Teste de Eval. Soc. Şi Ps. Generală.2013

Teste de evaluare pentru Sociologie şi Psihologie generală,
Facultatea: Sănătate Publică
1. Sănătatea publică poate fi conceptualizată ca:

a) implicare a statului, a autorităţilor publice pentru asigurarea sănătăţii populaţiei;
b) sistem social şi ca implicare a societăţii pentru protejarea şi promovarea sănătăţii;
c) profesie medicală;
d) ansamblu de cunoştinţe, abilităţi, metode şi tehnici speciale.
e) toate răspunsurile sunt corecte
2. Profesioniştii din sănătatea publică ar trebui să-şi dezvolte:

a) competenţele analitice.
b) competenţele de comunicare.
c) competenţele din domeniul politicilor publice
d) competenţele culturale
e) competenţele din domeniul managementului şi planificării financiare.
3. Psihologia este ştiinţa care se ocupă cu:

a) analiza şi explicarea relaţiilor individului cu lumea înconjurătoare
b) studierea sufletului omului
c) descrierea şi explicarea fenomenelor psihice şi a comportamentului uman.
d) studierea intelectului uman
4. Deosebim anumite orientări distincte cu privire la obiectul de studiu al psihologiei precum 

a) viaţa psihică interioară
b) comportamentul;
c) activitatea, conduita individului
d) personalitatea
e) fenomenele sociale ce se petrec în relaţie cu individul.
5. Psihicul este definit drept:

a) forma cea mai inedită şi perfecţionată de reactivitate a organismului uman.
b) un ansamblu de stări şi procese echilibrate prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare,
şi generalizare.
c) un sistem de orientare şi reflectare propriu animalelor superioare şi oamenilor.
d) produs al adaptării, activităţii şi funcţiei sistemului nervos.
6. Funcţiile finale a psihicului uman reprezintă:

a) orientarea în mediul problematic al existenţei omului
b) adaptarea la mediu.
c) solutionarea eficientă a problemelor
d) crearea unor produse noi superioare
e) toate raspunsurile sunt corecte
7. Specificul distinct al psihicului uman este:

a. conştiinţa
b. gîndirea
c. vorbirea
d. mersul vertical
e. toate raspunsurile sunt corecte
8. După Popescu-Neveanu caracteristicile de bază a psihicului uman sunt:

a) este un model informaţional intern a lumii externe.
b) se supune legii generale a dezvoltării, modificându-se în timp.
c) nu posedă proprietate substanţială (greutate, volum, densitate).
d) poate fi divizat în cîteva substructuri ca: ID; Ego; SuperEgo.
e) este o unitate de ordin relaţional, comunicaţional, informaţional.
9. Curentele psihologice care au influenţat istoria psihologiei sunt:

a) psihanaliza,
b) behaviorismul
c) hipnoza
d) psihologia umanistă
e) psihoterapia
10.În psihologie deosebim anumite tipuri de perspective prin care sunt explicate procesele şi fenomenele psihice 
a) biologică
b) comportamentistă
c) cognitivistă
d) psihanalitică
e) fenomenologică
11.Structura psihicului uman include

a) procese psihice,
b) stări psihice
c) inteligenţă
d) emoţii
e) însușiri psihice
12.Procese psihice reprezintă:

a) reflectarea dinamică a realităţii în diferite forme ale fenomenelor psihice
b) totalitatea de senzaţii, percepţii, memorea, gândire, imaginaţie, vorbire, atenţie, voinţă.
c) produsul final al adaptării, activităţii şi funcţiei sistemului nervos.
d) totalitatea vieţii psihice ale omului
13.Stări psihice alcătuiesc:

a) fonul dispoziţional şi emoţional relativ stabil al activităţilor psihice concretizat în momentul dat.
b) atitudinile şi opiniile noastre
c) valorile şi principiile de viaţă
14.Însuşirile psihice sunt reprezentate prin:

a) formaţiuni stabile care asigură un anumit nivel calitativ şi cantitativ al activităţii şi conduitei omului.
b) temperament.
c) caracter.
d) sfera afectivă.
e) aptitudini.
15.Sistemele personalităţii definite de S. Freud sunt:

a) id-ul
b) ego-ul
c) superego-ul
d) conştient
e) inconştient
16.Funcţiile psihicului rezultă în:

a) funcţia de apărare
b) funcţia de reflectare
c) funcţia de orientare
d) funcţia de mobilizare a resurselor
e) funcţia de autodezvoltare
17.Formele vieţii psihice (ipostaze ale psihicului) sunt:

a) conştiinţa
b) subconştientul
c) inconştientul
d) id-ul
e) ego-ul
18.Id-ul are funcţia de:

a) reglare a comportamentului, de decizie şi compromis.
b) stocare şi depozitare a instinctelor, viselor, conţinuturilor refulate, a energiei erotice.
c) cenzură a comportamentului, gândurilor, emoţiilor prin prisma regulilor morale şi a diverselor norme sociale.
d) formaţiune stabilă care asigură un anumit nivel calitativ şi cantitativ al activităţii şi conduitei omului.
e) fonul dispoziţional şi emoţional relativ stabil al activităţilor psihice concretizat în momentul dat.
19. Ego-ul are funcţia de:

a) reglare a comportamentului, de decizie şi compromis.
b) fonul dispoziţional şi emoţional relativ stabil al activităţilor psihice concretizat în momentul dat.
d) stocare şi depozitare a instinctelor, viselor, conţinuturilor refulate, a energiei erotice.
e) formaţiune stabilă care asigură un anumit nivel calitativ şi cantitativ al activităţii şi conduitei omului.
20.Superego-ul are funcţia de:

a) reglare a comportamentului, de decizie şi compromis
b) formaţiune stabilă care asigură un anumit nivel calitativ şi cantitativ al activităţii şi conduitei omului.
d) stocare şi depozitare a instinctelor, viselor, conţinuturilor refulate, a energiei erotice.
e) fonul dispoziţional şi emoţional relativ stabil al activităţilor psihice concretizat în momentul dat.
21.Printre funcţiile conştiinţei se enumără:

a) funcţia de semnificare sau de cunoaştere
b) funcţia de autosupraveghere
c) funcţia de adaptare
d) funcţia reglatorie
22.Subconştientul include:
a) amintirile
b) automatismele
c) deprinderile,
d) montajele intelectuale sau perceptive stereotipizate
23.Principalele trăsături ale subconştientului sunt:

a) latenţa şi potenţialitatea
b) coexistenţa cu conştiinţa
c) servirea conştiinţei
d) filtrarea şi medierea conţinuturilor
e) orientarea şi reflectarea realităţii
24.Inconştientul cuprinde
a. automatismele
b) reacţiile instinctive,
c) amintirile
d) dorinţele refulate
e) conflictele nerezolvate.
25.Ramurile psihologiei sunt

a) aplicative
b) generale
c) speciale:
d) teoretice
e) practice
26.Sociologia este știința ce studiază:

a) regulile sociale şi procesele din societate care leagă şi separă oamenii
b) viața socială umană, a grupurilor şi societăţilor.
c) societăţile umane, punând accent în special pe sistemele moderne industrializate.
d) societatea în totalitatea sa, natura şi esenţa, structurile şi funcţiile ei
27.Obiectul de studiu al sociologiei se compune din:

a) acţiuni sociale
b) instituţii sociale
c) grupuri sociale
d) realitatea socială şi procesul devenirii şi realizării acesteia.
28.Cele mai răspândite metode de investigare ale sociologiei sunt:

a) interviul
b) sondajul de opinie
c) experimentul
d) observaţia socială
e) studiul de caz
29.Sarcina sociologiei e de a:
a) elabora studii sociologice despre legităţile sociale
b) studia situaţia ce rezultă din transformarea socială şi schimbările prin care trece societatea.
c) analiza şi compara grupurile sociale
d) de a studia mecanismele istorice de constituire ale societăţii
30.Printre fondatorii clasici ai sociologiei se disting câteva personalităţi:

a) Émile Durkheim
b) Titu Maiorescu
c) Max Weber
d) Auguste Comte
e) Carl Marks
31.Funcţiile sociologiei sunt:

a) funcţia critică
b) funcţia explicativ-interpretativă;
c) funcţia de diagnoză socială
d) funcţia predictivă
e) funcţia aplicativ-constructivă (sau praxiologică)
32.Eşantionul reprezentativ statistic este cel care:

a) imprimă cel mai bine problema de cercetare
b) reproduce exact caracteristicile întregului, a populaţiei care este supusă cercetării experimentale.
c) reprezintă grupul de risc
d) reprezintă grupul ţintă
e) reprezintă mai mult de jumătate din populaţie
33.Gradul de reprezentativitate al eşantionului depinde de:

a) mărimea populaţiei.
b) abaterea standard care arată mărimea dispersiei valorilor extreme faţă de cele medii.
c) eroarea admisă.
d) caracteristica centrală.
e) precizia informaţiilor obţinute şi probabilitatea ca aceste date să fie valide.
34.Principalele metode de cercetare utilizate în ştiinţele sociale sunt:

a) observaţia;
b) ancheta;
c) experimentul;
d) studiul de caz;
e) metoda documentară.
35.Principalele etape ale unei anchete sunt:
a) identificarea temei cercetării
b) formularea ipotezelor
c) eşantionarea
d) aplicarea instrumentului de cercetare
e) analiza datelor şi redactarea raportului de cercetare
36.Experimentul este
a) o metodă de cercetare ştiinţifică a relaţiilor dintre diverse fenomene într-un cadru strict controlat
b) bazat pe modificarea unor factori şi menţinerea constantă a altora
c) o metodă predictivă
d) o metodă de evaluare
e) o metodă estimativă
37.Studiul de caz este:

a) - o metodă de cercetare individuală a datelor
b) - produselor activităţii persoanei investigate
c) - presupune analiza datelor biografice, analiza istoriei bolii
d) - fişa medicală a pacientului
e) - presupune analiza manifestării unui sau altui fenomen.
38.Personalitatea se defineşte prin:

a) individ
b) persoana
c) temperament şi caracter
d) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte persoane.
e) un anumit ansamblu de reacţii comportamentale acumulate.
35. În abordările existenţial-umaniste a personalităţii forţa principală a dezvoltării personalităţii este:

a) aspiraţiile şi dorinţa omului
b) tendinţa înnăscută către autoactualizare
c) intelectul şi comportamentul omului
d) atingerea scopurilor
e) găsirea sensului vieţii
36.După C. Rogers, scopul vieţii, este de a:

a) realiza dorinţele şi aspiraţiile
b) realiza potenţialul înnăscut la maxim.
c) utilizarea tuturor posibilităţilor şi talentelor.
d) găsirea sensului vieţii
37.Scopul mecanismelor de apărare a personalităţii este de a:

a) proteja sinele de confruntare cu situaţia reală.
b) de a păstra imaginea pozitivă a eu-lui
c) de a asigura compromis între persoană şi mediu
d) de a asigura o dezvoltare intactă personalităţii
38.Printre cele mai cunoscute mecanismele de apărare a personalităţii numim:

