Romanul politic

Temele mari – libertatea de gandire a individului si confruntarea cu puterea

totalitara – nu puteau fi tratate direct, ci prin formule subversive, greu de perceput de
cenzura vremii.
Dupa 1965, scriitorilor le este ingaduit sa critice regimul anterior, al lui
Gheorghiu – Dej, si sa dezvaluie crimele din “obsedantul deceniu”, dar libertatea este una
partiala; se pot critica excesele si erorile regimului communist din prima etapa, a
instaurarii, darn u poate fi pus in discutie si criticat sistemul, in esenta lui.
Scriitorii generatiei 60 profita de relativa libertate si abordeaza romanul politic ca
mijloc de exprimare.
Constantin Toiu prezinta in romanul “Galeria cu vita salbatica” cazul extrem al
unui intelectual, incapabil sa supravietuiasca intr-un regim totalitar. Personajul principal,
Chiril Merisor tine un jurnal in care isi consemneaza experienta interioara. Jurnalul este
folosit ca proba incriminatorie de Securitate, ceea ce provoaca, in final, sinuciderea lui
Chiril Merisor.
Marin Preda foloseste formula “obsedantul deceniu” pentru a desemna anii ’50,
perioadã de maxima de opresiune comunista. Scriitorul infatiseaza aceasta perioada
istorica in romanul Cel mai iubit dintre pamanteni, aparut in 1980, si considerat de
Eugen Negrici ca fiind “probabil cea mai viguroasa si mai impresionanta fresca a
apocalipsei comuniste.”.
Eugen Simion considera opera un roman total, iar Nicolae Manolescu considera
ca Cel mai iubit dintre pamanteni poate fi socotit un roman complet: social, politic,
sentimental, ideologic, psihologic, eseistic senzational si politest, fresca a unei lumi si
analiza a unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedanie a unui invins.
Fiind un roman complex, acesta acopera o vasta problematica: instrainarea de
parinti, pierderea religiei, familia, bucuia scrisului, ura ca drog, sublimul si oroarea in
iubire, tragedia fara tragic etc.
Titlul cartii, care se regaseste in roman intr-o declaratie de dragoste adresata lui
Victor Petrini de catre Suzy Culala (“Ce mai faci tu, cel mai iubit dintre pamanteni?!”),
este desigur ironic. Cel mai iubit dintre pamanteni se dovedeste un om pe care destinul il
priveaza de iubire.Desi scris in intregime la persoana I, Cel mai iubit dintre pamanteni
conserva in mare formula clasica a retrospectivei ordonate, in care experientele sunt
restituite, nu retraite. Subiectul romanului este amplu. In prim plan se afla istoria lui
Victor Petrini, care isi reconstituie si isi analizeaza cu luciditate existenta, asemenea
eroilor lui Camil Petrescu.Marin Preda a scris, asa cum remarca Eugen Simion “romanul
unei mari constiinte. Constiinta, intai, a unui mare prozator care judeca fara partinire, fara
mistificatie o istorie in care fortele se confrunta in chip dramatic; constiinta, apoi, a unui
erou care crede in puterea spiritului si in mitul fericirii prin dragoste.”.
Prin prezentarea romanelor Cel mai iubit dintre pamanteni si Morometii,
Marin Preda demonstreaza capacitatea de a aborda diferite tipuri de roman, de a infatisa
perioade istorice diferite, cu lumea lor, universal rural si lumea citadina, de a utilize
naratiunea la pers. a III-a, dar si la persoana I, incat poate fi considerat un scriitor
reprezentativ pentru diversitatea romanului postbelic de pana la 1980.