Sunteți pe pagina 1din 77

6 INTRODUCERE

aplicarea procesului REBT pe un caz concret. în final, într-o anexă Partea l


scrisă de Albert Ellis, sunt discutate caracteristicile specifice ale
REBT, care o deosebesc de alte tipuri de psihoterapie, mai ales de
celelalte abordări cognitiv-comportamentale.
în mediul complex al practicii clinice, rareori clienţii caută ajutor
pentru o singură problemă emoţională. Mai degrabă, aceştia se
prezintă la terapeut acuzând mai multe probleme aparent distincte, TEORIA
dar în fapt interrelaţionate. Perspectiva generală asupra practicii
REBT, prezentată în acest ghid, este menită mai degrabă a
completa decât a înlocui textele comprehensive, care vă pot ajuta
să rezolvaţi astfel de situaţii complexe şi să practicaţi REBT la cel
mai înalt nivel. Recomandarea noastră este de a parcurge cu
atenţie mai întâi acest ghid, după care este indicat să consultaţi
sursele bibliografice prezentate la finalul acestuia pentru o analiză
aprofundată a procesului terapeutic. Există multe alte materiale
utile practicii REBT, pe care le puteţi comanda la Institutul de
Terapie Raţional-Emotivă şi Comportamentală, 45 East 65th Street,
New York, NY 10021-6593. Telefon; (212) 535-0822. în prima parte a acestui ghid, vom prezenta câteva principii
Sperăm să găsiţi în acest ghid o introducere utilă în REBT şi centrale ale REBT, începând cu definirea termenilor de
să priviţi această formă de terapie ca pe o abordare valoroasă în a raţionalitate şi iraţionalitate utilizaţi în cadrul acestei forme de
vă ajuta clienţii să îşi depăşească problemele emoţionale şi terapie. în continuare, vom aborda modelul ABC specific REBT şi
comportamentale. vom defini trei convingeri iraţionale de bază ce interferează cu
gândirea şi comportamentul raţional. Apoi, vom descrie două
tendinţe biologice fundamentale, relevante pentru teoria şi practica
REBT şi vom prezenta pe scurt teoria schimbării în terapia
raţională şi emotivă. în final, vom oferi o prezentare succintă a
teoriei de la baza REBT.

RAŢIONALITATE VERSUS IRAŢIONALITATE


Din perspectiva REBT, pentru a fi raţională, o persoană trebuie
să fie (a) pragmatică, (b) logică, şi (c) în acord cu realitatea
obiectivă. Aşadar, raţionalitatea se defineşte ca fiind ceea ce îi
ajută pe indivizi să îşi atingă scopurile de bază, este logic
(nonabsolutist) şi este consecvent cu realitatea obiectivă. Invers,
irationalitatea se referă la ceea ce blochează atingerea scopurilor
de bază ale unei persoane, este ilogic (mai ales dogmatic şi rigid)
şi este inconsecvent cu realitatea obiectivă.
8 PARTEA I: TEORIA PARTEA I: TEORIA 9
MODELUL ABC rigide de tipul "trebuie cu necesitate", "este obligatoriu", "este
absolut necesar" etc. Atunci când clienţii pornesc de la astfel de
Modelul ABC constituie nucleul practicii REBT. în acest model, premise flexibile, tind ca, în baza acestora, să tragă concluzii
A-u\ reprezintă evenimentul activator (activating event), care poate raţionale. Aceste concluzii se prezintă sub mai multe forme:
fi interior sau exterior clientului. Atunci când A-u\ se referă la un
eveniment extern, prezenţa acestuia poate fi confirmată de 1. Evaluarea moderată a caracterului negativ al unui eveniment:
observatori neutri (adică, principiul realităţii observabile). Unii La confruntarea cu un eveniment activator negativ, clienţii vor
terapeuţi REBT preferă să includă în A doar evenimente concluziona: "Este rău, dar nu groaznic" mai degrabă decât
observabile sau evenimente imaginate de client, grupând toate "Este îngrozitor".
activităţile cognitive (inclusiv inferenţele) în B. Totuşi, în acest ghid
J4-UI va reprezenta şi inferenţele sau interpretările clientului 2. Exprimarea toleranţei: Punctele de vedere ale clienţilor vor
referitoare la evenimentul activator. exprima o atitudine tolerantă. Spre exemplu, aceştia pot face
B-ul reprezintă convingerile persoanei (beliefs). Acestea sunt afirmaţia: "Nu-mi place acest lucru, dar îl pot suporta".
cogniţii evaiuative sau reprezentări personale ale realităţii, care pot
3. Acceptarea imperfecţiunii: Clienţii se vor accepta pe sine şi îi
fi rigide sau flexibile. Atunci când convingeriie sunt rigide, ele sunt
vor accepta pe ceilalţi ca fiind fiinţe imperfecte, care nu pot fi
numite convingeri iraţionale şi se exprimă sub forma lui "trebuie cu
evaluate global ca bune sau rele. De asemenea, aceştia vor
necesitate", "este obligatoriu", "este absolut necesar" etc. Atunci
când clienţii pornesc de la premise rigide, ei tind ca, în baza considera că lumea şi condiţiile de viaţă sunt situaţii complexe,
acestora, să tragă şi concluzii iraţionale. Aceste concluzii iraţionale cuprinzând aspecte pozitive, negative şi neutre.
se prezintă sub mai multe forme:
4. Gândirea flexibilă vis a vis de şansa de apariţie a unui
eveniment: Clienţii vor evita să creadă că ceva se va întâmpla
1. Gândirea catastrofică: Clienţii vor evalua un eveniment ca fiind
întotdeauna sau nu se va întâmpla niciodată. Mai degrabă,
mai mult de 100% negativ, mai rău decât ar trebui cu
necesitate să fie. aceştia vor realiza că majoritatea evenimentelor care au loc în
univers se plasează - din punctul de vedere al frecvenţei de
2. Intoleranţa la frustrare: Clienţii vor aprecia că nu se pot apariţie - pe un continuum, ce se întinde de la foarte des la
imagina suportând anumite situaţii sau trăind vreun sentiment foarte rar.
de mulţumire dacă ceea ce ei cred că nu trebuie să se
în cadrul modelului ABC, C-ul reprezintă consecinţele
întâmple se întâmplă cu adevărat.
emoţionale şi comportamentale ale credinţelor pe care clientul le
are despre A. C-urile care derivă din convingeri iraţionale, rigide
3. Evaluarea globală negativă: Clienţii vor avea o atitudine extrem
despre A-uri negative vor fi inadecvate şi se vor numi consecinţe
de critică la adresa propriei persoane, a celorlalţi şi/sau a vieţii.
negative disfuncţionale, iar C-urile care derivă din convingeri
4. Gândirea de tip "întotdeauna sau niciodată": Clienţii vor adopta raţionale, flexibile despre jA-uri negative vor fi adecvate şi se vor
atitudini absolutiste (ex. vor considera că vor avea întotdeauna numi consecinţe negative funcţionale (Crawford & Ellis, 1989).
eşecuri sau nu vor fi niciodată aprobaţi de persoanele O primă categorie de consecinţe se referă la emoţiile asociate
semnificative). unui eveniment activator, care sunt de două feluri. Emoţiile
negative disfuncţionale se numesc disfuncţionale pentru unul sau
Când convingerile deţinute de clienţi sunt flexibile, ele se mat multe din următoarele motive:
numesc convingeri raţionale şi se exprimă deseori sub forma
dorinţelor, preferinţe:-.,. Aceste convingeri nu se vor accentua 1. Conduc la experienţierea durerii şi a disconfortului psihic.
niciod- ^ astfel încât să atingă nivelul convingerilor dogmatice,
10 PARTEA I; TEORIA PARTEA I: TEORIA 11

2. Motivează persoana să recurgă la comportamente contrare TABELUL 1. Emoţiile negative funcţionale / disfuncţionale şi
propriilor interese.
corelatele lor cognitive
Inferenţele legate de Tipul Emoţia Tipul emoţiei
3. împiedică persoana să se angajeze în comportamentele
necesare atingerii propriilor scopuri. domeniul personal convingerii
Ameninţare sau pericol Iraţională Anxietate Disfuncţională
Prin contrast, emoţiile negative funcţionale se numesc Raţională îngrijorare Funcţională
funcţionale pentru unul sau mal multe din următoarele motive:
Pierdere (cu implicaţii Iraţională Trăire Disfuncţională
1. Atrag atenţia persoanei că ceva blochează atingerea scopurilor pentru viitor); eşec depresivă
sale, însă nu imobilizează Individul. Raţională Tristeţe Funcţională .

2. Motivează persoana să recurgă la comportamente care încălcarea unor reguli per- Iraţională Furie Disfuncţională
conduc la dezvoltare personală. sonale (de către sine sau
alţii); ameninţare din partea
3. încurajează punerea eficientă în practică a comportamentelor Raţională Nemulţumire Funcţională
altora la adresa propriei
necesare atingerii propriilor scopuri.
persoane; frustrare
în Tabelul 1 sunt prezentate câteva dintre cele mai importante încălcarea propriului cod Iraţională Vinovăţie Disfuncţională
probleme emoţionale pentru care clienţii recurg la terapie, moral Raţională Remuşcare Funcţională
împreună cu alternativele lor funcţionale. Alăturat sunt incluse atât
credinţele, cât şt inferenţele, cel mai frecvent asociate cu fiecare
iraţională Disfuncţională
dintre aceste emoţii. Trădare din partea altuia Sentimente
(persoana nu merită ceva de rănire
mai bun) Raţională Dezamăgire Funcţională

Ameninţare la adresa unei iraţională Gelozie Disfuncţională


relaţii care se dorea morbidă
exclusivă Raţională Gelozie Funcţională

Slăbiciuni personale Iraţională Ruşine Disfuncţională

manifestate public Raţională Regret Funcţională

Notă: Inferenţa constituie o interpretare, corectă sau incorectă, care merge


dincolo de realitatea observabilă şi dă sens acesteia. Domeniul personal se
referă la toate aspectele concrete şi abstracte în care este implicată persoana
(Beck, 1976). în teoria raţional-emotivă se face distincţie între aspectele
domeniului personal care se referă la eu-l persoanei şi cele care se referă la
confortul acesteia, deşi ele se află frecvent în interacţiune.
12 PARTEA I: TEORIA
PARTEA I: TEORIA 13

CONVINGERILE IRAŢIONALE DE BAZĂ


convingeri rigide în B va determina clientul să facă inferenţe
extrem de negative asupra lui A sau să se centreze pe anumite
Deşi clienţii îşi exprimă convingerile iraţionale în modalităţi
trăsături ale evenimentului activator la care poate că nu ar fi atent
distincte, personale, aceste convingeri individualizate pot fi
considerate variaţii ale aceloraşi trei tipuri de 'TREBUIE" dacă ar avea convingeri ceva mai raţionale. Astfel, atunci când o
absolutist. Acestea se referă la următoarele aşteptări: persoană crede că trebuie cu necesitate să nu fie respinsă social,
aceasta va supraestima probabilitatea de a fi respinsă şi se va
1. Aşteptări rigide faţă de sine: Această formă de trebuie centra pe afirmaţiile negative pe care ceilalţi le fac la adresa sa,
absolutist se exprimă frecvent în afirmaţii de genul: "Trebuie să ignorând opiniile neutre sau pozitive. în acelaşi fel, experienţierea
reuşesc în ceea ce fac şi să fiu aprobat de persoanele anumitor afecte (C-uri), cum ar fi trăirea depresivă, poate
semnificative, iar dacă nu se întâmplă astfel este îngrozitor" determina clienţii să facă evaluări extrem de negative ale
sau "Nu pot suporta şi sunt o fiinţă groaznică atunci când nu evenimentelor cu care se confruntă (B-uri). Mai mult, prezenţa unui
sunt iubit de ceilalţi sau când nu reuşesc în ceea ce fac". anumit context în A poate influenţa evaluările făcute (S-urile),
Interpretările care au la bază acest tip de credinţă absolutistă evaluări ce ar fi diferite într-un alt context. Spre exemplu, o cameră
conduc frecvent la anxietate, depresie, ruşine sau sentimente întunecată, străină poate amorsa mai multe cogniţii generatoare de
de vinovăţie. anxietate decât o cameră bine iluminată şi familiară.
întrucât o analiză completă a modului în care interacţionează
2. Aşteptări rigide faţă de ceilalţi: Această formă de trebuie A-urile, B-urile şi C-urile depăşeşte scopul acestei discuţii, pentru o
absolutist se exprimă frecvent în afirmaţii de genul: "Trebuie ca informare mai completă sugerăm consultarea bibliografiei de la
toţi ceilalţi să mă trateze corect şi frumos, iar dacă nu o fac, sfârşitul acestui ghid.
este îngrozitor şi nu pot suporta" sau "Ceilalţi sunt nişte fiinţe
groaznice dacă nu se comportă frumos cu mine şi merită să fie DOUĂ TENDINŢE BIOLOGICE FUNDAMENTALE
pedepsiţi pentru că nu fac ceea ce ar trebui să facă".
Convingerile care au la bază acest tip de credinţă absolutistă Albert Ellis a atras atenţia asupra faptului că oamenii îşi
se asociază cu sentimente de furie şi mânie, precum şi cu transformă extrem de uşor propriile dorinţe în convingeri
atitudini pasiv-agresive şi acte de violenţă. absolutiste precum "trebuie cu necesitate", mai ales atunci când
aceste dorinţe sunt puternice (Ellis, 1976). Faptul că facem
3. Aşteptări rigide faţă de lume/condiţiile de viaţă: Acest trebuie această substituire atât de uşor şi frecvent l-a făcut pe Ellis să
absolutist apare frecvent sub forma convingerii conform căreia concluzioneze că această manifestare constituie o tendinţă
"Condiţiile mele de viaţă trebuie cu necesitate să fie aşa cum biologică fundamentală la majoritatea persoanelor. Deşi Ellis ia în
doresc eu să fie, iar dacă nu sunt astfel este îngrozitor, nu pot considerare faptul că şi influenţele sociale ar putea contribui la o
suporta şi îmi este groaznic de greu". Astfel de convingeri se astfel de substituire, acesta consideră că "chiar dacă toate
asociază cu sentimente de autocompătimire şi rănire, precum, persoanele ar primi o educaţie cât se poate de raţională, practic
şi cu probleme comportamentale (ex. procrastinare sau adicţii). fiecare dintre acestea ar ajunge să îşi transforme frecvent propriile
rw;erinţe individuale şi sociale în aşteptări rigide faţă de (a) sine,
INTERACŢIUNEA DINTRE A, B Şl C (b) ceilalţi şi (c) lumea în care trăieşte" (Ellis, 1984a, p.20).
Totuşi, după cum remarcă Ellis, fiinţele umane mai au şi o a
în prezentarea succintă a modelului ABC, s-a pornit de la doua tendinţă biologică fundamentală: puterea de a alege şi
asumpţia că evenimentele activatoare şi/sau inferenţele despre capacitatea de a-şi identifica, disputa şi schimba gândirea
aceste evenimente (A-ur\\e) angajează cogniţii evaluative (S-urile), iraţională. Aşadar, deşi este posibil ca tendinţa de a gândi
care, la rândul lor, duc la diverse emoţii şi comportamente (C- iraţional să aibă o componentă biologică importantă, totuşi nu
urile). în realitate, A-urile, 6-urile şi C-urile se află deseori în suntem sclavii acesteia. Putem lupta pentru a o depăşi,
interacţiuni complexe (Ellis, 1985a). De exemplu, prezenţa unor încercând în permanenţă să ne schimbăm convingerile iraţionale.
14 PARTEA I: TEORIA

TEORIA SCHIMBĂRII ÎN REBT Partea a ll-a


Dat fiind faptul că nu suntem sclavii tendinţei de a gândi
iraţional, o asumpţie importantă a REBT este că oamenii se pot
schimba, mai ales dacă internaiizează trei principii fundamentale:

1. Evenimentele activatoare trecute sau prezente nu pot "cauza" PRACTICA


emoţii disfuncţionale sau comportamente dezadaptative. Mai
degrabă, sistemul nostru de convingeri despre aceste
evenimente activatoare determină emoţiile disfuncţionale şi
comportamentele dezadaptative.

2. Indiferent de felul în care ne-am generat problemele


emoţionale şi comportamentale în trecut, în prezent ne creăm
dificultăţi mai ales deoarece continuăm să ne reîndoctrinăm cu
convingerile noastre iraţionale.

3. Suntem oameni şi avem tendinţa de a ne crea cu uşurinţă (şi Paginile următoare cuprind o privire de ansamblu asupra
într-o oarecare măsură natural) probleme; în plus, ne vine aspectelor fundamentale ale procesului terapeutic specific REBT,
foarte uşor să cultivăm emoţii, gânduri şi comportamente rezumate în Tabelul 2. Pentru a facilita expunerea, vom pleca de la
dezadaptative. Cu toate acestea, pe termen lung putem să asumpţia că problemele emoţionale ate clientului vor fi rezolvate
depăşim aceste probleme dacă depunem un efort substanţial pe rând. Aşadar, ne vom limita la a prezenta procesul terapeutic cu
şi susţinut pentru a ne disputa convingerile iraţionale şi referire la o anumită problemă a clientului. încă o dată, este
consecinţele acestora. important de subliniat faptul că un tablou clinic real poate fi mult
mai complex decât ar reieşi din această scurtă analiză.
O PERSPECTIVĂ GENERALĂ ASUPRA TEORIEI REBT înainte de a iniţia procesul terapeutic schiţat în următoarele
pagini, este important mai întâi să vă salutaţi clientul şi să stabiliţi
REBT constituie o abordare structurată a demersului de aspectele practice de care acesta ar putea fi interesat (ex.,
rezolvare a problemelor emoţionale, în care terapeutul adoptă o costurile terapiei, planificarea şedinţelor, etc).
atitudine activ-directivă pentru a-şi ajuta clienţii să îşi rezolve
dificultăţile. Această formă de terapie este în esenţă multimodală,
adică terapeutul foloseşte şi îşi încurajează clienţii să folosească
o gamă variată de tehnici cognitive, imagistice, comportamentale
şi emoţionale pentru a facilita schimbarea terapeutică. Terapeuţii
REBT consideră că în mare parte schimbarea care are loc este
obţinută de clienţi în viaţa de zi cu zi, şi mai puţin în cadrul
şedinţelor de psihoterapie. Prin urmare, aceştia prescriu de regulă
clienţilor lor "sarcini pentru acasă", concepute individual pentru a-i
ajuta să pună în practică cele învăţate pe parcursul şedinţelor de
psihoterapie.

15
16 PARTEA A II-A: TEORIA

TABELUL 2 Secvenţele terapiei raţional-emotive şi


___________comportamentale__________________ Pasul 1 Centraţi-vă pe probleme
Pas 1
ul
Pas 2
Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă specifice de viaţă
ul Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă
Pas 3
ul Evaluaţi C-ul
Pas 4
ul Evaluaţi A-u\ După discutarea aspectelor practice presupuse de derularea
Pas 5
ul Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale terapiei, este bine să stabiliţi imediat orientarea spre rezolvarea de
probleme, specifică REBT,'întrebându-vă clientul ce problemă ar
Pas 6 secundare
ul dori să discutaţi prima dată. Stabilirea problemei ţintă transmite
Clarificaţi legătura dintre B şi C clientului mai multe mesaje. în primul rând, subliniază de la început
Pas 7 faptul că amândoi vă aflaţi acolo pentru a face un anumit lucru bine
ul Evaluaţi convingerile clientului (B)
Pas 8 stabilit (adică, pentru a ajuta clientul să îşi rezolve problemele
ul Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C emoţionale). în al doilea rând, exprimă faptul că REBT reprezintă o
Pas 9
ul Disputaţi convingerile iraţionale abordare eficientă şi ţintită în rezolvarea problemelor emoţionale,
Pas 1 în al treilea rând, indică faptul că veţi fi un terapeut activ şi vă veţi
ul 0 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci încrederea orienta de la început clientul către discutarea problemelor acestuia.
Pasul 11 în convingerile raţionale
Problema preferată de client versus problema cea mai gravă
a clientului
Pasul
Puteţi adopta două strategii de bază atunci când cereţi
12 clientului Dvs. să se centreze pe o problemă ţintă. într-o primă
Pasul încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce a abordare, puteţi cere clientului să aleagă problema care-i
interesează cel mai mult ("Cu ce problemă aţi dori să începem?").
învăţat
Clientul poate să aleagă sau să nu aleagă problema cea mai gravă
Verificaţi sarcinile pentru acasă pe care o are. Cea de-a doua strategie este de a cere clientului să
Facilitaţi procesul de producere a schimbării înceapă cu problema cea mai gravă ("Ce vă deranjează cel mai
mult în viaţa Dvs. acum?").

Notă: Când clientul Dvs. nu poate indica o problemă ţintă


A = evenimentul activator;
6 = convingeri / credinţe; Ce puteţi face atunci când clientul Dvs. nu reuşeşte să
C = consecinţe emoţionale şi comportamentale identifice o problemă asupra căreia să interveniţi? (Această situaţie
apare frecvent când "clientul" este un coleg cu care faceţi o şedinţă
de consiliere în cadrul unui curs de formare în REBT). Mai întâi,
asiguraţi-vâ clientul că nu trebuie să aleagă o problemă gravă.
Spuneţi-i că este în regulă să înceapă procesul terapeutic cu o
problemă care-l afectează într-o mai mică măsură. Amintiţi-i că
18 PARTEA A II-A: PRACTICA

întotdeauna poate fi găsit un aspect pe care se poate lucra,


deoarece fiinţele umane au, de regulă, multe laturi care pot fi
optimizate. încurajaţi-vă clientul să caute emoţii şi comportamente Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi
pe care ar dori să le accentueze sau să le estompeze.
O modalitate indirectă prin care vă puteţi ajuta clientul să îşi împreună problema ţintă
pună în evidenţă o problemă este de a-l întreba ce doreşte să
obţină în urma terapiei. După ce acesta îşi structurează un scop,
puteţi să îi puneţi întrebări în legătură cu felul în care acest scop
nu este atins în prezent. Această linie de discuţii poate duce la De multe ori, tipul problemei clientului Dvs. se clarifică după
evidenţierea unor emoţii şi/sau comportamente care blochează discuţia iniţială. în astfel de cazuri, veţi continua cu evaluarea
atingerea respectivului obiectiv. Puteţi apoi continua să exploraţi problemei (Paşii 3, 4 şi 5). Totuşi, când problema clientului este
împreună aceste "bariere", fără a le eticheta neapărat drept neclară, sau când acesta identifică mai multe probleme, veţi stabili
probleme. Denumirea de "problemă" îi face pe unii clienţi reticenţi împreună în ce anume constă aceasta şi/sau cu care dintre
la a se implica într-o formă de terapie orientată pe problemă, cum problemele identificate veţi începe să lucraţi.
este REBT. în astfel de cazuri, utilizaţi o etichetă verbală Stabilirea unei perspective comune asupra problemei
acceptabilă pentru client. abordate şi decizia de a lucra asupra acesteia constituie un pas
important în REBT, întrucât duce la întărirea relaţiei terapeutice. O
astfel de abordare permite clientului şi terapeutului să lucreze ca o
echipă şi îl face pe client să se simtă înţeles şi să aibă încredere
în competenţa terapeutului său.

Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi


problemele practice

După cum a observat şi Bard (1980), REBT este o metodă


psihoterapeutică care-i ajută pe clienţi să îşi depăşească
problemele emoţionale, nu şi dificultăţile practice. Desigur că, mulţi
clienţi au deseori probleme emoţionale legate de problemele lor
practice, acestea putând deveni ţinta investigaţiei terapeutice. De
asemenea, pe măsură ce se rezolvă problemele emoţionale ale
clienţilor (ex., anxietatea), este posibil să se rezolve şi dificultăţile
lor practice (ex,, lipsa banilor), deşi aceste aspecte nu sunt
abordate direct în terapie (Ellis, 1985b). Oricum, este extrem de
important să ajutaţi clientul să înţeleagă această distincţie.

Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale,


nu şi pe cele funcţionale

în Partea I a acestui ghid, s-a făcut distincţia între emoţiile


negative funcţionale şi emoţiile negative disfuncţionale. Nu
încurajaţi clientul să îşi modifice emoţiile negative funcţionale;
20 PARTEA A II-A: PRACTICA PARTEA A II-A: PRACTICA 2\

aceste reacţii fireşti la evenimentele de viaţă negative ajută să îl ajutaţi să înţeleagă că probabil nu îşi poate folosi
individul (a) să se adapteze adecvat la A-u\ negativ, (b) să facă strategiile eficiente de rezolvare de probleme pentru a schimba
faţă mai bine A-u\u'\ şi (c) să schimbe A-ui într-o manieră -A-ul deoarece este afectat emoţional vis-a-vis de prezenţa
constructivă. Pe de altă parte, concentraţi-vă pe schimbarea problemelor din A.
emoţiilor negative disfuncţionale (adică, cele care îşi au originea în
convingeri iraţionale). întrebarea "în ce fel este aceasta, o 3. Când clientului îi lipsesc din repertoriul instrumental strategiile
problemă pentru Dvs.?" duce deseori la o discuţie utilă cu clientul rezolutive eficiente, necesare schimbării yA-ului, deseori puteţi
şi vă ajută să identificaţi şi să definiţi împreună cu acesta o să îi focalizaţi atenţia pe problemele de la C, arătându-i că va
problemă emoţională "reală". putea învăţa astfel de strategii dacă nu mai este afectat
emoţional vis a vis de prezenţa problemelor din A,
Operaţionalizaţi problemele neclare
Dacă încă nu puteţi identifica o problemă
Când clientul Dvs. îşi prezintă problema ţintă în termeni vagi
sau neclari, este important să îl ajutaţi să o operaţionalizeze. De Dacă în această etapă nu aţi reuşit încă să cădeţi de acord
exemplu, dacă clientul spune "Soţia mea este o pacoste", ajutaţi-l asupra unei probleme ţintă, puteţi să sugeraţi clientului Dvs. să
să specifice ce înseamnă operaţional acest lucru (ex., "Ce face ţină un jurnal cu probleme. încurajaţi-vă clientul să îşi
soţia Dvs. de aţi ajuns să spuneţi că este o pacoste şi cum vă monitorizeze emoţiile negative pe parcursul următoarei
simţiţi când ea se comportă astfel?"). săptămâni şi să noteze ce tip de emoţii experienţiază şi în ce
Făcând acest lucru, vă veţi da seama că începeţi să formulaţi situaţii apar acestea.
problema în termeni de ABC. Problema practică (sau A-u\) este
reprezentat de comportamentul soţiei, ceea ce o face să fie o în evaluarea problemei ţintă, fiţi cât mai precis şi concret
"pacoste"; problema emoţională (sau C-u!) este emoţia negativă Este important să fiţi cât mai precis şi concret atunci când
disfuncţională pe care clientul o experienţiază atunci când soţia definiţi şi stabiliţi de comun acord problema ţintă. Clientul Dvs. are
nu se comportă adecvat. o problemă emoţională şi întreţine anumite convingeri iraţionale în
contexte specifice, aşa încât referirea la aspecte precise şi
Ajutaţi-l pe client să schimbe C-urite, nu 4-urile concrete vă va ajuta să obţineţi informaţii valide despre A, B şi C.
Este bine să îi explicaţi clientului Dvs. de ce vă centraţi pe aspecte
O problemă frecvent întâlnită în această etapă este faptul că concrete, mai ales dacă acesta are tendinţa de a-şi prezenta
clientul doreşte să schimbe mai degrabă A-ul decât emoţiile problema în termeni foarte vagi. AjutaţM să înţeleagă că
referitoare la A (C-ul). După cum s-a specificat anterior,
acurateţea în prezentarea problemei îl va ajuta să o rezolve cu
schimbarea A-ului constituie o soluţie practică, în timp ce
succes în situaţiile în care se simte afectat emoţional. O modalitate
schimbarea C-ului reprezintă soluţia emoţională. Dacă vă loviţi de
eficientă de a-i arăta clientului cum poate dobândi precizie în
astfel de dificultăţi, aveţi la dispoziţie mai multe strategii cu ajutorul
exprimare este de a-i cere să vă dea un exemplu recent sau tipic
cărora vă puteţi încuraja clientul să schimbe C-ul înainte de a
de manifestare a problemei lui (ex., "Când s-a întâmplat A ultima
încerca să modifice A-u\:
dată?").
1. Puteţi ajuta clientul să îşi dea seama că va putea schimba mai Dacă, după încercări repetate, clientul Dvs. tot nu vă poate
uşor /A-ul dacă nu mai este afectat emoţional la C de prezenţa oferi un exemplu concret de manifestare a problemei ţintă, acest
acestor probleme. lucru poate indica faptul că există o problemă emoţională
secundară referitoare la problema emoţională primară. Dacă
2. Este posibil ca uneori clientul să ştie deja cum să schimbe A- bănuiţi că aşa stau lucrurile, nu porniţi de la asumpţia că ipoteza
ul, dar să nu poată face asta încă. în acest caz, este important Dvs. este corectă; testaţi-vă ipoteza (vezi Pasul 5 pentru o discuţie
detaliată a acestui aspect).
Pasul 3 Evaluaţi C-
ul
în această etapă, puteţi evalua fie C-ul, fie A-u\, în funcţie de
ce aspect al problemei abordează mai întâi clientul Dvs. Pentru
facilitarea discuţiei, vom începe cu aspectele legate de evaluarea
C-ului.

Căutaţi o emoţie negativă disfunctionala

Când evaluaţi C-ul, ţineţi minte că problema emoţională a


clientului Dvs. se referă la o emoţie negativă disfunctionala
(inadecvată), şi nu la o emoţie negativă funcţională (adecvată).
După cum s-a arătat anterior, emoţiile negative funcţionale diferă
de cele negative disfuncţionale prin faptul că acestea din urmă
implică un disconfort afectiv puternic, îl determină pe individ să
adopte comportamente dezadaptative şi îi blochează atingerea
scopurilor.
în Tabelul 1 din Partea I sunt prezentate denumirile folosite
în teoria REBT pentru a desemna şi distinge cele două tipuri de
emoţii. Deşi această distincţie terminologică este importantă, nu
trebuie să aşteptaţi de la clienţi să utilizeze etichetele verbale
exact aşa cum o faceţi Dvs. De exemplu, clientul Dvs. poate vorbi
despre anxietate atunci când experientiază de fapt îngrijorare şi
vice versa (Dryden, 1986). Este important să identificaţi o emoţie
negativă disfunctionala şi să folosiţi un limbaj comun atunci când
discutaţi cu clientul Dvs. despre aceasta. Puteţi fie să încurajaţi
clientul să adopte terminologia specifică REBT, fie să adoptaţi
etichetele verbale utilizate de acesta pentru a descrie emoţii.
Oricare ar fi etichetele verbale folosite, păstraţi aceeaşi
terminologie pe tot parcursul terapiei.

Focalizaţi-vă atenţia pe un C emoţionai

Ştim că un C poate fi emoţional sau comportamental. Totuşi,


deoarece comportamentele dezadaptative sunt deseori defensive
24 PARTEA A II-A: PRACTICA PARTEA A II-A: PRACTICA ?£
şi au rolul de a-l ajuta pe individ să evite experienţierea unor emoţii Această lipsă de motivaţie poate apărea atunci când clientul nu
negative disfuncţionale, considerăm că este mai eficient să evitaţi sesizează caracterul distructiv al emoţiei pe care o trăieşte. O
abordarea comportamentelor dezadaptative şi să vă focalizaţi astfel de situaţie se întâlneşte cel mai frecvent în cazul furiei, însă
atenţia pe emoţiile negative disfuncţionale. Astfel, dacă clientul poate apărea şi în căzu! sentimentelor de vinovăţie şi al trăirilor
Dvs. doreşte să renunţe la fumat, consideraţi fumatul ca şi depresive. De aceea, este recomandabil să evaluaţi în ce măsură
comportament defensiv şi încurajaţi persoana să îşi identifice clientul sesizează şi înţelege caracterul disfuncţional şi distructiv al
emoţiile problematice pe care ie-ar putea experienţia în cazul în emoţiei ţintă (C). în cazul în care clientul Dvs. nu înţelege de ce
care ar renunţa la acest comportament. Sugerăm adoptarea emoţia pe care o trăieşte este disfunctională, alocaţi atâta timp cât
acestei strategii şi atunci când problema identificată de client se este necesar pentru a-l ajuta să sesizeze acest aspect. în esenţă,
referă la procrastinare sau alte tipuri de comportamente evitative. puteţi realiza acest obiectiv în trei paşi:

Clarificaţi C-ul 1. Ajutaţi-vă clientul să evalueze consecinţele emoţiei negative


disfuncţionale. Ce se întâmplă atunci când se simte astfel?
Atunci când clientul Dvs. identifică un C mult prea vag, există Reacţionează într-o manieră constructivă? Se comportă
mai multe tehnici cu ajutorul cărora puteţi clarifica natura acestuia. dezadaptativ? încetează să se mai comporte adecvat?
De exemplu, puteţi utiliza metode imagistice sau exerciţii
gestaltiste cum sunt tehnica scaunului liber (vezi Passon, 1975) 2. Subliniaţi faptul că scopul vizat este de a înlocui emoţia
sau tehnica focalizării a lui Gendlin (1978). Când clienţii lui Eliis au disfunctională cu un corespondent funcţional al acesteia.
dificultăţi în a identifica o anumită emoţie, acesta îi încurajează "să Clarificarea acestui aspect poate fi dificilă, mai ales când
îşi dea cu părerea", metodă ce furnizează informaţii extrem de clientul Dvs. deţine idei rigide despre ce trebuie să simtă într-o
utile despre C. anumită situaţie. Totuşi, cu ajutorul unor exemple adecvate,
clientul va reuşi, de regulă, să înţeleagă că o persoană poate
Consideraţi frustrarea ca fiind un A, nu un C experienţia emoţii funcţionale în orice situaţie posibilă.

Uneori, clienţii Dvs. vor spune că se simt frustraţi referindu-se 3. în final, exploraţi care ar fi consecinţele în cazul în care, pus în
la un C. Unii terapeuţi REBT consideră că frustrarea constituie un aceeaşi situaţie, clientul ar simţi corespondentul funcţional al
eveniment activator (A) şi nu o emoţie (Trexler, 1976). Ca şi C, în emoţiei sale disfuncţionale. întrucât probabil că acesta nu s-a
teoria REBT frustrarea este considerată, de regulă, emoţie gândit la o astfel de schimbare, ajutaţi-l să îşi imagineze cum
negativă funcţională care apare atunci când ceva blochează s-ar comporta şi care ar fi urmările experienţserii emoţiei
scopurile individului. Totuşi, atunci când clientul spune că se simte funcţionale la confruntarea cu evenimentul activator.
frustrat, este posibil ca acesta să se refere la o emoţie negativă Comparaţi efectele emoţiei funcţionale cu cele ale emoţiei
disfunctională. O modalitate prin care puteţi decide dacă frustrarea disfuncţionale. De regulă, clientul Dvs. va înţelege avantajele
resimţită de client este funcţională sau disfunctională constă în a-l emoţiei funcţionale, ceea ce îi va creşte motivaţia pentru
întreba dacă această emoţie este sau nu suportabilă. Când schimbarea C-ului.
clientul spune că emoţia este insuportabilă, este foarte probabil
să experienţieze o emoţie negativă disfunctională, care va trebui Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui C ^
schimbată.
Puteţi întâlni mai multe capcane atunci când evaluaţi emoţiile
Aveţi în vedere motivaţia clientului de a schimba C-ul problematice pe care clientul le are la C. Sugestiile de mai jos vă
vor ajuta să le evitaţi:
Se poate întâmpla ca un client să experienţieze emoţii
negative disfuncţionale, pe care să nu fie motivat să le schimbe.
26 PARTEA A II-A: PRACTICA
1. Nu puneţi întrebări care întăresc asumpţia că A cauzează C.
Terapeuţii REBT începători îşi întreabă de multe ori clienţii
"Cum vă face să vă simţiţi această situaţie?". O întrebare
Pasul 4 Evaluaţi >A-ul
alternativă, care nu ar sugera că A determină C poate fi "Cum
vă simţiţi în situaţia respectivă?".

2. Nu acceptaţi descrieri ale emoţiilor făcute în termeni vagi, cum


ar fi "rău", "supărat", "nenorocit" etc. Când clientul Dvs. recurge
la descrieri ambigue, ajutaţi-l să îşi clarifice emoţiile de la C Dacă aţi ales să evaluaţi mai întâi C-ul, pasul următor va fi
(vezi Tabelul 1 din Partea I pentru o distincţie între diferite evaluarea A-ului. După cum s-a spus anterior, A-u\ se referă la
tipuri de emoţii negative). De asemenea, nu acceptaţi ca evenimentele activatoare ce pot fi considerate realitate observabilă
descriptori ai emoţiilor de la C afirmaţii de genul "Mă simt prins (adică, precizia descrierilor pe care clientul le face la A poate fi
în capcană" sau "Mă simt respins". Accentuaţi faptul că nu confirmată de observatori neutri). Totuşi, în această carte, A-l\ va
avem emoţii numite prins în capcană sau respins. Aceşti reprezenta şi inferenţele sau interpretările pe care clientul le face
termeni se referă la combinaţii de factori situaţi la A, B sau C, vis a vis de evenimentul activator.
şi este important să separaţi aceste trei tipuri de factori şi să vă
asiguraţi că afirmaţiile pe care clientul le.face la C se referă cu în evaluarea A-ului, fiţi cât mai precis şi concret
adevărat la emoţii. De exemplu, când clientul spune "Mă simt
respins" ajutaţi-l să vadă că se poate să fi fost respins la A. Ca şi atunci când evaluaţi C-ul, este bine să fiţi cât mai precis
Apoi, la C, întrebaţi-l cum s-a simţit vis a vis de faptul că a fost şi concret şi atunci când evaluaţi A-u\. De exemplu, întrebaţi când
respins (ex., "rănit", "ruşinat", etc). a apărut ultima dată A-u\, cereţi un exemplu tipic de A sau cel mai
relevant exemplu pe care clientul şi-l aminteşte.

Identificaţi partea din A care amorsează fî-ul

Pe măsură ce evaluaţi A-u\, ajutaţi-vă clientul să identifice


partea cea mai relevantă a acestuia (adică, partea care îi
amorsează credinţele iraţionale de la B), Uneori, clarificarea
acestei amorse poate fi îngreunată de inferenţele pe care le face
clientul despre situaţia respectivă. Pe cele mai importante dintre
acestea le puteţi identifica utilizând lanţul inferenţial, tehnică ce vă
ajută să clarificaţi cum anume se leagă între ele inferenţele
clientului Dvs.
De exemplu, gândiţi-vă la un client care experienţiază
anxietate la C. Prima tentativă de a afla ce anume îi provoacă
anxietate relevă faptul că acesta se teme de prezentarea pe care
trebuie să o facă în faţa clasei. în acest moment, sarcina Dvs. este
de a afia ce anume din faptul că trebuie să facă o prezentare în
faţa clasei constituie un motiv de teamă şi anxietate, din punctul de
vedere al clientului Dvs.:
28 PARTEA A II-A: PRACTICA PARTEA A II-A: PRACTICA 29

Terapeutul: Ce anume din faptul că trebuie să faci o ar simţi anxios, este clar că supărarea tatălui (de la A) nu
prezentare în faţa clasei te sperie? constituie cel mai important factor implicat în problema sa
emoţională.
Clientul: Păi, s-ar putea să nu mă descurc foarte bine. . După ce aţi stabilit, împreună cu clientul, cel mai relevant
Terapeutul: Haide să presupunem, pentru moment, că aşa aspect al evenimentului activator, este important să reevaluaţi
va fi. Ce anume îţi provoacă anxietate când te posibilele modificări de la C, care au avut loc de la analiza iniţială a
gândeşti la asta? problemei până în acest moment. De exemplu, considerând că, în
cazul de mai sus, noul aspect din A este într-adevăr factorul
Clientul: Păi, dacă nu îmi fac bine sarcinile în clasă, central, ar fi foarte important să ajutaţi clientul să sesizeze faptul
-profesorul îmi va da o notă proastă. că anxietatea sa se leagă mai degrabă de mila pe care o simte
pentru tatăl său la C, decât de orice alte temeri sau eşecuri pe
Terapeutul: Să presupunem că aşa se va întâmpla. Ce este
care le-ar putea avea. Din punctul de vedere al tratamentului, s-ar
aşa de înfricoşător în asta? deschide aşadar două direcţii: prima ar presupune centrarea pe
Clientul Că s-ar putea să rămân corigent. anxietatea din C, resimţită de client la gândul că tatăl său suferă.
O variantă alternativă ar fi să cereţi clientului să pornească de ia
Terapeutul: Şi dacă ai rămâne corigent? premisa că noul A (durerea tatălui) s-a produs deja, şi să abordaţi
Clientul: Aoleu, păi nu aş mai putea să dau ochii cu tata! sentimentele de milă care se presupune că ar apărea la C.
Terapeutul: Dacă i-ai spune tatălui tău că ai rămas corigent,
Reţineţi că ,4-ui se poate referi la mai multe aspecte
ce crezi tu că ar fi înspăimântător în asta?

Clientul: Parcă îl văd pe tata - ar fi distrus. Terapeutul: Este important să reţineţi că, din punctul nostru de vedere, A-u\
poate fi un gând, o inferenţă, o imagine, o senzaţie sau un
Şi cum te-ai simţi dacă s-ar întâmpla asta? comportament, dar şi orice eveniment care poate fi confirmat de
Clientul: Vai, ar fi groaznic. N-aş putea suporta să îl văd pe observatori neutri. Aşadar, emoţiile clienţilor de la C pot să joace şi
tata plângând - mi-ar fi aşa de milă de el. rol de A. De exemplu, clientul Dvs. poate trăi sentimente de
vinovăţie !a C. Aceste sentimente pot deveni A, iar clientul să simtă
Iniţial, clientul Dvs. a prezentat ca şi A faptul că trebuie să facă jenă (un nou C) vis a vis de sentimentele de vinovăţie. Deşi acest
o prezentare în faţa clasei. Totuşi, lanţul inferenţial a pus în lucru nu apare întotdeauna, clienţii pot avea o problemă
evidenţă teama ciientuiui la gândul că tatăl lui ar fi devastat dacă emoţională secundară vis a vis de problema emoţională primară,
ar afla de posibilul său eşec. Pentru a verifica dacă acest aspect al identificarea prezenţei problemelor emoţionale secundare
evenimentului activator constituie cel mai relevant factor pentru presupune o evaluare atentă şi lipsită de prejudecăţi (vezi Pasul
problema emoţională a clientului, puteţi nota pe hârtie lanţul 5).
inferenţial pe care să îl analizaţi apoi împreună cu acesta,
cerându-i să vă indice care crede el că este elementul cel mai Pentru început, consideraţi că A este adevărat
important. O altă metodă prin care se poate afla dacă aspectul
recent identificat ai evenimentului activator este esenţial constă în Când începeţi să evaluaţi A-u\, s-ar putea să constataţi că
manipularea conţinutului din A, urmărind reacţia clientului la C. De evenimentul activator central pentru clientul Dvs. reprezintă o
exemplu, puteţi sâ îi spuneţi clientului Dvs.: "Haide să presupunem distorsiune majoră a realităţii. în acest caz, aţi putea fi tentat să
că i-ai spune tatălui tău că ai rămas corigent şi el nu s-ar supăra disputaţi A-u\. Este bine ca în această etapă să rezistaţi tentaţiei şi
-de fapt, ar face faţă destul de bine acestei veşti. Ar influenţa asta să vă încurajaţi clientul să considere că A este corect. De exemplu,
cu ceva teama ta de a face o prezentare în faţa clasei?". Dacă în cazul prezentat anterior, nu este atât de important să stabiliţi
clientul răspunde afirmativ, este foarte probabil că aţi evaluat dacă tatăl clientului s-ar simţi într-adevăr îndurerat la vestea
corect problema. în cazul în care clientul consideră că şi atunci s-
30 PARTEA A II-A: PRACTICA

eşecului fiului său. Mai degrabă, este important să vă îndemnaţi evenimente activatoare în legătură cu care se simte afectat
clientul să considere că A-u\ este adevărat pentru a-1 ajuta să îşi emoţional.
identifice mai precis convingerile iraţionale despre A care au
condus la emoţiile de la C. Stabiliţi împreună scopurile terapiei

Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui A Anterior, s-a subliniat faptul că este important ca terapeutul şi
clientul să cadă de acord asupra problemei ţintă. De asemenea,
în evaluarea lui A, există mai multe capcane pe care este bine este bine ca amândoi să ajungă la un punct de vedere comun
să le evitaţi. Sugestiile de mai jos vă vor ajuta în acest sens: asupra obiectivelor schimbării. în ambele cazuri motivul este
acelaşi, şi anume faptul că o astfel de abordare facilitează relaţia
1. Nu cereţi prea multe detalii despre A. Dacă îi permiteţi terapeutică şi colaborarea dintre client şi terapeut.
clientului Dvs. să vorbească pe larg despre A, vă veţi îndepărta
amândoi de abordarea centrată pe rezolvarea de probleme în Când este bine $ă vă fixaţi scopurile
demersul de depăşire a dificultăţilor emoţionale. Dacă clientul Există două momente importante pentru a evalua care sunt
vă oferă totuşi prea multe detalii, încercaţi să reţineţi temele obiectivele schimbării pentru clientul Dvs. Primul este momentul în
mai importante sau rezumaţi ceea ce aţi înţeles Dvs. ca fiind care stabiliţi împreună problema ţintă (Pasul 2). în această etapă
aspectul principal al lui A. întrerupeţi cu tact discursul clientului incipientă, este indicat să asistaţi clientul în a-şi fixa un obiectiv în
şi restabiliţi centrarea pe un anumit aspect. De exemplu, aţi concordanţă cu problema, aşa cum a fost ea evaluată într-o primă
putea spune ceva de genul "Cred că îmi oferiţi mai multe detalii fază. De exemplu, dacă problema clientului Dvs. se leagă de faptul
decât este nevoie în acest moment. Ce anume v-a deranjat cel că este supraponderal, un obiectiv iniţial ar fi să atingă şi să îşi
mai tare în acea situaţie?". menţină o anumită greutate.
Totuşi, s-ar putea să fie nevoie să redefiniţi obiectivul clientului
2. Nu lăsaţi clientul să descrie evenimentul activator în termeni în etapa de evaluare (Paşii 3,4 şi 5). De exemplu, să presupunem
vagi. Ca şi în cazul evaluării lui C, obţineţi un exemplu de A cât că după ce aţi stabilit că scopul clientului este de a atinge şi a-şi
mai concret şi clar cu putinţă (Un exemplu de A neclar ar fi menţine o anumită greutate, evaluarea Dvs. pune în evidenţă
afirmaţia "Soţia mea a reacţionat negativ faţă de mine". Spre faptul că acesta devine anxios şi mănâncă mult atunci când se
deosebire de acesta, un A concret ar fi "Soţia mea m-a făcut plictiseşte. în acest moment, obiectivul reformulat al clientului
bleg când i-am spus că am plâns la filmul de aseară".) poate viza capacitatea acestuia de a face faţă în mod adecvat
senzaţiei de plictiseală, astfel încât să nu mai recurgă la strategii
3. Nu lăsaţi clientul să vorbească despre mai multe evenimente de coping dezadaptative precum supraalimentarea. Aşadar, puteţi
activatoare în acelaşi timp. în REBT este important să lucraţi încuraja clientul să se simtă îngrijorat (şi nu anxios) de faptul că
cu un singur A o dată; aşadar, încurajaţi-vă clientul să se este plictisit şi să folosească sentimentul de îngrijorare pentru a
centreze pe A-u\ pe care îl consideră reprezentativ pentru face faţă plictiselii într-un mod mai constructiv. Ca regulă generală,
contextul în care experienţiază probleme emoţionale. încurajaţi-vă clientul să îşi fixeze ca scop o emoţie negativă
Asiguraţi-I că veţi aborda şi celelalte evenimente activatoare funcţională şi să înţeleagă de ce o astfel de emoţie constituie
ceva mai târziu. un răspuns realist şi adecvat la un eveniment activator negativ
de la A
Dacă încă nu aţi identificat A-ul
Ajutaţi-vă clientul să vadă lucrurile în perspectivă
Dacă în această etapă clientul Dvs. nu a reuşit încă să Atunci când stabiliţi împreună cu clientul Dvs. obiectivele
identifice un eveniment activator clar, încurajaţi-l să ţină un jurnal intervenţiei, păstraţi în minte distincţia dintre scopurile pe termen
până la şedinţa viitoare. în acest jurnal va descrie exemple de scurt şi scopurile pe termen lung. Clientul Dvs. ar putea opta
I ' A R I K A A I I A: PARII. A A II A: PRACTICA ::■■'>
PRACTICA
pentru un obiectiv pe termen scurt, care poate fi dezadaptativ pe creadă că este bine că s-a întâmplat acel A negativ. O astfel
termen lung şi, deci, iraţional (ex., în cazul unei persoane cu de atitudine îl va împiedica pe clientul Dvs. să gândească
anorexie, dorinţa de a slăbi). Ajutaţi-vă clientul să vadă lucrurile în raţional. Reluând o idee prezentată anterior, atunci când vă
perspectivă şi obţineţi acordul acestuia de a lucra pentru a atinge încurajaţi clientul să experienţieze emoţii negative funcţionale
scopuri productive, pe termen lung. la confruntarea cu evenimentele de viaţă negative, îl ajutaţi să
accepte sau să schimbe respectiva situaţie.
Evitaţi capcanele în procesul de stabilire a scopurilor
în procesul de stabilire a scopurilor, există mai multe capcane în fine, nu acceptaţi obiective formulate în termeni vagi (ex.,
pe care trebuie să le evitaţi. Sugestiile de mai jos vă vor ajuta în "Vreau să fiu fericit"). Cu cât clientul Dvs. reuşeşte să îşi
acest sens: stabilească obiective mai concrete, cu atât acesta va fi mai
motivat să depună efort pentru a-şi schimba convingerile
1. Nu acceptaţi formulările obiectivelor clientului atunci când iraţionale, în vederea atingerii scopurilor.
acestea exprimă dorinţa de a experienţia o emoţie negativă
disfuncţională mai puţin intensă (ex., "Vreau să simt mai puţină
anxietate" sau "Vreau să mă simt mai puţin vinovat"). Conform
teoriei raţional-emotive, prezenţa unei emoţii negative
disfuncţionaie (ex., anxietate sau vinovăţie) indică faptul că
clientul Dvs. deţine convingeri iraţionale. Ca atare, este indicat
să ajutaţi clientul să facă distincţia între respectiva emoţie
negativă disfuncţională şi corespondentul funcţional al
acesteia. îndemnaţi-vă clientul să îşi fixeze ca obiectiv cel de
al doilea tip de emoţie. Aşadar, acesta va putea alege să simtă
îngrijorare în loc de anxietate şi regret în loc de vinovăţie sau
devalorizare.

2. Nu acceptaţi scopuri care arată că clientul Dvs. doreşte să se


simtă indiferent, neutru sau calm în situaţii în care ar fi normal
să trăiască o emoţie negativă funcţională. Emoţiile ce exprimă
indiferenţă (ex., calmul în faţa unui eveniment nefericit) arată
că el nu deţine convingeri raţionale despre situaţia respectivă,
astfel încât de fapt acesta îşi doreşte ca evenimentul să nu se
fi întâmplat. Dacă susţineţi scopul clientului de a se simţi calm
sau indiferent în faţa unui eveniment negativ, îl veţi încuraja să
nege existenţa dorinţelor sale în loc să gândească raţional.

3. Din aceleaşi motive, nu acceptaţi ca şi obiectiv experienţierea


unor emoţii pozitive la confruntarea cu un A negativ. Este
nefiresc ca clientul Dvs. să se simtă, spre exemplu, fericit
atunci când se loveşte de un eveniment de viaţă negativ pe
care ar prefera să nu îl întâlnească (ex., o situaţie de pierdere
sau eşec). Dacă susţineţi scopul clientului de a simţi confort la
confruntarea cu un eveniment negativ, îl veţi încuraja să
Pasul 5 Identificaţi şi evaluaţi
problemele emoţionale
secundare
Frecvent, clienţii au probleme emoţionale secundare vis a vis
de problemele emoţionale primare. Dacă problema primară a
clientului Dvs. este anxietatea, îi puteţi pune o întrebare de genul
"Cum vă simţiţi vis-a-vis de faptul că sunteţi anxios?", pentru a
determina dacă acesta are într-adevăr o problemă emoţională
secundară la problema primară a anxietăţii (ex. este depresiv faţă
de faptul că este anxios).

Stabiliţi când este cazul să lucraţi mai întâi pe problema


emoţională secundară

Este indicat să abordaţi mai întâi problema emoţională


secundară, dacă este îndeplinită oricare din următoarele trei
condiţii:

1. Problema emoţională secundară interferează puternic cu


încercările de rezolvare a problemei primare. O astfel de
interferenţă se poate manifesta fie în timpul şedinţelor de
psihoterapie, fie în viaţa cotidiană a clientului.

2. Din punct de vedere clinic, problema secundară este mai


importantă decât cea primară.

3. Clientul înţelege raţiunea de a lucra mai întâi pe problema


emoţională secundară.

Ar fi de dorit să îi prezentaţi clientului o explicaţie plauzibilă


pentru decizia de a începe cu problema secundară. Dacă după
oferirea explicaţiei clientul doreşte în continuare să lucreze pe
problema primară, veţi începe cu aceasta. Oricare altă decizie
v-ar putea periclita relaţia terapeutică de colaborare pe care aţi
stabilit-o deja.
36 PARTEA A II-A: PRACTICA

Căutaţi problemele emoţionale vis a vis de emoţiile negative


funcţionale
Pasul 6
După evaluarea problemei primare declarate a clientului Dvs.,
s-ar putea să ajungeţi la concluzia că aceasta este o emoţie Clarificaţi legătura dintre B şi C
negativă funcţională (ex., tristeţe legată de o pierdere importantă).
în acest caz, verificaţi dacă nu cumva clientul Dvs. are o problemă
vis a vis de această emoţie funcţională. De exemplu, acesta se
poate simţi jenat deoarece este trist. Dacă lucrurile se prezintă Până în acest moment, au fost evaluate elementele de la A şi
astfel, stabiliţi de comun acord că problema emoţională secundară C ale problemei primare sau secundare cu care a venit clientul
(sentimentul de jenă) va deveni problema ţintă a clientului şi Dvs. Următorul pas constă în clarificarea legăturii dintre B şi C
începeţi să evaluaţi această nouă problemă. -ideea că problemele emoţionale ale clientului sunt determinate, în
mare parte, de convingerile acestuia, mai degrabă decât de
Identificaţi prezenţa sentimentului de jenă evenimentele activatoare deja evaluate. Parcurgerea acestei etape
este esenţială. Dacă clientul Dvs. nu înţelege că problema lui
După cum am văzut anterior, atunci când clientul este reticent emoţională este determinată de convingerile pe care le are, nu va
în a dezvălui faptul că are o problemă emoţională, este posibil ca pricepe de ce încercaţi să îi evaluaţi credinţele în etapa următoare
acesta să se simtă jenat de faptul că are o problemă sau că a procesului terapeutic. Utilizarea unui exemplu nelegat de
trebuie să vorbească despre ea unui terapeut. Când bănuiţi că aşa problema clientului poate fi de folos în explicarea acestei noţiuni. în
stau lucrurile, întrebaţi clientul cum crede că s-ar simţi dacă ar lucrările de REBT listate la finalul acestei cărţi (ex., Dryden, 1987;
avea o problemă emoţională legată de evenimentul activator adus Ellis & Dryden, 1987; Walen şi colab., 1980) puteţi găsi exerciţii şi
în discuţie. Dacă acesta afirmă că s-ar simţi jenat, stabiliţi de metafore care să faciliteze înţelegerea acestui concept.
comun acord să consideraţi sentimentul de jenă ca problemă ţintă
cu care să începeţi să lucraţi, înainte de a încuraja clientul să
abordeze problema la care se gândise iniţial.
Pasul 7 Evaluaţi convingerile
clientului (6)
Pe parcursul evaluării B-uluî, păstraţi în minte distincţia dintre
convingerile raţionale şi convingerile iraţionale, şi ajutaţi-vă clientul
să înţeleagă diferenţa dintre aceste două tipuri de gândire.

Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale, cât


şi pe cele derivate din acestea

în Partea I s-a arătat cum convingerile iraţionale pot fi


împărţite în forme de bază şi derivate ale acestora. în această
etapă a procesului terapeutic, este bine să evaluaţi cu atenţie
convingerile iraţionale ale clientului Dvs. în evaluarea pe care o
faceţi, focalizaţi-vă atât pe formele de baza (trebuie cu
necesitate, este obligatoriu, este absolut necesar etc.) cât şi pe
cele patru derivate ale acestora: (a) gândirea catastrofică, (b)
intoleranţa la frustrare, (c) evaluarea globală negativă şi <d)
gândirea în termeni de "întotdeauna sau niciodată". Pe parcursul
evaluării, puteţi fie să utilizaţi terminologia REBT referitoare ta
aceste procese, fie să folosiţi limbajul clientului, asigurându-vă că
etichetele verbale ale acestuia exprimă corect convingerile
iraţionale. Decideţi pentru care dintre aceste variante veţi opta,
în funcţie de feedback-ul primit de la client despre utilitatea
acestora.

Amintiţi-vă cele trei convingeri iraţionale de bază

în timp ce evaluaţi convingerile iraţionale ale clientului Dvs.,


păstraţi în minte cele trei tipuri de trebuie absolutist prezentate în
Partea I: aşteptările rigide faţă de sine, aşteptările rigide faţă de
ceilalţi şi aşteptările rigide relativ la lume/condiţiile de viaţă.
40 PARTEA A II-A: PRACTICA PARTEA A II-A: PRACTICA 41

Faceţi distincţia dintre trebuie absolutist şi alte forme de bâlbâie în public. întrebându-l "Ce ţi-ai spus referitor la atitudinea
trebuie critică a celorlalţi de te-a determinat să fii anxios?" aţi putea obţine
răspunsul "M-am gândit că ei nu mă plac". Observaţi că acest
Pe măsură ce evaluaţi formele de bază ale convingerilor sale gând este, de fapt, o inferenţă şi că încă nu aţi reuşit să aflaţi
iraţionale, clientul Dvs. ar putea folosi termenul de trebuie, cuvânt convingerea iraţională a clientului. în acest punct, scopul Dvs. ar fi
ce are mai multe înţelesuri în limba engleză (ca, de altfel, şi în să vă ajutaţi clientul să înţeleagă că afirmaţia sa nu exprimă o
limba română). Multe dintre utilizările cuvântului trebuie nu sunt convingere iraţională şi să îl învăţaţi cum să îşi identifice
legate de problemele emoţionale ale clientului Dvs. Printre acestea convingerile iraţionale referitoare la A. Puteţi realiza acest lucru
se numără formele care exprimă preferinţa <ex., "Ar trebui să îţi alternând ingenios întrebările deschise cu expiicaţiile mai
tratezi copiii cu respect"), forme care exprimă date empirice (ex., didactice.
"La amestecarea a două părţi de hidrogen cu o parte de oxigen Ce alte întrebări deschise aţi mai putea folosi în evaluarea
trebuie să se obţină apă") precum şi forme care exprimă o convingerilor iraţionale ale clienţilor Dvs.? Walen şi colab. (1980)
recomandare {ex., "Trebuie să mergi să vezi piesa aceea reţin mai multe variante, cum ar fi "Ce ţi-a trecut prin minte?", "Te
excelentă care se joacă la teatrul local"). gândeai la ceva anume?", "La ce te gândeai în acel moment?" şi
în teoria raţional-emotivă şi comportamentală, se pleacă de la "îţi aminteşti la ce te gândeai atunci?". încă o dată, reţineţi că s-ar
ipoteza că doar trebuie absolutist se leagă de tulburările putea ca clientul Dvs. să nu exprime spontan o convingere
emoţionale. Dacă pentru clientul Dvs. diferitele sensuri ale iraţională, ca răspuns la aceste întrebări; este posibil ca acesta să
cuvântului trebuie creează confuzie, este bine să îl înlocuiţi cil aibă încă nevoie de o îndrumare mai didactică.
forma trebuie cu necesitate pentru a exprima prezenţa unei O alternativă la utilizarea întrebărilor deschise la A ar fi
convingeri iraţionale de bază (Comparaţi, de exemplu, expresia folosirea întrebărilor bazate pe teorie (adică, întrebări derivate
"Trebuie să fiu admirat de colegii mei" cu cea de "Trebuie cu direct din teoria raţional-emotivă şi comportamentală). De
necesitate să fiu admirat de colegii mei"). Experienţa noastră exemplu, pentru a obţine un răspuns care să exprime un trebuie
clinică, precum şi cea a lui Ellis, arată că formularea trebuie cu (adică, o credinţă bazală), puteţi întreba "Ce aşteptări aveţi faţă
necesitate exprimă mai bine decât trebuie ideea de aşteptare de atitudinea critică a celorlalţi, de vă afectează atât de mult la
rigidă, inflexibilă. Ajutaţi-vă clientul să distingă mai ales între C?". Pentru a evidenţia prezenţa credinţelor derivate din trebuie,
trebuie absolutist şi trebuie ce exprimă preferinţe. aţi putea întreba "Ce fel de om v-aţi gândit că sunteţi când v-aţi
bâlbâit şi v-aţi atras dispreţul celorlalţi?".
Folosiţi întrebări pentru evaluarea convingerilor iraţionale Avantajul întrebărilor bazate pe teorie este că orientează
clientul spre identificarea convingerilor iraţionale. Partea proastă
Apelaţi la întrebări atunci când evaluaţi convingerile iraţionale este că există în acest caz pericolul de a sugera clientului o
ale clientului Dvs. O întrebare standard utilizată frecvent de convingere iraţională pe care poate nu o are. Totuşi, puteţi reduce
terapeuţii REBT este "Ce anume ţi-ai spus referitor la A de te-a acest pericol dacă aţi stabilit anterior faptul că el are o emoţie
afectat la C?". Acest tip de întrebare deschisă are atât avantaje, negativă disfuncţională la C.
cât şi dezavantaje. Principalul avantaj al unei astfel de chestionări
constă în faptul că reduce mult probabilitatea de a-i sugera
clientului conţinutul convingeriior sale. Dezavantajul major ar fi că
rareori clientul va răspunde prin exprimarea unei convingeri
iraţionale. Mai degrabă, acesta vă va oferi în continuare inferenţe
despre A - care ar putea fi mai puţin relevante decât cea la care v-
aţi oprit ia Pasul 4.
De exemplu, să presupunem că clientul Dvs. este extrem de
anxios la gândul că ceilalţi îl vor considera un prost dacă se
Pasul 8 Stabiliţi legătura între
convingerile iraţionale
şi C
După ce aţi evaluat riguros convingerile iraţionale ale clientului
- atât cele bazale, cât şi derivatele lor - asiguraţi-vă că acesta
înţelege legătura dintre convingerile sale iraţionale şi emoţiile
disfuncţionale de la C, înainte de a trece la disputarea
respectivelor convingeri. Aşadar, aţi putea spune "Realizaţi că
atâta timp cât pretindeţi ca toţi ceilalţi să nu vă critice, veţi ajunge
să fiţi anxios la gândul că acest lucru s-ar putea întâmpla?" sau
"Vă daţi seama că dacă vă desconsideraţi deoarece ceilalţi vă
consideră prost, veţi fi anxios la gândul că aceştia s-ar putea să vă
dispreţuiască?". Dacă clientul Dvs. răspunde afirmativ, puteţi
încerca să îl ajutaţi să surprindă legătura B-C (ex., "Aşadar,
pentru a înlocui sentimentul de anxietate cu unul de îngrijorare,
ce ar trebui să schimbaţi prima dată?"). Orientarea clientului spre
surprinderea acestei legături este deseori mai eficientă decât a-i
spune direct acestuia că există o astfel de relaţie. Dacă clientul
Dvs. spune că înţelege că pentru a-şi modifica emoţiile trebuie să
îşi schimbe convingerile, înseamnă că a surprins ideea centrală.
Când, însă, acesta nu poate vedea legătura, insistaţi în continuare
pentru a clarifica această relaţie, înainte să treceţi la disputarea
convingerilor.
Pasul 9 Disputaţi convingerile
iraţionale
După evaluarea atentă a problemei ţintă, identificarea şi
evaluarea problemelor emoţionale secundare şi clarificarea
legăturii B-C, pasul următor constă în disputarea convingerilor
iraţionale ale clientului Dvs.

Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei

Obiectivul principa! al disputei în această etapă a procesului


terapeutic în REBT este de a-l face pe client să realizeze că
majoritatea convingerilor sale iraţionale sunt nefolositoare (adică,
conduc la emoţii disfuncţionale), ilogice şi inconsecvente cu
realitatea, şi că alternativele lor (adică, convingerile raţionale) sunt
folositoare, logice şi consecvente cu realitatea.
Daci reuşiţi să vă ajutaţi clientul să înţeleagă aceste concepte în
această etapă, nu vă bazaţi totuşi pe faptul că încrederea pe care
o are în convingerile raţionale va fi puternică. Ajutaţi-I să înţeleagă
distincţia dintre încrederea superficială şi încrederea profundă
într-o convingere raţională. De asemenea, insistaţi pe faptul că, în
această etapă, chiar şi încrederea superficială într-o convingere
raţională alternativă (adică, înţelegerea intelectuală) reprezintă un
semn de progres, deşi este insuficientă pentru a determina prin
sine modificarea emoţiei.
Păstrând focalizarea asupra problemei ţintă, scopurile disputării
sunt de a-l face pe client să înţeleagă următoarele aspecte:

1. Trebuie absolutist Nu există dovezi care să susţină aşteptările


rigide ale clientului, însă astfel de dovezi pot fi aduse în
sprijinul preferinţelor sale. (După cum spune deseori Ellis,
"Probabil că nu există în univers nici un trebuie cu necesitate").