a) negarea sau refuzul de a accepta cele întâmplate
b) raţionalizarea
c) acceptarea
d) distorsionarea (prin schimbare, schimonosirea informaţiei).
e) evadarea
39.Teoria dezvoltării ierarhice a motivaţiei rezultă la faptul că:

a) fiecare nivel de nevoi îl presupune pe următorul
b) mişcarea la un nivel mai înalt de nevoi are loc după satisfacerea unui nivel mai inferior de nevoi.
c) gradul de satisfacere a nevoilor depinde de interesele individului
d) gradul de satisfacere a nevoilor depinde de aspiraţiile individului
40.Personalitatea este rezultatul interacţiunii complexe a mai multor categorii de factori:

a) moştenirea biologică,
b) mediul fizic,
c) societatea
d) situaţia socio-economică
e) experienţa personală
41.Normele sociale reprezintă:

a) reguli de comportament acceptate
b) reguli ce pot sau nu să fie acceptabile în diverse împrejurări
c) reguli şi convenţii pe care indivizii le urmează fără să reflecteze prea mult asupra lor
d) moravurile ca norme vitale pentru existenţa oamenilor
42.Valorile se definesc drept:

a) reguli de comportament acceptate
b) reguli de comportament dezirabile
c) criterii sau standarde pentru evaluarea comportamentului.
d) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte persoane.
e) aspectul social al personalităţii
43. Sursele pentru reflecţiile apreciative a individului despre sine sunt:

a) standardele şi normele socio – culturale
b) reacţiile sociale ale altor indivizi în raport cu persoana
c) standardele şi criteriile individuale
d) opiniile celorlalţi
44. Motivaţia desemnează:

a) aspectul energetic, dinamic al comportamentului uman
b) forţa internă a personalităţii
c) dorinţele noastre
d) totalitatea motivelor
45. Motivele sunt:

a) factorii dinamici interni
b) dorinţele noastre
c) scopurile noastre
d) aspiraţiile noastre
e) tendinţele noastre
46. Nivelul de aspiraţie se referă la:

a) aşteptările unei persoane privind realizarea sa viitoare.
b) scopurile sau pretenţiile persoanei faţă de viaţă
c) nivelul de trai şi bunăstare a persoanei
d) dorinţele şi aspiraţiile parsoanei
47. Baza fiziologică a afectivității constituie:

a) lobul frontal
b) lobul temporal
c) talamusul şi hipotalamusul
d) lobul occipital
48. Sfera afectivă are următoarele dintre proprietăţi:

a) polaritatea
b) intensitatea
c) rapiditatea
d) durata
e) expresivitatea
49. Frustraţia reprezintă

a) un obstacol
b) stare de tensiune care apare în legătură cu tendinţa persoanei de a realiza ceva ea confruntîndu-se cu un
obstacol.
c) situaţie stresantă
d) un conflict intern a pesoanei
50. Voinţa este un proces psihic care constă în:

a) înaintarea scopurilor şi reglarea acţiunilor pentru realizarea lor
b) depăşirea obstacolelor subiective şi obiective din calea realizării scopurilor.
c) realizarea activităţii.
d) analiza situaţiei în întregime.
e) Îndeplinrea deciziilor
51. Structura actului volitiv presupune:

a) Formularea şi înaintarea scopului.
b) Elaborarea planului de acţiune.
c) Selectarea căilor şi mijloacelor de realizare a scopului.
d) Lupta motivelor.
e) Realizarea activităţii.
f) Autoevaluarea.
52. Alegeţi doar trăsăturile volitive de caracter:

a) insistenţa
b) independenţa
c) sugestibilitatea
d) promtitudinea
e) perseverenţa
53. Temperamentul:
a) este un sistem de trăsături individual tipologice înnăscute
b) determină dinamica proceselor psihice, a stărilor afective şi manifestarea comportamentală în ansamblu.
c) determină inteligenţa, intelectul, nivelul de cunoştinte a omului.
d) determină mobilitatea SNS
e) determină puterea cu care se manifestă reacţiile afective a personalităţii.
54. Caracterul reprezintă:

a) latura relaţional - valorică a personalităţii
b) un sistem de trăsături ale omului care arată atitudinea lui faţă de mediul social, activitate, faţă de sine şi faţă de
mediul obiectual.
c) rezultatul interacţiunii complexe dintre particularităţile personale şi a mediului.
d) este cartea de vizită a persoanei
55. Tipologia lui K. Leongard presupune clasificarea persoanelor după:

a) criteriul accentuărilor unor trasături de caracter
b) criteriul deosebirilor psihoindividuale
c) criteriul comportamental
d) criteriul diferenţial
e) criteriul de omogenitate
56. Aptitudinile sunt:

a) un complex de însuşiri psihice şi fizice, relativ stabile ale persoanei, care condiţionează realizarea cu
randament a unei anumite activităţi.
b) însuşirile potenţiale ce pot fi valorificate în condiţii favorabile
c) predispoziţiile pentru anumite activităţi.
d) structuri înăscute ale personalităţii
57. După criteriul naturii proceselor psihice distingem:

a) aptitudini senzoriale
b) aptitudini psiho-motorii
c) aptitudini speciale
d) aptitudini generale
e) aptitudini intelectuale
58. Senzaţia
a) proces psihic cognitiv, care presupune reflectarea unor calităţi izolate ale obiectelor şi fenomenelor
b) proces psihic cognitiv care constă în reflectarea obiectelor şi fenomenelor în totalitatea însuşirilor lor
c) proces de sesizare a obiectelor
d) proces de diferenţiere a unui obiect de altul
e) proces de colectare a informaţiei
59. Percepţia
a) proces psihic cognitiv care constă în reflectarea obiectelor şi fenomenelor în totalitatea însuşirilor lor
b) proces de sesizare a obiectelor
c) proces de diferenţiere a unui obiect de altul
d) proces de colectare a informaţiei
e) proces de analiză a informaţiei
60. Atenţia
a) percepţie orientată
b) proces psihic care constă în concentrarea conştiinţei asupra unui obiect şi sustragerea de la alte obiecte
concomitent.
c) o structură indispensabilă oricărui individ
d) un proces psihic separat.
e) un fenomen psihologic, o latură a vieţii psihice, cu ajutorul căreia se dirijează toată viaţa psihică umană.
61. În dependenţă de participarea voinţei, se deosebesc următoarele tipuri de atenţie:

a) voluntară
b) postvoluntară
c) prevoluntară
d) involuntară
e) inconştientă
62. Însuşirile atenţiei:

a) selectivitatea
b) volumul
c) repartizarea
d) intensitatea
e) stabilitatea
63. Percepţia socială:

a) activitate de selectare, organizare şi interpretare a stimulilor, centrată pe un obiect social
b) segmentul procesului cognitiv prin care persoana îşi formează imaginea despre sine şi în acelaşi timp îşi
conturează impresiile despre altul.
c) procesul de ”cunoaştere a altuia”.
d) procesele prin care oamenii ajung să se înţeleagă unii pe ceilalţi.
64. Sursele din care se formează percepţia socială:

a) evenimentele sociale
b) situaţiile în care se află persoanele
c) comportamentul celorlalţi.
d) opiniile difuzate
e) faptele sociale
65. Teoria atribuirii sociale

a) descrie modul în care persoana obişnuită interpretează comportamentul social al unei persoane.
b) presupune explicarea unui proces social.
c) procesul prin care omul învaţă realitatea‚ o poate prezice şi o poate domina.
d) presupune o percepere mai simplă a relităţii
66. Eroarea fundamentală a atribuirii relevă:

a) oamenii au tendinţa de a atribui altor oameni propriile sentimente şi cauze ale comportamentului
b) succesele sunt atribuite propriilor capacităţi şi eforturi‚ iar insuccesele – influenţelor defavorabile ale mediului.
c) oamenii au tendinţa să aprecieze comportamentul altor persoane reieşind din argumentările proprii referitor la
acţunile lor.
d) oamenii au tendinţa de a pune în evidenţă succesele sale şi de a ascunde insuccesele
67. Procesul atribuirii este influenţat de:

a) apartenenţa socială
b) de reprezentările sociale deţinute
c) de caracterul relaţiilor cu altul
d) caracteristicile contextului social concret
68. Memoria este procesul psihic:

a) de întipărire, depozitare şi reactualizare a informaţiei.
b) de memorare, păstrare şi uitare a informaţiei.
c) care poate fi dirijat şi dezvoltat
d) indispensabil fiecărui individ
69. Uitarea este

a) un proces al memoriei
b) ştergerea informaţiei din memorie.
c) un proces indispensabil
d) un proces psihic cu efecte mai mult negative
e) un proces psihic care poate fi dirijat
70. Uităm informaţiile care:

a) îşi pierd actualitatea
b) se devalorizează
c) nu mai au semnificaţie pentru noi şi nici pentru rezolvarea problemelor practice:
d) nu mai răspund unor necesităţi.
e) nu sunt interesante pentru noi
71. Fiziologul rus, I. Pavlov, a descris următoarele particularităţi ale sistemului nervos (SN):
a) forța
b) dinamica
c) echilibrul
d) mobiltatea
e) intensitatea
72. Mecanismul cel mai plauzibil care explică uitarea, este:

a) mecanismul substituirii informaţiei
b) mecanismul selectivităţii informaţiei
c) mecanismul inhibiţiei
d) mecanismul filtrării
e) mecanismul dezactivării
73. Importante pentru procesul de învaţare sunt:

a) volumul sau capacitatea de învăţare
b) voinţa persoanei.
c) durata sau capacitatea de retenţie a informaţiei
d) organizarea cunoştintelor în memorie
e) capacitatea de muncă a persoanei
74. Principii şi reguli ale memoriei eficiente sunt:
a) principiul activismului intelectual şi al profunzimii înţelegerii
b) practicarea memorării logice, active şi creative
c) principiul memorării globale
d) sistematizarea şi coerenţa materialelor de învăţare
e) alternarea textelor cu scheme, grafice, schiţe etc.
75. Factorii ce ajută la menţinerea memoriei sociale sunt:

a) muzeele
b) cărţile, enciclopediile,
c) picturile şi statuele,
d) opiniile oamenilor
e) monumentele istorice etc.
76. Gândirea este:

a) proces psihic cognitiv
b) proces care constă în reflectarea mijlocită, generalizată şi abstractizată a legăturilor dintre obiecte şi fenomene.
c) succesiune de operaţii care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realităţii
d) rezolvarea anumitor probleme
77. Operaţiile gândirii sunt:

a) Analiza
b) Sinteza
c) Generalizarea
d) Evidenţierea
e) Abstractizarea
78. Formele logice ale gândirii sunt:

a) Noţiuni
b) Deducţii
c) Judecăţi
d) Stereotipuri
e) Raţionamente
79. Gândirea socială

a) o capacitate de acomodare cu cunoscutul
b) un efort de ignorare sau respingere a contradictoriului.
c) gândire marcată de credinţe, zvonuri, ideologii şi practici subiective.
d) este o gîndire subiectivă
80. Elementele din care se constituie gândirea medicală:

a) diagnosticul
b) prognosticul
c) tratamentul
d) complianţa terapeutică
e) anamneza
81. Limbajul este

