Corneliu Codreanu, anuntându-i iminenta prabusire. Dar trecerea "în istorie" a societatii
burghezo-capitaliste nu inseamna nimicirea democratiei. Cele doua notiuni nu sunt
indisolubil legate. Democratia supravietuieste liberalismului, pentru ca nu e grevata de nici
un continut ideologic. Prin mijlocirea ei se pot exprima cele mai felurite opinii politice sau
crezuri sociale. Democratia nu blocheaza caile viitorului, atunci cand e aplicata cu sinceritate,
atunci când nu se recurge la subterfugii, pentru a impiedica noile curente de idei. Ideile de
libertate, egalitate si fraternitate nu sunt accidente ale istoriei, ci reprezinta un element de
durata al ei, pentru ca e o forma care nu angajeaza fondul. Ca atare, democratia nu poate fi
nici "liberala" nici "socialista" nici "legionara" si nici "populara". Ea serveste numai de cadru
de expresie unor idealuri sociale si politice in continua prefacere.
    Un atribut de tipul celor de mai sus, adaugat notiunii de democratie inseamna ca a
intervenit o falsificare in gandirea sau aplicarea ei.
    Daca vrem totusi sa descoperim in democratie o semnificatie mai inalta decat întruchiparea
unei excelente tehnici politice, atunci trebuie sa ne adresam in domeniul spiritual.
Democratie inseamna respectul persoanei umane. Toti oamenii fiind facuti dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu, intre ei nu pot exista privilegii sau inegalitate de tratament. In
sensul acesta Ion Mota atribuia principiilor de libertate, egalitate si fraternitate o origine
crestina. Pe de alta parte, sa ne amintim ca responsabilitatile individuale sunt mai extinse
decat propria persoana. Faptele bune sau rele ale unui individ se înregistreaza în istoria unui
neam. Dat fiind aceasta dubla apartenenta si responsabilitate a individului (si neamului), nici
un membru al unei colectivitati nationale nu poate fi exclus de la faurirea destinului ei. Numai
o natiune in care acest respect este real si eficace poate deveni o mare natiune.
    A treia idee a Revolutiei Franceze, ideea nationala, va continua sa framante sufletul
popoarelor europene atata vreme cat acestea nu si-au delimitat definitiv conturul lor politico-
geografic. Ideea nationala odata saturata, un popor are de ales in doua directii: sau
degenereaza in imperialism, sau se converteste la nationalism, adica se realizeaza pe axa lui
interioara. Un popor ce a izbutit sa-si intruneasca toti membrii lui sub aceeasi suveranitate
este ispitit sa-si însuseasca portiuni straine de teritoriul lui etnic. De la acest pãcat nu-l poate
salva decat expansiunea lui în domeniul spiritului si al culturii.