2. Gândirea catastrofică: Ceea ce clientul defineşte ca fiind


îngrozitor (adică, 101% rău) constituie un nonsens. în realitate,
46 PARTEA A II-A: PRACTICA PARTEA A II-A: PRACTICA 47

toate experienţele se înscriu într-un registru de nocivitate care bine să aveţi în vedere faptul că acesta nu va oferi de la început
merge de la 0-99,9 %. răspunsuri corecte la întrebările puse.
Conform teoriei REBT, la întrebarea "De ce trebuie să
3. Intoleranţa la frustrare: Practic, clientul Dvs. poate suporta reuşeşti?" există un singur răspuns corect, şi anume "Nu există nici
întotdeauna ceea ce el crede că nu poate suporta şi poate un motiv pentru care trebuie să reuşesc, deşi aş prefera să
simţi o anumită mulţumire chiar şi atunci când evenimentele reuşesc". Când clientul Dvs. oferă orice alt răspuns, va trebui să îl
neplăcute de la A continuă să se manifeste. ajutaţi să înţeleagă de ce răspunsul său este fie (a) incorect pentru
întrebarea pe care i-aţi pus-o, fie (b) corect pentru o altă întrebare.
4. Evaluarea globală negativă: Acesta este un concept Pe parcursul acestui proces, folosiţi o combinaţie de întrebări şi
inconsecvent cu realitatea, ilogic şi care duce Ia probleme scurte explicaţii didactice până când clientul Dvs. oferă răspunsul
emoţionale. Alternativa este ca clientul Dvs. să accepte că corect şi înţelege de ce acesta este corect.
propria-i persoană, cei din jurul său şi lumea în care trăieşte Ca şi parte a procesului de înţelegere, ajutaţi-vă din nou
reprezintă realităţi complexe şi imperfecte - mult prea clientul să facă distincţia dintre convingerile sale raţionale şi cele
complexe pentru a putea fi evaluate global. iraţionale. O modalitate prin care puteţi realiza acest lucru este de
a scrie pe hârtie următoarele două întrebări:
5. Gândirea de tip "întotdeauna sau niciodată": Este puţin
probabil ca clientul Dvs. să fie întotdeauna respins sau să nu 1. De ce trebuie cu necesitate să reuşeşti?
reuşească niciodată în ceea ce face. El nu este nici 2. De ce este preferabil, dar nu absolut necesar, să reuşeşti?
respingător prin sine însuşi, şi nici un ratat complet.
Cereţi clientului Dvs. să răspundă la aceste întrebări. Este
Mult mai târziu în procesul terapeutic (la un moment care foarte probabil ca acesta să vă dea acelaşi răspuns la ambele. în
depăşeşte obiectivele acestui ghid), scopul Dvs. va fi de a ajuta acest caz, ajutaţi-l să înţeleagă că justificarea pe care a oferit-o
clientul să internalizeze o gamă largă de convingeri raţionale, este o dovadă în sprijinul convingerii sale raţionale, nu şi a celei
astfel încât acestea să devină parte a unei filosofii de viaţă iraţionale. După cum am subliniat anterior, ajutaţi-l să realizeze că
raţională. unicul răspuns la o întrebare ce vizează realitatea lui trebuie cu
necesitate este, pentru a-l parafraza pe Ellis, "Probabil că nu există
Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării în univers nici un trebuie cu necesitate".
credinţelor iraţionale
Fiţi insistent în disputarea / restructurarea convingerilor de
Să presupunem că urmează să disputaţi o convingere bază sau a derivatelor acestora
iraţională care apare în forma unui trebuie. Primul pas în secvenţa
disputării este de a căuta dovezile ce susţin respectivul trebuie. Am arătat anterior că este important să disputaţi atât
Unele dintre întrebările standard prin care se poate realiza acest convingerile iraţionale de bază sau premisele clientului Dvs., cât şi
lucru sunt "Ce dovezi ai că tu trebuie, orice s-ar întâmpla?", "Unde cel puţin una dintre cele patru derivate ale acestora (gândirea
este dovada?", "Crezi cu adevărat că trebuie?", şi "Unde scrie că catastrofică, intoleranţa la frustrare, evaluarea globală negativă,
trebuie?". sau gândirea "întotdeauna sau niciodată"). Totuşi, dacă aţi început
Asiguraţi-vă că clientul răspunde la întrebările pe care i le-aţi să disputaţi o convingere iraţională bazală, insistaţi până când
pus. De exemplu, la întrebarea "De ce trebuie să reuşeşti?" clientul reuşiţi să îi dovediţi clientului că nu există dovezi în sprijinul unei
poate răspunde "Pentru că aş avea anumite avantaje dacă aş astfel de convingeri, înainte de a începe să disputaţi convingerile
reuşi.". Observaţi că clientul nu a răspuns la întrebarea pusă, ci la derivate din acea premisă.
o alta, şi anume "De ce este preferabil să reuşeşti?". De fapt, este A trece de la convingerea de bază la derivatele ei (şi de la
derivate la convingerea de bază) poate genera confuzie în mintea
-TU rnr\ l Crt M il-M: KKACTICA
PARTEA A II-A: PRACTICA 49
clientului. Totuşi, dacă aţi insistat suficient pe disputarea unei
convingeri de bază, iar acest lucru nu s-a dovedit util pentru După disputarea convingerii iraţionale, clientul Dvs. trebuie să
clientul Dvs., este bine să vă reorientaţi atenţia către una dintre înveţe să o înlocuiască cu o alta raţională. Este bine să elaboraţi
convingerile derivate şi să vedeţi care este reacţia acestuia. Pentru împreună noua convingere raţională, făcând-o cât mai adaptativă
unii clienţi, este mai uşor să înţeleagă de ce sunt iraţionale vis-a-vis de A După ce aţi construit împreună cu clientul o
convingerile lor derivate, decât să surprindă de ce este iraţional convingere raţională alternativă, disputaţi-o logic, empiric şi
acel trebuie cu necesitate bazai. pragmatic pentru a-i dovedi acestuia că este într-adevăr raţională.
Este mult mat util ca el să vadă dovezile care arată că gândurile
Folosiţi strategii de disputare / restructurare variate raţionale sunt mai bune, decât să audă de la Dvs. acest lucru.
Există trei strategii de disputare fundamentale. Când puteţi, Folosiţi stiluri de disputare / restructurare variate
este bine să le utilizaţi pe toate trei:
Deşi pot exista o mulţime de variaţii individuale, patru dintre
1. Focalizarea pe aspecte logice: în acest caz, scopul Dvs. este
stilurile fundamentale de disputare a convingerilor iraţionale sunt
de a-l ajuta pe client să înţeleagă de ce convingerea sa
stilul Socratic, stilul didactic, stilul umoristic şi autodezvăluirea.
iraţională este ilogică. Faceţi-vă clientul să înţeleagă că doar
pentru că el doreşte ca un lucru să se întâmple nu înseamnă
că acel lucru trebuie obligatoriu să se întâmple. Puneţi Stilul Socratic
întrebarea "Unde este logica acestei convingeri?" şi accentuaţi Când utilizaţi stilul de disputare Socratic, sarcina Dvs.
faptul că transformarea arbitrară a unei preferinţe în regulă ţine principală este de a pune întrebări ce vizează aspectele ilogice,
de fantezie şi nu de realitate. inconsecvente cu realitatea sau dezadaptative ale convingerilor
iraţionale deţinute de client. Scopul acestui stil este de a-l încuraja
2. Focalizarea pe aspecte empirice: în acest caz, scopul Dvs. pe clientul Dvs. să gândească de unul singur, mai degrabă decât
este de a-i arăta clientului că convingerile lui iraţionale de bază să accepte punctul Dvs. de vedere pe motiv că aveţi autoritate ca
şi derivatele acestora sunt aproape întotdeauna inconsecvente terapeut. Deşi acest stil se bazează, în principal, pe întrebări,
cu realitatea empirică. Astfel, folosiţi întrebări care cer clientului poate include şi scurte explicaţii menite să corecteze ideile eronate
să aducă dovezi în sprijinul convingerilor sale iraţionale (ex., ale clientului.
"Ce dovezi ai pentru asta?"). De exemplu, puteţi arăta clientului
că dacă ar exista dovezi care să justifice convingerea lui Stilul didactic
conform căreia trebuie cu necesitate să reuşească, atunci ar Deşi terapeuţii REBT preferă stilul Socratic, chestionarea cu
trebui să reuşească indiferent de ce crede el. Dacă, însă, nu a ajutorul întrebărilor nu se dovedeşte întotdeauna eficientă. în acest
reuşit în prezent, acest lucru dovedeşte că acea convingere caz, puteţi opta să explicaţi pe larg, într-o manieră mai didactică,
iraţională contrazice realitatea, de ce o convingere iraţională este dezadaptativă şi de ce o
convingere raţională este mai utilă. Este foarte probabil să fie
3. Focalizarea pe aspecte pragmatice: Scopul centrării pe nevoie să recurgeţi la diferite explicaţii didactice în cazul fiecărui
consecinţele pragmatice ale menţinerii convingerilor iraţionale client pe care-l aveţi, la un moment sau altul pe parcursul
este de a arăta clientului că, atâta timp cât ei crede în acel procesului terapeutic.
trebuie absolutist şi în derivatele acestuia, va continua să fie Când folosiţi explicaţiile didactice, asiguraţi-vă că clientul a
afectat emoţional. Folosiţi întrebări de genul "La ce altceva vei înţeles ce i-aţi spus, rugându-l din când în când să parafrazeze
ajunge dacă vei continua să crezi că trebuie neapărat să cele prezentate anterior. Puteţi spune, de exemplu, "Nu sunt sigur
reuşeşti, în afară de anxietate şi depresie?". că m-am exprimat suficient de clar până aici - poate aţi putea să
spuneţi cu cuvintele Dvs. ce credeţi că am încercat eu să vă zic".
Nu acceptaţi, fără a verifica prin întrebări semnalele nonverbale
(ex., clătinat din cap) ca dovezi că clientul a înţeles ce aţi vrut să îi
PARTEA A II-A: PRACTICA 51
comunicaţi. Aşa cum spune deseori unul dintre colegii noştri
(R.D.), "Nu există curs bun fără evaluare finală". iraţională demonstrându-mi că nu există dovezi care să o
susţină, iar apoi mi-am înlocuit-o cu următoarea convingere
Stilul umoristic raţională: "Nu există dovezi care să arate că eu nu trebuie
în cazul unora dintre clienţi, o modalitate eficientă de a să mă bâlbâi. Dacă mă bâlbâi, mă bâlbâi şi gata. Asta este
demonstra că nu există dovezi justificative pentru convingerile neplăcut, dar nicidecum groaznic". Pe urmă, îi descriu cum
iraţionale este folosirea umorului sau a exagerărilor ilare. După m-am străduit să aplic în practică această convingere
cum au observat Walen şi cofab. (1980): raţională în timp ce vorbeam în public şi în final subliniez
efectele pozitive pe care le-am obţinut făcând astfel.
Când clientul spune "Este îngrozitor că mi-am picat
examenul!", terapeutul poate răspunde "Ai absolută Modelul coping al autodezvăluirii este opus modelului
dreptate! Nu numai că este îngrozitor, dar nu văd cum ai competenţei. în acesta din urmă, terapeutul dezvăluie faptul că nu
mai putea supravieţui după aşa ceva. Este cel mai groaznic a avut niciodată o problemă similară cu a clientului întrucât a
lucru pe care l-am auzit în viaţa mea. Este atât de gândit întotdeauna raţional vis a vis de problemele cu care s-a
înspăimântător că nici nu pot vorbi despre asta. Haide să confruntat. Modelul competenţei tinde să accentueze diferenţele
schimbăm repede subiectul." De multe ori, astfel de afirmaţii dintre terapeut şi client şi, după experienţa noastră, este mai puţin
paradoxale atrag atenţia clientului asupra lipsei de sens a eficient decât modelul coping în a stimula clientul să îşi dispute
convingerilor iraţionale şi nu vor mai fi necesare explicaţii propriile iraţionalităţi. Totuşi, unii clienţi nu vor reacţiona pozitiv nici
detaliate pentru ca acesta să înţeleagă despre ce este măcar la modelul coping al autodezvăluirii. în acest caz, renunţaţi
vorba. la strategia autodezvăluirii şi folosiţi alte strategii de disputare.

Folosiţi exagerările ilare ca şi strategie de disputare a Fo!osiţi-vă creativitatea


convingerilor iraţionale doar dacă (a) aţi reuşit să stabiliţi o relaţie
terapeutică bună cu clientul, (b) aţi observat că clientul Dvs. are Cu cât veţi dobândi mai multă experienţa în disputarea
simţul umorului şi (c) afirmaţiile Dvs. ilare vizează iraţionalitatea credinţelor iraţionale, cu atât vă veţi dezvolta un stil personal de
convingerilor clientului şi nu clientul ca persoană. disputare. Aşadar, vă veţi construi un repertoriu de povestiri,
aforisme, metafore şi exemple pentru a arăta clienţilor de ce sunt
A utodezvăluirea
convingerile lor iraţionale cu adevărat iraţionale şi de ce
O altă modalitate eficientă de a disputa credinţele iraţionale ale alternativele raţionale ale acestora duc la sănătate psihică.
clientului presupune ca terapeutul să recurgă la autodezvăluiri, în De exemplu, lucrând cu o categorie de clienţi care credeau că
modelul coping al autodezvăluirii, veţi arăta că (a) aţi avut o
nu trebuie să intre în panică şi că nu vor putea suporta dacă se
problemă similară cu problema clientului, (b) aţi avut cândva o
întâmplă aşa ceva, colegul nostru (W.D.) foloseşte o tehnică
convingere iraţională asemănătoare cu cea a clientului Dvs. şi (c)
numită Disputa Teroristului:
v-aţi schimbat acea convingere iraţională şi acum nu mai aveţi
problema respectivă. De exemplu, unul dintre colegii noştri (W.D.) Spun clientului "Să presupunem că părinţii tăi au fost răpiţi
a folosit exemplul personal pentru a arăta cum şi-a depăşit de terorişti fundamentaiişti, iar aceştia îi vor elibera doar
anxietatea legată de faptul că se bâlbâia în public. dacă eşti de acord să suporţi 10 atacuri de panică. Vei fi de
acord cu aceste condiţii?" De regulă, clientul răspunde
Dezvălui clientului că obişnuiam să cred că "Nu trebuie să
afirmativ. în acest caz, voi continua prin a-i spune "Dar
mă bâlbâi". Pe urmă, accentuez faptul că această
credeam că nu poţi suporta atacul de panică." De obicei,
convingere îmi creştea anxietatea în loc să mi-o diminueze.
clientul replică "Păi, aş face-o ca să-mi salvez părinţii". La
După aceea, îi arăt cum mi-am disputat această convingere
care eu răspund "Da, dar pentru sănătatea ta mentală ai
face-o?"
52 PARTEA A II-A: PRACTICA

O altă strategie de disputare creativă este cea pe care noi o


numim Disputa Prietenului, abordare folosită pentru a evidenţia
menţinerea unor standarde valorice nerezonabile pentru sine
însuşi. Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul
Să presupunem că clientul Dvs. a picat la un examen pentru a-şi adânci
important şi consideră că "Trebuie să reuşesc, altfel nu sunt
bun de nimic". întrebaţi-l dacă ar fi la fel de critic cu
încrederea în
prietenul lui cel mai bun, dacă acesta s-ar găsi într-o convingerile raţionale
situaţie similară. De regulă, clientul Dvs, va spune că nu. în
acest caz, arătaţi-i că are o atitudine diferită faţă de propria
persoană în comparaţie cu atitudinea faţă de prietenul său. După ce clientul Dvs. realizează că (a) nu există dovezi în
Apoi, sugeraţi-i că dacă ar arăta la fel de multă compasiune spijinul convingerilor sale iraţionale, dar există astfel de dovezi
faţă de sine ca şi faţă de prietenul său, ar fi mai în măsură pentru convingerile sale raţionale, (b) ar fi mai logic din partea sa
să îşi rezolve problemele emoţionale.
să gândească raţional şi (c) convingerile sale raţionale duc la
consecinţe emoţionale mai adecvate decât convingerile sale
încheiem această secţiune referitoare la disputarea
iraţionale, puteţi încerca să adânciţi încrederea acestuia în
convingerilor iraţionale oferindu-vă un mic sfat: învăţaţi bine
elementele de bază înainte de a deveni prea creativ. convingerile sale raţionale.

Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile convingeri


raţionale nu duce la schimbare

începeţi prin a vă ajuta clientul să înţeleagă de ce o încredere


superficială în convingerile lui raţionale, deşi importantă, este totuşi
insuficientă pentru a susţine o schimbare de esenţă. Realizaţi
acest lucru abordând pe scurt perspectiva raţional-emotivă asupra
schimbării terapeutice. Folosind întrebări Socratice şi scurte
explicaţii didactice (vezi Pasul 9), ajutaţi-vă clientul să îşi dea
seama că va reuşi să îşi întărească încrederea în convingerile
raţionale prin disputarea convingerilor iraţionale şi înlocuirea
acestora cu corespondentele lor raţionale, atât pe parcursul
şedinţelor de psihoterapie, cât şi în afara acestora. De asemenea,
punctaţi faptul că pe parcursul acestui proces clientul va trebui să
se comporte împotriva convingerilor sale iraţionale, precum şi să le
supună unei dispute la nivel cognitiv. Clarificarea acestui aspect în
această etapă vă va ajuta mai târziu, când va veni momentul să vă
încurajaţi clientul să pună în practică ceea ce a învăţat (Paşii 11 şi
12) şi pe măsură ce facilitaţi procesul de producere a schimbării
(Pasul 13).
54 PARTEA A II-A: PRACTICA

Abordaţi problematica: "ce gândesc versus ce simt"

Pe măsură ce vă învăţaţi clientul să gândească raţional, s-ar


Pasul 11 încurajaţi-vă clientul să
putea ca acesta să facă uneori afirmaţii de genul "înţeleg că
convingerile mele raţionale mă vor ajuta să-mi ating scopurile, însă
pună în practică ceea ce
simt că încă nu cred cu adevărat în asta". Aţi putea aborda chiar a învăţat
Dvs. acest aspect ca introducere la discuţia despre modul în care
clientul îşi va întări încrederea în convingerile sale raţionale şi
diminua încrederea în convingerile sale iraţionale. De exemplu, în acest moment, clientul Dvs. este pregătit să îşi pună
puteţi întreba "Ce credeţi că va trebui să faceţi pentru a crede cu convingerile raţionale în practică. Reamintiţi-i că teoria schimbării
adevărat în noua Dvs. convingere raţională ?" din REBT arată că, pentru a-şi adânci încrederea în convingerile
încurajaţt-vă clientul să se angajeze în procesul de schimbare
raţionale, este necesar să exerseze disputarea convingerilor
terapeutică, ce presupune disputarea în mod repetat şi cu
iraţionale şi să îşi întărească convingerile raţionale în situaţii
hotărâre a convingerilor iraţionale, precum şi exersarea gândirii
identice sau similare cu evenimentul activator deja identificat.
raţionale în contexte de viaţă relevante. După cum veţi vedea în
Ajutaţi-vă clientul să aleagă din varietatea mare de sarcini pentru
pasul următor, acest proces presupune completarea diferitelor
acasă, promovate în REBT:
sarcini pentru acasă.
1. Sarcini cognitive: Aceste sarcini variază în complexitate şi
structură. O sarcină cognitivă reprezentativă presupune ca
clientul să exerseze disputarea convingerilor iraţionale
încercând să convingă o altă persoană de raţionalitatea
acestui demers. Un al doilea tip de sarcină ar consta în faptul
că clientul exersează afirmaţii raţionale, înainte de a se
confrunta cu un eveniment activator problematic (pentru alte
exemple asemănătoare, vezi Ellis, 1988, şi Ellis & Dryden,
1987).

2. Sarcini de imagerie: în cadrul acestora clientul va încerca, în


mod deliberat, să schimbe o emoţie negativă disfuncţională cu
una funcţională, în timp ce îşi imaginează cât mai viu
evenimentul activator perturbator. Aceste sarcini sunt deosebit
de utile pentru a spori încrederea clientului în capacitatea sa
de a executa o sarcină in vivo (pentru o discuţie mai detaliată,
vezi Maultsby & Ellis, 1974, şi Walen şi colab., 1980)

3. Sarcini emoţionale: în cadrul acestor sarcini clientul îşi va


disputa în forţă şi insistent convingerile iraţionale, în situaţii ce
trezesc emoţii puternice (vezi Ellis & Dryden, 1987).
56 PARTEA A II-A: PRACTICA PARTEA A II-A: PRACTICA 57
4. Sarcini comportamentale: Cunoscute şi sub numele de folosească imaginaţia şi să îşi dispute convingerile iraţionale în
flooding in vivo, aceste sarcini presupun ca clientul să se timp ce îşi imaginează cât mai viu elementul activator. Veţi
confrunte în mod direct cu situaţiile perturbatoare, în care constata că, dacă clientul Dvs. realizează aceste sarcini nu tocmai
experienţiază emoţii negative, în timp ce îşi dispută optime, ulterior va fi mai dispus să se implice şi în exerciţii mai
convingerile iraţionale apărute în aceste contexte. Dacă dificile.
clientul refuză să facă o astfel de sarcină, este bine să îl lăsaţi
să aleagă un alt tip de exerciţiu care constituie pentru el o Identificaţi şi rezolvaţi anticipat posibilele obstacolele
provocare, fără însă a fi prea solicitant. Totuşi, încercaţi să vă
convingeţi clientul să accepte sarcini ce presupun un oarecare Pe măsură ce stabiliţi împreună cu clientul Dvs. sarcinile pe
grad de disconfort. Oricare ar fi sarcina comportamentală care acesta le are de făcut, ajutaţi-l să identifice orice obstacol
stabilită împreună cu clientul Dvs., asiguraţi-vă că este atât care l-ar putea împiedica în acest demers. îndemnaţi-vă clientul să
legală, cât şi etică. identifice modalităţi de depăşire a acestor obstacole, înainte de a
se angaja efectiv în realizarea sarcinilor.
Asiguraţi-vă că sarcinile / prescripţiile pentru acasă sunt
relevante Folosiţi sarcini / prescripţii pentru acasă în diferite etape pe
parcursul terapiei
Asiguraţi-vă că exerciţiile pentru acasă sunt relevante pentru
convingerea iraţională vizată spre schimbare şi că, în cazul în care Până în acest moment, ne-am centrat pe sarcini care vizează
clientul va face aceste exerciţii, acest lucru îl va ajuta să îşi adâncirea încrederii clientului în convingerile sale raţionale. Totuşi,
adâncească încrederea în alternativa raţională (adică, puteţi utiliza astfel de exerciţii în orice moment pe parcursul
convingerea sa raţională). procesului terapeutic. Mai precis, puteţi îndemna clientul să
completeze sarcini pentru acasă (a) pentru a-şi clarifica emoţiile
Colaboraţi cu clientul Dvs. perturbatoare de la C, (b) pentru a-şi identifica convingerile
iraţionale de la 6, şi (c) pentru a identifica cel mai relevant aspect
în timp ce stabiliţi sarcinile pentru acasă, asiguraţi-vă de al lui A, în legătură cu care se simte afectat emoţional.
implicarea activă a clientului Dvs. Asiguraţi-vă că acesta înţelege De asemenea, puteţi folosi sarcini pentru acasă ca parte a
rostul exerciţiilor pe care le are de făcut; adică, faptul că rezolvarea procesului de educare a clientului şi familiarizare a acestuia cu A,
acestor sarcini va constitui o experienţă care îl va ajuta să îşi B, C-urile terapiei raţionale şi emotive. în acest caz, îi puteţi cere
atingă scopurile. De asemenea, asiguraţi-vă că acesta are clientului să citească diferite cărţi (biblioterapie) sau să asculte
suficientă încredere în capacitatea sa de a duce la bun sfârşit conferinţe REBT înregistrate audio. Când apelaţi la astfel de
sarcinile respective. Creşteţi probabilitatea ca clientul să îşi metode," selectaţi materiale relevante pentru problema clientului
completeze efectiv sarcinile, ajutându-l să stabilească contextul în Dvs., pe care acesta le poate înţelege uşor. Dacă nu aveţi la
care îşi va face exerciţiile, când anume va face acest lucru şi cât dispoziţie materiale scrise şi audio adecvate, puteţi să Ie elaboraţi
de frecvent. Dvs. astfel încât să se adreseze specific problemei clientului cu
care lucraţi.
Acceptaţi compromisurile

O sarcină pentru acasă optimă implică în mod activ clientul în


disputarea convingerilor sale iraţionale, în cel mai relevant context
posibil. încurajaţi-vă clientul să accepte astfel de sarcini. Dacă nu
reuşiţi, îndemnaţi-l (a) să îşi dispute o anumită convingere
iraţională în situaţii similare celui mai relevant A, sau (b) să îşi
Pasul 12 Verificaţi sarcinile /
prescripţiile pentru acasă
După ce aţi stabilit cu clientul Dvs. o anumită sarcină pentru
acasă, pe care acesta a şi pus-o în practică, folosiţi prima parte a
şedinţei următoare pentru a vedea ce anume a învăţat el din
experienţa respectivă. Dacă omiteţi să faceţi acest lucru, îi
transmiteţi de fapt clientului Dvs. că nu consideraţi sarcinile pentru
acasă un element important în procesul de schimbare. Dimpotrivă,
aceste exerciţii sunt esenţiale pentru a-l ajuta să îşi realizeze
obiectivele terapeutice.

