Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova
Academia ,,Ştefan Cel Mare’’ a MAI.
Catedra: Ştiinţe poliţieneşti şi socio – umane.

Disciplina: Dreptul Familiei.

Referat
Tema: Tutela si curatela minorului

Elaborat de: Ciudin Andrei

Studentul grupei academice: 221,
Anul II de studii, sergent inferior de poliţie.

Verificat de: …………………..

Chişinău - 2015

1
 Cuprins:

1.Tutela si curatela minorului

1.1 Noţiunile de tutelă şi curatelă

1.2 Drepturile şi îndatoririle tutorelui
1.3 Încetarea tutelei

2. Curatela minorului
2.1 Atribuţiile autorităţilor abilitate
2.2 Atribuţii privind curatela minorului

3. - Ocrotirea unor categorii de minori

3.1 Minorii ocrotiţi
3.2.  Măsurile de ocrotire şi cele educative
3.3. Ocrotirea minorilor care au săvârşit fapte penale Aceste măsuri sunt prevăzute
în legi speciale.
3.4. Durata măsurilor de ocrotire
3.5. Probleme de procedură
3.6. Alocaţia de întreţinere

4. Concluzie.
5. Bibliografie

2
 1.Tutela si curatela minorului

1.1 Noţiunile de tutelă şi curatelă

1. Tutela minorului reprezintă ansamblul dispoziţiilor legale prin care se
înfăptuieşte ocrotirea acestuia când este lipsit de ocrotire părintească; ea se exercită
în interesul exclusiv al minorului (art. 114 şi art. 123, C. fam.), este o sarcină
socială obligatorie (art. 118, C. fam.), personală şi gratuită, ca şi în Dreptul roman.
Conform art. 40 din Legea nr. 272/2004, tutela se instituie în situaţia în care
ambii părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor
părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub
interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, precum şi în cazul în care, la
încetarea adopţiei, instanţa judecătorească hotărăşte că este în interesul copilului
instituirea unei tutele.
Tutela se instituie, conform legii, de către instanţa judecătorească în a cărei
circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul. Pot fi tutori
persoanele fizice sau1 soţul şi soţia împreună, care au domiciliul în România şi nu
se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege. Persoana
fizică sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată de către Direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi
condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în
îngrijire. Evaluarea se realizează de către Direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate
membrilor familiei extinse a copilului (art. 41).
Instanţa judecătorească numeşte cu prioritate ca tutore, dacă motive întemeiate
nu se opun, o rudă sau afin ori un prieten al familiei copilului, în stare să
îndeplinească această sarcină, ţinându-se seama de relaţiile personale, de
apropierea domiciliilor, precum şi de opinia copilului (art. 42).

1
Codul Familiei al RM din26.10.2000

3
 Art. 117, C. fam., stabileşte incapacităţile speciale de a fi tutore, iar art. 118
din acelaşi cod prevede situaţiile în care sarcina de tutore se poate refuza: cel ce are
vârsta de 60 ani împliniţi, femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8
ani, cel care creşte sau educă doi sau mai mulţi copii, cel care exercită o altă tutelă
sau curatelă, cel care din cauza infirmităţii sau a altor motive bine întemeiate, nu ar
putea să îndeplinească această sarcină.
1.2 Drepturile şi îndatoririle tutorelui
a)  Privind persoana minorului. Drepturile şi îndatoririle tutorelui cu privire la
persoana minorului au acelaşi conţinut ca şi drepturile şi îndatoririle părinteşti (art.
122, 123, 125 şi 136, C. fam.) şi se exercită numai în interesul minorului cf.
art. 114, C. Fam.
b)  Privind bunurile minorului. Tutorele reprezintă pe minor în actele juridice
dacă are vârsta până la 14 ani şi îi încuviinţează actele, dacă are vârsta între 14-18
ani (art. 124, 133, C. fam.). Există şi acte pe care minorul le poate face singur, fără
a avea nevoie de vreo încuviinţare:
-   acte de Dreptul familiei (ex.: minorul în vârstă de 16 ani să se poată căsători,
minorul care a împlinit vârsta de zece ani trebuie să consimtă la adopţie,
recunoaşterea de maternitate sau paternitate);
-   acte din domeniul Dreptului muncii (minorul exercită singur drepturile şi
execută tot astfel obligaţiile izvorâte 2din contractul de muncă);
-   acte din domeniul Dreptului civil (minorul în vârstă de 16 ani să-şi facă singur
testamentul, dar nu poate da mai mult de jumătate din bunurile de care poate
dispune majorul prin testament; acceptarea unei donaţii dacă este fără sarcini sau
neafectată de modalitatea condiţiei; acte juridice de valoare patrimonială măruntă).
Drepturile şi îndatoririle tutorelui sunt prevăzute de lege în interesul minorului,
răspunderea acestuia pentru abaterile săvârşite în exerciţiul acestora poate fi, după
caz, civilă, penală ori contravenţională.

2
http://www.parajurist.md/rom/ce-este-tutela-si-curatela-copiilor/

 http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/031_-_Dreptul_familiei.pdf

4
1.3 Încetarea tutelei
Cazurile de încetare a tutelei şi încetare a funcţiei tutorelui. Tutela ia sfârşit
prin ajungerea minorului la majorat sau prin decesul acestuia intervenit înainte de a
deveni major, precum şi în cazurile în care au încetat motivele care au determinat
instituirea ei. Încetarea funcţiei tutorelui se produce prin: moartea tutorelui,
îndepărtarea tutorelui (art. 138, C. fam.) sau înlocuirea tutorelui (art. 118, C. fam.).
La încetarea tutelei ori încetarea funcţiei tutorelui, se ridică problema efectuării
socotelilor şi a predării bunurilor minorului, în condiţiile
art. 140, C. fam.
2. Curatela minorului
Curatela este o instituţie de ocrotire juridică a intereselor unei persoane care
poate fi capabilă, cu capacitate de exerciţiu restrânsă, ori lipsită de capacitate de
exerciţiu. Curatorul se numeşte, după I. P. Filipescu, în următoarele situaţii:
a)   când există contrarietate 3de interese între părinte ori tutore şi minor (art. 132
şi 105, C. fam.);
b)  când, din cauza bolii ori din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat
să îndeplinească un anumit act în numele persoanei pe care o reprezintă sau ale
cărei acte le încuviinţează (art. 152, lit. c, C. fam.);
c)   când, până la numirea tutorelui unui minor neinterzis (fie pentru prima dată, fie
în cazul înlocuirii tutorelui cu altul), este nevoie de timp şi se impune luarea unor
măsuri provizorii, între care numirea unui curator (art. 139, C. fam.);
d)  când s-a făcut o cerere de punere sub interdicţie a unui minor lipsit de ocrotire
părintească şi căruia nu i s-a instituit însă tutela, aşadar până la soluţionarea cererii
de punere sub interdicţie (art. 146, C. fam.).
Ocrotirea minorului aflat sub curatelă se înfăptuieşte prin reprezentarea
acestuia dacă nu a împlinit 14 ani şi prin încuviinţarea actelor minorului cu
capacitate de exerciţiu restrânsă (între 14-18 ani). Încetarea curatelei se produce
3
Codul Familiei al RM din26.10.2000

 Note de curs Dreptul Famileii Marcela Mariț

5
dacă au încetat cauzele care au determinat instituirea ei sau o dată cu încetarea
incapacităţii ori a restrângerii capacităţii de exerciţiu. Din art. 142, C. fam., rezultă
că poate fi pus sub interdicţie şi minorul.
2.1 Atribuţiile autorităţilor abilitate
Autoritatea abilitată, precum şi celelalte organe implicate, prevăzute de art. 41 şi
42 din Legea nr. 272/2004, au atribuţii în legătură cu tutela minorului, curatela
acestuia şi cu punerea sub interdicţie a minorului.
a. Atribuţii privind tutela minorului, şi anume:
-    deschiderea tutelei şi numirea tutorelui (art. 113 şi 116, C. fam.);
-    până la intrarea în funcţie se poate lua măsura provizorie a numirii unui curator
(art. 119 şi 139, C. fam.);
-   comunicarea numirii tutorelui acestuia în scris (art. 119, C. fam.);
-   afişarea deciziei de numire a tutorelui la sediul primăriei
(art. 119, C. fam.).
Cu privire la ocrotirea minorului prin tutelă, în timpul acesteia, autoritatea
abilitată are următoarele atribuţii:
-   trimiterea unui delegat care să verifice la faţa locului şi în prezenţa tutorelui
situaţia tuturor bunurilor minorului, întocmind un inventar care se supune spre
aprobare autorităţii abilitate (art. 126, C. fam.);
-   stabilirea sumei anuale care este necesară minorului pentru întreţinerea sa şi
administrarea bunurilor (art. 127, C. fam.);
-   încuviinţarea actelor juridice privitoare la bunurile minorului, care depăşesc
dreptul de administrare. Încuviinţarea se dă tutorelui, când minorul are sub 14 ani,
ori minorului când are peste această vârstă (art. 130, C. fam.);
-   încuviinţarea ridicării sumelor depuse pe numele minorului la casele de
păstrare, care întrec nevoile întreţinerii lui şi ale administrării bunurilor sale,
precum şi a titlurilor de valoare depuse la casele de păstrare (art. 131, C. fam.);
-   numirea unui curator ori de câte ori se ivesc interese contrare între tutore şi
minor, altele decât acelea care atrag excluderea ori îndepărtarea de la tutelă
(art. 132, C. fam.);
6
 -   încuviinţarea dată minorului pentru schimbarea felului învăţăturii ori
pregătirii profesionale sau de a avea o altă locuinţă decât aceea a tutorelui (art. 137
şi art. 122, C. fam.);
-   acordarea tutorelui, prin apreciere, a unei remuneraţii (art. 121, C. fam.);
-   exercitarea unui control efectiv şi continuu asupra activităţii tutorelui, putând
cere colaborarea organelor administraţiei de stat şi a instituţiilor de ocrotire
(art. 136, C. fam.);
-   primirea dărilor de seamă, anuale şi generale, verificarea gestiunii şi descărcarea
tutorelui (art. 134, 135, 136, C. fam.);
-   dacă este cazul, îndepărtarea tutorelui de la tutelă (art. 138, C. fam.) ori
înlocuirea tutorelui (art. 117 şi118, C. fam.).
2.2 Atribuţii privind curatela minorului,
şi anume:
- instituirea curatelei, în condiţiile legii (art. 132, 152 şi 153, C. fam.);
-   în anumite cazuri şi condiţii, dă instrucţiuni curatorului (art. 155, C. fam.);
-   încuviinţarea unor acte ce urmează a fi săvârşite cu privire la bunurile
persoanei aflate sub curatelă;
-   exercitarea controlului asupra felului în care curatorul îşi îndeplineşte
atribuţiile:
- înlocuirea curatorului ori ridicarea curatelei (art. 157, C. fam.). Cu privire la
minorul interzis, atribuţiile sunt corespunzătoare,
dar privind tutela minorului (art. 147, C. fam.).
3. - Ocrotirea unor categorii de minori
3.1  Minorii ocrotiţi
În spiritul art. 49 din Constituţie, mod., Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 stabileşte
categoriile de minori supuşi ocrotirii şi anume:
a) minorii ai căror părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi sau în orice
altă situaţie care duce la instituirea tutelei, dacă nu au bunuri sau alte
mijloace materiale proprii şi nu există persoane care au fost obligate

7
sau care pot fi obligate să-i întreţină. Pentru a se găsi în această
situaţie, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- este lipsit de familie, de îngrijirea părinţilor, deoarece există unul din cazurile de
instituire a tutelei;
- nu are bunuri sau alte mijloace materiale proprii;
-   nu există persoane care au fost obligate la întreţinerea minorului sau care pot fi
obligate să-l întreţină;
b) minorii care, fiind deficienţi, au nevoie de îngrijire specială ce nu le poate fi
asigurată în familie, cf. Legii nr. 53/1992, mod. Alocaţia de întreţinere pentru
minorii încredinţaţi unei familii sau persoane sau aflaţi în plasament familial, pe
baza prevederilor legale, se stabileşte la nivelul unui salariu minim brut pe ţară, pe
toată durata cât aceştia se află în întreţinerea completă a unei instituţii de ocrotire.
Principalele deficienţe sunt cele de vedere, de auz, de vorbire, de dezvoltare
intelectuală;
c)  minorii a căror dezvoltare fizică, morală sau intelectuală, ori a căror sănătate
este primejduită în familie;
d) minorii care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu răspund penal,
sau sunt expuşi să săvârşească asemenea fapte, ori ale căror purtări contribuie la
răspândirea de vicii sau deprinderi imorale în rândul altor minori.
3.2.    Măsurile de ocrotire şi cele educative
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 reglementează, după caz, măsurile de ocrotire
şi cele educative corespunzătoare diferitelor categorii de minori. Măsurile de
ocrotire sunt plasamentul familial,încredinţarea minorului unei familii sau
persoane şi încredinţarea minorului unei in4stituţii de ocrotire, iar măsurile
educative, supravegherea deosebită şi internarea minorului într-o şcoală specială de
reeducare.

4
Codul Familiei al RM din26.10.2000

 Note de curs Dreptul Famileii Marcela Mariț

8
 a. Plasamentul familial constă în încredinţarea minorului unei
familii (soţ şi soţie) sau unei persoane care consimte la aceasta şi
doreşte să-i asigure întreţinerea şi celelalte condiţii pentru creştere şi
educare. Pot beneficia de această măsură minorii aflaţi în dificultate,
fiind vorba numai de aceia a căror sănătate este primejduită în familie.
Persoana poate primi minorul în plasament familial dacă consimte la aceasta şi
prezintă condiţii morale şi materiale necesare şi se dispune la nivelul Prefecturilor
judeţene şi Primăriilor municipale şi orăşăneşti; încuviinţarea se dă, după caz, de
către tutore sau de către părinţi.În caz că părinţii nu se înţeleg în încuviinţarea
acestei măsuri, decide autoritatea abilitată, după ce ascultă pe părinţi, aşa cum cere
interesul minorului (art. 99, C. fam.). Drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire
la bunurile minorului, fiind vorba de aceia a căror sănătate este primejduită în
familie, sunt exercitate, după caz, de ambii părinţi sau de unul din ei;
b. Încredinţarea minorului unei familii sau persoane, măsură de
care pot beneficia minorii faţă de care urma să se dispună plasamentul
familial, dar nu a fost posibil acest lucru, precum şi minorii a căror
dezvoltare fizică morală şi intelectuală este primejduită în familie.
Familia sau persoana căreia i s-a încredinţat minorul are faţă de acesta
drepturile şi îndatoririle ce, potrivit legii, revin părinţilor privitoare la
persoana copilului. Dacă părinţii consideră că persoana căreia i s-a încredinţat
minorul nu îl creşte cum ar trebui, ei pot cere Comisiei pentru ocrotirea minorilor
să fie încredinţat unei alte familii sau persoane. Drepturile şi îndatoririle ce revin
părinţilor cu privire la bunurile minorului rămân acestora sau tutorelui; spre
deosebire de plasamentul familiei, încredinţarea minorului unei familii sau
persoane se poate dispune şi fărăîncuviinţarea părinţilor ori a tutorelui;
c. Încredinţarea minorului unei instituţii de ocrotire

9
 Acest5e instituţii de ocrotire diversificate în raport de vârstă, dezvoltare
psihomotorie şi situarea concretă a minorilor ce au nevoie de ocrotire sunt: leagăne
pentru copii în vârstă de până la trei ani, case de copii preşcolari şi şcolari,
grădiniţe, şcoli şi licee pentru deficienţii recuperabili, cămine şcolare şi cămine
atelier pentru deficienţii parţialrecuperabili, cămine pentru deficienţii
nerecuperabili, şcoli profesionale şi licee de specialitate pentru deficienţii
recuperabili.Încredinţarea minorilor unei instituţii de ocrotire se dispune de către
Comisia pentru ocrotirea minorilor şi se poate face şi fără încuviinţarea părinţilor
ori a tutorelui. Instituţia de ocrotire căreia i-a fost încredinţat minorul se găseşte în
situaţia juridică a familiei sau persoanei căreia i se încredinţează minorul.
d. Supravegherea specializată este o măsură educativă şi se poate dispune faţă
de minorii prevăzuţi de art. 67 urm. din Legea nr. 272/2004, respectiv cei care au
săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu răspund penal, cei care nu au
săvârşit fapte penale, dar sunt expuşi să săvârşească asemenea fapte, cei care
contribuie prin purtarea lor la răspândirea de vicii sau deprinderi imorale în rândul
altor minori. Supravegherea deosebită constă în lăsarea minorului în grija
părintelui sau a tutorelui, punându-li-se în vedere că au îndatorirea de a-l
supraveghea îndeaproape, în scopul îndreptării sale şi se dispune de către Comisia
pentru ocrotirea minorilor. Această măsură nu produce efecte în ceea ce priveşte
exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti cu privire la persoana şi bunurile
copilului. După un an de supraveghere, se reexaminează hotărârea comisiei,
putându-se da una din următoarele soluţii: menţinerea supravegherii, ridicarea
măsurii sau internarea într-o şcoală specială de reeducare.
e. Internarea într-o şcoală specială de reeducare din subordinea
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, măsură ce se
dispune de către Comisia pentru ocrotirea minorilor, este educativă şi
se aplică numai minorilor în vârstă de cel puţin zece ani.

5
Codul Familiei al RM din26.10.2000

 Note de curs Dreptul Famileii Marcela Mariț

10
Supravegherea deosebită şi internarea într-o şcoală de reeducare nu
trebuie confundate cu măsurile educative prevăzute de Codul penal, în
art. 100, sau cu obligaţia de tratament medical şi internarea medicală,
care sunt măsuri de siguranţă prevăzute de Codul penal (art. 113 şi
114), care se iau faţă de persoanele care au comis fapte penale
(art. 111, alin. 2, din C. penal).
3.3.  Ocrotirea minorilor care au săvârşit fapte penale  Aceste măsuri sunt
prevăzute în legi speciale.
3.4.  Durata măsurilor de ocrotire
Plasamentul familial şi încredinţarea minorului, cu plata alocaţiei de întreţinere,
durează până la absolvirea învăţământului obligatoriu. Internarea în casele de
copii, în şcolile pentru deficienţi recuperabili, în căminele-şcoală pentru deficienţii
parţial recuperabili cu plata alocaţiei de întreţinere, durează până la absolvirea
învăţământului obligatoriu.
Internarea minorului într-un cămin pentru deficienţi nerecuperabili durează
până la majorat. Măsura supravegherii deosebite durează până la îndreptarea
minorului, dar nu mai puţin de un an şi fără a depăşi vârsta de 18 ani. Rezultă că
supravegherea deosebită nu se poate dispune faţă de minorul care a depăşit vârsta
de 17 ani. Internarea într-o şcoală specială de reeducare se ia pe timp nedeterminat.
3.5.  Probleme de procedură
Comisia pentru ocrotirea minorilor are următoarele atribuţii:
a)  ia măsurile de ocrotire şi cele educative privind categoriile de minori
menţionate, cu excepţia plasamentului familial;
b)  urmăreşte dezvoltarea minorilor faţă de care s-au luat măsuri de ocrotire,
examinează cererile acestora şi, dacă este cazul, sesizează instituţiile de ocrotire
sau organele care îi sunt subordonate.
Competenţa teritorială a comisiei este determinată de localitatea în care se află
domiciliul minorului, dacă legea nu prevede altfel, şedinţele nu sunt publice, în
faţa acesteia fiind chemaţi părinţii sau tutorele, precum şi minorul care a împlinit

11
zece ani, orice altă persoană care poate da relaţii în cauză, iar hotărârile sunt
executorii.
Părinţii sau tutorele, familia ori persoana căreia i s-a încredinţat minorul,
procurorul, Autoritatea tutelară şi minorul care a împlinit vârsta de 14 ani pot face
contestaţie împotriva hotărârilor comisiei, cu exceopţia acelora prin care s-a aplicat
o amendă, în termen de cinci zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază
teritorială domiciliază minorul. În cadrul contestaţiei introduse, judecătoria va
stabili şi contribuţia persoanelor obligate la întreţinerea minorilor, faţă de care s-a
luat măsura internării într-o instituţie de ocrotire; hotărârile pronunţate de către
judecătorie sunt definitive. Minorii de peste trei ani sunt trimişi, în caz de nevoie,
centrelor de primire, până la trecerea lor într-o altă instituţie de ocrotire sau până la
luarea altei măsuri în privinţa lor. Cei de până în vârstă de trei ani se primesc în
leagăne de copii pe baza hotărârii Comisiei pentru ocrotirea minorilor în a cărei
rază teritorială au fost găsiţi sau descoperiţi aceştia, iar în caz de urgenţă, la cererea
organelor de poliţie sau a Autorităţii tutelare, comisia urmând a se pronunţa de
îndată.
3.6.  Alocaţia de întreţinere Familia sau persoana care primeşte minorul în
plasament familial ori în încredinţare, are dreptul la o alocaţie de întreţinere care se
face de la Bugetul statului, cuantumul fiind stabilit periodic prin acte normative.

12
 4. Concluzie:
Tutela şi curatela sunt forme de protecţie ce asigură creşterea, îngrijirea, educarea
şi dezvoltarea normală a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească. Tutela şi curatela
se instituie asupra copiilor rămaşi fără ocrotire părinteascăcu scopul de a le acorda
acestora o familie în care să fie educaţi şi instruiţi.
Tutela şi curatela este o sarcină gratuită şi de încredere, care se exercită personal de
către cel ce a fost numit tutore sau curator. Astfel, tutorele sau curatorul se ocupă
personal de creşterea şi educarea copilului aflat sub tutelă şi nu este în drept a
transmite obligaţiile sale altor persoane. În situaţiile când  tutorele sau curatorul
este în imposibilitate de a îşi onora obligaţiile asumate faţă de copilul aflat în
îngrijire (ex. în caz de boală, plecare la muncă peste hotare etc.), la cererea sa
tutela sau curatela se anulează.

13
 5. Bibliografie:

 Codul Familiei al RM din26.10.2000

 Note de curs Dreptul Famileii Marcela Mariț

 http://www.parajurist.md/rom/ce-este-tutela-si-curatela-

copiilor/

 http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul

_1/031_-_Dreptul_familiei.pdf

14