a) activitatea psihică de comunicare între oameni prin intermediul limbii
b) mijlocul de vehiculare al limbii
c) sinonim cu comunicarea
d) sinonim cu vorbirea
e) un proces psihic precedat de gîndire
82. La nivelul personalităţii, limbajul este un indicator cert al capacităţii intelectuale prin:
a) bogaţia vocabularului
b) corectitudinea gramaticală
c) expresivitatea vocii
d) cursivitatea logică a flexibităţtii şi fluenţei gândirii.
e) capactităţile oratorice ale persoanei
83. Comunicarea reprezintă:

a) ansamblul proceselor prin care se efectuează schimbul de informaţii şi de semnificaţii între persoane
b) relaţia unei persoane cu ceilalţi
c) reacţia de răspuns a unei persoane
d) mesajul emis de o persoană
84. Comunicarea este influenţată de mulţi factori ca:

a) vârstă
b) gen
c) statut socio-economic
d) dizabilităţi de vorbire
e) deteriorare a auzului
85. Intocmirea hărţii conflictului presupune:

a) formularea problemei
b) identificarea părţilor implicate
c) identificarea nevoilor şi trebuinţelor parţilor implicate
d) identificarea grijilor, fobiilor şi temerilor parţilor implicate
e) identificarea scopurilor persoanelor implicate
86. Se menţionează următoarele forme de potenţiale de conflict:

a) disconfortul,
b) incidentul
c) supărarea
d) tensiunea
e) criza.
87. Strategiile de optimizare a comunicării interpersonale presupun:

a) factorii psihoindividuali,
b) factorii socioculturali
c) factorii transculturali
d) factorii psihosociali,
e) factorii circumstanţionali
88. Reprezentările sociale sunt definite ca

a) procedee de însuşire mentală a ambianţei.
b) transformarea obiectelor sociale în categorii simbolice cu statut cognitiv.
c) un sistem socio-cognitiv ce permite supravieţuirea individului în societate.
d) formă a cunoaşterii sociale care presupune activitatea cognitivă a indivizilor şi grupurilor.
89. Reprezentările sociale sunt:

a) produsul unei raţionalizări.
b) procese de adaptare cognitivă a actorilor sociali la condiţiile concrete ale existenţei.
c) dimensiuni psihosociale reprezentate prin atitudini, simboluri şi imagini personale.
d) şi fapte sociale
e) şi procese sociale
90. Pentru apariţia unei reprezentări sociale sunt necesare următoarele condiţii:
a) dispersia informaţiei privind obiectul reprezentării datorită complexităţii obiectului social.
b) poziţia grupului social faţă de obiectul reprezentării.
c) necesitatea resimţită de oameni de a produce conduite şi discursuri coerente în legătură cu un obiect sau altul.
d) prezenţa sistemului periferic al reprezentării
e) prezenţa nucleului central al reprezentării.
91. Condiţia principală a constituirii reprezentării sociale este:

a) nucleul central
b) informaţia
c) noţiunea
d) ideea
e) opiiniile publice
92. Orice reprezentare socială care se reliefează în societate este compusă din:
a) nucleu central.
b) stereotipuri
c) sistem periferic.
d) deducţii
e) opinii
93. Procesele prin care se realizează reprezentările sociale sunt:

a) obiectificarea
b) raţionalizarea
c) ancorarea
d) generalizarea
94. S. Moscovici a distins următoarele modalităţi de comunicare prin care reprezentările sociale exercită influenţă
asupra actorului social:
a) difuzarea
b) manipularea
c) obligarea
d) propagarea
e) propaganda
95. Funcţiile reprezentărilor sociale sunt:

a) de cunoaştere a realităţii.
b) de intermediere a comportamentului.
c) de adaptare la fenomenele sociale.
d) de sistematizare a realităţii.
e) de algoritmizare a realităţii.
96. Atitudinea este:

a) dispoziţie internă a individului
b) percepţia şi reacţiile persoanei faţă de un obiect sau subiect.
c) rezultatul experienţei.
d) poziția internă adoptată de o persoană faţă de o altă persoană, fenomen, obiect, sau de situaţia socială în care
este pusă.
e) opinia persoanei
97. Rolul atitudinii este:

a) de explicare a relaţiilor care există între stimuli şi răspunsul subiectului.
b) de afirmare a poziţiei sale
c) de a evalua ceva
d) de a-şi exprima opinia
e) de cunoaştere a obiectelor, fenomenelor.
98. Atitudinile au următoarele componente distinctive:

a) cognitivă
b) afectivă
c) comportamentală
d) morală
e) raţională
99. Proprietăţile atitudinilor:

a) valenţa
b) intensitatea;
c) centralizarea
d) afectivitatea
e) accesibilitatea
100. Funcţiile atitudinilor:

a) de cunoaştere
b) de adaptare
c) funcţia expresivă
d) funcţia de apărare a eu-lui.
e) funcţia demonstrativă
101. Teoria echilibrului cognitiv presupune că:

a) omul are tendinţa de a menţine un echilibru între ceea ce cunoaşte şi ceea ce face.
b) judecăţile sau aşteptările unei persoane referitor la un aspect din mediul social nu ar trebui să între în
contradicţie cu judecăţile sau aşteptările referitor la alte aspecte ale acestui mediu.
c) judecăţile sau aşteptările unei persoane referitor la un aspect din mediul social nu ar trebui să între în
contradicţie cu judecăţile sau aşteptările altei persoane referitor aceste aspecte.
d) defineşte starea individului în cazul în care acesta se confruntă cu două cunoştinţe contradictorii.
e) defineşte opiniile indivizilor referitor la un aspect sau altul social.
102. Rezistenţa disonanţelor cognitive de natură comportamentală se alimentează din următoarele surse:
a) conştiinţa unor posibile pierderi.
b) justificarea comportamentului de alte circumstanţe.
c) imposibilitatea schimbării cauzată de anumite stări psihice.
d) incompetenţa individului.
e) natura acţiunilor lui.
1 Factorii care condiţionează schimbarea de atitudine:
a) Credibilitatea sursei
b) Atractivitatea sursei
c) Puterea şi sexul sursei
d) Auditoriul
e) Mesajul
2.Unele strategii de rezistenţă la persuasiune sunt:

a) inocularea
b) doparea
c) expunerea selectivă
d) disonanţa cognitivă
e) critica deschisă
3. Există mai multe forme de influenţă în scopul schimbării de atitudini.

a) influenţă exercitată prin forţă sau autoritate.
b) prin persuasiune.
c) prin angajament liber-consimţit
d) prin manipulare
e) prin amorsare
4. În situaţia de influenţă forţată:

a) ideile cuiva pot fi influenţate‚ obţinându-se supunerea la o acţiune necorespunzătoare opiniilor persoanei.
b) cu cât presiunile folosite pentru realizarea supunerii sunt mai mici‚ cu atât raţionalizarea este mai puternică.
c) această influenţă se realizează uşor‚ deşi ar părea că subiectul deţine posibilitatea de alegere.
d) atitudinea persoanei nu poate fi schimbată prin ameninţări sau interdicţii.
5.Persuasiunea este:
a) procesul prin care interlocutorul este convins să facă ceva.
b) procesul prin care interlocutorul se convinge singur de ceva
c) voinţa omului de a face ceva
d) orientarea spre scop a persoanei
e) decizia persoanei de a face ceva
6.Numim manipulare:
a) acţiunea de a influența prin mijloace specifice opinia publică
b) situaţia cînd persoanele au impresia că acţionează conform ideilor şi intereselor proprii.
c) convingerea în ceva a altei persoane
d) furnizarea de argumente în favoarea unui sau altui lucru
e) metodă de influenţă a opiiniilor cuiva
7.Tehnica “piciorul în uşă”:

a) constă în a cere mai mult pentru a obţine necesarul.
b) presupune obţinerea „a ceva” prin a cere puţin înainte de a cere mai mult.
c) este o metodă de manipulare
d) este o metodă de persuasiune
e) este o metodă de amorsare
8.Tehnica “uşii în nas” sau „uşii în frunte” recurge la:

a) este o metodă de manipulare
b) a cere mai mult pentru a obţine necesarul.
c) este o metodă de persuasiune
d) este o metodă de amorsare
e) obţinerea „a ceva” prin a cere puţin înainte de a cere mai mult.
9.Amorsarea este o tehnică ce constă în:

a) a-l obliga pe subiect să ia o decizie
b) ascunderea unor inconvenienţe
c) evidenţierea unor avantaje fictive, adevărul fiind dezvăluit după aceea.
d) Dezvăluirea treptată a informaţiei despre produs sau ofertă
10.Atitudinile se formează prin:

a) conformare
b) identificare
c) cooperare
d) interiorizare
e) demonstrare
11.Influenţa socială presupune:

a) orice acţiune exercitată de o persoană sau un grup social orientată spre modificarea opţiunilor şi manifestărilor
unei alte persoane.
b) acţiuni cu aplicarea de tehnici speciale
c) comportament desfăşurat cu intenţia de a îndeplini expectanţele normative ale grupului aşa cum sunt ele
percepute de către individ.
d) că ideile cuiva pot fi influenţate‚ obţinându-se supunerea la o acţiune necorespunzătoare opiniilor persoanei.
e) poziția internă adoptată de o persoană faţă de o altă persoană, fenomen, obiect, sau de situaţia socială în care
este pusă.
12.Influenţa socială apelează la:

a) constrângere,
b) persuasiune,
c) manipulare,
d) învăţare socială
e) obedienţă
13.Conformism se defineşte ca:

a) comportament desfăşurat cu intenţia de a îndeplini expectanţele normative ale grupului aşa cum sunt ele
percepute de către individ.
b) o supunere pentru normele prestabilite
c) poziția internă adoptată de o persoană faţă de o altă persoană, fenomen, obiect, sau de situaţia socială în care
este pusă.
d) semnificaţie care este bine impregnată în memoria cuiva faţă de un anume obiect sau fenomen
14.Facilitarea socială se referă la:

a) ameliorarea performanţei subiectului în public
b) ameliorarea performanţei subiectului în situaţia în care subiectul se află singur.
c) evaluarea membrilor unui grup pe baza imaginii stereotipe asupra grupului respectiv.
d) atitudine prestabilită faţă de fiecare individ, membru al unui grup, care este susţinută doar de apartenenţa
acestuia la grup.
15.Atitudini părtinitoare în grup:

a) stereotipul,
b) prejudecata
c) judecata
d) discriminarea
e) critica
16.Stereotipul este :
a) semnificaţie care este bine impregnată în memoria cuiva faţă de un anume obiect sau fenomen.
b) imagine-clişeu
c) un ritual cognitiv
d) idee fixă de tonalitate afectivă
e) credinţă referitoare la o categorie.
17. Structurile cognitive şi afective stabile asupra grupurilor sociale, împărtăşite de un număr important de
membri ai societăţii la un moment istoric dat se numesc:
a) prejudecăţi
b) stereotipuri
c) discriminări
d) atutudini
e) opinii majoritare
18.Caracteristicile principale ale stereotipurilor:

a) sunt mult mai simple decît realitatea.
b) se obţin mai degrabă de la mediatori culturali, decât prin propria experienţă.
c) atunci când sunt dobândite în copilarie sunt foarte greu de schimbat
d) toate răspunsurile sunt corecte
19.Prejudecata este:
a) partea afectivă a stereotipului
b) evaluarea membrilor unui grup pe baza imaginii stereotipe asupra grupului respectiv.
c) atitudine prestabilită faţă de fiecare individ, membru al unui grup, care este susţinută doar de apartenenţa
acestuia la grup.
d) toate răspunsurile sunt corecte
20.Strategiile de diminuare a prejudecăţii presupun:

a) mobilitatea individuală.
b) creativitatea socială.
c) concurenţa socială.
d) dinamica socială
e) organizarea socială
21.Discriminarea reprezintă:
a) tratarea de cele mai multe ori diferenţiat-ostilă aplicată unei persoane în virtutea apartenenţei acesteia la un
anumit grup social.
b) atitudine prejudiciantă, cu efecte negative asupra celui vizat.
c) formă de manifestare comportamentală.
d) un rezultat al categorizării sociale.
e) comportament injust la adresa membrilor unui grup faţă de care există prejudecăţi negative.
22. Influenţa prin forţă:

a) urmăreşte scopul căpătării unei modificări de comportament.
b) produce şi o modificare a ideilor şi opiniilor.
c) urmăreşte scopul căpătării unei schimbări de atitudine.
d) duce la obedienţă
e) toate răspunsurile sunt corecte.
23.Manipularea este:
a) acţiunea de a influența prin mijloace specifice opinia publică.
b) o strategie care induce spre ideea că oamenii acţionează conform ideilor şi intereselor proprii.
c) o tehnică de persuasiune
d) o tehnică de obţinere a profitului
24. Manipularea se mai numeşte şi:

a) violenţă simbolică
b) supunere fără constrângere
c) forţa opiniei majoritare.
d) persuasiune
25. Prin fapte sociale înţelegem:

a) rezultate ale activităţii colective a oamenilor
b) actiuni ale oamenilor care răspund unor imperative sociale.
c) fapte care se impun individului de la naştere
d) acţiunea de a influența prin mijloace specifice opinia publică.
e) un rezultat al categorizării sociale.
26.Exemple de fapte sociale sunt:
a) familia
b) sexul persoanei
c) sistemul economic
d) sistemul de educatie
e) obiceiurile
27. Faptul social este:

a) orice fel de a face, fixat sau nu, capabil să exercite asupra individului o constrângere exterioară.
b) generat într-o societate dată
c) are o existenţă proprie, independentă
d) sinonim cu procesul social
e) construct social indispensabil societăţii
28. Proces social presupune:

a) serie de fenomene sociale legate între ele care produc un anumit efect.
b) seriile de fenomene privind personalitatea, grupurile şi colectivităţile umane
c) seriile de procese psihice ce au loc la nivel de personalitate
d) un construct psihosocial ce presupune interacţiunea a două universuri subiective
29.Toate procesele posibile dintre oameni se impart in:

a) procese de cooperare
b) procese de apropiere a oamenilor,
c) procese de îndepărtare
d) procese de neutralitate
e) procese de competiţie
30. Pentru ca faptele şi fenomenele sociale să genereze procese sociale, ele trebuie:
a) să fie uşor de perceput
b) să fie relativ omogene.
c) între ele să existe relaţii de dependenţă cauzală.
d) să existe persoane interesate în derularea acestor fapte şi fenomene sociale
e) să fie uşor de operat cu ele
31.Expemple de procese sociale:

a) creşterea organismului
b) instruirea
c) educaţia
d) migraţia
e) boala
32.Tipuri de procese sociale:

a) procese intrapersonale
b) procese care au loc între doi indivizi
c) procese care au loc între individ şi grup
d) procese care au loc între grupuri
33.Relaţia socială este:

a) sistemul interacţiunii reciproce dintre indivizi (parteneri sau grupuri) având la bază o anumită platformă.
b) influenţarea reciprocă şi modificarea comportamentelor în funcţie de aşteptările proprii şi acţiunile celuilalt.
c) sinonimă cu relaţia interpersonală
d) un fapt social concret
e) o reprezentare socială
34.F. Tonnies deosebeste urmatoarele forme ale relaţiilor umane

a) comunitate
b) societate
c) grupurile primitive
d) familia
e) triburile
35.L. Von Wiese evidenţiază următoarele forme a relaţiilor umane:

a) relaţii intepersonale
b) relaţii între grupuri
c) relaţii de cooperare
d) relaţii educaţionale
e) relaţii familiale
36. Interacţiunea socială poate fi:

a) directă.
b) indirectă.
c) de lungă durată.
d) de scurtă durată.
e) mijlocită
37.După cadrul lor de desfăşurare, relaţiile sociale sunt:

a) interindividuale
b) între individ şi grup.
c) intergrupale
d) de competiţie
e) de cooperare
38.Relaţiile interpersonale desemnează:

a) alianţele psihologice conştiente şi directe dintre oameni
b) evaluarea reciprocă, prin formarea de imagini şi atitudini,
c) influenţarea reciprocă
d) modificarea comportamentelor în funcţie de aşteptările proprii şi acţiunile celuilalt.
e) un construct psihosocial ce presupune interacţiunea a două universuri subiective
39.Relaţiile interpersonale:
a) instituie valori, norme de conduită, modele de comportare, stiluri de interacţiune.
b) se prezintă ca interacţiuni directe sau indirecte dintre subiecţii sociali.
c) decurg în formă de percepere‚ înţelegere şi evaluare reciprocă.
d) se constituie într-o anumită perioadă de timp.
40. La baza oricărei interacţiuni interpersonale se află:

a) identitatea partenerilor
b) aşteptările partenerilor
c) implicarea afectivă şi cognitivă
d) participarea directă.
e) simpatia reciprocă
41.Condiţiile, care determină instituirea şi menţinerea relaţiilor interpersonale sunt:

a) simpatia reciprocă
b) similaritatea valorilor şi intereselor.
c) complementaritatea trăsăturilor caracter.
d) profunzimea şi calitatea relaţiei.
e) implicarea afectivă şi cognitivă.
42. Particularităţile relaţiilor interpersonale:

a) sunt sociale şi obiective
b) sunt subiective
c) au un caracter etic, moral.
d) au forţă formativă.
43.Teoria armoniei cognitive

a) oamenii încearcă să-şi menţină o oarecare armonie cu ceilalţi
b) oamenii încearcă să-şi menţină o oarecare armonie cu sine
c) pentru a ne menţine echilibrul avem nevoie de cei cu care ne asemănăm şi-i preţuim ce cei ce ne impărtăşesc
acest sentiment.
d) oamenii tind spre o armonie cognitivă cu lumea obiectelor, fenomenelor şi persoanelor care-i înconjoară.
44.Teoriile întăririi se bazează pe:

a) studiul percepţiei reciproce a partenerilor.
b) aprecierile celor cu care venim în contact.
c) normele sociale existente în societate
d) legile societăţii
45.Procesul constituirii relaţiilor include:

a) prefigurarea câmpului relaţional.
b) întâlnirea sau alegerea partenerilor.
c) simpatia sau antipatia
d) interacţiunea între stilurile de relaţionare ale celor doi parteneri.
e) normele sociale
46. Nivele ale relaţiilor interumane:

a) contactul zero
b) relaţia superficială
c) nivelul reciprocităţii
d) relaţia de simpatie
47. Nivelul reciprocităţii în relaţia umană presupune

a) afilierea
b) împărtăşirea în comun a unor credinţe, valori sau sentimente,
c) ataşamentul unuia faţa de altul
d) persistenţa relaţiei interpersonale în timp
e) interese comune
48. Surse ale atracţiei reciproce sunt:

a) apropierea spaţială;
b) aspectul fizic plăcut;
c) corespondenţa intereselor de bază;
d) educaţia
e) complementaritatea în opinii‚ orientări‚ interese;
49.Principalele tipuri de relaţii interpersonale:

a) relaţiile de prietenie,
b) relaţiile de dragoste,
c) relaţiile cu parinţii, copiii,
d) relaţiile în câmpul muncii,
50. După T. Parsons statutul de medic se defineşte prin următoarele elemente:

a) competenţă tehnică
b) universalism,
c) specifitate funcţională
d) neutralitate afectivă
e) statut şi rol social
51.După I. Iamandescu situaţia de om bolnav se caracterizează prin următoarele trăsături:

a) situaţia marginală a bolnavului.
b) starea de alarmă
c) izolare
d) dependenţă de personalul medical
e) restrângerea orizontului de preocupări şi de ambianţă.
52.După T. Parsons rolul social al bolnavului include:
a) eliberarea de sarcini şi responsabilităţi
b) bolnavul nu este făcut responsabil pentru încapacitatea sa
c) bolnavul trebuie să dorească să se facă bine.
d) bolnavul este obligat de a căuta ajutor competent şi de a coopera cu cei care răspund de îngrijirile de
sănătate.
53.Relaţia M-P poate prelua aspect de relaţie:

a) asimetrică
b) -consensuală
c) complementară
d) directă
e) indirectă
54.Numim grup social:

a) ansamblu uman structurat ale cărui elemente se influenţează reciproc.
b) o comunitate de oameni.
c) grupul din care face parte individul de la naştere.
d) ansamblu de persoane interdependente, care au o activitate comună pe o perioadă anumită de timp.
55.Grupul de apartenenţă presupune că:

a) subiectul este implicat efectiv în calitate de membru solidar al unui ansamblu de relaţii, de activităţi şi de
valori.
b) reprezintă grupul profesional din care face parte individul.
c) grupul din care face parte individul de la naştere.
d) o comunitate de oameni.
56.Grupul de referinţă:
a) e un model social a personalităţii.
b) influenţează formarea imaginii de sine și concordează cu valorile personalității și cele ale societății.
c) grupul din care face parte individul.
d) o comunitate de oameni.
e) un grup profesional
57.Organizaţia este:
a) un grup formal
b) un grup informal
c) un grup neformal
d) o asociaţie de oameni
e) o uniune de oameni
58. Principalele tipuri de organizaţii sunt:

a) organizaţiile guvernamentale,
b) organizaţiile nonguvernamentale
c) organizaţiile voluntare.
d) organizaţiile internaţionale
59.Performanţa unui grup depinde primordial de următorii factori:

a) coeziunea
b) adeziunea.
c) tipul de relaţii în grupul dat
d) managerul grupului
60. După Festinger, în cazul în care coeziunea, precum şi adeziunea la normele de producţie sunt puternice,
performanţa va fi:
a) nulă
b) slabă
c) medie
d) optimă
e) toate răspunsurile sunt greşite
61. Atunci când coeziunea grupului este slabă, dar adeziunea la normele de producţie este puternică, performanţa
va fi:
a) nulă
b) scăzută.
c) medie.
d) bună.
62. Atunci când coeziunea şi adeziunea grupului sunt slabe, performanţa în grup va fi:
a) nulă
b) scăzută
c) medie
d) bună
63. Statusul este definit drept:

a) poziţia sau rangul unui individ, în cadrul grupului, sau ale unui grup în raport cu alte grupuri.
b) un ansamblu de relaţii egalitare şi ierarhice pe care individul le are cu alţi membrii din grupul său.
c) prestigiu social
d) poziţia ocupată de o persoană, sau un grup de persoane în societate.
e) un ansamblu de privilegii şi îndatoriri.
64. În funcţie de anumite calităţi ale individului (sex, vârstă, rasă, etnie etc.), deosebim:
a) statusuri atribuite.
b) statusuri dobândite.
c) statusuri formale.
d) statusuri informale.
e) statusuri adiacente
65.Numim rol social:

a) un model de comportament asociat unui status.
b) punerea în act a drepturilor şi datoriilor prevăzute de statusurile indivizilor într-un sistem social.
c) profesia persoanei.
d) aspectul dinamic al statusului.
e) comportamentul persoanei în societate
66.Învăţarea eficientă a rolului implică următoarele aspecte:

a) dobândirea capacităţii de a exercita îndatoririle şi de a pretinde la privilegiile rolului.
b) dobândirea atitudinilor, sentimentelor şi a abilităţilor pretinse de rol.
c) articularea eficientă a funcţiilor.
d) comportament corespunzător rolului
67.Tensiunea rolului are loc atunci cînd:

a) există o discrepanţă între trăsăturile de personalitate şi prescripţiile rolului social.
b) când are loc o schimbare rapidă a rolului de la un tip de activitate la altul.
c) când există o suprasolicitare
d) când există o subsolicitare a persoanei în roluri.
68.Conflictele de rol se pot manifesta în următoarele forme:

a. între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană.
b. între două sau mai multe persoane care exercită acelaşi rol social.
c. între cerinţele care configurează acelaşi rol.
d. cind persoana se confruntă cu norme contradictorii.
e. toate răspunsurile sunt corecte
69. Din punct de vedere socio-cultural sursele de conflicte de roluri sunt:
a) proliferarea (înmulţirea) rolurilor în societate;
b) subiectul este plasat într-o poziţie de intersecţie între două culturi, două clase de vârstă, sau două grupuri
profesionale;
c) evoluţia rolurilor care respectiv modifică statutele sau imaginile formate în societate despre un careva lucru
sau fenomen;
d) articularea deficientă a funcţiilor.
e) incapacitatea omului de a face faţă tensiunii rolului
70. Putem distinge conflicte de roluri:

a) la nivel individual
b) la nivel interacţional
c) la nivel de organizaţie
d) la nivel de stat
71.Soluţiile posibile pentru conflictele de rol ar fi:

a) opţiunea
b) compromisul
c) aplanarea
d) inovaţia
72.Liderul este
a) un produs a grupului
b) persoana cu cele mai mari ambiţii
c) persoana cu cele mai înalte capacităţi intelectuale
d) persoana care permite la un moment dat grupului să-şi rezolve nevoia sau nevoile dominante.
73. Procesul care duce la apariţia liderului presupune că:

a) grupul este un sistem aflat în stare de tensiune.
b) aceste tensiuni duc la apariţia în grup a unor nevoi.
c) nevoile determină apariţia unor soluţii şi respectiv a persoanei care ştie soluţia corectă.
d) va deveni lider, persoana din grup ce are aspiraţia puternică de afirmare
e) va deveni lider, persoana din grup ce are cele mai înalte capacităţi în domeniu
74. După Lippitt şi White (1947) sunt cîteva stiluri de leader-ship:

a. autoritar.
b. autocrat
c. democratic.
d. autocrat camuflat
e. laisser-faire.
75.Socializarea reprezintă:
a) procesul prin care oamenii devin fiinţe cu propria lor identitate, posedând un bagaj de idei şi deprinderi sociale
b) participarea activă la viaţa socială.
c) unirea în grupuri şi organizaţii
d) promovarea valorilor sociale
76.Scopurile socializării:
a) impune un comportament disciplinat bazat pe respectarea unor norme de igiena personală, morale şi juridice.
b) stabileşte aspiraţii şi cerinţe pentru fiecare membru al grupului potrivit statusului pe care-l are
c) asigură fiecarui individ identitate în funcţie de personalitatea fiecaruia pe baza aspiraţiilor.
d) asigură individului pregătirea profesională necesară
e) determină învăţarea unor roluri sociale şi atitudini.
77.Socializarea este influenţată de anumiţi factori ca.

a) familia,
b) şcoala,
c) mass-media
d) grupul de vârstă
e) diverse instituţii sociale
78. Integrarea socială este

a) efectul pozitiv al procesului de socializare
b) reprezentată prin contribuţia familiei, şcolii, organizaţiilor profesionale şi politice,
c) are ca rezultat obţinerea unor statusuri sociale înalte.
d) este un proces inevtabil prin care trece fiecare om
79. Integrarea socială se consideră realizată atunci când:

a) s-a asigurat o apartenenţă activă a individului la normele de comportare şi valori comune favorabile societăţii.
b) individul s-a adaptat şi acceptă normele de comportare impuse de societate
c) individul asigurâ reducerea conflictelor între el şi membrii societăţii.
d) se asigură un echilibru social relativ.
80.Atitudini părtinitoare în relaţiile intergrupale sunt:

a) stereotipul social‚
b) prejudecata
c) blamarea
d) discriminarea
e) dezonorarea
81.Mulţime este definită prin:

a) o grupare temporară de indivizi, aflaţi în apropiere fizică, fie din întâmplare, fie deliberat, în virtutea unui
obiectiv sau interes comun.
b) varietate de forme de grupare, caracterizate prin nediferenţieri, lipsa de coeziune și organizare,
c) reacţie emoțională la situaţiile în care este implicată.
d) caracterul de manipulare la care este supusă
e) pierderea simţului indentităţii şi responsabilităţii individului.
82.Caracteristicile principale ale mulţimii:

a) este o adunare de indivizi ale căror sentimente şi idei sunt orientate în aceeaşi direcţie;
b) are loc dispariţia personalităţii, aceasta aflându-se sub imperativul unor emoţii colective sau sentimente
violente;
c) care posedă un „suflet comun”
d) îi face pe indivizi să gândească şi să acţioneze într-un mod cu totul diferit de cel care le este caracteristic
individual.
83.Formele comportamentului colectiv

a) isteria de masă
b) conferinţe pe teme profesionale
c) spectacole sportive sau muzicale
d) revoltele de stradă
e) mişcările sociale organizate
84 .Dezvoltarea unei acţiuni colective necesită următoarele elemente:

a) condiţii structurale favorizate
b) constrângerile structurale care induc sentimentul de nedreptate
c) factorii precipitanţi, în sens de fapte reale sau zvonuri
d) mobilizarea pentru acţiune
e) factorii de control social
85.Teoria emergenţei normelor afirmă că:

a) indivizii ce se influienţează reciproc fie prin relaţii directe, fie de la distanţă.
b) participanţii dezvoltă pe parcursul interacţiunii dintre ei, anumite reguli de conduită şi dau semnificaţie
acţiunii lor.
c) resursele materiale sau de suport social al unui segment populaţional sunt decisive în emergenţa şi
desfăşurarea comportamentului colectiv.
d) actele sociale nu sunt rezultatul uni proces evaluativ personal, ci a impulsivităţii şi al sentimentului de
siguranţă pe care îl dă grupul.
86. Teoria contagiunii emoţionale, mizează pe faptul că:

a) indivizii îşi pierd „uzul raţiunii” şi simţul responsabilităţii personale
b) indivizii se lasă copleşit de „voinţa mulţimii.
c) indivizii se simt în siguranţă aderînd la mulţime
d) indivizii îşi vor schimba opiniile în concordanţă cu voinţa mulţimii
e) indivizii vor fi loiali la acţiunile mulţimii
87. Legea unităţii mentale a mulţimilor, spune că

a) toţi indivizii din grup au tendinţa de a-şi ignora propriile sisteme de valori şi încep să se ghideze exclusiv după
normele grupului respectiv.
b) mulţimea este destul de credulă şi anumite sentimente le pot fi foarte uşor induse.
c) violenţa indivizilor mulţimii este de cele mai multe ori foarte mare din cauza lipsei de responsabilitate la nivel
individual.
d) actele mulţimii nu sunt rezultatul uni proces evaluativ personal, ci a impulsivităţii şi al sentimentului de
siguranţă pe care îl dă grupul.
e) în mulţime persoana pierde simţul responsabilităţii
88.Teoria curbei sau teoria convergenţei reflectă ideea că,

a. există o deprivare relativă atunci când individul constată că există o disonanţă între cele meritate şi cele
obţinute.
b) frustrarea şi agresivitatea sunt într-o relaţie de directă proporţionalitate
c) cu cât frustrarea este mai mare cu atât şi agresivitatea (sau riscul apariţiei ei) este mai mare.
d) violenţa indivizilor mulţimii este de cele mai multe ori foarte mare din cauza lipsei de responsabilitate la nivel
individual.
e) toate raspunsurile sunt încorecte
89. Consecinţele sociale ale comportamentului care influenţeaza probabilitatea repetării lui sunt:
a) recompensa
b) statusul social înalt
c) sancţiunea
d) prestigiul social
e) cariera profesională
90.Comportamentul social pozitiv este:

a) un tip de comportament intenţionat
b) un tip de comportament învăţat
c) un tip de comportament aprioric nespecific naturii umane
d) realizat în afara oricăror obligaţiuni fără aşteptarea vreunei recompense morale sau materiale.
e) dictat de conştiinţa noastră
91.Teoriile explicative ale comportamentului prosocial pot fi grupate în:

a) teorii sociologice
b) teorii psihosociale
c) teorii psihologice
d) teorii biologice
e) teorii bio-psiho-sociale
92. Norma reciprocităţii presupune ca:

a) dacă ai fost ajutat să ajuţi şi tu pe făcătorii tai de bine.
b) sa-i ajuţi pe cei ce te-au ajutat, chiar dacă pe viitor nu vei mai avea beneficii din partea lor
c) oamenii sa-i ajute pe cei care depind de ei
d) oamenii ar trebui să se ajute reciproc oricînd din motive al valorilor umane
93.Pentru a explica criminalitatea, teoriile cauzale ale devianţei menţionează unele grupe mari de factori:
a) neadaptarea individului
b) emulaţia din grupul de egali
c) predispoziţia genetică
d) diluarea autorităţii instituţiilor de control
e) inegalitatea socială.
94.Formele clasice ale comportamentului deviant sunt:

a) comportamentul antisocial
b) comportamentul rebelic
c) comportamentul adictiv
d) comportamentul provocator
e) comportamentul revoluţionar
95.Instanţele primordiale ce pot stopa tendinţa de a comite o infracţiune sunt:

a) conştiinţa proprie
b) cei apropiaţi
c) instituţiile represiunii
d) credinţa în D-zeu
e) normele şi valorile sociale
96. Agresivitatea este

a) forma de conduită orientată cu intenţie către obiecte, persoane sau spre sine
b) acţiune cu scop de a produce prejudicii, răniri, distrugeri şi daune.
c) un răspuns la frustrare;
d) un act ce se învaţă,
e) ceea ce provoacă violenţă
97. Surse ale agresivităţii pot fi:

a) frustrarea, stresul,
b) durerea fizică şi morală
c) alcoolul şi drogurile
d) atacul, bătaia
e) aglomeraţia
98.Teoria frustrare-agresivitate presupune că