Asiguraţi-vă că clientul s-a confruntat cu A-ul

După cum s-a arătat anterior, clienţii sunt tentaţi să îşi dezvolte
mai degrabă strategii de evitare a ,4-urilor, decât strategii de
confruntare a A-urilor şi modificare a C-urilor. Sarcinile PSJntru
acasă au rolul de a rezolva problemele emoţionale, , ti, nu
problemele practice. Aşadar, atunci când evaluaţi expeflQnţş pe
care a avut-o clientul pe parcursul realizării unei sarcini JWff>tru
acasă asiguraţi-vă că acesta s-a confruntat într-adevăr CU. >i"Ul pe
care s-a angajat să îl abordeze. Dacă clientul a făcui Într-Şdevăr
acest lucru, de regulă acesta vă va spune că, pe pşr$ursul
aceleiaşi situaţii, prima dată a trăit emoţii negative dlsfuncţlonale
pe care Ie-a transformat apoi în emoţii funcţionale, utilizând
tehnicile de disputare discutate în terapie. Dacă însă clientul Dvs.
nu a reuşit acest lucru, accentuaţi faptul acesta, discutaţi posibilele
obstacole şi încurajaţi-l să abordeze din nou respectiva situaţie şi
să recurgă la o dispută în forţă pentru a-şi rezolva problemele
emoţionale care apar în acel context. Dacă este nevoie,
demonstraţi modalităţile adecvate de disputare şi îndemnaţl-vă
clientul să le repete în cadrul şedinţelor de terapie şl înainte de
confruntarea cu situaţia în discuţie.
60 PARTEA A II-A: PRACTICA

Asiguraţi-vă că clientul a schimbat B-ul

Când clientul Dvs. reuşeşte să realizeze cu bine sarcina pentru Pasul 13


acasă, stabiliţi dacă succesul său se datorează faptului că (a) şi-a Facilitaţi procesul de
înlocuit o convingere iraţională cu alternativa raţională a acesteia,
(b) a schimbat fie A-u\, fie inferenţele despre A, sau (c) a recurs la producere a schimbării
tehnici de distragere. în cazul în care clientul Dvs. a optat pentru
ultimele două metode, apreciaţi-i efortul depus, însă atrageţi-i
atenţia că s-ar putea ca astfel de metode să nu fie utile pe termen
lung. Accentuaţi faptul că soluţiile practice şi formele de distragere Pentru ca clientul Dvs. să obţină o schimbare terapeutică de
constituie metode paliative deoarece, dacă o persoană nu a durată, este nevoie să îşi dispute şi să îşi modifice în mod repetat
învăţat să îşi modifice emoţiile negative disfunctionale apărute în şi insistent convingerile iraţionale, în contexte relevante ia A.
legătură cu o anumită situaţie, acestea reprezintă doar soluţii de Făcând acest lucru, acesta îşi va adânci în continuare încrederea
moment. Când /A-urile nu pot fi evitate, problema va apărea din în convingerile raţionale, diminuându-şi tot mai mult încrederea în
nou. încă o dată, încurajaţi-vă clientul să se confrunte cu situaţia cele iraţionale. Scopul procesului de producere a schimbării este
de la A, însă de data aceasta obţineţi-i promisiunea că îşi va de a da clientului posibilitatea să îşi integreze convingerile
disputa convingerile iraţionale şi va exersa comportamente raţionale în repertoriul emoţional şi comportamental.
întemeiate pe noile convingeri raţionale.
Găsiţi diferite sarcini pentru acasă care să vizeze aceeaşi
Luaţi în discuţie eşecul în realizarea sarcinilor / prescripţiilor convingere iraţională
pentru acasă
După ce clientul Dvs. a reuşit într-o oarecare măsură să îşi
Dacă clientul Dvs. nu a reuşit să îşi facă sarcina pentru acasă, dispute convingerile iraţionale în situaţii relevante la A, sugeraţi-i
stabilită de comun acord, acceptaţi-l ca fiinţă umană imperfectă şi să folosească exerciţii diverse pentru a facilita schimbarea
ajutaţi-l să stabilească motivele pentru care nu şi-a făcut exerciţiile. convingerilor respective. în feluf acesta, vă veţi învăţa clientul că
Folosiţi modelul ABC pentru a-i îndemna să se focalizeze pe poate recurge la o varietate de metode pentru a-şi disputa o
posibilele convingeri iraţionale care l-au împiedicat să realizeze cu anumită convingere iraţională, precum şi alte convingeri
succes sarcina. Stabiliţi, mai ales, dacă clientul Dvs. deţine sau nu asemănătoare. în plus, acest lucru s-ar putea să îi stimuleze
convingeri iraţionale ce exprimă intoleranţa la frustrare (ex., "A fost interesul pentru procesul de schimbare.
prea dificil", "M-ar fi deranjat prea tare", "N-ar trebui să fie nevoie
să investesc atâta efort în terapie", etc). Când clientul deţine astfel Discutaţi modelul nonlinearal schimbării
de convingeri, îndemnaţi-l să le dispute şi să le schimbe, şi daţi-i
din nou de făcut respectivele exerciţii. Explicaţi faptul că schimbarea nu reprezintă un proces linear,
aşa încât este posibil ca clientul Dvs. să întâmpine unele dificultăţi
în realizarea cu succes a disputării convingerilor iraţionale într-o
varietate mai largă de contexte. Identificaţi obstacolele posibile şi
ajutaţi-vă clientul să găsească modalităţi prin care să facă faţă
acestor blocaje. în special, ajutaţi-vă clientul să îşi identifice şt să
îşi dispute convingerile iraţionale care stau în spatele unor astfel
de recăderi.
62 PARTEA A II-A: PRACTICA

în plus, arătaţi că schimbarea poate fi evaluată pe trei Partea a ili-a


dimensiuni principale:
1. Frecvenţă: Are clientul probleme emoţionale mai rar decât de
obicei?
2. Intensitate: Când apar probleme emoţionale, sunt acestea mai
puţin intense decât înainte?
3. Durată: Când apar probleme emoţionale, au acestea o durată
EXEMPLU DE CAZ
mai scurtă decât de obicei?

îndemnaţi-vă clientul să îşi noteze problemele emoţionale care


apar ia C, folosind aceste trei criterii ale schimbării. Totodată, în
această etapă este util să recomandaţi clientului Dvs. să citească
lucrarea How to Bnhance and Maintain Your Rational-Emotive
Therapy Gains (Ellis, 1984b). Această broşură conţine multe
sugestii utile pentru facilitarea procesului de producere a
schimbării.
în ultima parte a acestui ghid, vă vom prezenta un caz concret
îndemnaţi-vă clientul să îşi asume responsabilitatea pentru pentru a ilustra etapele terapiei raţionale şi emotive, prezentate în
continuarea schimbării Partea a II a. Cu toate că un singur caz nu poate ilustra toate
aspectele discutate până acum, considerăm că exemplul selectat
în această fază, vă puteţi ajuta clientul să îşi elaboreze acoperă cele mai importante dintre noţiunile abordate. Am optat, în
propriile sarcini pentru acasă menite a-t schimba convingerile ţintă, mod intenţionat, pentru un caz în care clientul a răspuns bine la
precum şi alte convingeri iraţionale apărute în diferite situaţii. REBT, pentru a putea demonstra cu claritate paşii cuprinşi în
Astfel, dacă clientul a reuşit să îşi dispute o convingere iraţională secvenţa de tratament specifică acestei forme de terapie.
referitoare la aprobarea celorlalţi într-o situaţiei survenită la locul Clienta, pe nume Karen, mi-a fost trimisă (Windy Dryden)
de muncă, în care s-a confruntat cu reproşurile celor din jur, îl de către medicul ei de familie, pe care îl contactase anterior,
puteţi îndemna să îşi dispute această convingere şi în alte acuzând insomnii şi o stare generală de tensiune. în perioada în
contexte unde s-ar putea manifesta atitudinea critică a celorlalţi care s-a prezentat la mine, Karen avea 26 de ani şi lucra ca şi
(ex., cu persoane străine sau prieteni). Cu cât clientul este mai laborant la o facultate locală. Locuia cu părinţii ei, nu avea un
implicat în elaborarea şi implementarea sarcinilor pentru acasă, cu partener, însă avea mai multe prietene apropiate, pe care
atât se transformă mai repede în propriul său terapeut. O astfel de începuse să le evite în ultima perioadă. Karen nu a mai făcut
realizare este importantă deoarece, ca terapeut REBT, scopul Dvs. niciodată psihoterapie.
pe termen lung este de a încuraja clientul să internalizeze modelul înainte de a începe procesul terapeutic, am salutat-o pe
REBT al schimbării şi să îşi asume responsabilitatea pentru Karen şi am aflat cum ajunsese la mine. Apoi, am discutat
continuarea schimbării, după încheierea procesului terapeutic. aşteptările ei vis a vis de terapie şi am stabilit o taxă adecvată
situaţiei sale.

PASUL 1 Centraţi-vă pe probleme

După discutarea aspectelor practice menţionate anterior, am


întrebat-o pe Karen cu ce problemă ar dori să începem. Aceasta
64 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ Se pare că aşa este.
Karen:

mi-a spus că, pe parcursul ultimelor luni, a avut probleme cu


somnul şi că a început să evite contactele sociale, inclusiv cele cu
prietenele ei apropiate. Ea a plasat debutul acestor probleme în
perioada destrămării relaţiei ei cu Pete, logodnicul său, care o
părăsise pentru o altă femeie, cu trei luni în urmă.
Am remarcat faptul că, în cazul ei, ar fi vorba de mai multe
probleme şi i-am sugerat că ar fi bine să le punem pe o listă,
pentru a le putea aborda pe rând. Karen a considerat că aceasta
este o idee bună şi am elaborat împreună următoarea listă:
1. Sentimente de rănire legate de încheierea relaţiei cu Pete
2. Evitarea contactelor cu prietenele
3. Insomnii
4. Stare generală de tensiune
Am întrebat-o din nou pe Karen cu care problemă ar dori să
începem şi ea a ales evitarea contactelor cu prietenele. Aşadar,
acest aspect a devenit problema ţintă a terapiei.

PASUL 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă

l-am cerut lui Karen să îmi vorbească puţin despre problema la


care ne-am oprit şi a urmat acest dialog:
Karen: Păi, de când m-a părăsit Pete nu am mai avut chef
să văd pe nimeni, cu atât mai puţin pe prietenele
mele. O parte din mine ar vrea să le întâlnească
pentru că mi-e dor de ele, însă o altă parte din mine
îşi doreşte doar să dormiteze.

W.D.: Dar haide să presupunem că ai merge să îţi vezi

prietenele. Ce crezi că ai simţi în acest caz?

Karen: Nu sunt sigură. Cred că m-aş simţi prost.

W.D.: Şi atunci ce s-ar întâmpla?

Karen: Aş găsi o scuză să mâ întorc din nou acasă.

W.D.: Aşadar, este posibil ca ceea ce tu numeşti evitarea


contactelor sociale cu prietenele tale să aibă de fapt
de-a face cu evitarea emoţiilor neplăcute pe care
crezi că le-ai experienţia în prezenţa lor.
PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ 65 6 P
6 A
W.D.: Atunci haide să evaluăm mai în profunzime aceste
emoţii neplăcute şi să vedem de ce anume se leagă
ele, astfel încât să poţi decide dintr-o perspectivă
mai adaptativă dacă doreşti sau nu să'îţi vezi
prietenele.

Karen: Pare o idee bună.

PASUL 3 Evaluaţi C-ul

Ipoteza mea ia acel moment era c ă evitarea socială


manifestată de Karen o ajuta să evite emoţiile negative. în
continuare, am trecut la o evaluare mai precisă a acestor emoţii.

W.D.: Dacă ar fi să te întâlneşti cu prietenele tale


apropiate şi să rămâi un timp cu ele lăsându-te să
trăieşti acele emoţii neplăcute despre care mi-ai
vorbit, ce tip de emoţii ar fi acestea?

Karen: Nu ştiu sigur.

W.D.: Păi haide închide ochii şi imaginează-ţi că eşti cu


prietenele tale; încearcă să te vezi cât mai clar pe
tine şi pe prietenele tale. Imaginează-ţi că eşti cu
ele chiar acum. Ce simţi?

Karen: (se opreşte) Este ciudat. Mă simt anxioasă.

PASUL 4 Evaluaţi A-u\

După cum s-a văzut în pasul anterior, Karen a reuşit să


identifice anxietatea ca reprezentând C-ul în situaţia respectivă. în
continuare, am folosit lanţul inferenţiai pentru a o ajuta să identifice
partea din A care îi amorsează anxietatea.

W.D.: Acum deschide ochii. Pari surprinsă de constatarea


că te-ai simţi anxioasă. Ce anume crezi că te-ar
face să fii astfel?

Karen: Păi, când mi-aţi cerut să mi le imaginez pe


prietenele mele, le-am văzut dispreţuitoare şi critice.

W.D.: în legătură cu ce?


Karen: Era ca şi cum ele s-ar fi gândit "Nu poate fi mare W.D.: Prin urmare, atâta timp cât te simţi ruşinată la
lucru de capul ei, dacă logodnicul a părăsit-o pentru gândul că prietenele tale te-ar putea dispreţui, este
o altă femeie". normal să le eviţi. înţelegi ce vreau să spun?

W.D.: Nu ştim dacă ele gândesc sau nu astfel, dar haide Karen: Da.
să presupunem pentru moment că ai dreptate. Ce
te-ar face să devii anxioasă la gândul că într-adevăr W.D.: Dar haide să vedem cum ai putea reacţiona altfel în
ele ar considera că nu este mare lucru de capul situaţia în care ele te-ar trata cu dispreţ. Ţin să
tău? accentuez faptul că noi pornim deocamdată de ]a
asumpţia că într-adevăr ele te-ar dispreţui. în
Karen: Păi, ar însemna că mă dispreţuiesc. realitate însă, s-ar putea ca acest lucru să nu se
întâmple, dar haide să acceptăm pentru moment că
W.D.: Şi ce anume te-ar face anxioasă la gândul ăsta? aşa stau lucrurile. Ce emoţii funcţionale ai putea să
încerci să simţi în locul ruşinii?
Karen: (se opreşte) Doar atât, că m-ar dispreţul.
Karen: Să fiu indiferentă faţă de ele?
W.D.: Ţi se pare că poate o astfel de situaţie să explice
W.D.: Dar este acesta un scop realist? Crezi tu că ai putea
emoţiile neplăcute de care mi-ai vorbit înainte? fii vreodată indiferentă la părerea prietenelor tale
faţă de tine?
Karen: Da, cred că poate.
Karen: Nu, probabil că nu.
W.D.: Corect; şi în situaţia asta, în care ele te privesc cu
dispreţ, ce sentimente trăieşti? W.D.: Ce altceva ai putea simţi în loc de ruşine?

Karen: (se opreşte) Ruşine. Da, m-aş simţi foarte ruşinată. Karen: Nu prea ştiu.

Observaţi că C-ul lui Karen s-a modificat din anxietate în W.D.: Ce spui de sentimentele de părere de rău? Impresia
ruşine. Acest lucru se întâmplă frecvent când problema emoţională mea este că dacă ai simţi părere de rău şl nu ruşine
a clientului implică anxietate. După cum se poate vedea în Tabelul vis a vis de atitudinea dispreţuitoare a prietenelor
1 din Partea I, anxietatea survine atunci c ând persoana deţine o tale, nu ţi-ai mai dori să le eviţi şi ai putea să încerci
convingere iraţională referitoare la o ameninţare viitoare. Atunci să le arăţi că greşesc desconsiderându-te, lucru pe
care nu l-ai putea face dacă ai fi ruşinată.
când, evaluând A-u\ clientului, terapeutul îi cere acestuia să
presupună că situaţia ameninţătoare a apărut deja, emoţiile
Karen: Da, asta cam aşa este. Dar cum aş putea face să
clientului se modifică, reflectând această asumpţie. De exemplu, simt părere de rău în loc de ruşine?
Karen va simţi anxietate la gândul că prietenele ei ar putea începe
să o dispreţuiască, dar va experienţia sentimente de ruşine dacă PASUL 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele
acest lucru s-ar întâmpla deja în prezent. emoţionale secundare
Pe parcursul acestei părţi a procesului terapeutic, am decis să
intervin asupra sentimentului de ruşine, încurajând-o aşadar pe Din întrebarea pe care a pus-o la finalul Pasului 4, reiese că
Karen să plece de la asumpţia că A-u\ (atitudinea dispreţuitoare a clienta era pregătită să treacă la explorarea modalităţilor prin care
prietenelor ei) există deja în prezent. Următorul obiectiv a fost să o şi-ar putea schimba sentimentele de ruşine în părere de rău.
conving să simtă regret şi nu ruşine, în cazul în care această Aşadar, în această etapă am preferat să nu trec la evaluarea
situaţie ar apărea cu adevărat. problemelor emoţionale secundare. Am făcut acest lucru mai târziu
68 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ 69

şi am constatat că nu existau probleme emoţionale secundare vis W.D.: Corect, pentru ca să îţi schimbi emoţiile, trebuie să
a vis de sentimentele de ruşine sau comportamentele de evitare îţi schimbi convingerile. Aş vrea, mai întâi, să te ajut
socială. să faci distincţia dintre două tipuri diferite de
convingere. Unele dintre acestea vor duce la
PASUL 6 Clarificaţi legătura dintre B şi C sentimente de ruşine şi alte emoţii disfuncţionale, în
timp ce celelalte vor determina părerea de rău şi
în procesul de clarificare a relaţiei dintre B şi C, am folosit mai alte emoţii funcţionale, Pentru a clarifica această
distincţie, aş dori să fac o paranteză şi să îţi dau un
multe exemple care nu aveau legătură cu problema lui Karen.
exemplu în care îţi voi arăta diferenţa dintre cele
Procedând astfel, am încercat să o ajut să înţeleagă cu mai mare
două tipuri de convingeri. Eşti de acord?
obiectivitate distincţia dintre convingerile raţionale şi cele iraţionale.
Karen: Perfect.
W.D.: Primul pas în încercarea de a schimba sentimentele
de ruşine în părere de rău este să înţelegi ce anume W.D.: Acum te rog să îţi imaginezi că ai 10 dolari în poşetă
determină aceste emoţii. Ce crezi, dacă 100 de şi tu ai prefera să ai la tine întotdeauna cel puţin 11
femei de vârsta ta ar fi dispreţuite de prietenele lor, dolari, însă nu consideri că este absolut obligatoriu
toate 100 ar simţi ruşine? să ai întotdeauna la tine 11 dolari. Cum te-ai simţi
să ai doar 10 dolari, când tu ţi-ai dori să ai 11?
Karen: Nu, probabil că nu.
Karen: Dezamăgită.
W.D.: De ce nu?
W.D.: Da, sau poate îngrijorată, însă nu ai simţi că este
Karen: Pentru că oamenii reacţionează diferit la aceeaşi sfârşitul lumii, nu-i aşa?
situaţie.
Karen: Corect.
W.D.: Aşa este, dar ce anume îi face să reacţioneze
diferit? W.D.: Acum imaginează-ţi că eşti ferm convinsă că trebuie
cu necesitate să ai întotdeauna la tine cel puţin 11
Karen: Nu ştiu. dolari, trebuie, trebuie, trebuie; te uiţi în poşetă şi
W.D.: Există foarte multe studii făcute de psihologi în constaţi că ai doar 10 dolari. Cum te-ai simţi în
legătură cu aceasta, şi ele tind să confirme ceea ce acest caz?
a spus filosoful grec Epictet - anume că oamenii nu
sunt afectaţi de lucrurile din jurul lor, ci de cum văd Karen: Deprimată.
ei aceste lucruri. Aşadar, ceea ce simţi tu este
determinat de perspectiva sau convingerile tale W.D.: Sau anxioasă. Ţine minte că este aceeaşi situaţie,
asupra faptului că prietenele te dispreţuiesc. înţelegi însă convingeri diferite. Acum gândeşte-te că ai
ce vreau să spun? aceeaşi convingere, cum că trebuie cu necesitate
să ai întotdeauna ta tine 11 dolari, însă de data asta
Karen: Da, înţeleg. constaţi că ai 12 dolari în poşetă. Cum te-ai simţi
acum?
W.D.: Deci, dacă vrei să schimbi ceea ce simţi din ruşine
în părere de rău, la ce ar trebuie să te gândeşti? Karen: Uşurată.
Karen: La convingerile mele referitoare la faptul că
prietenele mă dispreţuiesc.
70 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ 71
W.D.: Aşa este, sau mulţumită. Dar menţinându-ţi W.D.: Corect, şi ce fel de om îţi spui tu că eşti dacă
convingerea că trebuie cu necesitate să ai
întotdeauna la tine 11 dolari, te gândeşti la ceva prietenele te dispreţuiesc?
care te face sâ fii din nou anxioasă. La ce crezi că
te-ai putea gândi? Că aş putea să pierd 2 dolari? Karen: Un om de nimic. PASUL 8 Stabiliţi legătura
Karen:
între convingerile iraţionale şi C
W.D.:
După înţelegerea legăturii B-C şi după ce Karen a identificat
Corect, poate cheltuieşti 2 dolari sau poate îţi sunt această relaţie în situaţia sa particulară, am încercat să întăresc
furaţi. Concluzia acestui exemplu este câ toţi legătura dintre convingerile iraţionale ale lui Karen şi emoţiile sale
oamenii, bărbaţi sau femei, bogaţi sau săraci, albi
de la C.
sau negri, acum şi în viitor, vor fi afectaţi emoţional
atunci când nu obţin ceea ce ei cred că trebuie W.D.: Aşadar, înţelegi acum că atâta timp cât tu consideri
neapărat sâ obţină. Şi, în plus, vor fi nefericiţi şi că prietenele tale nu trebuie să te dispreţuiască şi
dacă obţin acel lucru, din cauza aşteptărilor lor atâta timp cât crezi că nu eşti bună de nimic dacă
rigide - deoarece chiar şi atunci când au ceea ce ei ele te dispreţuiesc, vei trăi sentimente de ruşine şi
consideră că trebuie să aibă, există posibilitatea să vei evita contactele sociale cu acestea?
piardă acel ceva. însă atunci când oamenii au
preferinţe flexibile care nu denaturează în
Karen: Da, asta aşa este.
convingeri iraţionale rigide, aceştia se vor adapta
adecvat la situaţiile în care nu obţin ceea ce-şi W.D.: Prin urmare, dacă vrei să înlocuieşti sentimentele
doresc sau nu pot acţiona pentru a preîntâmpina
de ruşine cu părerea de rău, ce ar trebui să schimbi
ceva neplăcut pentru ei.
mai întâi?
PASUL 7 Evaluaţi convingerile clientului (B)
Karen: Convingerile pe care le am.
După ce m-am asigurat că Karen poate distinge între
W.D.: Mai precis, convingerea că prietenele tale nu trebuie
convingerile raţionale şi cele iraţionale, am îndemnat-o să aplice
să te dispreţuiască şi că nu eşti bună de nimic dacă
această perspectivă la situaţia sa.
ele te dispreţuiesc.
W.D.:
Reţine această distincţie dintre preferinţele flexibile Pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale
şi aşteptările rigide, dogmatice, întrucât vom aplica
acum această perspectivă la situaţia ta. Eşti de Pasul următor a constat în utilizarea stilurilor Socratic şi
acord? didactic de disputare a convingerilor iraţionale.
Karen:
De acord. W.D.: Haide acum să luăm pe rând aceste convingeri,
W.D.: deşi în realitate ele sunt legate una de cealaltă. Eu
te voi ajuta să ţi le redefineşti. Să o luăm pe prima,
Acum, care crezi tu că este acel trebuie pe care ţi-l şi anume că prietenele tale nu trebuie să te
spui referitor la faptul că prietenele te dispreţuiesc, desconsidere. în esenţă, există trei modalităţi de
şi care duce la sentimentul de ruşine? disputare a acestei convingeri. Prima constă în
răspunsul la întrebarea dacă această convingere
Karen: Ele nu trebuie să mă dispreţuiască? este sau nu logică. Nu uita că îţi doreşti ceva, şi
anume nu vrei ca prietenele tale să te desconsidere,
aşa este?
72 PARTEA A MI-A: STUDIU DE CAZ I'AK II A A III-A: STUDIU Dl CA/
Karen: Corect. W.D.: Şi nu uita câ acest mod de gândire te va duce, d
asemenea, la evitarea contactului cu prietenele; l;ile
W.D.: Dar, este logic să crezi că dacă tu îţi doreşti ca
prietenele tale să nu te desconsidere, înseamnă că Karen: Cum s-a şi întâmplat.
aşa trebuie să se întâmple lucrurile şi nu altfel?
W.D.: într-adevăr. Aşadar, o astfel de convingere i v;i
Karen: Nu, probabil că nu. ( crea probleme. Haide acum să rexuînrâm: hei
col modalităţi de disputare a unui Irebuie olnl
W.D.: De ce nu? nb presupun folosirea întrebărilor "Este sie in
UnjicV", " concordanţă cu realitatea?", şi le l.i
Karen: Păi, deoarece simplul fapt că îţi doreşti ca ceva să "îmi l o l u s ş ceva?". Am văzut că răspunsul eli.ni
nu se întâmple, nu înseamnă că acel ceva nu are Iu cele li ei nili este nu. însă nu trebuie să nil
voie să se întâmple. mă cre/i pe cuv. gândeşte-te singură. De ii a n
asemene;), esle impn să pui cele trei întrebări l
şi în ca/ul pielei inţeloi în primul rând, este t.ile
W.D.: Asta este. A cere ca un lucru să nu se întâmple
pentru că nu vrei tu să se întâmple înseamnă a logic să ci o/i <;;"i "Nu vie prietenele mele să ui
mă desconsideie, d.u nu nicăieri că ele nu ci
crede în miracole.
trebuie să facă usi;i"
Karen: Care de fapt nu există. Karen:
Păi, este logic atâta timp cât am o ;islle| ile < i < > i i n ţ , " i
W.D.: Corect. Acum haide să vedem a doua modalitate de W.D.: Corect. Este aceast ă convingere in <:nii<:nt<l:m ţ."i c
disputare a acestei convingeri, care constă în a
vedea dacă respectiva credinţă este sau nu realitatea?
consecventă cu realitatea. Dacă ar exista într- Karen:
adevăr o lege a universului care să susţină că Păi, dorinţa mea este reală, aşndm e;i e ;i',.;i

prietenele nu au voie să te desconsidere, ce crezi încât da, este în concordanţă cu re,-ilil;de;i.


că s-ar întâmpla? W.D.:
Aşa este, şi nu uita că o nstlul de recunoaşte că
Karen: Nu ar putea niciodată să mă desconsidere. Aha, s-ar putea ca pnelenele desconsidere cu in
înţeleg...Pretind să nu se întâmple ceva care sigur adevărat, cee;i ce .illenuiiv absolutistă nu
că s-ar putea întâmpla. permitea. în fine, <;;ne MIIII posibilel consecinţe
emoţionale şi compoil;imenl.ile .ih convingerii că
W.D.: Aşa este, ai sesizat bine. Desigur că ai prefera să "Nu vreau ca prietenele inete :./i ni. desconsidere,
nu se întâmple, dar asta nu înseamnă că nu trebuie dar nu scrie nicăieri ci ele mi IM'Imi să facă asta".
să se întâmple, pentru că într-adevăr s-ar putea |Ml
întâmpla. Haide să luăm acum cea de-a treia Păi, după cum am spus, m-ar uji.il; i ;.,'i de ele
Karen: rău şi m-ar stimula să încerc s;i pe care
modalitate de disputare a acestei convingeri, care i.lleM
merge pe evaluarea utilităţii acesteia. Cât timp crezi prietenele mele o au despie
că prietenele nu trebuie să te desconsidere, care te
gândeşti că ar putea fi consecinţele probabile ale Bine, Haide acum să folosim cele ln;i mlielinii < . u cei de
W.D.: a doua convingere iraţională pe onre ;im <ja:.it < > ■ "Daci
acestei convingeri?
Karen: Din ce am discutat mai înainte, voi fi anxioasă la prietenele mele mă desconsidera, in;;enmn,t r.i Mini un
gândul că s-ar putea întâmpla şi ruşinată dacă într- om de nimic". în primul rând, eslo logic MI I MIJI omclii/ia
adevăr se va întâmpla. că întreaga ta persoan ă esto liţisiin de v.Honn; do; »
pentru că prietenele au o părere pro;i:,la despic UneV
rn-M. o i ULJIU Ub CAZ
PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ 75
Karen: Nu prea înţeleg.
adevăr prietenele tale te-ar desconsidera, ce le-ai
W.D.: Haide să presupunem că unii dintre colegii mei putea răspunde în gândul tău?
ascultă şedinţa noastră de astăzi. Să presupunem,
de asemenea, că aceştia au o părere proastă atât Karen: Să vedem..,.mă pot accepta ca fiin ţă umană
despre abilităţile mele de terapeut, cât şi despre imperfectă, care nu poate fi evaluată global, chiar
mine ca persoană. Crezi că ar trebui să fiu de acord dacă ceilalţi nu mă acceptă.
cu ei şi să trag concluzia că nu sunt bun de nimic?
W.D.: Şi cum te-ai simţi dacă ai crede acest lucru?
Karen: Aha, înţeleg ce vreţi să spuneţi. Sunt de acord cu
felul în care mă văd prietenele mele. Karen: Tristă, însă nu ruşinată.

W.D.: Corect. Aşadar, dacă prietenele într-adevăr te W.D.: Corect. Haide să trecem acum la cea de-a doua
desconsideră - şi ţine minte, noi pornim de la întrebare. Dacă într-adevăr convingerea "Nu sunt
asumpţia că aşa stau lucrurile - ar însemna că ele bună de nimic" ar fi în concordanţă cu realitatea, ce
au evaluat o parte din tine ca fiind lipsită de valoare, ai mai putea face în viaţă?
apoi au tras concluzia că, deoarece ai acea parte
negativă, întreaga ta persoană este lipsită de Karen: Cu siguranţă nimic bun, ceea ce nu este cazul.
valoare. Te întreb, este logic modul în care au
gândit ele? W.D.: Aşa este. Şi care ar fi alternativa?

Nu, nu este, pentru că o parte nu poate defini Karen: Din nou, că sunt o fiinţă umană imperfecta, care nu
Karen: niciodată întregul.
poate fi evaluată global şi care este desconsiderata,
ceea ce este rău.
Corect, şi nu uita că pe urmă tu ai fost de acord cu
W.D.: logica lor greşită.
W.D.: Dar nu tu eşti rea, doar pentru că situaţia este rea.
Exact. Şi acum, să luăm cea de-a treia întrebare. Atâta
Karen: timp cât crezi că nu eşti bună de nimic pentru că
Tocmai ai spus că o parte nu poate defini niciodată prietenele te desconsideră, care vor fi consecinţele
W.D.: întregul. Acesta este motivul pentru care nu este convingerii tale?
bine să ne evaluăm niciodată întreaga fiinţă,
deoarece fiinţa noastră este prea complexă pentru a Karen: Anxietatea şi ruşinea.
primi un calificativ global.
W.D.: Şi nu uita evitarea contactelor sociale. Dar halde să
Aşadar, putem să evaluăm părţi din noi, dar nu şi pe aplicăm cele trei întrebări şl convingerilor
noi ca întreg? alternative. Ţi se pare logic să consideri că, chiar şi
Karen:
atunci când prietenele te desconsideră, continui să
Aşa este.
fii o fiinţă umană imperfectă, care nu poate fi
W.D.: evaluată global?
Atunci, când eu spun "Nu sunt bună de nimic",
înseamnă că îmi evaluez întreaga persoană? Karen: Da, aşa mi se pare. Părerea lor despre mine nu mă
Karen:
poate schimba, decât dacă permit eu acest lucru.
Da. Iar alternativa ar fi să te accepţi ca fiinţă umană
Acum îmi dau seama de asta.
imperfectă, care are şi părţi bune şi părţi rele şi care
W.D.: nu poate fi evaluată global. Aşa încât, dacă într-
W.D.; Perfect. Apoi, este în concordanţă cu realitatea
convingerea că eşti o fiinţă umană imperfectă, care
nu poate fi evaluată global, chiar şi în condiţiile în
76 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ 77
care prietenele te desconsideră? Acesta a identificat problema şi ţi-a arătat
varianta corectă a loviturilor. Ce crezi că ar
Karen: Da, este. Cum spuneam înainte, eu sunt aceeaşi cu trebui să faci în continuare pentru a-ţi îmbunătăţi
sau fără respectul ior, deşi ar fi bine să am respectul jocul de tenis?
lor.

W.D.: Corect. Şi acum cea de-a treia întrebare. Dacă tu


crezi că eşti o fiinţă umană imperfectă, care nu
poate fi evaluată global chiar şi atunci când
prietenele te desconsideră, la ce consecinţe
emoţionale şi comportamentale te-ai putea aştepta?
Karen: Din nou, mi-ar părea rău, dar nu m-aş mai simţi
ruşinată, şi aş încerca să discut cu ele în loc să le
evit.

Pasul 10 Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci


încrederea în convingerile raţionale

Pentru a o ajuta pe Karen să obţină mai mult decât o


înţelegere raţională a problemei sale, a fost necesar să
demonstrez că schimbarea convingerilor este un proces dificil,
care presupune mult exerciţiu.
W.D.: Cam cât de des crezi tu că va trebui să îţi dispuţi
convingerile iraţionale, înainte să începi să crezi cu
adevărat în alternativele lor raţionale?

Karen

W.D.:

Karen:

Destul de des.

Aşa este. Şi ştii de ce?

Pentru că asta trebuie să faci ca să poţi schimba o


obişnuinţă.

Corect. Să presupunem că atunci când ai fost mică


ţi-ai dorit să înveţi să joci tenis, iar vecina ta ţi-a
promis că te învaţă ea. Din nefericire, te-a învăţat
greşit, dar cum tu erai conştiincioasă ai continuat să
exersezi loviturile greşit, bineînţeles fără a ştii că ele
sunt incorecte. Peste mai mulţi ani, ai constatat că
joci din ce în ce mai prost în loc să joci mai bine,
aşa că te-ai hotărât să iei lecţii de la un profesionist.
Karen: Să exersez noile lovituri.

W.D.: Aşa este. Dar chiar la început, crezi că ţi-ar fi uşor

să le execuţi?

Karen: Cred că nu.

W.D.: De ce nu?

Karen: Pentru că aş fi obişnuită să le execut greşit.

W.D.: Corect. Le-ai simţi fireşti. Dar te-ar putea opri


această senzaţie din corectarea unor lovituri despre
care ţi-ai dat seama că sunt greşite?

Karen: Nu.

W.D.: Perfect. Acelaşi lucru se întâmplă cu schimbarea


convingerilor iraţionale. Data viitoare când te
gândeşti să îţi vizitezi prietenele şi simţi nevoia să le
eviţi, caută-ţi următoarea convingere - "Prietenele mele
nu trebuie să mă desconsidere, iar dacă o fac asta
înseamnă că nu sunt bună de nimic". Dă-ţi seama că
te-ai obişnuit cu această convingere, dar dacă nu
accepţi acea senzaţie de firesc poţi să o identifici, să o
dispuţi şi să o schimbi. Poţi continua să faci asta până
când te vei obişnui cu noua convingere - "Nu vreau ca
prietenele mele să mă desconsidere, dar dacă totuşi o
fac mă pot accepta pe mine însămi ca şi fiinţă umană
imperfectă, care nu poate fi evaluată global". De
asemenea, cu cât te vei comporta mai des în
concordanţă cu noua ta convingere, cu atât vei avea mai
mare încredere în aceasta.

Karen: Aşadar, nu este de ajuns să îmi disput în minte


vechea convingere. Trebuie să mă şi comport
conform noii mele convingeri.

W.D.: Exact - până când ajungi să treci de la a crede doar


mental în convingerea raţională la a o simţi ca fiind
corectă şi a te comporta spontan în concordanţă cu
aceasta.
78 PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ PARTEA A III-A: STUDIU DE CAZ 79
PASUL 11 încurajaţi-vă clientul să pună în practică ceea ce Când şi unde se va întâmpla asta?
a învăţat
Imediat înainte de micul dejun, prânz şi cină,
Capacitatea lui Karen de a-şi disputa convingerile iraţionale şi oriunde voi lua masa.
faptul că a înţeles că este necesar să îşi exerseze credinţele
raţionale demonstrau că aceasta este pregătită să completeze Perfect. Crezi că există ceva ce te-ar putea
diferite sarcini pentru acasă. împiedica să faci asta?

W.D.: Nu, sunt sigură că mă pot descurca.


Asta presupune foarte multă muncă, aşa încât este
important să exersezi între întâlnirile noastre ceea Bine. Aici ai o listă cu întrebările pe care le poţi
ce ai învăţat pe parcursul şedinţelor. înţelegi de ce folosi în situaţiile respective.
este important acest lucru?

Karen: Mă aşteptam la aşa ceva.

W.D.:

Bine. Aşadar, ţi se pare logic să foloseşti cele trei


întrebări "Este logic?", "Este în concordanţă cu
realitatea?", şi "îmi foloseşte la ceva?" pentru a-ţi
disputa convingerea iraţională că "Prietenele mele
nu trebuie să mă desconsidere, iar dacă o fac asta
înseamnă că nu sunt bună de nimic"? Iar apoi, să
aplici aceleaşi trei întrebări şi variantei raţionale
alternative "Nu vreau ca prietenele mele să mă
desconsidere, dar nu scrie nicăieri că nu trebuie să
se întâmple aşa; iar dacă totuşi o fac, mă pot
accepta pe mine însămi ca şi fiinţă umană
imperfectă, care nu poate fi evaluată global". Da, aş
Karen: dori să reiau acele argumente.

W.D.:

Karen:

W.D.:

Karen:

W.D.:

Karen:

W.D.:

Cam cât de des ai fi dispusă să faci acest lucru?

De trei ori pe zi ar fi bine?


PASUL 12 Verificaţi sarcinile pentru acasă

Şedinţa următoare, Karen mi-a comunicat că a reuşit să


folosească cele trei întrebări, aşa cum stabilisem împreună şi că
acest lucru i-a fost foarte utii.

W.D.: Cum te-ai descurcat cu sarcinile pentru acasă?

Karen: A fost foarte bine. Am folosit cele trei întrebări, iar


acum îmi dau seama mai bine de ce convingerile
iraţionale rigide sunt dezadaptative, iar preferinţele
mai sănătoase. De asemenea, ideea de acceptare
a propriei persoane mi se pare foarte corectă, şi
am folosit-o şi pentru alte câteva dintre
problemele mele.

PASUL 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării

Curând după aceea, Karen a putut utiliza sarcini


comportamentale pentru a-şi depăşi sentimentele de jenă vis a
vis de faptul că "a fost părăsită". Imediat, şi-a căutat prietenele şi
Ie-a povestit despre despărţirea de logodnicul său, după ce
înainte exersase tehnici de imagerie raţional-emotivă. în cadrul
acestora, şi-a imaginat cât mai viu cum prietenele ei o tratează
cu dispreţ şi a început să se simtă ruşinată, după care a înlocuit
această emoţie cu părerea de rău, în timp ce păstra în minte
părerea negativă a prietenelor ei despre sine. Exerciţiile de
imagerie au ajutat-o să exerseze schimbarea convingerii sale
iraţionale cu alternativa sa raţională. Când Ie-a povestit
prietenelor ei despre despărţire, a fost plăcut surprinsă să
constate că acestea, de fapt, au susţinut-o
foarte mult.
De asemenea, Karen a lucrat pe sentimentul de ru şine şi în
alte contexte, cum ar fi la locul de muncă. înainte, fusese
extrem de reticentă în a cere ajutor atunci când nu putea rezolva
ceva. Totuşi, pe măsură ce a reuşit să renunţe la
convingerea dezadaptativă că "Şeful meu nu trebuie să aibă o
părere proastă despre mine, căci asta ar însemna că sunt
inferioară", a devenit tot mai capabilă să spună atunci când nu
ştie ceva şi să ceară ajutor, încă o dată, Karen a constatat că
şeful său a fost mulţumit de noua ei atitudine, pe care o considera
"deschidere".
Karen nu a avut o problemă de intoleranţă la frustrare, aşa
încât nu a întâmpinat dificultăţi majore în a-şi face sarcinile
pentru acasă. Pentru majoritatea clienţilor Dvs., va fi ceva mai
dificil să
»U PARTEA A III-A: STUDIU I.)IL: CAZ

pună în practică ceea ce au învăţat pe parcursul terapiei.


Recomandăm consultarea lucrării lui Ellis (1985b) pentru o discuţie
detaliată despre modalităţile de depăşire a rezistenţei clientului {şi
a terapeutului).
EPILOG
Am ajuns, aşadar, la finalul discuţiei noastre. Dacă doriţi să vă
dezvoltaţi abilităţile de terapeut REBT, folosiţi terapia raţional-
emotivă şi comportamentală cu clienţii Dvs., obţineţi supervizare
de specialitate pentru cazurile cu care lucraţi, participaţi la cursurile
de formare avansată în REBT, şi consultaţi frecvent cele mai
recente materiale recomandate pe parcursul acestui ghid. Sperăm
că aţi găsit această introducere în REBT utilă şi vă dorim toate
cele bune în cariera Dvs. de terapeuţi REBT. Succes!

81
Anexă

CARACTERISTICI
PARTICULARE ALE
TERAPIEI RAŢIONAL-
EMOTIVEŞI
COMPORTAMENTALE
Albert Ellis

Terapia raţional-emotivă şi comportamentală (REBT) are câteva


caracteristici particulare care o deosebesc de terapiile cognitive aie lui
Aaron Beck, Maxie Maultsby, Donald Meichenbaum, George Kelly şi
alţi susţinători ai terapiei cognitiv-comportamentaie, precum şi de alte
forme de psihoterapie. Unele dintre caracteristicile particulare ale
REBT, care trebuie reţinute de către practicieni, mai ales după
parcurgerea cursurilor de formare în REBT, pot fi observate în cadrul
aspectelor discutate în următoarele pagini.

SURSE DE SUFERINŢĂ PSIHICĂ

în REBT, se consideră că ceea ce noi numim de obicei tulburare


emoţională provine din surse cognitive, emo ţionale şi
comportamentale, şi nu este determinată exclusiv de gândire, deşi
este puternic influenţată de aceasta. Asumpţia de bază este că nu
există aproape niciodată gândire "pură", emoţie "pură" sau
comportament "pur", aceste aspecte aflându-se în interacţiune şi
fiecare dintre ele incluzând elemente importante din celelalte două.
REBT accentuează puternic ideea de mediere cognitivă, altfel spus
convingeri iraţionale ce succed apariţia evenimentelor activatoare (A-
uri) din mediul persoanei, şi care conduc !a consecinţe emoţionale (C-
uri) sau suferinţă psihică. însă aceasta susţine, de asemenea, că
oamenii vin în A cu scopurile lor, convingerile lor şi credinţele pe care
le au (S-uri), şi îşi transformă frecvent emoţiile în A-uri (ca şi atunci
când dezvoltă anxietate despre anxietate). în acelaşi fel, convingerile
indivizilor (S-uri) se modifică în funcţie de evenimentele activatoare

83
CARACTERISTICI PARTICULARE ALb KLIU !!!>
(A-ur\), iar consecinţele emoţionale şi comportamentale ale acestora
(C-uri) trebuie să se manifeste într-un anumit mediu (A-uri) şi în EVALUAREA PROBLEMELOR EMOŢIONALE
paralel cu anumite convingeri (6-uri). Aşadar, în REBT practic toate
gândurile, emoţiile şi comportamentele sunt văzute în interacţiune, şi Uneori, în REBT se utilizează toate procedurile de evaluare
nu izoiat; de asemenea, A-ur\\e, S-urile şi C-urile din REBT - mediul folosite şi în alte forme de terapie cognitiv-comportamentală însă, în
indivizilor, filosofia lor de viaţă, emoţiile şi acţiunile acestora anumite situaţii, evaluarea se poate face şi cu un minimum de astfel
interacţionează în permanenţă şi nu sunt niciodată gândite separat. de proceduri. Acest lucru se întâmplă deoarece REBT este în sine şi o
O altă asumpţie importantă în REBT este că predilecţia oamenilor importantă metodă de evaluare, bazându-se pe asumpţia că în cele
pentru a-şi genera suferinţă psihică sau a reacţiona dezadaptativ la
mai multe cazuri (deşi nu în toate), centrarea atenţiei direct pe unele
evenimentele externe şi la gândurile şi emoţiile interne este atât
dintre convingerilor iraţionale ale clientului are o valoare diagnostică
înnăscută, cât şi dobândită. Oamenii sunt orientaţi biologic să
ridicată şi poate indica în ce condiţii şi cum va reacţiona acesta la
gândească şi să acţioneze împotriva propriei persoane şi a intereselor
psihoterapie. De exemplu, clienţii care întâmpină dificultăţi în a-şi
sociale însă, în parte, învaţă acest lucru în cadrul procesului de
identifica convingerile iraţionale, în înţelegerea faptului că aceste
socializare. Aceştia pot genera singuri, cu uşurinţă convingeri
convingeri au o contribuţie importantă în generarea problemelor lor
iraţionale, dar multe dintre ele le învaţă de la părinţi şi din cultura de
emoţiona!e, şi în disputarea şi schimbarea acestora {aşa cum li se
apartenenţă. De cele mai multe ori, probabil că indivizii îşi
exacerbează tendinţele biologice naturale de a gândi distorsionat şi arată în REBT) vor fi, de regulă, diferiţi faţă de alţi clienţi. Dificultăţile
de acţiona împotriva propriilor interese cedând (deseori necritic) lor de a răspunde la REBT oferă informaţii utile diagnosticului şi
influenţelor sociale. în acelaşi timp, oamenii sunt născuţi şi cu nevoi prognosticului.
de auto-actualizare: de schimbare, de utilizare a capacităţilor în mod explicit, REBT face distincţia dintre emoţiile funcţionale şi
raţionale, de a se mobiliza pentru depăşirea obstacolelor din mediu cele disfuncţionale apărute atunci când oamenii reacţionează la
sau dificultăţilor auto-generate. încă o dată, aceştia învaţă evenimentele de viaţă negative. REBT defineşte ca funcţionale emoţii
comportamentele de auto-actualizare de la părinţi şi profesori. ca părerea de rău, regretul, frustrarea şi îngrijorarea, şi ca
Poate mai mult decât în alte forme de psihoterapie, în REBT se disfuncţionale emoţii ca anxietatea, depresia, ostilitatea,
insistă pe tendinţa înnăscută a oamenilor de a gândi distorsionat şi de autodeprecierea şi autocompătimirea. Aşadar, practicienii REBT
a se angaja în comportamente autodistructive şi se accentuează caută, în mod activ, emoţiile funcţionale şi disfuncţionale şl arata
faptul că tendinţele biologice constituie unul dintre motivele principale uneori clienţilor că este adecvat să te simţi îngrijorat sau trist, dar nu
pentru care oamenii sunt deseori rezistenţi la schimbare, chiar şi deprimat sau îngrozit - şi că, prin urmare, din perspectiva REBT, nu
atunci când afirmă că doresc să producă schimbarea. Dar, în REBT, au o problemă emoţională gravă. Invers, un terapeut REBT poate
se subliniază de asemenea capacitatea înnăscută a fiinţelor umane refuza să îşi ajute clienţii să nu mai fie îngrijoraţi de propria sănătate
de a-şi aîege propriile gânduri, emoţii şi comportamente sau de perspectiva de a avea sau nu un loc de muncă, spre exemplu,
dezadaptative - şi de a opta pentru a le schimba. întrucât iipsa îngrijorării poate fi considerată ca dezadaptativâ şi
în plus, în REBT se accentuează tendinţa majorităţii indivizilor de nocivă.
a-şi produce atât simptome emoţionale primare, cât şi secundare.
Astfel, când oamenii îşi generează o stare puternică de anxietate, de IDENTIFICAREA CONVINGERILOR IRAŢIONALE
multe ori aceştia îşi evaluează trăirea anxioasă prin prisma
convingerilor lor iraţionale, producându-şi şi anxietate vis a vis de Deşi practic toate formele de terapie cognitivă sau terapie cognitiv-
aceasta. La fel, când sunt deprimaţi, de multe ori aceştia se deprimă comportamentală ajută clienţii să îşi identifice convingerile iraţionale,
vis a vis de depresia pe care o au. Deşi problemele primare au atitudinile disfuncţionale sau cogniţiile dezadaptative, REBT adoptă o
deseori rădăcini cognitive, emoţionale şi comportamentale adânci, poziţie oarecum diferită din acest punct de vedere:
problemele secundare au o natură probabil chiar mai cognitivă,
întrucât clienţii îşi sesizează emoţiile disfuncţionale primare, le 1. REBT pleacă de la asumpţia că toate formele de iraţionalitate
interpretează negativ şi trag concluzii în termeni catastrofici despre -inclusiv convingerile nerealiste sau antiempirice şi cele ilogice
prezenţa şi persistenţa acestora. -tind să ducă la rezultate negative pentru indivizi şi grupuri sociale.
Aşadar, persoanele care se prezintă la psihoterapie şi care se
consideră că au "tulburări emoţionale" nu au doar nişte convingeri
iraţionale ci, aproape întotdeauna, prezintă anumite tipuri de
iraţionalităţi cu prevalentă mare. Conform REBT, principalele tipuri
86 CARACTERISTICI PARTICULARE ALE REBT CARACTERISTICI PARTICULARE ALE REBT 67
de convingeri iraţionale care duc la tulburări sunt: trebuie cu concluzii hazardate, sau gândire polarizată. Dar oamenii reuşesc
necesitate, este obligatoriu, este absolut necesar, precum şi cel mai bine să participe la generarea problemelor lor emoţionale
diferite cereri, comenzi şi aşteptări rigide. Mai precis, aproape toţi transformându-şi dorinţele şi preferinţele în aşteptări rigide,
indivizii diagnosticaţi cu nevroze (şi cu tulburare de personalitate absolutiste. Inferenţele iraţionale, nerealiste şi ilogice sunt în sine
tip borderline de intensitate moderată) pretind în mod rigid că un aspect important al comportamentului uman şi duc la multe
trebuie să reuşească în ceea ce fac, că trebuie să fie aprobaţi de consecinţe neplăcute. Dacă însă aceste inferenţe nu se asociază
persoanele semnificative, că ceilalţi trebuie să îi trateze cu respect cu convingeri iraţionale precum aşteptările rigide, absolutiste sau
şi consideraţie, şi că viaţa trebuie să fie uşoară şi plăcută. evaluările globale, de regulă riu duc la ceea ce numim probleme
emoţionale.
2. în REBT, se consideră că dacă oamenii s-ar limita strict la
preferinţele şi dorinţele lor, inclusiv la cele extrem de puternice, şi DISPUTAREA / RESTRUCTURAREA CONVINGERILOR
nu ar recurge la convingeri iraţionale rigide, rareori sau poate IRAŢIONALE
niciodată nu ar dezvolta nevroze. în consecinţă, în REBT se
încearcă întotdeauna identificarea convingerilor iraţionale în REBT se pune accent pe utilizarea metodelor ştiinţifice şi a
evaluative, şi nu doar a suprageneralizărilor nonevaluative şi a disputei logico-empirice pentru a ajuta oamenii să îşi schimbe
ideilor nerealiste. Aşadar, este profund iraţional să afirmi, într-o convingerile iraţionale care duc la probleme emoţionale. Deseori, în
manieră descriptivă şi nonevaluativă "Pământul este plat" şi este această formă de terapie se recurge la chestionarea activă şi
posibil ca cineva care are o astfel de convingere să întâmpine disputarea tuturor tipurilor de convingeri iraţionale de la toate nivelele,
anumite dificultăţi. Dar o astfe! de persoană nu va experienţia însă REBT se centrează în special pe aşteptările rigide exprimate sub
probleme emoţionale decât dacă adaugă ceva de genul forma lui trebuie cu necesitate, ajutându-i pe indivizi să le transforme
"Pământul este plat - aşa cum trebuie să fie" sau "Nu pot suporta în preferinţe sau dorinţe. REBT face apel la datele şi metodele
ca Pământul să fie rotund - aşadar acesta nu este rotund". în ştiinţifice în câteva moduri omise în alte forme de terapie:
REBT nu se susţine că oamenii nu ar putea avea probleme
emoţionale fără a apela la evaluări absolutiste, în loc să rămână ia 1. Porneşte de la asumpţia că persoanele care apelează frecvent la
preferinţele lor relative, dar întotdeauna când apar probleme de o gândire ştiinţifică, flexibilă, nonabsolutistă şi nondogmatică
anxietate, depresie, ură sau autodepreciere sunt căutate şi găsite atunci când se raportează la sine sau la alţii sunt mult mai puţin
astfel de evaluări necondiţionate. afectate emoţional şi că inflexibilitatea şi refuzul de a accepta
realitatea stau la baze multor probleme emoţionale.
3. Problemele emoţionale pot decurge şi din alte tipuri de convingeri
iraţionale, nu doar din evaluările absolutiste (adică, din gândirea 2. Oferă tuturor clienţilor, care doresc să o accepte şi să o
catastrofică, intoleranţa la frustrare, şi evaluarea globală negativă folosească, metoda ştiinţifică a chestionării şi disputării
a propriei persoane şi a celorlalţi). Dar, aproape în toate cazurile, convingerilor iraţionale şi le arată cum să o folosească atunci
astfel de convingeri iraţionale par a fi derivate dintr-un trebuie când terapeutul nu este de faţă.
absolutist implicit sau explicit, şi nu apar practic niciodată în lipsa
acestuia. Aşadar, atunci când fac afirmaţia iraţională că "Pământul 3. Acceptă ideile şt valorile religioase moderate ale clienţilor şi le
trebuie să fie plat" tind să concluzionez în mod eronat că (a) "Este arată acestora cum se poate trăi cu superstiţii şi cu idei religioase
groaznic că Pământul nu este atât de plat pe cât ar trebui să fie!", şi mistice fără a ajunge la tulburări emoţionale (deşi nu se ajunge
(b) "Nu pot suporta că Pământul nu este atât de plat pe cât ar la o filosofie de viaţă raţională). Denunţă însă fanatismul - fie el
trebui să fie!" şi (c) "Nu sunt bun de nimic dacă nu văd Pământul teologic, politic, economic sau social - şi arată oamenilor cum să
atât de plat pe cât ar trebui să fie acesta!". lupte împotriva dogmelor şi a absolutismului.

4. Pe lângă folosirea gândirii absolutiste şi rigide, oamenii contribuie 4. în anumite cazuri speciale, poate face apel (deşi cu reticenţă) la
adesea la generarea problemelor lor emoţionale şi cu diferite perspective neştiinţifice şi religioase, în esenţă antiempirice, dar
inferenţe antiempirice sau nerealiste. De exemplu, îşi spun care ar putea ajuta indivizii să îşi amelioreze problemele
"Deoarece am eşuat de câteva ori, voi avea întotdeauna eşecuri". emoţionale şl care fac acestora mai mult bine decât rău.
Aceştia apelează frecvent la personalizări, suprageneralizări,
88 CARACTERISTICI PARTICULARE ALE REBT CARACTERISTICI PARTICULARE ALE REBI 89

RELAŢIA TERAPEUTICĂ metodă doar pentru că aceasta funcţionează (ex., gândirea pozitivă).
Mai degrabă, este atentă la efectele pe termen scurt şi pe termen lung
REBT pledează pentru stabilirea unei reiaţii terapeutice foarte ale utilizării diferitelor metode terapeutice, consideră că multe tehnici
bune cu clienţii, folosirea ascultării active şi a reflectărilor empatice şi, sunt mai degrabă paliative decât curative (ex., tehnicile de distragere
în particular, îi încurajează pe aceştia să se aplece asupra lor înşişi şi a atenţiei) şi promovează acele metode care duc la schimbări
să se schimbe. în acelaşi timp însă, atrage atenţia asupra pericolului profunde filosofice şi emoţionale şi care îl ajută pe client să se facă
dezvoltării unei relaţii prea apropiate şi prieteneşti între client şi bine şi nu doar să se simtă bine. De regulă, REBT începe prin a
terapeut (Mulţi clienţi tind să aibă o nevoie exacerbată de aprobare angaja metode care funcţionează cu majoritatea clienţilor; dacă
din partea celorlalţi; aşadar, atitudinea prea prietenească a acestea nu funcţionează, se trece la folosirea unor metode alternative.
terapeutului poate accentua această nevoie). Terapia raţional-emotivă şi comportamentală nu se centrează rigid pe
în REBT, se arată că şi terapeutul poate căuta aprobarea utilizare uneia sau a câtorva tehnici, care să fie folosite cu toţi clienţii,
clientului său şi, în consecinţă, se va abţine de la disputarea activă a tot timpul, înţelegând pe deplin faptul că unii clienţi, cum sunt cei cu
convingerilor iraţionale ale acestuia şi de la stabilirea unor sarcini psihoze sau retard mental, nu pot beneficia de metodolo cele mai
pentru acasă mai dificile. în această idee, terapeuţii REBT sunt eficiente, în cazul lor rămânându-se la folosirea unor tehnici paliative.
încurajaţi să îşi ciarifice motivele pentru care se angajează în Aproape toate formele de psihoterapie se centrează preponderent
construirea unei relaţii terapeutice prea apropiate. în acelaşi timp, în pe ajutarea clienţilor cu probleme ale eu-lui - adică, acei clienţi cu
REBT se consideră că terapeuţii ar trebui să manifeste acceptare anxietate, depresie şi tendinţe de autodepreciere. Deşi domeniul său
necondiţionată faţă de toţi clienţii lor - indiferent de cât de oribil s-ar de expertiză vizează în special aceste aspecte, în REBT sunt
comporta aceştia pe parcursul sau în afara terapiei. Această atitudine abordate şi problemele legate de intoleranţa la frustrare (coea co în
le permite să evalueze comportamentele şi gândurile clienţilor lor, REBT se mai numeşte şi anxietate de disconfort). REBT porneşte de
evitând să îi catalogheze în vreun fel sau să facă o evaluarea globală la asumpţia că majoritatea clienţilor prezintă atât anxietatea eu-lui, cât
persoanei acestora. şi anxietate de disconfort, iar când una dintre aceste doua probleme
REBT încearcă să arate clienţilor că sunt parteneri şi colaboratori apare pregnant, de regulă se caută şi cealaltă (care poate sâ aparâ
ai terapeutului în încercarea de a se analiza şi schimba. în acelaşi sau nu). Mai mult, în REBT se utilizează unele metode pentru a
timp, terapeutul este privit ca un profesor extrem de activ şi directiv, rezolva anxietatea eu-lui şi altele pentru a rezolva anxietatea de
care ştie mai mult decât clientul despre personalitatea umană şi disconfort şi se caută punctele de interacţiune între cele două tipuri de
tulburările emoţionale şi, deci, ar fi bine să preia conducerea în probleme care se suprapun parţial. Aşadar, prin REBT clienţii sunt
explicarea, interpretarea, disputarea convingerilor iraţionale, precum şi învăţaţi cum să se accepte pe sine atunci când au rezultate mal slabe,
în încurajarea clientului de a găsi soluţii optime la problemele sale. însă şi cum să îşi mărească toleranţa la frustrare vis a vis de procesul
terapeutic de schimbare, pentru ca această ultima problema sâ nu
FOLOSIREA MULTIMODALĂ Şl COMPREHENSIVĂ A interfereze cu acceptarea necondiţionată a propriei persoane.
TEHNICILOR
ASPECTE EMOŢIONALE
REBT are la bază o teorie extrem de clară asupra tulburărilor
în concordanţă cu caracterul său comprehensiv şl multimodal,
emoţionale şi a modalităţilor în care acestea pot fi cel mai eficient
REBT recurge întotdeauna la o largă varietate de tehnici emoţionale,
depăşite. Dar, după cum s-a arătat anterior, această teorie este
cognitive şi comportamentale. Aceasta deoarece în teoria REBT se
interactivă şi multimodală, văzând emoţiile, gândurile şi
accentuează ideea de repetitivitate şi insistenţă în repetarea
comportamentele într-o continuă interacţiune, incluzându-se reciproc.
afirmaţiilor pe care indivizii le fac pentru ei înşişi, şi SG pleacă de la
Aşadar, în REBT se utilizează o multitudine de tehnici terapeutice
asumpţia că, atunci când oamenii trăiesc emoţii intense şl mai ales
cognitive, emoţionale şi comportamentale. Deoarece pune accent
când au probleme emoţionale persistente, aceştia îşi repetă cu
atât pe rădăcinile biologice, cât şi pe cele sociale ale problemelor
insistenţă sau deţin implicit convingeri iraţionale, absolutiste şi rigide.
emoţionale, REBT încurajează utilizarea medicaţiei şi a diferitelor
Aşadar, ar fi bine ca aceştia să utilizeze multe metode puternice şi de
tehnici psihoterapeutice fizice (dar şi mentale), inclusiv dieta,
impact pentru a se schimba, iar REBT îşi face un obiectiv din a-i ajuta
exerciţiile fizice şi tehnicile de relaxare.
să realizeze acest lucru. în terapia raţională şi emotivă, clienţii sunt
în acelaşi timp, această formă de terapie este extrem de selectivă
învăţaţi să îşi dispute cu insistenţă convingerile iraţionale şi să se
cu metodele utilizate, şi numai ocaziona! face apel la o anumită
90 CARACTERISTICI PARTICULARE ALE REBT CARACTERISTICI PARTICULARE ALE REBT 91

angajeze activ în identificarea şi schimbarea emoţiilor lor. Mai mult, (inclusiv al terapeutului). în acelaşi timp, încearcă să ajute
practicienii REBT demonstrea/a cu hotărâre clienţilor cum anume îşi oamenii să se implice cognitiv şi afectiv în mediul în care trăiesc şi
produc problemele emoţional© şi cum acestea vor persista, dacă ei nu să stimuleze interesul acestora pentru cei din jurul lor şi pentru
depun efort pentru a se schimba.
societate.
în acest scop, în REBT sunt folosite mai multe metode
emoţionale, printre care imageria raţional-emotivă, exerciţiile de 6. în special, accentuează ideea liberului arbitru în activităţile
expunere la situaţii jenante, jocul de rol, repetarea unor afirmaţii umane, deşi recunoaşte faptul că unele comportamente sunt
raţionale, încurajarea, suportul de grup, şi diferite alte tehnici determinate parţial de factori biologici, sociali sau de altă natură.
emoţionale. După cum s-a menţionat anterior însă, aceste metode
sunt utilizate nu doar pentru efectelor lor imediate, ci şi pentru a PERSPECTIVA ASUPRA ACCEPTĂRII DE SINE
determina o schimbare profundă emoţional-filosofică, de lungă durată,
în acelaşi timp, în REBT sunt evitate unele metode emoţionale foarte în timp ce majoritatea celorlalte forme de psihoterapie încearcă să
populare, cum sunt declanşarea şi exprimarea sentimentelor de ajute oamenii să îşi crească stima de sine, REBT menţine anumite
ostilitate, deoarece se consideră că acestea pot face mai mult rău rezerve faţă de acest concept şi preferă să ajute indivizii să
decât bine.
dobândească aşa numita acceptare de sine necondiţionată - altfel
spus, să evite să îşi evalueze în orice fel şinele, esenţa persoanei lor,
ASPECTE UMANISTE şi să rămână la evaluarea comportamentelor, acţiunilor sau
performanţelor obţinute.
Spre deosebire de unele dintre celelalte forme de terapie cognitiv-
comportamentală, REBT adoptă o perspectivă umanist-experienţială 1. Deoarece majoritatea indivizilor îşi evaluează automat şi
bine definită. Caracterul său obiectiv, ştiinţific şi centrat pe tehnică inconştient atât comportamentele, cât şi propria persoană şi
este dublat de o perspectivă umanistă, definită prin următoarele
consideră că trebuie să continue să facă acest lucru, REBT îşi
principii:
propune să îi înveţe că evaluarea propriului eu poate să se refere
doar la calitatea de a fi viu sau om. Altfel spus, dacă cineva insistă
1. Se referă la evaluările rigide, emoţiile şi comportamentele
să îşi evalueze propria persoană, poate să spună despre sine că
oamenilor. De asemenea, indivizii sunt văzuţi ca şi creatori sau
este "bun" bazându-se doar pe faptul că este om şl trăieşte.
inventatori ai propriilor probleme emoţionale, aşadar stă în
puterea acestora să acţioneze pentru a-şi reduce problemele.
2. REBT îi învaţă pe oameni că, indiferent ce criterii folosesc pentru
2. Este foarte raţională şi ştiinţifică, însă pune raţionalitatea şi ştiinţa a se autoevalua - fie că sunt externe (ex., succesul sau
în serviciul oamenilor, în încercarea de a-i ajuta să trăiască şi să realizările), interne (ex., caracterul sau stabilitatea emoţională)
fie mulţumiţi. Are un caracter hedonist, dar vizează hedonismul pe sau supranaturale (ex., acceptarea de către Isus sau Dumnezeu)-
termen lung, aşa încât oamenii să poată obţine plăcerea în aceste criterii au fost alese de ei înşişi. Aşadar, este mal elegant
prezent, dar şi în viitor şi sâ ajungă la libertate şi disciplină. să se accepte pur şi simplu, fără a mai avea nevoie de criterii
pentru acest lucru.
3. Porneşte de la ipoteza că probabil nu există nimic supranatural,
iar încrederea fanatică în forţe supranaturale tinde să ducă la 3. După cum s-a arătat anterior, REBT îndeamnă indivizii să evite să
dependenţă şi probleme emoţionale. îşi evalueze persoana, esenţa sau eu-l şi să se rezume la a-şi
evalua comportamentele, acţiunile şi performanţele. Renunţând la
4. Consideră că nici o fiinţă umană nu poate fi osândită sau
considerată subumană, indiferent ce comportament ar putea autoevaluări şi recurgând doar la etichetarea acţiunilor ca fiind
avea. Acceptă şi respectă toate fiinţele umane, pentru simplu "bune" atunci când le susţin scopurile şi "rele" atunci când le
motiv că sunt oameni. blochează obiectivele, oamenii pot rezolva în mod elegant
problema evaluărilor.
5. îşi propune să ajute oamenii să îşi maximizeze individualitatea,
libertatea şi autocontrolul în loc să se supună controlului celorlalţi 4. Evitarea cu hotărâre a evaluării propriei persoane poate fi atinsă
doar de indivizii care deţin următoarele convingeri: (a) "Trăiesc";
(b) "Doresc să rămân în continuare viu"; (c) "Aş prefera să trăiesc
92 CARACTERISTICI PARTICULARE ALE REBT încerca să mă accept şi să mă simt bine - dar nu este nevoie să
încerc să demonstrez că sunt bun".

PERSPECTIVA ASUPRA EFICIENTEI Şl ELEGANTEI ÎN


PSIHOTERAPIE

Spre deosebire de unele dintre celelalte forme de psihoterapie,


REBT caută în special eleganţa şi eficienţa în procesul terapeutic. Prin
urmare, se bazează pe următoarele principii:

1.
REBT nu vizează doar eliminarea simptomatologiei, ci şi o
schimbare profundă în filosofia de viaţă care determină, în mare
parte, problemele indivizilor - şi contribuie, de regulă, şi la apariţia
altor simptome mai puţin evidente.

REBT vizează ameliorarea sau eliminarea permanentă, şi nu doar


temporară, a problemelor emoţionale, deşi recunoaşte faptul că
oamenii au din când în când tendinţa de a recădea şi de a-şi
produce din nou simptomele, după ce iniţial reuşiseră să le reducă
sau să le elimine.

3. REBT încearcă să ajute cât mai mulţi clienţi să ajungă la


modificări filosofice profunde, care îi vor ajuta în viitor să evite să îşi
genereze noi probleme emoţionale.

4. REBT îi învaţă pe oameni cum îşi pot recunoaşte acţiunile care


duc la generarea unor noi simptome sau la recrearea unor
simptome existente anterior şi cum pot reduce rapid aceste
simptome. De asemenea, încurajează indivizii să îşi elimine
simptomatologia cât se poate de repede şi să preîntâmpine
reinstalarea acesteia. Dacă totuşi unele simptome reapar, aceştia
trebuie să înţeleagă modul în care şi le-au generat şi să depună
efort pentru a le remite.

REBT încearcă să elaboreze metode de psihoterapie elegantă, de


scurtă durată, uşor de aplicat şi care produc rezultate optime,
rapid şi eficient.

REBT încearcă să elaboreze şi să promoveze metode


psihoeducaţionale, care îi pot ajuta pe clienţi să se ajute pe sine, şi
care pot fi aplicate unor populaţii largi, nu doar clienţilor care se
5.

6.

mai degrabă mulţumit decât nemulţumit"; (d) "Pot face anumite


lucruri care să mă ajute să trăiesc mulţumit şi altele care să nu mă
ajute să trăiesc mulţumit, aşa încât voi numi prima categorie de
acţiuni ca fiind 'bune' şi cea de-a doua categorie ca fiind 'rele'"; şi
(e) "Nu trebuie neapărat să îmi depăşesc limitele; aşadar, voi
CARACTERISTICI PARTICULARE ALE REBT 93 l bKISTICI pot accepta", un
PARTICULA practician REBT: (a)
RE ALE îi va arăta cum să îşi
prezintă la psihoterapie. REBT şi-a dezvoltat mult domenii ca
REBT dispute acest gând,
biblioterapia, audioterapia, videoterapia, workshop-urile,
(b) îi va pune
cursurile şi alte prezentări media, în care unele dintre principiile
modifice întrebarea "Ce
REBT pot fi folosite pentru populaţii mai largi de indivizi afectaţi 7.
comportamentele afirmaţii raţionale
emoţional sau cu risc mare pentru dezvoltarea unor probleme
dezadaptative. alternative ai putea
emoţionale.
Accentuează însă să formulezi referitor
faptul că, aceste la tine însuţi, în locul
METODE COMPORTAMENTALE sancţiuni nu trebuie celor iraţionale" şi (c)
folosite ca şi îi va cere clientului să
în REBT sunt folosite frecvent tehnicile terapeutice
pedepse şi nu scrie o listă de
comportamentale, în particular formele de desensibilizare in vivo. presupun ideea de afirmaţii raţionale
Acestea sunt preferate desensibilizării sistematice în imaginar, mai devalorizare a alternative {ex., "Nu
ales în cazul clienţilor dificili, rezistenţi la alte metode de intervenţie. persoanei. am neapărată nevoie
Mai precis: de ceea ce îmi
DIVERSITATEA doresc" sau "Ar fi
1. REBT porneşte de la asumpţia că oamenii îşi vor modifica rareori METODELOR foarte bine să fiu iubit
filosofia de viaţă dezadaptativă dacă aceştia nu acţionează COGNITIVE de X şi Y, dar pot să
hotărât şi în mod repetat împotriva acesteia. trăiesc mulţumit şi
Deşi în REBT sunt fără această iubire"),
2. în REBT, clienţii sunt îndemnaţi să se pună în situaţii iniţial folosite cu predilecţie şi să recitească zilnic
inconfortabile (ex., când fac exerciţii fizice sau sport) până când metodele de disputare, afirmaţiile de pe
ajung să nu se mai simtă neplăcut sau chiar să se simtă bine. metodele logico-empirice această listă, până
şi atitudinea sceptică când ajunge să le
3. Deseori, în REBT clienţii sunt încurajaţi să acţioneze în forţă
pentru a ajuta clienţii să creadă.
împotriva tulburării pe care o au {adică, apelând ja flooding),
îşi identifice şi să îşi
deoarece acest tip de acţiune repetată se dovedeşte uneori mai 2. în REBT, se utilizează
modifice convingerile
eficientă decât expunerea gradată la o situaţie. o largă varietate de
iraţionale, se utilizează,
de asemenea, multe alte metode de
REBT utilizează, în multe situaţii, programele comportamentale distragere {ex.,
metode cognitive menite
de întăriri, însă o face într-o manieră uşor diferită de alte şcoli de tehnici de relaxare,
să ajute indivizii să îşi
terapie cognitiv-comportamentală: schimbe gândirea, yoga, meditaţie,
lectură, elaborare de
emoţiile şi
1. Foloseşte cu precauţie iubirea şi aprobarea ca şi întăriri deoarece, jurnale personale,
comportamentele socializare etc.)
în acest fel, mulţi oameni ar putea deveni mai sugestibili,
dezadaptative. pentru a ajuta
mai
puţin autonomi şi cu o atitudine mai puţin ştiinţifică. 1. în REBT, se utilizează clienţii să renunţe
frecvent repetarea temporar la
2. încearcă să ajute individul să gândească de unu! singur şi să îşi unor afirmaţii pozitive obsesiile lor vis-a-
stabilească propriile scopuri şi obiective - şi astfel să devină mai vis de convingerile
sau convingeri
iraţionale.
puţin sugestibil şi receptiv la influenţele externe. raţionale, pe care
clientul trebuie să le
3. Se angajează în a-i ajuta pe oameni să ajungă să se implice în noteze, să se
diferite lucruri (ex., în artă sau ştiinţă) pentru plăcerea proprie de gândească la ele şi
a să şi le repete cu
le face, mai mult decât pentru recompense externe cum ar fi hotărâre. De
banii exemplu, dacă un
sau succesul. client are o
convingere iraţională
4. încurajează clienţii rezistenţi la întăriri să folosească, pe lângă de genul "Trebuie să
recompense sau în locul acestora, sancţiuni atunci când vor să fiu iubit de X şi Y
îşi pentru că altfel nu mă
CARA cu majoritatea clienţilor şi
CTERI în majoritatea timpului,
STICI este de a obţine o
PARTI schimbare filosofică şi
CULA atitudinală de profunzime
RE - adică, internalizarea
ALE unui nou mod de
REBI raportare la sine, la
aa ceilalţi şi la lume, care să
îi ajute să evite
clientul îşi închipuie problemele emoţionale
cel mai rău lucru sau, dacă acestea apar
care i se putea totuşi, să le dea
întâmpla şi îşi posibilitatea să îşi dea
modifică sentimentele seama de modul în care
de panică în regret şi şi-au produs aceste
emoţii şi cum anume pot
părere de rău).
să le depăşească.
De asemenea, Aşadar, nu este doar
REBT foloseşte o abordare teoretică
tehnici de modelare, şi practică
psihoterapeutică, ci şi o
în care clientului i se
filosofie care susţine că
demonstrează practic
oamenii îşi produc, în
cum se poate ajuta
mare măsură propriile
pe sine însuşi şi cum probleme emoţionale, şi
să folosească că majoritatea indivizilor
această formă de au capacitatea de a-şi
terapie. schimba emoţiile
disfuncţionale şi de a
Aplicând tehnicile
refuza să îşi genereze
cognitive, ca . şi cele
suferinţă psihică pentru
emoţionale şi
tot restul vieţii.
comportamentale de
Practicienii REBT sunt
altfel, practicienii REBT
conştienţi de faptul că,
sunt rareori mulţumiţi să
majoritatea clienţilor lor
obţină doar ameliorarea
îşi vor însuşi doar în
simptomatologiei, chiar
parte această atitudine
şi atunci când
elegantă, însă se
modificările sunt radicale
străduiesc să ajute cât
şi surprinzătoare. Scopul
mai multe persoane să
principal vizat în REBT,
atingă acest nivel.
Terapia raţional-emotivă şi comportamentală foloseşte adesea
3. discuţiile filosofice, inclusiv dialogurile existenţiale.

4. în REBT, clienţii sunt învăţaţi tehnici de rezolvare a problemelor


-inclusiv modalităţi prin care să revină la A şi să îl schimbe în bine.

5. Terapia raţională şi emotivă foloseşte abordări semantice pentru a


arăta oamenilor cum să renunţe la folosirea suprageneralizărilor
lingvistice, de genul: "întotdeauna am eşecuri" sau "Mie nu mi se
întâmplă niciodată nimic bun".

6. în REBT, se folosesc tehnici imagistice, inclusiv imaginile pozitive


(în care indivizii îşi imaginează că au reuşit în sarcini importante)
şi imaginile negative (ca şi în imageria raţional-emotivă, în care
RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFICE

Bard, J.A. (1980). Rational-emotive therapy in practice. Champaign, IL


Research Press Beck, A.T. (1976). Cognitive therapy and the emoţional
disorders. New York:
International Universities Press. Bernarcl, M.E., & Joyce, M.R. (1984).
Rational-emotive therapy with children
and adolescents. New York: Wiley-lnterscience. Crawford, T., & Ellis, A.
(1989). A dictionary of rational-emotive feelings and
behaviors. Journal of Rationat-Emotive and Cognitive Behavior Therapy,
7, 3-27.
Dryden, W. (1986). Language and meaning in RET. Journal of Rationat-
Emotive Therapy, 4, 131-142. Dryden, W. (1987). Counselling individuals:
The rational-emotive approach.
London: Taylor & Francis. Ellis, A. (1976). The bîological basis of
human irratîonality. Journal of
Individual Psychology, 32, 145-168. Ellis, A. (1984a). The essence of
RET -1984. Journal of Rational-Emotive
Therapy, 2(1), 19-25. Eilis, A. (1984b). How to maintain and enhance
your rational-emotive therapy
gains. New York: Institute for Rational-Emotive Therapy. Ellis, A.
(1985a). Expanding the ABC's of rational-emotive therapy. In M. J.
Mahoney & A. Freeman (Eds.), Cognition and psychotherapy (pp. 313-
323). New York: Plenum. Ellis, A. (1985b). Overcoming resistance:
Rational-emotive therapy with
difficult clients. New York: Springer. *Ellis, A. (1988). How to stubbomly
refuse to make yourself miserable about
anything- Yes, anything. Secaucus, NJ: Lyle Stuart. *Ellis, A., & Dryden,
W. (1987). The practice of rational-emotive therapy. New
York: Springer.

Surse bibliografice recomandate pentru utilizare în cazul unor populaţii specifice


Surse bibliografice recomandate pentru utilizare în cazul populaţiei generale

97
*Ellis, A., & Grieger, R. (Eds.). (1977). Handbook of rationai-emotive therapy
(Vol.1). New York: Springer.
*Ellis, A., & Grieger, R. (Eds.). (1986). Handbook of rationai-emotive therapy
(Voi.2). New York: Springer.
Ellis, A., Mclnerney, J. F., DrGiuseppe, R., & Yeager, R. J. (1988). Rationai-
emotive therapy with alcoholics and substance abusers. New York:
Pergamon.

DESPRE AUTORI
Ellis, A., Sichel, J„ Yeager, R. J„ Dimattia, D., & DiGiuseppe, R. (1989).
Rationai-emotive coupies therapy. New York: Pergamon. Gendlin, E. T.
(1978). Focusing. New York: Everest. *Grieger, R. M., & Boyd, J. (1980).
Rationai-emotive therapy: A skills-based
approach. New York: Van Nostrand Reinhold.
*Hauck, P. A. (1980). Brief counseling with RET. Philadelphia: Westminster.
"Huber, C. H., & Baruth, L, G. (1989). Rationai-emotive family therapy: A
systems perspective. New York: Springer. Maultsby, M. C, Jr., & Ellis, A.
(1974). Techniques for using rationai-emotive
imagery. New York: Institute for Rational-Emotive Therapy. Passons, W. R.
(1975). Gestalt approaches in counseling. New York: Hoit, Rinehart &
Winston. Windy Dryden, Ph.D., este profesor la Catedra de
Trexler, L. D. (1976). Frustration is a fact, not a feeling. Raţional IMng, 11(2),
19-22. Psihologie a Colegiului Goldsmiths', Universitatea din Londra. Este
*Walen, S. R., DiGiuseppe, R., & Wessler, R. L. (1980). A practitioner's guide co-fondator al Journal of Cognitive Psychotherapy: An International
to rationai-emotive therapy. New York: Oxford University Press.
'Wessler, R. A., & Wessler, R. L. (1980). The principles and practice of Quarterly şi pregăteşte terapeuţi REBT pentru Institutul de Terapie
rationai-emotive therapy. San Francisco: Jossey-Bass. Raţional-Emotivă şi Comportamentală, în Marea Britanie. Este
autor sau editor a peste 30 de cărţi şi a scris numeroase capitole
de carte şi articole publicate în lucrări de specialitate.

Raymond DiGiuseppe, Ph.D., este profesor la


departamentul de psihologie şi director al programului de Studii
Postuniveristare în Psihologie Educaţională la Universitatea St.
John's, din New York, De asemenea, este director de cercetare şi
formare la Institutul de Terapie Raţională şi Emotivă şi preşedintele
International Training Standards and Review Committee for
Rational-Emotive Therapy. Este coautor a patru cărţi şi a contribuit
ia îmbogăţirea literaturii de specialitate cu mai bine de 20 de
capitole de carte şi articole.
99
Wlndy Dryden, Raymond DiGiuseppe
Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală
i
Ediţia în limba engleză:

English title: A Primeron Rational-Emotive Therapy

Copyright© 1990 by Windy Dryden and Raymond DiGiuseppe AII rights


reserved. Printed in the United States of America. No part of this book may CUPRINS
be reproduced by any means without the written permission of the publisher.
Excerpts may be printed in connection with published review in periodicals
without express permission.
Ediţia în limba română:

Copyright © 2003 Centrul Român de Psihoterapii Cognitive şi


Comportamentale
Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială, sub orice Prefaţă la ediţia în limba română 1
formă, a textului, fără acordul prealabil în scris al Centrului Român de
Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale, este interzisă. Pot fi publicate
extrase fără acordui celor în drept, în cazul în care sunt utilizate în recenzii Introducere 5
publicate în reviste de specialitate.
Partea I: Teoria 7
Traducere în limba română cu permisiunea autorilor.
Raţionalitate versus Iraţionalitate 7
Modelul ABC 8
Traducerea şi adaptarea în limba română: Daniel David, Adrian Opre
Credinţele iraţionale de bază 1
Procesare computerizată: Daniel Paul 2
Interacţiunea dintre A, B şi C
Două tendinţe biologice fundamentale 1
Corectura: Daniel David, Adrian Opre, Bianca Macavei
Teoria schimbării în REB T 2
O perspectivă generală asupra teoriei REBT 1
3
Editura RTS Partea a ll-a: Practica 1
Str. Uzinei Electrice nr. 15, ap. 15, et. 4
400378, Cluj-Napoca, judeţul Cluj
1
Tel./Fax: 0040-264-582276 Mobil: Pasul 1 Centraţi-vă pe probleme specifice de viaţă
0040-746-684376 Email: 4
Problema preferată de client versus problema
info@rtsclui.ro Web: www.rtscluj.ro
cea mai gravă a clientului
Când clientul Dvs. nu poate identifica o problemă ţintă
15
Romanian Psychological
Testing
Services
Pasul 2 Definiţi şi stabiliţi împreună problema ţintă 17
Faceţi distincţia dintre problemele emoţionale şi
problemele practice 17

Ţintiţi pentru schimbare emoţiile negative disfuncţionale, nu 17


ISBN 978-973-1816-20-3 şi pe cele funcţionale
19

19

19
iv CUPRINS CUPRINS v
Operaţionalizaţi problemele neclare 20 Pasul 8 Stabiliţi legătura între convingerile iraţionale şi C 43
Ajutaţi-I pe client să schimbe iniţial C-urile, nu A-urile 20
Dacă încă nu puteţi identifica o problemă 21 Pasul 9 Disputaţi convingerile iraţionale 45
în evaluarea problemei ţintă, fiţi cât mai precis şi concret 21 Angajaţi-vă în atingerea obiectivelor disputei 45
Folosiţi întrebări pe parcursul disputării / restructurării
Pasul 3 Evaluaţi C-ui 23 convingerilor iraţionale 46
Căutaţi o emoţie negativă disfuncţională 23 Fiţi insistenţi în disputarea / restructurarea convingerilor
Focalizaţi-vă atenţia pe un C emoţional 23 de bază sau a derivatelor acestora 47
Clarificaţi C-ul 24 Folosiţi strategii de disputare / restructurare variate 48
Consideraţi frustrarea ca fiind un A, nu un C 24 Folosiţi stiluri de disputare / restructurare variate 49
Aveţi în vedere motivaţia clientului de a schimba C-ul 24 Folosiţi-vă creativitatea 51
Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui C 25
PasuliO Pregătiţi-vă clientul pentru a-şi adânci 53
Pasul 4 Evaluaţi A-ui 27 încrederea în convingerile raţionale
în evaluarea A-ului, fiţi cât mai precis şi concret 27 Arătaţi de ce încrederea superficială în propriile
Identificaţi partea din A care amorsează S-ul 27 convingeri raţionale nu duce la schimbare 53
Reţineţi că A-ul se poate referi la mai multe aspecte 29 Abordaţi problematica: „ce gândesc versus ce simt" 54
Pentru început, consideraţi că A este adevărat 29
Evitaţi capcanele în procesul de evaluare a lui A 30 Pasul 11 încurajap-vă clientul să pună în practică 55
Dacă încă nu aţi identificat A-ul 30 ceea ce a învăţat
Stabiliţi împreună scopurile terapiei 31 Asiguraţi-vă că sarcinile / prescripţiile pentru acasă sunt relevante 56
Colaboraţi cu clientul Dvs. 56
Pasul 5 Identificaţi şi evaluaţi problemele emoţionale 35 Acceptaţi compromisurile 56
secundare Identificaţi şi rezolvaţi anticipat posibilele obstacole 57
Stabiliţi când este cazul să lucraţi mai întâi pe problema Folosiţi sarcini / prescripţii pentru acasă în diferite
emoţională secundară 35 etape pe parcursul terapiei 57
Căutaţi problemele emoţionale vis-a-vis de emoţiile
negative funcţionale 36 Pasul 12 Verificaţi sarcinile / prescripţiile pen tru acasă 59
Identificaţi prezenţa sentimentului de jenă 36 Asiguraţi-vă că clientul s-a confruntat cu A-ul 59
Asiguraţi-vă că clientul a schimbat B-ul 60
Pasul 6 Clarificaţi legătura dintre B şi C 37 Luaţi în discuţie eşecul în realizarea sarcinilor / prescripţiilor
pentru acasă 60
Pasul 7 Evaluaţi cognipile/convingerile clientului (B) 39
Evaluaţi atât formele de bază ale convingerilor iraţionale, cât şi pe Pasul 13 Facilitaţi procesul de producere a schimbării 61
cele derivate din acestea 39 Găsiţi diferite sarcini pentru acasă care să vizeze
Amintiţi-vă cele trei convingeri iraţionale de bază 39 aceeaşi convingere iraţională 61
Faceţi distincţia dintre trebuie absolutist şi alte forme de trebuie 39 Discutaţi modelul noniinear al schimbării 61
Folosiţi întrebări pentru evaluarea convingerilor iraţionale 40 îndemnaţi-vă clientul să îşi asume responsabilitatea
pentru continuarea schimbării 62
vi CUPRINS

Partea a lll-a : Exemplu de caz 63


i

81
Epilog
Anexă: Caracteristicile particulare ale Terapiei Raţionale, Emotive
şi Comportamentale - de Albert EMis 83 PREFAŢA
LA EDIŢIA ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Recomandări bibliografice 9

Despre autori 7
Psihoterapiile cognitive şi comportamentale (cognitiv-
9 comportamentale) constituie acel segment din familia mai largă a
psihoterapiilor care este cel mai bine validat ştiinţific şi a cărui
eficienţă a fost demonstrată în studii clinice randomizate (randomized
clinical trials). Sub acest nume - psihoterapii cognitiv-
comportamentale - se află mai multe şcoli, cele mai importante fiind:
(1) psihoterapia raţional-emotivă şi comportamentală (REBT; iniţiată
de Albert Ellis); (2) psihoterapia cognitivă {CT; iniţiată de Aaron Beck);
(3) modificările cognitiv-comportamentale (CBM; iniţiate de Donald
Meichenbaum). Aceste şcoli, la rândul lor, au generat mai multe
variaţii precum: (a) terapia prin rezolvare de probleme (problem
solving therapy; dezvoltată de Arthur Nezu); (b) terapia evaluării
cognitive (cognitive appraisal therapy; iniţiată de Richard Wessler); (c)
psihoterapia multimodală (multimodal therapy; iniţiată de Arnold
Lazarus); (d) terapia focalizată pe schemă {schema-focused therapy;
iniţiată de Jeffrey Young) şi altele. Indiferent de tipul de şcoală, sau de
variaţiile acesteia, toate psihoterapiile cognitiv-comportamentale au un
fundament teoretico-experimenta! comun care le particularizează ca o
orientare distinctă în psihoterapie faţă de orientările dinamic-
psihanalitice sau umanist-existenţiale. Astfel, asumpţiile fundamentale
ale tuturor psihoterapiilor cognitiv-comportamentale sunt:

(1) Evenimentele de viaţa nu ne afectează răspunsurile/reacţiile în


mod direct, ci modul în care interpretăm evenimentele de viaţă
(cogniţiile noastre/modul în care gândim cu privire la ele)
cauzează răspunsurile/reacţiile noastre cognitive (ex. ideea că nu
merit să trăiesc), comportamentale (ex. izolare şi lipsă de
comunicare), subiectiv-emoţionale (ex. trăire depresivă) şi
biologice (ex. creşterea tensiunii arteriale).