a) frustrarea este legată direct de agresivitate
b) actul agresiv este totdeauna precedat de frustrare
c) persoană frustrată va deveni agresivă în toate cazurile
d) dacă persoana învaţă să medieze frustrarea ea nu va deveni agresivă
99.Violenţa este
a) forma de manifestare a agresivităţii ce presupune utilizarea forţei pentru a manifesta superioritatea.
b) conduită agresivă acută cu finalitate distructivă sau transformativă.
c) utilizarea puterii ori agresiunii fizice sau psihice.
d) ameninţarea cu acestea a unei alte persoane, grup sau comunităţi.
100.Teoria "ţapului ispăşitor"

a) reflectă mecanismul derulării agresiunii.
b) postulează ideea că frustrarea constituie o condiţie indisolubilă a agresivităţii.
c) are drept scop eliberarea de energie negativă
d) are drept scop punerea responsabilităţii pe altcineva
e) degajarea de energie se cere a fi imediată.
101.Structura socială se referă la:

a) modul de alcătuire al realităţii sociale.
b) modul în care elementele sistemului social se ordonează și se ierarhizează, la relaţiile ce se stabilesc între
aceste elemente.
c) corelaţia dinamică a sistemelor de structuri aparţinând diverselor modalităţi de organizare a populaţiei.
d) numeroase relaţii interumane, relizate cu anumite scopuri.
e) o grupare temporară de indivizi, aflaţi în apropiere fizică, fie din întâmplare, fie deliberat, în virtutea unui
obiectiv sau interes comun.
201-300
1.Structura socială cuprinde:
a) relaţii sociale repetate şi stabile între componenţii unui sistem social.
b) totalitatea relaţiilor dintre şi din interiorul diferitelor forme de convieţuire.
c) toate normele şi regulele din cadrul unei societăţi.
d) toate felurile de activitate umană în cadrul societăţii aflate pe o anumită treaptă de dezvoltare social-
economică.
e) clasele şi categoriile sociale existente într-o societate dată şi relaţiile dintre ele.
2.Structura socială este un instrument cu ajutorul căruia pot fi exprimate

a) trăsăturile grupurilor sociale.
b) trăsăturile unei societăţi concrete.
c) relaţiile specifice dintre indivizi.
d) progresul tehnico-ştiinţific.
e) factorii şi modalităţile care influenţează evoluţia societăţii.
3.Structura socială
a) reprezintă relaţii sociale repetate şi stabile între componenţii unui sistem social.
b) conferă ordine interioară unei culturi
c) depinde de măsura în care membrii unei comunităţi îşi recunosc reciproc rolurile în sistemul social.
d) reprezintă totalitatea relaţiilor de producţie la o etapă determinată a dezvoltării sociale.
4.Structura socială este determinată de:

a) structura economică a societăţii.
b) de nivelul de dezvoltare a forţelor de producţie.
c) de diviziunea socială a muncii.
d) de amplasarea geografică a localităţii.
e) de tipul şi forma de proprietate asupra mijloacelor de producţie.
5.Structura socială reflectă:

a) preponderent tradiţiile şi obiceiurile unui popor.
b) modalităţile de instituire şi de funcţionare a grupurilor sociale.
c) componenţa de clasă şi socioocupaţională a lor.
d) legăturile ce există între grupurile şi clasele sociale.
e) locul şi rolul lor în sistemul social la o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii.
6.Structura unei societăţi are câteva caracteristici de bază.

a) este un tot unitar în devenire.
b) se află într-un echilibru instabil.
c) orice schimbare din interiorul structurii indusă de un element atrage modificări în celelalte.
d) legăturile ce există între grupurile şi clasele sociale sunt fragile şi uşor de modificat.
e) toate raspunsurile sunt corecte.
7.Relaţiile sociale sunt determinate de:

a) necesitatea satisfacerii nevoilor şi a intereselor sociale ale indivizilor.
b) dinamica structurală a sistemului social global.
c) redistribuirea status-rolurilor în vederea unei redimensionări a fondului socializant la nivel grupal şi
individual.
d) modalităţile de instituire şi de funcţionare a grupurilor sociale.
8.În determinarea structurii sociale se porneşte de la identificarea componentelor sistemului social, şi anume:
a) populaţia organizată într-o comunitate statală.
b) familia ca grup social comunitar specific.
c) colectivităţile teritoriale (satul, oraşul).
d) clasele şi grupurile sociale.
e) categoriile ocupaţionale şi profesionale.
9. Mobilitatea socială exprimă:

a) fenomenul de deplasare a indivizilor în spaţiul social.
b) procesul de schimbare a poziţiei sociale a persoanelor pe scala unui spaţiu social dat.
c) urcarea sau coborârea indivizilor în ierarhia socială.
d) fenomen social complex de dezvoltare şi transformare.
e) un conţinut diferit de la o etapă la alta a dezvoltării social-economice a unei ţări.
10. Mobilitatea orizontală se produce prin:

a) trecerea indivizilor la un status social mai superior.
b) deplasarea de la un status spre un alt status de acelaşi nivel.
c) conştientizarea posibilităţilor de creştere socială.
d) asigurarea unor perspective clare de schimbare.
11.Mobilitatea verticală constă în:

a) schimbarea poziţiei sociale de la un strat la altul, a nivelului social, a condiţiilor de viaţă.
b) mişcarea individului într-un spaţiu social, format din anumite categorii socio-profesionale.
c) trecerea individului de la un grad de instrucţie, educaţie şi cultură la altul.
d) conştientizarea posibilităţilor de creştere socială.
e) asigurarea unor perspective clare de schimbare.
12.Mobilitatea verticală poate fi:

a) ascendentă.
b) descendentă.
c) de iniţiere.
d) progresivă.
e) de perspectivă.
13.Mobilitatea ocupaţională exprimă:

a) trecerea individului de la un grad de instrucţie, educaţie şi cultură la altul.
b) mişcarea individului într-un spaţiu social, format din anumite categorii socio-profesionale.
c) schimbarea poziţiei sociale de la un strat la altul, a nivelului social, a condiţiilor de viaţă.
d) mişcarea individului într-un spaţiu social, format din anumite categorii socio-profesionale.
e) trecerea individului de la un grad de instrucţie, educaţie şi cultură la altul.
14.Migraţia este un tip de mobilitate:

a) mobilitate descendentă.
b) mobilitate verticală.
c) mobilitate ocupaţională.
d) mobilitate orizontală.
e) mobilitate ascendentă.
15.Apariţia claselor sociale este legată de

a) procesul de diferenţiere socială şi de viaţa economică.
b) de formarea proprietăţii individuale.
c) exercitarea unor anumite funcţiuni sociale de către organizaţii şi oameni.
d) apariţia surplusului de bunuri.
16.Toţi indivizii care exercită aceeaşi funcţiune alcătuiesc

a. o clasă socială.
b) un nivel social.
c) un grup social.
d) un sistem social.
17. Din punct de vedere sociologic clasa socială este o:

a) grupare de oameni bazată pe interese şi funcţiuni sociale identice.
b) formă de diviziune a muncii.
c) formă de stratificare socială.
d) apartenenţă la diferite grupuri sociale şi relaţiile dintre acestea sunt determinate în primul rând de criterii
economice.
18.În concepţia lui L. Stein, clasele sociale se deosebesc după următoarele criterii:
a) după origine socială.
b) după avere.
c) după orînduirea de stat.
d) cantitativ.
e) calitativ.
19. Criteriul cantitativ al clasei sociale presupune diferenţierea:

a) după mărimea averii.
b) după factorul prin care se dobândeşte averea.
c) după origine socială.
d) după orînduirea de stat.
e) după factorul de progres social.
20.Criteriul calitativ al clasei sociale presupune diferenţierea:

a) după mărimea averii.
b) după factorul prin care se dobândeşte averea.
c) după origine socială.
d) după orînduirea de stat.
e) după factorul de progres social.
21.Printre numeroasele teorii asupra claselor sociale putem deosebi:

a) concepţia naturalist-biologică a claselor.
b) teoria psihologică.
c) teoria economică.
d) teoria selecţiei naturale.
e) teoria sociologică.
22.După Schmoller, condiţiile necesare pentru formarea claselor sunt:

a. diviziunea muncii.
b. identitatea de profesiune şi muncă.
c. conştiinţa de identitatea profesională.
d. norme şi valori relativ comune.
e. avuţie pe rang relativ identice.
23. Clasele se bazează pe

a) însuşiri şi condiţii de viaţă identice.
b) pe o activitate profesională sau pe o muncă asemănătoare.
c) pe avuţie pe rang relativ identice.
d) norme şi valori relativ comune.
24. Din punct de vedere sociologic, societatea reprezintă:

a) un sistem de structuri organizatorice.
b) un conţinut diferit de la o etapă la alta a dezvoltării social-economice a unei ţări.
c) totalitatea relaţiilor dintre şi din interiorul diferitelor forme de convieţuire.
d) toate felurile de activitate umană aflate pe o anumită treaptă de dezvoltare social-economică.
e) clasele şi categoriile sociale existente şi relaţiile dintre ele.
25. Instituţiile şi organizaţiile sunt cadrele sociale prin care:

a) se reduce incertitudinea vieţii individuale.
b) structurează activităţile umane cotidiene.
c) se instituie constrângeri sociale normative, recompense sau imbolduri pentru performanţe mai înalte.
d) are loc reglarea raporturilor sociale şi organizarea acţiunilor colective.
26. Procesul de instituţionalizare presupune:

a) înlocuirea comportamentului spontan, experimental, cu un comportament bine precizat, constant, previzibil.
b) anumite condiţii de realizare.
c) dezvoltarea psihică a persoanei.
d) dezvoltarea unui sistem de comportamente aşteptate, modelate şi acceptate în cadrul unui sistem social.
e) schimbarea atitudinilor persoanei
27. Prin instituţie se înţelege:

a) un grup de persoane angajat în vederea satisfacerii unor probleme importante pentru o comunitate.
b) formele organizatorice folosite pentru realizarea problemelor sociale.
c) ansamblul de mijloace şi procedee folosite de membrii unui grup în vederea satisfacerii unor nevoi.
d) dezvoltarea unui sistem de opinii şi valori.
e) rolurile importante pe care le deţin anumiţi membri ai unui grup să acţioneze în rezolvarea unor
probleme.
28. Instituţia socială:

a) un sistem de relaţii sociale organizat pe baza unor valori comune.
b) aplică anumite procedee în vederea satisfacerii anumitor nevoi sociale fundamentale ale unei colectivităţi
sociale.
c) modelează opinia publică.
d) dezvoltă un sistem de comportamente aşteptate.
29. Orice instituţie socială presupune anumite elemente componente obligatorii ca:
a) set de statusuri şi rolurile ataşate acestor statusuri.
b) activităţi care îndeplinesc anumite funcţii sociale.
c) mijloace de îndeplinire a funcţiilor.
d) scopuri/obiective ale membrilor.
e) simboluri.
30. Caracteristica de bază a instituţiilor o constituie:

a) medierea dintre aşteptările membrilor.
b) scopul propus şi condiţiile de mediu proprii acţiunii umane.
c) modelarea opiniei publice.
d) dezvoltarea unui sistem de comportamente aşteptate.
31. Instituţiile urmăresc realizarea următoarelor scopuri:

a) satisfacerea unor nevoi sociale dintr-un anumit domeniu.
b) promovarea relaţiilor dorite şi reprimarea celor nedorite.
c) asigurarea continuităţii vieţii sociale.
d) modelarea opiniei publice.
32.Condiţiile de care depinde eficacitatea şi randamentul funcţionării instituţiilor sociale sunt:

a) definirea clară a scopului şi a domeniului de exercitare a funcţiilor.
b) organizarea raţională a activităţilor în cadrul instituţiei.
c) gradul de depersonalizare a funcţiilor şi de obiectivare a acestora,
d) acceptarea socială a mijloacelor şi a procedeelor folosite de instituţie.
e) recunoaşterea socială a utilităţii instituţiei.
33.În funcţie de natura acţiunii sociale se cunosc următoarele tipuri de instituţii:

a) politico-administrative.
b) economice.
c) juridice.
d) militare.
e) de învăţământ.
34. În funcţie de de natura activităţii pe care o mediază, se cunosc următoarele tipuri de instituţii:
a) culturale.
b) de cercetare ştiinţifică.
c) medicale.
d) religioase (de cult).
e) de publicitate.
35. În funcţie de tipul de proprietate deosebim instituţii:

a) de competenţă locală, sau zonală.
b) de competenţă internaţională.
c) particulare.
d) de stat.
e) publice.
36. Instituţiile economice se ocupă de:

a) producerea bunurilor.
b) desfăşurarea activităţii de servicii şi de organizare a muncii.
c) circulaţia şi desfacerea bunurilor.
d) de administrarea resurselor.
e) menţinerea coeziunii sociale.
37. Instituţiile economice sunt direct dependente de:

a) diviziunea muncii.
b) de tipul de proprietate.
c) de administrarea resurselor.
d) de tipul de management.
e) de gestionarea cadrelor.
38. Instituţiile politice şi juridice.

a) se ocupă de cucerirea, menţinerea şi extinderea puterii.
b) influenţează formarea atitudinilor cetăţeneşti şi patriotice.
c) asigură funcţionalitatea socială a cetăţenilor.
d) presupune menţinerea valorilor social-culturale prin transmiterea de la o generaţie la alta.
39. Puterea instituţiilor politice este folosită pentru:

a) menţinerea şi consolidarea orânduirii respective.
b) asigurarea funcţionării tuturor instituţiilor sociale.
c) menţinerea coeziunii sociale.
d) controlul comportamentului cetăţenilor şi prevenirea comportamentelor nedorite.
e) exercitarea controlului social din cadrul societăţii.
40. Elementul principal al instituţiilor politice este:

a) statusul.
b) puterea.
c) forţa decizională.
d) forţa administrativă.
e) forţa legislativă.
41. Instituţiile cultural-educative:

a) au ca scop menţinerea tradiţiei culturale şi dezvoltarea creaţiei culturale.
b) socializarea indivizilor conform normelor şi valorilor sociale existente în societate.
c) presupune menţinerea valorilor culturale prin transmiterea de la o generaţie la alta.
d) influenţează formarea atitudinilor cetăţeneşti şi patriotice.
42. Principalele funcţii ale instituţiilor culturale şi educative sunt:

a) pregătirea indivizilor pentru o anumită ocupaţie.
b) dezvoltarea la indivizi a capacităţii de a gândi şi a acţiona în mod raţional şi independent.
c) îmbogăţirea vieţii indivizilor în vederea integrării în viaţa socială.
d) intervenţia în formarea personalităţii indivizilor.
e) formarea atitudinilor cetăţeneşti şi patriotice.
43. Instituţiile religioase se manifestă prin:

a) organizarea activităţii cultelor şi relaţiile enoriaşilor cu reprezentanţii clerului.
b) dezvoltarea la indivizi a capacităţii de a gândi şi a acţiona în mod raţional şi independent.
c) îmbogăţirea vieţii indivizilor în vederea integrării în viaţa socială.
d) intervenţia în formarea personalităţii indivizilor.
44. În societăţile contemporane, activitatea religioasă este organizată în:

a) forme ecleziastice (biserici).
b) culte.
c) seminarii teologice.
d) secte şi denominaţii.
e) lecţii şi ore particulare cu enoriaşii.
45. Statul reprezintă:

a) principala instituţie a sistemului politic
b) principala instituţie socială
c) puterea legislativă
d) puterea executivă
e) puterea judecătorească
46. Prin intermediul statului se realizează:

a) dezvoltarea societăţii.
b) elementele esenţiale ale organizării şi conducerii societăţii.
c) dezvoltarea tehnico-ştiinţifică.
d) dezvoltarea economică.
e) dezvoltarea axiologică a societăţii.
47. Teoriile care au formulat în legătură cu geneza şi esenţa statului
a) teocratică.
b) patriarhală.
c) rasistă.
d) psihologică.
e) juridică.
48. Elementele principale ce condiţionează existenţa statului sunt:

a) teritoriul.
b) apariţia plusprodusului.
c) populaţia.
d) caracterul de organizare politică.
e) diferenţierea socială.
49. Statul are cîteva componente bine conturate şi strict organizate:

a) puterea legislativă.
b) puterea decizională.
c) puterea executivă.
d) puterea judecătorească.
e) puterea autorităţii.
50. Trăsături ale statului:

a) este instituţia politică cu cel mai înalt grad de organizare şi de structurare.
b) este o organizaţie politică a unei comunităţi umane în raza unui teritoriu delimitat prin frontiere stricte.
c) are caracter suveran.
d) are caracter istoric.
e) asigură funcţionalitatea socială prin contribuţii financiare ale cetăţenilor, prin impozite.
51. Printre factorii care au determinat apariţia statului pot fi incluşi:

a) diviziunea socială a muncii legată îndeosebi de apariţia agriculturii.
b) diferenţierea socială.
c) apariţia plusprodusului.
d) apariţia unei noi relaţii conducători-supuşi.
e) perioada de trecere de la organizarea gentilică a societăţii spre organizarea sclavagistă.
52. Funcţiile esenţiale ale statului care ajută la crearea şi menţinerea ordinii sociale sunt:
a) aplicarea normelor.
b) rezolvarea conflictelor.
c) planificarea şi coordonarea.
d) coordonarea relaţiilor cu alte societăţi.
e) intervenţia în formarea personalităţii indivizilor.
53. Forma de stat, este constituită din următoarele elemente:

a) forma de guvernământ.
b) structura statului.
c) politica statului.
d) regimul politic.
e) partidele politice.
54. Formele de guvernământ contemporane se manifestă preponderent ca

a) monarhie.
b) republică.
c) stat federal.
d) ţară independentă.
e) ţară independentă ce formează uniune cu alte ţări.
55. Republica ca formă de guvernământ se bazează pe principiul:

a) de stat independent.
b) raportului dintre puterea (organele) de stat şi cetăţeni.
c) alegerii tuturor organelor puterii de sus până jos.
d) structura centralizată a puterii.
e) partidul de masă, monopolist dominant.
56. Republicile se împart în:

a) democratic.
b) republici parlamentare.
c) republici prezidenţiale.
d) naţionaliste.
e) socialiste.
57. Sub raport între organele centrale şi locale ale statului, putem distinge:
a) state naţional-unitare.
b) state independente.
c) state federative.
d) confederaţii statale.
e) state în curs de dezvoltare.
58. Regimul politic exprimă:

a) raportul dintre puterea (organele) de stat şi cetăţeni.
b) garanţia drepturilor civile, politice şi sociale ale omului.
c) concurenţa cinstită şi atotcuprinzătoare (alegerile concurenţiale).
d) reprezentativitatea cu scopul de a asigura transmiterea voinţei poporului şi exercitarea ei ulterioară.
e) structura centralizată a puterii.
59. Deosebim următoarele tipuri de regimuri politice:

a) totalitar.
b) semitotalitar.
c) autoritar.
d) democratic.
e) dictatorial.
60. Sunt evidenţiate următoarele trăsături ale totalitarismului:

a) structura supracentralizată a puterii.
b) partidul de masă, monopolist dominant.
c) sistemul de reprimare ramificat.
d) lipsa libertăţii individuale şi a societăţii civile.
e) gradul înalt de militarizare a tuturor sferelor vieţii sociale.
61. Putem evidenţia cîteva forme de regim totalitar:

a) fascismul italian.
b) dictatura.
c) naţional-socialismul german.
d) comunismul sovietic.
e) comunismul din Cuba.
62. Trasaturile autoritarismului:

a) poporul este exclus de la o participare serioasă în viaţa politică.
b) conducătorul sau grupul nu poate, în general, fi îndepărtat din funcţie prin mijloace legale.
c) se admite pluralismul (care este limitat şi controlat) în gândirea, părerile şi acţiunile politice.
d) se împacă cu prezenţa opoziţiei.
63. Experienţa societăţilor democratice contemporane permite a evidenţia unele trăsături comune ale
democraţiei:
a) legitimitatea larg aplicată.
b) garanţia drepturilor civile, politice şi sociale ale omului.
c) concurenţa cinstită şi atotcuprinzătoare (alegerile concurenţiale).
d) reprezentativitatea cu scopul de a asigura transmiterea voinţei poporului şi exercitarea ei ulterioară
e) sistemul partinic concurenţial, care constituie mecanismul fundamental al formării voinţei poporului şi al
influenţării asupra guvernului.
64. Democraţia reprezentativă:

a) populaţia este direct implicată în luarea deciziilor politice.
b) poporul alege periodic alte persoane care să-1 reprezinte în procesul de luare a deciziilor politice.
c) e întâlnită în societăţile mai mari.
d) e întâlnită în societăţile mici.
e) este relativ rară în lumea modernă.
65. Democraţia participativă:

a) populaţia este direct implicată în luarea deciziilor politice.
b) e întâlnită în societăţile mai mari.
c) e întâlnită în societăţile mici.
d) este destul de des întîlnită în lumea modernă.
e) este relativ rară în lumea modernă.
66. Familia reprezintă:

a) una din cele mai vechi forme de asociere umană cu implicaţii fundamentale pentru indivizi şi pentru societate.
b) formă de comunicare bazată pe relaţii afective, respect și ajutor reciproc.
c) formă de asociere umană care asigură continuitatea speciei umane şi evoluţia societăţii.
d) un grup de oameni care relaţionează în baza unor legături de sânge, mariaj sau adopţie.
e) grup social de bază, unită prin legături de rudenie sau căsătorie.
67. Principalele funcţii ale familiei

a) funcţia de reproducere şi de regulator sexual.
b) funcţia de socializare.
c) funcţia afectivă.
d) funcţia protectivă.
e) funcţia economică.
68. Familia nucleară este:

a) formată din membrii a cel mult două generaţii (părinţi, copii), care trăiesc în aceeaşi gospodărie.
b) familiile formate din mai multe tipuri de rude.
c) cel mai răspândit tip de familie.
d) familia extinsă.
e) familia conjugală.
69. Normele de căsătorie:

a) reprezinta setul coerent de comportamente pe care membrii familiei îl aşteaptă de la fiecare membru al
acesteia.
b) reglementează modalităţile şi formele de constituire a familiilor.
c) se constituie in familie nemijlocit.
d) sunt dictate de normele sociale existente.
e) difera de la o familie la alta.
70. Există cîteva roluri familiale:

a) rolul conjugal.
b) rolul parental.
c) rolul de ruda.
d) rolul fratern.
71.Conştiinţa de sine este:
a) numită şi explicită.
b) o stare a conştiinţei în care ne dăm seama de noi înşine şi de acţiunile noastre.
c) nivelul superior de dezvoltare al psihicului.
d) constituie nucleul vieţii psihice.
72.Conştiinţa este
a) nivelul superior de dezvoltare al psihicului.
b) este structura psihică de suport al vieţii interioare.
c) constituie nucleul vieţii psihice.
d) este forma superioară de reflectare psihologică.
e) este rezultatul condiţiilor social-istorice de formare a omului în cadrul activităţii de muncă.
73. Conştiinţă socială presupune:

a) reflectarea relaţiilor sociale de către om.
b) este rezultatul condiţiilor social-istorice de formare a omului în cadrul activităţii de muncă.
c) nivelul superior de dezvoltare al psihicului social.
d) o stare a conştiinţei în care ne dăm seama de noi înşine şi de acţiunile noastre.
74. Conştiinţa socială se prezintă sub următoarele forme fundamentale:

a) ideologică.
b) psihologică.
c) mintală.
d) de masă.
e) a unui popor.
75. Subconştientul este:

a) o formaţiune sau un nivel psihic ce cuprinde actele care au fost cândva conştiente.
b) un conţinut de gândire „mai puţin conştient”.
c) aflat la limita accesibilităţii în spirit.
d) la limita stabilităţii în conştiinţă.
e) depozitoriul automatismelor şi a deprinderilor.
76.Cel care a inventat şi a introdus cuvântul sociologie în gîndirea sociologică a fost:

a) Émile Durkheim.
b) Auguste Comte.
c) Max Weber.
d) E. Durkheim.
e) S. Moscovici.
77. Dimensiunea temporală a fenomenelor sociale conduce la o clasificare a legilor sociologice în:
a) legi sociale sincronice.
b) legi sociale diacronice.
c) legi sociale mixte.
d) legi sociale structurale.
78. Legi sociale sincronice:
a) se mai numesc şi structurale.
b) formulează raporturile necesare de simultaneitate.
c) formulează raporturile necesare de interdependenţă între fenomene sociale.
d) se mai numesc şi genetice.
e) stabilesc un raport de succesiune între două fenomene, procese sau între componentele aceluiaşi fenomen sau
proces.
79. Legi sociale diacronice:

a) se mai numesc şi genetice.
b) stabilesc un raport de succesiune între două fenomene, procese sau între componentele aceluiaşi fenomen
sau proces.
c) se mai numesc şi structurale.
d) formulează raporturile necesare de simultaneitate.
e) formulează raporturile necesare de interdependenţă între fenomene sociale.
80. Studiul sociologic sub aspect operaţional descrie:

a) sentimente.
b) credinţe.
c) răspunsul la întrebările din sondaje.
d) părerea celorlalţi.
e) tendinţele care determină mişcările sociale.
81. Eşantionul se defineşte ca parte:

a) a unui întreg.
b) a unei mulţimi umane.
c) a unei colectivităţi sociale care este alcătuită dintr-un număr limitat de subiecţi.
d) un numar anumit de indivizi care sunt selecţionaţi ştiinţific pentru a surprinde caracteristicile intregii populaţii.
82.Pentru ca eșantionarea să fie eficientă trebuie respectate următoarele condiţii:
a) eşantionul să fie reprezentativ din punct de vedere cantitativ.
b) eşantionul să fie reprezentativ din punct de vedere calitativ.
c) eşantionul să fie reprezentativ din punct de vedere al frecvenţei fenomenului.
d) eşantionul să fie reprezentativ din punct de vedere al răspîndirii fenomenului.
83. Sondajul statistic:
a) este operaţia practică prin care se colectează date reprezentative.
b) are scopul de a calcula indicatori statistici prin intermediul cărora se poate caracteriza o întreagă populaţie.
c) este similar inteviului.
d) este similar analizei si descrierii observatiilor.
e) este similar experimentului social.
84. Sociologia defineşte şi analizează:
a) formele concret - istorice ale societăţii.
b) profilul material şi spiritual al unei formaţiuni social-istorice.
c) legile mişcării grupurilor sociale.
d) instituţiile şi activităţile social-politice.
e) personalitatea umană
f) 85. Metodele de cercetare:
a) sunt ansambluri de operaţii intelectuale prin care o disciplină ştiinţifică încearcă să descopere adevărul.
b) sugerează căile cele mai bune pentru testarea ipotezelor teoretice.
c) sunt indispensabile pentru relalizarea unei cercetări.
d) sunt probe valide de cercetare a unor adevaruri.
e) sunt folosite doar de oamenii de stiintapentru a desprinde anumite adevaruri stiintifice
86. Principalele metode de cercetare utilizate în ştiinţele sociale sunt:
a) observaţia.
b) introspecţia.
c) ancheta.
d) experimentul.
e) studiul de caz.
87. Caracteristicile metodei observaţiei:
a) are un caracter flexibil.
b) gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare până la o situaţie liberă de urmărire
sistematică.
c) în urma observaţiei se confirmă sau se infirmă o ipoteză.
d) observaţia se poate focaliza pe aspecte şi dimensiuni specifice, înguste sau poate avea un caracter general.
e) se notează fluxul evenimentelor, dar nu se intervine pentru a le modifica.
88. Tehnicile principale de culegere a datelor într-o anchetă sunt
a) chestionarea.
b) intervievarea subiecţilor.
c) sondajul de opinie.
d) anchetarea.
e) observarea.
89. Aspiraţia reprezintă:
a) un anumit standard pe care persoana se aşteaptă să-l atingă.
b) o dorinţă a cărei realizare constituie un progres.
c) o dezvoltare într-o anumită direcţie în care persoana vrea să se manifeste.
d) un vis.
90. În sfera afectivă se include
a) toată gamă de emoții și sentimente.
b) stările de dispoziție a personalităţii.
c) pasiunile.
d) vointa si derivatele ei.
91. Legile percepţiei:
a) integralitatea.
b) structuraleţea.
c) constanţa percepţiei.
d) obiectualitatea.
e) caracterul conştient.
92. Atenţia îndeplineşte următoarele funcţii:
a) activează procesele necesare în momentul dat.
b) inhibă procesele care nu sunt necesare la moment.
c) contribuie la selectarea bine orientată, organizată a informaţiei.
d) asigură concentrarea de lungă durată a activismului la unul şi acelaşi obiect.
e) asigura informatie pentru procesare.
93.Imaginea despre sine se bazează primordial pe:
a) conceptul de sine.
b) stima de sine.
c) experienţa acumulată.
d) opiniile celor din jur.
e) mediul în care se află persoana.
94. Reminiscenţa este:
a) o formă de memorizare selectivă.
b) un proces psihic cognitiv.
c) o formă mai eficienta de memorizare.
d) - o formă de uitare, care ţine doar o anumită perioadă de timp.
e) - o formă reproducere fotografică a informaţie
95. Regimul politic se exprimă prin:
a) structura centralizată a puterii.
b) concurenţa cinstită şi atotcuprinzătoare (alegerile concurenţiale).
c) raportul dintre puterea (organele) de stat şi cetăţeni.
d) reprezentativitatea cu scopul de a asigura transmiterea voinţei poporului şi exercitarea ei ulterioară.
e) garanţia drepturilor civile, politice şi sociale ale omului.

Teste de Eval. Soc. Şi Ps. Generală.2013

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste de Eval. Soc. Şi Ps. Generală.2013

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste de evaluare pentru Sociologie şi Psihologie generală,

Facultatea: Sănătate Publică

1. Sănătatea publică poate fi conceptualizată ca:

2. Profesioniştii din sănătatea publică ar trebui să-şi dezvolte:

3. Psihologia este ştiinţa care se ocupă cu:

4. Deosebim anumite orientări distincte cu privire la obiectul de studiu al psihologiei precum 

5. Psihicul este definit drept:

6. Funcţiile finale a psihicului uman reprezintă:

7. Specificul distinct al psihicului uman este:

8. După Popescu-Neveanu caracteristicile de bază a psihicului uman sunt:

9. Curentele psihologice care au influenţat istoria psihologiei sunt:

11.Structura psihicului uman include

12.Procese psihice reprezintă:

13.Stări psihice alcătuiesc:

14.Însuşirile psihice sunt reprezentate prin:

15.Sistemele personalităţii definite de S. Freud sunt:

16.Funcţiile psihicului rezultă în:

17.Formele vieţii psihice (ipostaze ale psihicului) sunt:

18.Id-ul are funcţia de:

19. Ego-ul are funcţia de:

20.Superego-ul are funcţia de:

21.Printre funcţiile conştiinţei se enumără:

23.Principalele trăsături ale subconştientului sunt:

25.Ramurile psihologiei sunt

26.Sociologia este știința ce studiază:

27.Obiectul de studiu al sociologiei se compune din:

28.Cele mai răspândite metode de investigare ale sociologiei sunt:

30.Printre fondatorii clasici ai sociologiei se disting câteva personalităţi:

31.Funcţiile sociologiei sunt:

32.Eşantionul reprezentativ statistic este cel care:

33.Gradul de reprezentativitate al eşantionului depinde de:

34.Principalele metode de cercetare utilizate în ştiinţele sociale sunt:

37.Studiul de caz este:

38.Personalitatea se defineşte prin:

35. În abordările existenţial-umaniste a personalităţii forţa principală a dezvoltării personalităţii este:

36.După C. Rogers, scopul vieţii, este de a:

37.Scopul mecanismelor de apărare a personalităţii este de a:

38.Printre cele mai cunoscute mecanismele de apărare a personalităţii numim:

39.Teoria dezvoltării ierarhice a motivaţiei rezultă la faptul că:

40.Personalitatea este rezultatul interacţiunii complexe a mai multor categorii de factori:

41.Normele sociale reprezintă:

42.Valorile se definesc drept:

43. Sursele pentru reflecţiile apreciative a individului despre sine sunt:

44. Motivaţia desemnează:

45. Motivele sunt:

46. Nivelul de aspiraţie se referă la:

47. Baza fiziologică a afectivității constituie:

48. Sfera afectivă are următoarele dintre proprietăţi:

49. Frustraţia reprezintă

50. Voinţa este un proces psihic care constă în:

51. Structura actului volitiv presupune:

52. Alegeţi doar trăsăturile volitive de caracter:

54. Caracterul reprezintă:

55. Tipologia lui K. Leongard presupune clasificarea persoanelor după:

56. Aptitudinile sunt:

57. După criteriul naturii proceselor psihice distingem:

61. În dependenţă de participarea voinţei, se deosebesc următoarele tipuri de atenţie:

62. Însuşirile atenţiei:

63. Percepţia socială:

64. Sursele din care se formează percepţia socială:

65. Teoria atribuirii sociale

66. Eroarea fundamentală a atribuirii relevă:

67. Procesul atribuirii este influenţat de:

68. Memoria este procesul psihic: