1.

INTRODUCERE

1.1 Obiectul disciplinei Rezistenta materialelor

Mecanica este disciplina tehnica generala care s-a impus ca ramura a stiintei odata cu
enuntarea celor trei principii de catre Isaac Newton, principii care definesc echilibrul respectiv
miscarea corpurilor sub actiunea fortelor exterioare exercitate asupra lor.
▪ Mecanica clasica este o ramura a mecanicii ce studiaza echilibrul respectiv miscarea
sistemelor mecanice macroscopice (sisteme discrete rigide sau deformabile de puncte
materiale si sisteme continue rigide - continuum material) pentru care miscarea se
efectueaza cu viteze neglijabile in raport cu viteza luminii.
▪ Mecanica fluidelor este o ramura a mecanicii care studiaza echilibrul respectiv miscarea
sistemelor materiale continue deformabile de tipul fluidelor - incompresibile (hidrostatica
si hidrodinamica) sau de tipul gazelor - compresibile (aerostatica si aerorodinamica).
▪ Mecanica cereasca este o ramura a astronomiei care studiaza miscarea corpurilor ceresti
sub actiunea fortei de atractie universala.
▪ Mecanica relativista studiaza miscarea sistemelor de particule elementare din structura
materiei care se efectueaza cu viteze comparative cu viteza luminii si redefineste
notiunile de spatiu, timp si masa (care formeaza o unitate indisolubila si sunt
interdependente): spafiul nu mai este omogen si izotrop, timpul nu mai este omogen,
masa este variabila, depinzand de viteza cu care se misca particula.
▪ Mecanica cuantica studiaza miscarea particulelor elementare din structura materiei
(electroni, mezoni, nucleoni) tinand seama atat de proprietatile lor materiale cat si de cele
de unda.
Incepand cu revolutia tehnica din secolul XIX din Mecanica clasica s-au desprins diferite
ramuri tehnice cu preocupari de sine statatoare si cu un pronuntat caracter aplicativ, aceste
discipline fiind cunoscute sub denumirea generala de Mecanica tehnica:
1. Statica constructiilor este disciplina care se ocupa cu studiul echilibrului elementelor de
constructii civile static determinate si mai ales studiul sistemelor static nedeterminate situate
pe medii rigide sau elastice;
2. Rezistenta materialelor este o disciplina tehnica generala care se ocupa cu studiul
echilibrului elastic al tensiunilor din interiorul unui corp solicitat de un sistem de
sarcini exterioare si se bazeaza pe ipoteza corpului deformabil care tine seama de
proprietatile reale de elasticitate sau plasticitate ale corpurilor.
Din aceasta disciplina s-au desprins apoi noi ramuri cum sunt:
3. Teoria elasticitatii si Teoria plasticitatii ce studiaza starea generala de tensiuni si
deformatii care se produce in interiorul unui corp datorita actiunii unui sistem de sarcini
exterioare sau a unor campuri termice, care se bazeaza pe ipoteza comportarii liniar elastice
respectiv neliniar plastice a materialului;
4. Teoria stabilitatii elastice studiaza echilibrul la limita al corpurilor elastice supuse anumitor
sarcini exterioare, conditiile in care aceste corpuri isi pierd echilibrul elastic stabil care
caracterizeaza in general starea de tensiuni din interiorul lor;
5. Incercarile mecanice experimentale este o disciplina complementara Rezistentei
materialelor, care se ocupa cu determinarea experimentala a caracteristicilor fizico-mecanice
ale materialelor precum si cu studiul experimental al starii de tensiuni si deformatii in diferite
 elemente de constructii;
6. Experimentul numeric este o disciplina aparuta recent in practica inginereasca care
care se ocupa cu determinarea experimental-numerica a starii de tensiuni si
deformatii pe un model virtual, utilizand programe de analiza cu elemente finite
sau programe de analizd cu elemente de frontiera, valori validate de rezultatele analitice sau
experimentale cunoscute (pachetul de analiza cu elemente finite ANSIS 5.7 este validat de
cca. 7000 de rezultate analitice sau experimentale). Experimentul numeric s-a dezvoltat
independent pe baza urmatoarelor metode :
a. Metoda diferentelor finite care utilizeaza un model matematic diferential al
fenomenului care este transpus intr-o forma compatibila cu modul de operare al
calculatorului; aceasta metoda se bazeaza. pe oproximarea locala punctiforma a variabilei
de camp, precum si a derivartelor ei cu ajutorul unei retele rectangulare din domeniul
studiat.
b. Metoda elementelor finite utilizeaza un model matematic integral al fenomenului
studiat, model care se obtine cu ajutorul metodelor variafionale. Spre deosebire de
metoda diferentelor finite, se aproximeazd variabila de camp cu ajutorul unor funcfii de
aproximare pe subdomenii elementare ale domeniului studiat numite elemente finite. De
exemplu teorema de stationaritate a energiei potentiate elastice a unui corp este o astfel
de forma variationala (integrala) utilizata in studiul starii de tensiuni si deformatii intr-un
corp elastic.
c. Metoda elementelor de frontiera utilizeaza de asemenea un model matematic integral
al fenomenului studiat. Aceasta metoda a aparut ca o alternative a metodei elementelor
finite in cazul unor probleme de frontiera cum ar fi de exemplu: probleme cu gradienti
foarte mari pe frontiera domeniului, cu domenii infinite, cu discontinuity si concentrator!
de tensiuni, etc. De exemplu teorema reciprocitatii lucrului mecanic (BETTI) este o
forma variationala (integrala) pe frontiera domeniului..
Alte discipline din Mecanica tehnica sunt: Teoria profilelor cu perefi subfiri, Teoria placilor
plane si curbe, Metoda starilor limita, Fotoelasticitatea, Tensometria, Stabilitatea echilibrului
elastic al placilor, Similitudinea sistemelor elastice, Fluajul.

1.2 Problemele Rezistentei materialelor

In general in problemele de Rezistenta materialelor se determina sau verifica valorile
anumitor marimi in functie de altele pe baza unor relatii matematice specifice. Aceste marimi
pot fi grupate in trei clase:
1. marimi ce caracterizeaza geometria piesei (forma si dimensiunile piesei sau forma si marimea
diferitelor sectiuni);
2. marimi ce caracterizeaza configurafia si intensitatea sarcinilor exterioare (tipul, valoarea si
modul de aplicare a sarcinilor exterioare);
3. marimi ce caracterizeaza proprietatile fizico-mecanice ale materialului (limita de elasicitate,
de curgere, rezistenta la rupere, etc.) si siguranta in functionare a piesei (coeficienul de
siguranta, rezistenta admisibila, etc).
In functie de marimile necunoscute, problemele Rezistentei materialelor pot fi in general
de trei categorii:
1. Probleme de dimensionare atunci cand se cunosc sarcinile din exploatare, caracteristicile
fizico-mecanice ale materialului, elemente legate de siguranta in functionare impusa piesei si
se doreste proiectarea formei optime, determinarea dimensiunilor piesei pentru ca acestea sa.
indeplineasca:
(a) conditiile de rezistenta, rigiditate si stabilitate impuse piesei in timpul functionarii in
ansamblul din care fac parte;
(b) conditiile de economicitate (costuri minime legate de de material);
 (c) conditiile de rentabilitate (costuri minime legate de tehnologia de fabricatie);
2. Probleme de verificare atunci cand se cunosc forma si dimensiunile piesei, configuratia si
marimea sarcinilor, caracteristicile mecanice ale materialului si se doreste sa se verifice daca
sunt respectate conditiile de rezistenta, rigiditate sau stabilitate pentru un anumit coeficient de
siguranta impus;
3. Probleme de calcul a sarcinii capabile cand se cunosc forma si dimensiunile piesei,
configuratia de incarcare, caracteristicile mecanice ale materialului si se determina sarcina
capabila (sarcina maxima) ce o poate suporta piesa pentru un anumit coeficient de siguranta
impus piesei.

1.3. Metode de studiu, modele de calcul si ipoteze de lucru folosite in

Rezistenta materialelor
Metodele de studiu clasice si moderne utilizate pentru rezolvarea aplicatiilor tehnice de
Rezistenta materialelor sunt:
1. Metode teoretice bazate pe constructii logice, algoritmi de calcul sau programe speciale care
utilizeaza un anumit aparat matematic care furnizeaza rezultate teoretice acceptabile pentru
un calcul ingineresc;
2. Metode experimentale pe modelul real sau pe o macheta, avand ca scop verificarea
rezultatelor obtinute folosind metodele teoretice, in scopul validarii algoritmilor de calcul sau
programelor de calcul folosite.
3. Metode experimental-numerice pe modelul virtual se bazeaza pe simularea fenomenului fizic
pe un model analitic, creat pa baza modelului matematic ce caracterizeaza fenomenul
(ecuatiile diferentiale, conditiile la limita domeniului si conditii initiate in cazul fenomenelor
ce se desfasoara in timp).
Calculul ingineresc s-a dezvoltat in mod sistematic pe baza experimentului pe modelul
real, care a fost absolut necesar pentru confirmarea ipotezelor de lucru si a modelului de calcul
adoptat. Limitele experimentului pe modelul real s-au restrans tot mai mult odata cu dezvoltarea
sistemelor tehnologice, a imposibilitatii reproducerii la scara de laborator a unor instalatii si
procese noi care au aparut.
Aceste schimbari au condus la aparitia experimentului numeric. Dezvoltarea foarte rapida
a tehnicii hardware (in special aparitia calculatorului personal si a statiilor grafice) si software
(aparitia programelor profesionale de analiza si simulare) a dus la dezvoltarea intr-un ritm
extraordinar a experimentului numeric. Modelul matematic ce caracterizeaza un fenomen
necesita transcrierea lui sub o forma compatibila cu modul de operare al calculatorului, acest
lucru realizandu-se cu ajutorul programe specializate cu elemente finite avand la baza un aparat
matematic riguros.
La rezolvarea unei probleme de Rezistenta materialelor o influenta hotaratoare asupra
rezultatului il are precizia calculului numeric, intrucat rezultatele obtinute trebuie sa fie cat mai
apropiate de cele reale (determinate experimental), in Rezistenta Materialelor se admit erori de
calcul in limitele de ± 2,5%.
Modelul de calcul folosit in calculele analitice din Rezistenta materialelor este o
reprezentare simplificata (schematizata) a piesei si configuratiei de incarcare cu sarcini
exterioare continand informatiile esentiale care definesc: geometria corpului, modul de
constrdngere (legaturile cu mediul fix si legaturile cu celelalte elemente ale ansamblului din care
facre parte) si configuratia de incarcare. Modelul de calcul utilizeaza diferite ipoteze
simplificatoare care scot in evidenta si retin aspectele esenfiale ale geometriei corpului,
legaturilor si configuratiei de incarcare.
Dupa marimea relativa a dimensiunilor principale ale geometriei corpului, se folosesc trei
tipuri de modele :
1. Modelul de tip bara (fig. 1.1 .a) se utilizeaza atunci cand una dintre dimensiunile corpului
 este mult mai mare in raport cu celelalte doua. Elementele specifice ale acestui tip de model
sunt: (a) axa longitudinala a barei si (b) sectiunea normala (pe axa longitudinala); in functie
de forma axei longitudinale se deosebesc: bare drepte, curbe, cotite. Exemple de piese ce
utilizeaza modelul de tip bara: axul de piston, biela, tija unei supape, sina de cale ferata, bara
de filetare a strungului, axul cu came al unui motor, arcul elicoidal, arborele unui reductor,
arborele cotit al unui motor, etc. Un caz particular al modelului de tip bara este firul flexibil
care preia numai forte de intindere.

a. b. c.

2. Modelul de tip placa (fig. 1.1.b) se utilizeaza atunci cand una dintre dimensiunile corpului
este mult mai mica in raport cu celelalte doua; elementele specifice principale ale acestui tip
de model sunt (a) suprafata mediana a placii (forma si marime) si (b) grosimea placii. In
functie de forma suprafatei mediane se deosebesc: plani circulare (circulare, reptunghiulare,
etc.), placi curbe (de revolutie, riglate, etc.). In functie de grosime: placi subtiri, placi groase,
placi de grosime neuniforma, etc. Placile foarte subtiri se mai numesc membrane si suporta.
Numai eforturi de intindere. Exemple: discul unei supape, plansaiba unui strung, capul unui
piston, o foaie de geam, planseul unei camere, capacul unui rezervor, cilindrul unui motor,
rezervoarele cilindrice, sferice, conice , etc.
3. Modelul de tip bloc regulat (fig. 1.1.c) se utilizeaza atunci cand cele trei dimensiuni ale
corpului sunt cam de acelasi ordin de marime; se pot modela piese avand o forma geometrica
simpla: sfera, cilindru, con, prisma, cub, etc. Exemple: bile si role de rulmenti, matrite simple,
roti dintate, arbori scurti, batiuri de masini, fundatii, blocuri de beton, etc.
Rezolvarea clasica a multor aplicatii tehnice se bazeaza deci pe crearea unor modele de
lucru si introducerea unor ipoteze simplificatoare de calcul, ipoteze rezonabile care simplifica
modelul real si ilustreaza cat mai fidel comportarea globala a sistemului real.
In Rezistenta materialelor se utilizeaza in mod curent urmatoarele ipoteze simplificatoare
numite si ipoteze de baza ale Rezistenfei materialelor:
1. ipoteza mediului continuu, omogen si izotrop;
2. ipoteza deformatiilor mici in raport cu dimensiunile corpului supus actiunii unor sarcini
exterioare;
3. ipoteza sectiunii plane a unei bare supusa la incovoiere (ipoteza lui BERNOULLI)
si a liniei drepte perpendiculare la suprafata mediana a placii supuse la incovoiere
(ipoteza lui KIRKHHOFF);
4. ipoteza privind ponderile relative ale tensiunilor sau a unor tipuri de solicitari intr-un corp
supus actiunii unor sarcini exterioare: unele dintre tensiuni pot fi neglijate in raport cu altele
 (de exemplu intr-o bara dreapta tensiunile tangentiale produse de eforturile taietoare se
neglijeaza. in raport cu cele normale produse de eforturile incovoietoare, sau intr-o bara curba
tensiunile normale produse de eforturile axiale se neglijeaza in raport cu cele normale
produse de momentele incovoietoare; intr-o placa tensiunile normale dupa o directie
perpendiculara la suprafata placii se neglijeaza in raport cu cele radiale sau circumferentiale,
etc.)
5. ipoteza privind legea distribufiei tensiunilor intr-o sectiune oarecare a unei bare:
▪ distributia uniforma a tensiunilor normale pe suprafata transversala in cazul
unei bare solicitata la eforturi axiale,
▪ distributia liniara a tensiunilor in cazul unei bare solicitata la incovoiere pura (NAVIER),
▪ distributia liniara a tensiunilor tangentiale in cazul unei bare de sectiune circulara
solicitata la rasucire,
▪ distributia uniforma a tensiunilor tangentiale intr-o sectiune longitudinala in cazul unei
bare solicitata la incovoiere simpla. (JURAVSKI);
6. ipoteza privind valabilitatea legii lui HOOKE sau a unei relatii liniare dintre
tensiuni si deformatii (in cazul solicitarilor in domeniul elasto-plastic a unor materiale cum ar
fi cele elasto-plastice, rigido-plastice, ideal elasto-plastice, ideal plastice, etc. se folosesc
anumite legi dintre tensiuni si deformatii).
7. principiul suprapunerii efectelor sau principiul independentei actiunii fortelor, care se bazeaza
pe ipoteza privind valabilitatea legii lui HOOKE;
8. ipoteza lui SAINT VENANT privind efectul unei sarcini distribute pe o suprafata care este
acelasi cu efectul unei sarcini concentrate echivalente, intr-o zona a corpului indepartata de
zona de actiune a sarcinii distribuite.

1.4 Clasificarea sarcinilor exterioare

In timpul functionarii, orice piesa de masina sau element de constructie este supus unor
sarcini exterioare, care in functie de efectul pe care il produc asupra lui pot fi de urmatoarele
doua. tipuri: forte sau cupluri de forte. Sarcinile exterioare reprezinta masura actiunilor altor
corpuri sau campuri exterioare asupra piesei studiate.
Clasificarea sarcinilor exterioare se face dupa urmatoarele criterii:
1. dupa modul de aplicare: sarcini active (aplicate direct) si sarcini pasive (aplicate indirect) prin
intermediul elementelor de legatura, numite si forte de legatura sau reactiuni;
2. dupa modul de distributie: sarcini concentrate, sarcini distribuite pe o zona sau pe o suprafata
a corpului, sarcini volumice distribuite in toata masa corpului (de exemplu greutatea, forta
electromagnetica);
3. dupa cauza producerii: sarcini datorate interactiunii mecanice (de contact mecanic) si sarcini
datorate unor campuri exterioare (gravitationale, electrice, electromagnetice, etc.);
4. dupa variatia in timp a pozitiei si directiei lor: sarcini fixe si sarcini mobile;
5. dupa variatia in timp a intensitatii lor: sarcini statice si sarcini dinamice;
6. dupa efectul produs in piesa solicitata: forte (care produc solicitari de intidere, compresiune
si forfecare) si cupluri de forte (care produc solicitari de incovoiere si de rasucire);
7. dupa natura lor: sarcini fundamentale (sarcini permanente, utile, suplimentare controlate) si
sarcini accidentale sau intdmplatoare (necontrolate).

1.5 Forte elementare interioare si eforturi

Sub actiunea sarcinilor exterioare iau na§tere in interiorul piesei fortele elemetare
interioare respectiv tensiunile (definite ca raportul dntre fortele elementare si aria elementara
corespunzatoare) caracterizate printr-o anumita distributie care depinde de mai multi factori cum
ar fi: marimea si modul de aplicare a sarcinilor exterioare, geometria corpului, directia de
masurare, proprietatile mecanice ale materialului, etc.
Determinarea distributiei si valorilor extreme ale tensiunilor in interiorul unui corp este
una dintre problemele cele mai importante ale Rezistentei materialelor. Dupa stabilirea zonelor
in care se produc si valorilor acestor tensiuni, pe baza unei Teorii de rezistenta se determina
tensiunea echivalenta si se determina coeficienrul de siguranta in raport cu tensiunea admisibila
a materialului.
Fortele interioare sau eforturile din sectiunea unei bare se pot pune in evidenta cu
ajutorul metodei sectiunilor (Ritter) de la calculul grinzilor cu zabrele. Sectionand cu un plan
imaginar o grinda cu zabrele se introduc in sectiunile barelor respective fortele interioare sau
eforturile N, care impreuna cu fortele exterioare direct aplicate Ft si cu fortele de legatura H, V,
N corespunzatoare fiecarei parti trebuie sa se afle in echilibru (vezi fig.1.2).

Se considera o bara dreapta avand axa longitudinala Ox (fig. 1.3) incarcata cu un sistem
de sarcini exterioare (direct aplicate si de legatura) care se sectioneaza cu un plan imaginar P
transversal si perpendicular pe axa, obtinandu-se doua parti. Pentru a se pastra echilibrul celor
doua parti este necesar sa se introduca pe fiecare fata a sectiunii fortele elementare interioare
(care sunt de fapt fortele interatomice ale retelei cristaline sectionate de planul imaginar) egale si
opuse pe cele doua fete ale sectiunii, conform principiului actiunii si reactiunii din Mecanica
clasica (fig. 1.4).

Daca in jurul unui punct M se considera o arie elementara dA (elementul de arie dA poate
fi o fata a unui element de volum dV) atunci raportul dintre forta elementara interioara dF si aria
elementara dA se numeste tensiune:
dF
p= (1.1)
dA
Daca se reduc aceste forte elementare dF care actioneaza pe toata suprafata in centrul de
greutate al sectiunii barei considerate se obtine:
▪ pentru fata din stanga a sectiunii (fata pozitiva) un torsor (τint) format din rezultanta
 ( R int ) si cuplul rezultant ( M int ) ;
▪ pentru fata din dreapta a sectiunii (fata negativa) un torsor (-τint) format din rezultanta (-
R int ) si un cuplu rezultant (- M int ) (fig. 1.5).

Reducand si sarcinile exterioare in acelasi punct C, se obtine:

▪ pentru partea din stanga torsorul fortelor exterioare (  stg
ext
) format din rezultanta R ext
stg si
cuplul rezultant M stgext ;
▪ pentru partea din dreapta torsorul fortelor exterioare (  drext ) format din rezultanta R drext si
cuplul rezultant M drext (fig. 1.5).
Ecuatiile de echilibru al fortelor pentru fiecare dintre cele doua parti se scriu:
a. pentru partea din stanga:
 int +  stg
ext
= 0  − int =  stg
ext
(1.2)
sau:
stg + R
R ext = 0  − Rint = R ext
int
stg
(1.3)
M stg + M
ext int
= 0  −M int
= M stg
ext

b. pentru partea din dreapta:

−  int +  drext = 0   int =  drext (1.4)
sau:
Rdrext − Rint = 0  Rint = Rdrext
(1.5)
M drext − M int = 0  M int = M drext
Concluzii:
−  int
• elementele torsorului forţelor interioare corespunzătoare feţei din dreapta ( ) sunt egale
 ext
cu elementele torsorului forţelor exterioare ce acţioneaza asupra părţii din stânga ( stg );
 int
• elementele torsorului forţelor interioare corespunzătoare feţei din stânga ( ) sunt egale cu
 ext
elementele torsorului forţelor exterioare ce acţionează asupra părţii din dreapta ( dr );
Dacă se descompun elementele torsorului forţelor interioare de pe faţa din stânga (sau de
pe faţa din dreapta) după cele trei direcţii ale triedrului triortogonal drept Cxyz (fig. 1.6) se obţin
şase componente notate cu: Nx, Ty, Tz, Mtx Miy, Miz numite eforturi secţionale (legate de
secţiunea barei).
 Pentru elementele torsorului forţelor interioare sunt valabile următoarele relaţii vectoriale:
int
R = Nx +T y +T z (1.5)
int
M = M iy + M iz + M tx (1.6)

În funcţie de efectul pe care îl produc în bara dreaptă, eforturile secţionale au următoarele

denumiri:
• Nx eforturi axiale, produc solicitarea de întindere sau compresiune;
• Ty, Tz eforturi tăietoare, produc solicitarea de forfecare;
• Miy, Miz eforturi încovoietoare, produc solicitarea de încovoiere;
• Mtx eforturi de răsucire, produc solicitarea de răsucire sau torsiune.
Variatia eforturilor pe lungimea barei se reprezinta grafic sub forma diagramelor de eforturi,
pentru trasarea carora se tine seama de urmatoarele conventii de semne (conform fig. 1.7):
• eforturile de pe faţa din stânga secţiunii (faţa pozitivă) sunt pozitive dacă au acelaşi sens cu
axa respectivă şi negative dacă au sens invers;
• eforturile de pe faţa din dreapta secţiunii (faţa negativă) sunt pozitive dacă au sens invers axei
respective şi negative dacă au acelaşi sens;
• un efort axial Nx pozitiv într-o sectiune produce solicitarea de intindere, iar un efort axial
negativ produce solicitarea de compresiune;
• eforturile Miy şi Miz pozitive produc alungirea fibrei inferioare, respectiv comprimarea fibrei
superioare daca privim in sens invers axelor Oy respectiv Oz;
• efortul Tz este pozitiv daca produce rotirea in sens orar a celor doua sectiuni privind in sens
invers axei Oy iar efortul Ty este pozitiv daca produce rotirea in sens antiorar a celor doua
sectiuni privind in sens invers axei Oz;
Pentru un sistem de forte coplanare (din planul xOz, fig. 1.8) regula semnelor de mai sus aplicata
eforturilor N, Miz şi Tz pe cele doua fete ale sectiunii barei (care corespund selor doua sensuri de
parcurgere) este prezentata in fig. 1.8.

1.6. Tensiuni, deformatii si deplasari

Sectionand o piesa cu un plan imaginar, asupra ariei elementare AA din vecinatatea punctului M,
va actiona forta interioara elementara AF (fig. 1.9). Se defineşte tensiunea ca valoarea la limita a
raportului dintre forta interioara elementara  F şi aria elementară A :
F d F
p = lim = (1.7)
A→0 A dA
Marimea tensiunii depinde atat de marimea şi
directia fortei d F cat şi de orientarea normalei
suprafatei considerate dA (fig. 1.9), deci tensiunea
p este o marime tensorială.
Tensiunea p se descompune în:
▪ componenta G după normala ui la suprafaţa
elementara dA numita tensiune normala;
▪ componenta τi dupa o directie vi cuprinsa in
planul suprafetei elementare dA, numita
tensiune tangenţiala. Aceasta componenta se
descompune la randul ei dupa cele doua directii
uj şi uk din planul sectiunii obtinandu-se
tensiunile τji respectiv τki (primul indice indica
directia, al doilea indica normala la suprafata).
Intre aceste componente se poate scrie relatia vectoriala:
p =  i +  i =  i +  ji +  ki (1.8)
şi relaţia scalară:
p 2 =  i +  i =  i +  ji +  ki
2 2 2 2 2
(1.9)

Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru tensiuni ( , ) este Pascalul: 1Pa =

1N
1m 2
Daca se considera trei plane perpendiculare ale unui sistem triortogonal drept Oxyz de versori i, j
şi k, matricea celor noua tensiuni normale şi tangentiale definite in raport cu aceste plane, se
numeşte tensorul tensiunilor şi defineşte complet starea de tensiuni in jurul punctului considerat:
 (1.10)

Sub actiunea sarcinilor exterioare corpurile

se deformeaza, adica isi schimba. forma si
dimensiunile initiale. Deformatiile sunt de
doua feluri: liniare si unghiulare.
Pentru a pune in evidenta deformatiile
liniare se considera o piesa cilindrica de
lungime LQ si diametru do, solicitata la
intindere de o forta. axiala F (fig. 1.11.a).
Bara sufera o deformatie liniara longitudinala numita lungire longitudinală ( L = L1 − L0 ) si o
deformatie liniara transversala ( d 0 = d1 − d 0 ) numita contractie transversală.
Pentru deformatiile liniare se utilizeaza insa urmatoarele marimi adimensionale:
L
▪ deformaţia specifică longitudinală sau alungirea: l = (1.11)
L0
d
▪ deformaţia specifică transversală: t = (1.12)
d0
Între cele două mărimi există relaţia de legătură:  t = −   l (1.13)
unde  este coeficientul contracţiei transversale (sau coeficientul lui Poisson).

Pentru a pune in evidenta deformatiile unghiulare se considera o piesa cilindrica de

diametru d solicitata la rasucire de un moment Mtx (fig. 1.11.b) Daca se studiaza deformatia unui
element paralelipipedic drept din vecinatatea conturului (dV) se observa. ca. sufera deformatii

unghiulare: unghiurile initiale de intre muchiile concurente in punctul M se modifica cu
2
valoarea  (in radiani) care se numeste deformatie unghiulară specifică sau lunecare specifică
(   0 daca unghiul scade).
In cazul general, starea de deformatii din jurul unui punct M, raportata la un sistem de axe
triortogonal drept Mxyz (fig. 1.12) se exprima. in functie de lungirile specifice: εx, εy, εz
corespunzatoare celor trei directii si lunecarile specifice: γxy, γyz, γzx, corespunzatoare fiecarui
plan, care sunt elementele unei matrici simetrice Tε, numita tensorul deformatiilor specifice:
 (1.14)

Deplasarea reprezinta drumul parcurs

de un punct M in raport cu un sistem
de referinta fix Mxyz, si se exprima
prin deplasarile u, v, w, dupa directia
axelor Mx, My, respectiv Mz (fig.
1.12).
In aceeasi figura sunt reprezentate si semnificatiile deformatiilor specifice: εx, εy, εz si lunecarilor
specifice: γxy, γyz, γzx.

1.7. Curba caracteristica a materialului

Orice material este caracterizat de o relaţie strictă între tensiunea care se manifestă
interior şi deformaţia care rezultă. Această relaţie este pusă în evidenţă cu ajutorul încercării la
tracţiune.
Incercarea la tractiune conform STAS SR EN 10002-1/1995 (inlocuieste STAS 200-85)
se face in scopul determinarii urmatoarelor caracteristici mecanice
- alungirea procentuala la rupere (A)
- limita de curgere convenţionald (Rp)
- limita de extensie conventionala (Rt)
- limita de curgere remanenta (Rr).
Incercarea la tractiune consta in aplicarea progresiva a unei forte de intindere F pe directie
longitudinala asupra unei piese cilindrice de o anumita forma numita epruveta pana la ruperea ei.
Deformatiile longitudinale ΔL ale piesei se inregistreaza grafic pe o diagrama in functie de forta
de tractiune F obtinandu-se o diagrama ca in fig.l3.a pentru materiale liniare (oteluri carbon,
aliate, etc.), sau ca in fig. 13.b. pentru materiale neliniare (bronzuri, alame, aliaje neferoase, etc.).
Semnificatia notatiilor de pe curbele din fig. 13, conform STAS SR EN 10002-1/1995 este
urmatoarea:
▪ FeH forta de tractiune in momentul cand se inregistreaza prima scadere a sarcinii;
▪ FeL forta de tractiune cea mai mica inregistrata in timpul curgerii plastice a materialului
epruvetei;
▪ Fmax forta de tractiune maxima inregistrata;
▪ Fu forta de tractiune din momentul ruperii epruvetei (ultima valoare inregistrata inainte de
rupere);
▪ Ft forta de tractiune inregistrata, corespunzatoare unei valori prescrise a lungirii
( L = 0,5  L0 )
▪ FP forta de tractiune inregistrata, corespunzatoare unei valori a alungirii prescrise ε= 0,2%
(neproportionale sau remanente).
Pe baza acestor diagrame se poate reprezenta grafic variatia deformatiilor longitudinale specifice
in functie tensiuni obtinandu-se o reprezentare σr = f(ε) numita curba caracteristica a materialului
(fig. 1.14).

Conform STAS SR EN 10002-1/1995, pe curba caracteristica (fig. 1.14) se deosebesc

urmatoarele puncte ce corespund unor caracteristici importante ale materialului
1. Punctul P corespunde limitei de proportionalitate aP care este valoarea maxima a tensiunii
atinsa in material pentru care mai este valabila legea lui Hooke: σ = E • ε (unde E este
modulul de elasticitate longitudinală sau modulul lui Young). Limita de proportionalitate
convenţională se determina din conditia ca abaterea modulului de elasticitate EP
(corespunzatoare punctului P) fata de valoarea Eo determinata pentru prima portiune a curbei
caracteristice sa nu depaseasca 10%:
E0 − E p
----------------------- e=  100%  10% (1.15)
E0
Valoarea tensiunii corespunzatoare punctului P de pe curba caracteristica care indeplineşte
aceasta conditie se numeşte limita de proportionalitate conventional si se noteaza σpl0.
2. Punctul E corespunde limitei de elasticitate ae sau valoarea tensiunii atinsa in material pana la
care comportarea materialului este perfect elastica (dupa anularea fortei de intindere epruveta
revine exact la forma initiala). Experientele au aratat ca nu exista materiale perfect elastice si
epruveta sufera o deformatie remanenta.
Se defineste limita de elasticitate tehnica σe0,01 corespunzatoare unei valori conventional
 maxime a deformatiei specifice remanente εr = 0,01% .
3. Punctul C corespunde limitei de curgere aparenta Rc sau valoarea tensiunii din epruveta
pentru care lungirea epruvetei creste cand sarcina F ramane practic constantă. Dupa atingerea
limitei de curgere aparenta Rc, curba caracteristica are un traseu orizontal, uneori sinuos,
numit palier de curgere. La unele materiale, palierul de curgere nu exista, ceea ce face ca
limita de curgere aparenta sa nu poata fi stabilita.
Se defineşte limita de curgere remanenta Rr0,2 ca valoarea tensiunii pentru care la descarcarea
epruvetei se produce o alungire remanenta εr = 0,2%;
4. Punctul D corespunde rezistenţei la rupere Rm sau valoarea tensiunii din epruveta
corespunzatoare valorii maxime a sarcinii şi se determina cu relatia:
F
Rm = max (1.16)
S0
unde: Fmax - este forta maxima inregistrata in timpul incercarii;
S0 - aria sectiunii initiale a epruvetei.
5. Punctul S corespunde producerii ruperii pentru care se definesc:
▪ Alungirea la rupere An este data de raportul procentual dintre creşterea lungimii
epruvetei (masurata dupa rupere) si lungimea initiala. Alungirea la rupere se noteaza
cu An si se calculeaza deci cu relatia:
L − L0
An = u  100% (1.17)
L0
unde: Lo - lungimea initiala a epruvetei,
Lu - lungimea ultima dintre repere, masurata dupa rupere.
Indicele n este un factor dimensional (pentru epruvete de sectiune circulara este: n = L0/d0,
unde d0 este diametrul sectiunii initiale a epruvetei). Determinarea alungirii la rupere se face
in general, pe epruvete avand n = 5 sau n = 10.
▪ Gâtuirea la rupere Z este data de raportul procentual intre variatia ariei sectiunii
transversale a epruvetei ΔS=S0-Su si aria suprafatei sectiunii initiale şi se calculeaza
cu relatia:

S0 − Su
An =  100% (1.18)
S0
unde: Su este aria sectiunii transversale minime a epruvetei dupa incercare
So este aria sectiunii initiale a epruvetei.

1.8. Coeficienti de siguranta şi rezistente admisibile

Pentru functionarea corespunzatoare a unei piese in ansamblul din care face parte se
impun in general una sau mai multe din urmatoarele conditii:
a) conditii de rezistenta: piesa corespunde rolului functional din punct de vedere al rezistentei
atunci cand tensiunea echivalenta maxima nu depaşeşte o anumita valoare stabilita
conventional numita tensiune admisibila (σa):
σech < σa (1.19)
Se cunosc cinci teorii clasice de rezistenta si o teorie moderna pentru calculul tensiunii
echivalente. Tensiunea admisibila σa se determina in functie de una dintre caracteristicile
mecanice ale materialului (limita de curgere, rezistenta de rupere, etc) cu ajutorul relatiei:
 c,r
a = (1.20)
cc,r
unde: cc este coeficientul de siguranta fata de limita de curgere pentru materiale tenace;
cr - coeficientul de siguranta fata de limita de rupere pentru materiale fragile.
 Coeficientul de siguranta c (cc,cr) tine seama de tipul materialului, de tehnologia de obtinere a
semifabricatului, tratamentele termice aplicate, de durata de utilizare, de tipul sarcinilor
aplicate, de regimul de functionare, de modelul de calcul ales, de conditiile de lucru
(temperatura, agentul de lucru, etc).
b) Conditii de rigiditate: piesa corespunde rolului functional din punct de vedere al deformatiilor
produse sub actiunea sarcinilor exterioare, daca acestea nu depaşesc anumite limite, in caz
contrar aceste deformatii pot duce la pierderea rolului functional sau la distrugerea sa.
c) Conditii de stabilitate: piesa corespunde rolului functional din punct de vedere al stabilitatii
echilibrului elastic sub actiunea sarcinilor exterioare, daca aceste sarcini nu depa§esc anumite
valori critice, deşi conditiile de rezistenta şi rigiditate sunt satisfacute; functionarea piesei in
astfel de cazuri este compromisa sau pierderea echilibrul stabil poate duce la distrugerea ei.

1.9. Ipoteze ale Rezistenţei Materialelor

Pentru a putea stabili relaţii de calcul, Rezistenţa Materialelor se foloseşte de anumite

ipoteze, privind materialul corpului solid şi starea de solicitare. Acestea sunt verificate empiric.
Cele mai importante ipoteze sunt următoarele:
• Ipoteza mediului continuu, prin care se admite că materialele folosite pentru organe de
maşini şi elemente de construcţii sunt formate dintr-un mediu continuu, care ocupă întreg
spaţiul delimitat de volumul acestora.

• Ipoteza omogenităţii şi a izotropiei, prin care se consideră că materialele sunt omogene

şi izotrope, ceea ce înseamnă că au aceleaşi proprietăţi în toate punctele şi pe toate
direcţiile.

• Ipoteza identităţii caracteristicilor mecanice ale elementului infinit mic cu cele ale
corpului solid întreg. Fără să se considere forţele intercristaline, se admite că elementul
infinit mic al unui corp solid are aceleaşi caracteristici mecanice ca şi corpul solid. Pe
baza acestei ipoteze devine posibil studiul matematic al elementului solicitat şi extinderea
la corpul solid întreg a relaţiilor găsite.

• Ipoteza elasticităţii perfecte, prin care se consideră că, atunci când solicitarea nu
depăşeşte anumite limite, după descărcare corpul solid revine complet la forma şi
dimensiunile iniţiale. In realitate, materialele nu sunt totuşi perfect elastice, deoarece,
după descărcare, corpurile solide prezintă de obicei deformaţii remanente, neglijabile de
multe ori în practica inginerească.

• Ipoteza proporţionalităţii dintre eforturi şi deformaţii, prin care se admite că

materialele elementelor de construcţii şi organelor de maşini satisfac legea lui Hooke,
desigur numai pentru valori nu prea mari ale tensiunilor. O consecinţă a acestei ipoteze
este principiul suprapunerii efectelor.

• Ipoteza deformaţiilor mici. Pentru majoritatea corpurilor solide deformaţiile elastice

sunt totodată deformaţii mici. Ca urmare, sub acţiunea forţelor, corpul solid îşi modifică
în mică măsură configuraţia iniţială. Această ipoteză se numeşte şi ipoteză a menţinerii
dimensiunilor iniţiale. Ea se aplică, de exemplu, la scrierea ecuaţiilor de echilibru ale
staticii, când nu se iau în considerare deplasările punctelor de aplicaţie ale forţelor în
urma deformării corpului solid.
Calculul condus pe o schemă nedeformată poartă denumirea de calcul de ordinul I.
Această metodă de calcul este corespunzătoare pentru rezolvarea majorităţii problemelor
de rezistenţa materialelor. Ea este însă necorespunzătoare pentru studiul problemelor de
 stabilitate, precum şi pentru rezolvarea problemelor la care nu pot fi îndeplinite condiţiile
de echilibru în starea nedeformată.
Calculul de ordinul II admite, de asemenea, că deplasările produse prin deformaţia
corpului solid sunt mici, ecuaţiile de echilibru se scriu însă pentru starea deformată.
Această metodă de calcul permite o rezolvare parţială sau aproximativă a problemelor
menţionate mai sus ca nerezolvabile prin calculul de ordinul I.
Calculul de ordinul III părăseşte ipoteza micilor deformaţii şi se referă la cazul
deformaţiilor mari, când ecuaţiile de echilibru trebuie scrise pentru starea deformată.
Pentru rezolvarea problemelor de rezistenţa materialelor, alături de ipotezele menţionate
se adoptă şi unele ipoteze specifice anumitor stări de solicitare.
• Saint Venant: la distanţe destul de mari de locul de aplicare al forţelor, distribuţia
tensiunilor şi a deplasărilor nu depinde de modul efectiv de aşezare a forţelor.
• Bernoulli (aplicabilă la unele stări de solicitare în cazul barelor): o secţiune plană şi
perpendiculară pe axa longitudinală (adică o secţiune transversală) a barei, înainte de
deformaţie, rămâne plană şi normală pe axă şi după deformaţie.
• Plăci: ipoteza normalelor drepte - o dreaptă perpendiculară pe suprafaţa mediană a
plăcii nedeformate rămâne dreaptă şi perpendiculară pe suprafaţa mediană şi după
deformaţia plăcii.

1.10. Eforturi în secţiunile transversale ale barelor

Calculul de rezistenţă, de rigiditate şi de stabilitate al barelor şi al sistemelor de bare
necesită determinarea eforturilor interioare, care se dezvoltă în secţiunile transversale ale fiecărei
bare. În acest sens, se determină de obicei înainte de toate reacţiunile care apar pe bară sau pe
sistemul de bare sub acţiunea forţelor şi a cuplurilor aplicate.
Modul de calcul al eforturilor secţionale se exemplifică în cadrul acestui capitol numai pe
bare şi pe sisteme de bare static determinate, pentru care atât reacţiunile cât şi eforturile
secţionale se pot determina cu ajutorul metodelor de calcul din statică. Astfel, pentru calculul
reacţiunilor se folosesc ecuaţiile de echilibru ale staticii. În cazul general al unui sistem de forţe
oarecare, condiţia de echilibru se exprimă analitic cu ajutorul unui sistem format din şase ecuaţii,
după cum urmează:
 X = 0 Mx = 0
Y = 0 M y =0
Z = 0 M z =0
(1.21)
unde:
▪ X, Y şi Z constituie proiecţiile forţelor pe axele unui sistem de referinţă triortogonal
Oxyz
▪ Mx, My şi Mz — momentele forţelor faţă de aceleaşi axe.
În cazul particular al sistemului de forţe coplanare situate în planul xOy sistemul (1.21) se
reduce la trei ecuaţii de echilibru:
X =0
Y = 0 (1.22)
M = 0
z

Se consideră o bară cu secţiune transversală oarecare, solicitată de un sistem de forţe

oarecare P1 , P1 ... Pk ... Pn în echilibru. O anumită secţiune A (perpendiculară pe axa
longitudinală) împarte bara în două părţi, I şi II. Condiţia de echilibru a forţelor de pe bară se
poate exprima cu ajutorul a două ecuaţii vectoriale:
 P
I , II
k =0 (1.23)

M
I , II
Pk =0 (1.24)

y
z

Ry = Ty Pn
Cz=Miz

I Rx = N τxy G II
n x

Cx = Mt
σx
τxz Rz = Tz Pk

Cy = Miy

Fig. 1.15

Eforturile R şi C, care trebuie să existe pe cele două suprafeţe determinate de planul de

secţionare, sunt respectiv egale şi de sens contrar. Această observaţie confirmă principiul
egalităţii acţiunii şi reacţiunii, căci torsorul (R, C) constituie reacţiune pentru porţiunea II şi
acţiune pentru porţiunea I.
Porţiunea de bară studiată (II) se raportează la un sistem de referinţă triortogonal Gxyz,
cu originea în centrul de greutate al secţiunii. Drept axă Gx se alege axa longitudinală a grinzii.
În cazul general de solicitare eforturile secţionale R şi C se pot descompune în câte trei
componente.
Valorile componentelor se obţin prin proiectarea pe axele sistemului de referinţă a
vectorilor R şi C rezultând:
• o forţă axială N, egală cu suma proiecţiilor pe axa longitudinală Gx a barei a tuturor
forţelor situate la stânga sau la dreapta secţiunii considerate:
N = Rx =  X I = − X II (1.25)
• două forţe tăietoare Ty şi Tz, egale cu suma proiecţiilor pe axa Gy, respectiv Gz, din
planul secţiunii, a tuturor forţelor situate la stânga sau la dreapta secţiunii considerate:
Ty = Ry =  YI = − YII
(1.26)
Tz = Rz =  Z I = − Z II
• un moment de torsiune Mt, egal cu suma momentelor în raport cu axa longitudinală Gx
a barei, ale tuturor forţelor şi cuplurilor de forţe situate la stânga sau la dreapta secţiunii
considerate:
M t = C x =  M x I = − M x II (1.27)
• două momente de încovoiere Miy şi Miz, egale cu suma momentelor în raport cu axa
Gy, respectiv Gz, din planul secţiunii, ale tuturor forţelor şi cuplurilor de forţe situate la
stânga sau la dreapta secţiunii considerate:
M iy = C y =  M y I = − M y II
(1.28)
M iz = C z =  M z I = − M z II
Eforturile din secţiune, R şi C, se dezvoltă pe suprafaţa secţiunii prin tensiuni normale şi
tangenţiale. în cazul general de solicitare efortul elementar de pe o suprafaţă elementară de arie
dA, precum şi tensiunea corespunzătoare, se pot descompune în componente orientate paralel cu
axele sistemului de referinţă.
Prin descompunerea tensiunii de direcţie oarecare se obţin următoarele componente:
• o tensiune normală σx, dirijată în lungul barei;
• o tensiune tangenţială τxy, paralelă cu axa Gy;
• o tensiune tangenţială τxz, paralelă cu axa Gz.
Reduse în centrul de greutate al secţiunii transversale, eforturile elementare de pe
suprafaţa secţiunii dau torsorul de reducere (R, C).
În consecinţă, componentele acestui torsor se pot exprima şi în funcţie de tensiunile
existente pe suprafaţa secţiunii transversale, folosind următorul sistem de ecuaţii de echivalenţă:
N =   x dA
A

Ty =   xy dA
A

Tz =   xz dA
A
(1.29)
M t =  (z  xy − y  xz )dA
A

M i y = −   x  zdA
A

M i z = −   x  ydA
A
Fiecare integrală se referă la toată aria A a secţiunii transversale.

În aplicaţiile tehnice se întâlneşte frecvent cazul particular al grinzilor solicitate de forţe

coplanare, situate spre exemplu în planul xGy. În acest caz torsorul din secţiunea oarecare A are
numai trei componente şi anume:

• o forţă axială:
N =  X I = − X II
• o forţă tăietoare:
T =  YI = − YII
• un moment încovoietor:
M i =  M z I = − M z II

Pk
z
T
Mi
N x
G

Pn
y
 In acest caz particular se admite următoarea convenţie de semne:
• forţa axială N este considerată pozitivă atunci când ea produce o solicitare de întindere în
secţiunea considerată şi negativă, atunci când produce o solicitare de compresiune;
• forţa tăietoare T este admisă pozitivă atunci când suma proiecţiilor tuturor forţelor situate
la stingă secţiunii considerate este îndreptată în sus, sau când cea din dreapta este
orientată în jos;
• momentul încovoietor M, din secţiune este admis pozitiv atunci când suma momentelor
forţelor şi cuplurilor din partea stângă a secţiunii are sensul orar, sau când cea din partea
dreaptă are sensul antiorar.

Mi Mi
T

N N

T
 2.
DIAGRAME DE EFORTURI ÎN BARELE DREPTE
RELAŢIILE DIFERENŢIALE ÎNTRE EFORTURI ŞI
FORŢELE EXTERIOARE

Se considera modelul de tip bară solicitat de un sistem de forte coplanare cuprinse in

planul Oxz. Eforturile sectionale pe fata negativă (partea din dreapta a sectiunii corespunzatoare
sensului de parcurgere de la stanga spre dreapta) se calculeaza ca sumă a tuturor proiectiilor
fortelor dupa. axele Cx, Cz respectiv a momentelor fata de Cy, ce actioneaza asupra partii din
stanga, cu respectarea conventiei de semne stabilite in capitolul I (fig. 2.1).

2.1 Diagrame de eforturi axiale

Se considera o bara dreapta supusa actiunii unor forte axiale concentrate P si distribuite
axial qx şi un tronson de lungime dx aflat la distanta x de capatul din stanga al barei. Pe fetele
elementului vom avea eforturile axiale (pozitive) Nx respectiv Nx+dNx (fig. 2.2). Variatia
eforturilor axiale Nx pe lungimea barei ca o functie de x: Nx=Nx(x) se reprezinta sub forma
diagramei de eforturi axiale. In continuare vom nota Nx cu N.
Pentru a scrie relatiile diferentiale dintre eforturile axiale si fortele exterioare vom scrie ecuatia
de echilibru a fortelor exterioare şi eforturilor din cele doua fete ce delimitează elementul
considerat:
 dN
Rezultă dN=-qx. dx sau = −q x (2.2)
dx
Daca se integreaza prima relatie (2.2) se obtine expresia eforturilor axiale in functie de
fortele exterioare:
N ( x ) =  − q x dx (2.3)
Pe baza relatiei (2.3) se traseaza diagramele de eforturi axiale.
Este evident faptul ca daca qx=0, N=constant, adica in absenta sarcinilor distribuite
eforturile axiale sunt constante pe acea portiune.
In dreptul fortelor axiale concentrate trebuiesc determinate cele doua valori ale efortului
in sectiunea respectiva: limita la stinga (Nst) respectiv la dreapta (Ndr).
Exemplu:
Sa de traseze diagrama de eforturi axiale pentru bara dreapta incarcata cu un sistem
format din doua forte axiale distribuite: qx1, qX2 si trei forte axiale concentrate 4P,P şi 2P ca în
fig.2.3.

Se inlocuieste legatura din sectiunea 0 (incastrarea) cu o forta de legatura Ho (intrucat nu

exista alte sarcini exterioare: T=0, Mi=0, Mt=0) si se scrie ecuatia de echilibru a fortelor
exterioare si de legatura pe directia axiala (fig. 2.4):
-Ho + qlx .3a + 4P-P- q2x .2a + 2P=0 (2.4)
de unde rezulta: Ho= 6P (2.5)
Pe tronsonul 0-1 avem:
N 0−1 (x ) =  − q x1 dx = −
P
 x + C1 (2.6)
a
Constanta de integrare C1 se determina din conditia la limita a tronsonului 0-1:
x = 0 → N(0) = +H0
deci
C1 = 6P
Rezultă
 x 
N 0−1 (x ) =  − + 6   P (2.7)
 a 
In sectiunea 1 vom avea efortul: N1=N0-1(3a)=3P

Pe tronsonul 1-2 avem:

N1− 2 ( x ) =  − qx dx =C2 (2.8)
Constanta de integrare C2 se determina din conditia la limita a tronsonului 1-2:
x = 0 → N(0 )= N1 = 3P
deci
C2 = 3P → N1-2 = 3P (2.9)

Pe tronsonul 2-3 avem:

N 2 −3 ( x ) =  − q x dx =C 3 (2.10)
Constanta de integrare C3 se determina din conditia la limita a tronsonului 2-3:
x = 0 → N(0) = N2dr = N2st - 4P = -P
deci
C3 = -P → N2-3 = -P (2.11)

Pe tronsonul 3-4 avem:

N 3− 4 (x ) =  − q x 2 dx =
2P
 x + C4 (2.12)
a
Constanta de integrare C4 se determina din conditia la limita a tronsonului 3-4:
x = 0 → N(0) = N3dr = N3st + P = 0
deci
C4 = 0 → N 3 − 4 ( x ) =
2x
P (2.13)
a
In sectiunea 4 vom avea efortul: N4=N3.4(a)=2P. Se observa ca efortul axial din sectiunea
de capat este egal cu forta exterioara ce actioneaza in aceasta sectiune (2P) si este pozitiv,
conform conventiei de semne pentru fata pozitiva stabilita la capitolul I; spunem ca diagrama de
eforturi se inchide.
Diagrama de eforturi axiale pentru exemplul considerat are forma din fig. 2.5.

2.2 Diagrame de eforturi taietoare şi eforturi incovoietoare

Se considera o bara dreapta supusa actiunii unor forte perpendiculare pe axa Ox
concentrate si / sau distribute, momente dupa axa Oy si un tronson din aceasta bara aflat la
distanta x de capatul din stanga de lungime dx, pe fetele caruia vom avea numai eforturile
taietoare (pozitive) Tz şi Miy respectiv Tz+dTz şi Miy +dMiy (fig. 2.6). Variatia eforturilor Tz si
eforturilor Miy pe lungimea barei ca functii de x: Tz=Tz(x) şi Miy =Miy(x) se reprezinta sub forma
diagramelor de eforturi taietoare respectiv a diagramelor de eforturi incovoietoare. În continuare
vom nota Tz cu T şi Miy cu Mi..

Pentru a scrie relatiile diferentiale dintre eforturile T si M si fortele exterioare vom scrie
ecuatiile de echilibru a fortelor exterioare si eforturilor din cele doua. fete ce delimiteaza
elementul considerat:
 Fz = 0  −T + q z dx + T + dT = 0  dT = −q z dx
q (dx )
2

 M C 'z = 0  −M − Tdx + z 2 + M + dM = 0  dM = Tdx (2.14)

(se neglijează (dx)2 în raport cu dx).
 Daca se integreaza prima relatie (2.14) se obtine expresia eforturilor taietoare
functie de fortele exterioare:
T ( x ) =  − q z dx (2.15)
Daca se integreaza si a doua relatie (2.14) se obtine expresia eforturilor
incovoietoare functie de eforturile taietoare:
M ( x ) =  Tdx (2.16)
Pe baza relatiilor (2.15) si (2.16) se traseaza diagramele de eforturi T şi M.
Se observa. ca: daca qz = 0 → T = constant adica in absenta sarcinilor distribute eforturile
taietoare sunt constante pe acea portiune, respectiv daca T = 0 → M = constant, daca eforturile
taietoare sunt nule pe o portiune a barei, eforturile incovoietoare sunt constante pe acea portiune.
In dreptul fortelor (sau momentelor) concentrate trebuie sa se determine cele doua valori
ale efortului in sectiunea respectiva, sau limitele functiilor 2.15 (respectiv 2.16) la stânga Tst
(Mst) respectiv la dreapta Tdr (Mdr).
 2.3 Diagrame de eforturi torsionale

Se consideră o bara dreapta supusa actiunii unor momente axiale concentrate şi distribuite
mx şi un tronson din aceasta bara aflat la distanta x de capatul din stanga, de lungime dx, pe fetele
caruia vor actiona numai eforturile axiale (pozitive,) Mtx respectiv Mtx+d Mtx (fig. 2.10). Variatia
eforturilor axiale Mtx pe lungimea barei ca functii de x: Mtx = Mtx (x) se reprezinta sub forma
diagramei de eforturi axiale.
Pentru a gasi relatiile diferentiate dintre eforturile Mtx şi cuplurile axiale exterioare vom
scrie ecuatia de echilibru a cuplurilor exterioare §i eforturilor ce actioneaza asupra elementului
considerat.

Rezultă
dM tx = −m x dx
dM tx
= −m x (2.36)
dx
Daca se integreaza prima relatie (2.36) se obtine expresia eforturilor axiale in
functie de fortele exterioare:
M tx ( x ) =  − m x dx (2.37)
Pe baza relatiei (2.37) se traseaza diagramele de eforturi torsionale. Este evident faptul ca daca
mx = 0 → Mtx = constant, adica in absenta sarcinilor distribuite eforturile torsionale sunt
constante pe acea portiune. In dreptul momentelor axiale concentrate trebuie sa se determine cele
doua valori ale efortului Mtx in sectiunea respectiva sau limitele functiei 2.37:
la stânga (Mtx st)
la dreapta (Mtx dr).
 3.
CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECTIUNILOR
PLANE

3.1. Definitii

Se consideră o sectiune transversals plana intr-o bara avand aria A, un element de arie
elementara dA al sectiunii şi un sistem rectangular de axe Oyz. Pozitia acestui element de arie in
raport cu axele sistemului rectangular este data coordonatele (y , z) si respectiv in raport originea
O de distanta r (fig.3.1).

Momentul static al unei sectiuni plane in raport cu axa Oz (Sy) respectiv Oy (Sz), este definit
prin integrala:
S y =  zdA respectiv S z =  ydA (3.1)
A A
In Sistemul International unitatea de masura pentru momentul static este m3.
Tinand seama de relatia pentru calculul coordonatelor centrului de greutate al sectiunii:

(3.2)
rezultă:
(3.3)
Unde:
A – aria secţiunii plane respective
zc, yc - sunt coordonatele centrului de greutate al sectiunii.
In raport cu un sistem central de axe (un sistem pentru care O ≡ C, momentele statice ale
sectiunii plane sunt nule (cf. 3.3), deoarece: yc = zc = 0.

Momentul de inerţie axial al sectiunii plane in raport cu axa Oy si Oz, este definit prin integrala
(strict pozitivă):

(3.4)
Momentul de inerţie polar al sectiunii plane in raport cu polul O este definit prin integrala
(strict pozitiva):

(3.5)
Se observa ca. momentul de inertie polar este egal cu suma momentelor de inertie (axiale) fata de
doua axe rectangulare ce trec prin polul respectiv.

Momentul de inerţie centrifugal al sectiunii plane in raport cu axele rectangulare Oy si Oz,

este definit prin integrala:

(3.6)
Din relatia (3.6) se observa ca momentele de inertie centrifugale pot fi pozitive, negative sau
nule. O sectiune plana avand eel putin o axa de simetrie are momentul de inertie centrifugal nul
fata, de sistemul pentru care una din axe este axa de simetrie. Proprietatea este evidenta daca se
tine seama ca. sectiunea este formata in perechi de elemente de arie simetrice (fig. 3.2) si se
poate scrie:
(3.7)
Dimensiunea corespunzatoare pentru momentele de inertie este [/] = L4.In Sistemul International
unitatea de masura pentru momentul de inertie este m4

Raza de inerţie a sectiunii plane axiala (in raport cu o axă) respectiv polara (in raport cu polul
O), se defineste prin relatiile:

(3.8)
In Sistemul International unitatea de masura pentru raza de inertie este m. Din formulele (3.8)
rezulta:

deci razele de inertie reprezinta. distanta fictiva de la axa sau polul considerat pana. la un punct
in care ar fi concentrate intreaga arie a sectiunii considerate.

Modulul de rezistenta al sectiunii plane in raport cu o axa sau cu un pol, se defineste ca raportul
dintre momentul de inertie respectiv si distanta de la acea axa sau acel pol pană la punctul cel
mai indepartat al sectiunii:

(3.9)

In Sistemul International unitatea de masura pentru raza de inertie este m3.

3.2. Calculul momentelor de inertie la translatia axelor. Formulele lui

Steiner.
Se consideră o sectiune plana. care se raporteaza la un sistem de axe Oyz, si un sistem de
axe O'y'z' paralel cu sistemul Oyz (fig. 3.3), obtinut prin doua translaţii efectuate cu distanta a
dupa axa Oy si respectiv b dupa axa Oz.
 Un element de arie dA al sectiunii plane are coordonatele (y, z) in raport cu sistemul de
axe Oyz, respectiv coordonatele (y’, z’) in raport cu sistemul de axe O'y'z' (fig. 3.3). Intre aceste
coordonate exista relatiile:
(3.10)
Aplicand relatiile (3.4) se calculeaza momentul de inertie al sectiunii A in raport cu axa
O'y' respectiv axa O'z':

(3.11)
Aplicand relatiile (3.6) se calculeaza momentul de inertie centrifugal al sectiunii A in
raport cu axele O'y' şi O'z':

(3.12)
Rezulta astfel formulele lui Steiner pentru calculul momentelor de inerţie la translatia
axelor:

Daca sistemul Oyz este un sistem central de axe (O^C), fata de acesta momentele statice
si sunt nule (Sy =Sz = 0) si formulele lui Steiner (3.13) au forma particulara:

(3.14)
 3.3. Variatia momentelor de inertie la rotatia axelor

Se considera o sectiune plana si doua sisteme rectangulare de axe: sistemul initial Oyz,
respectiv sistemul O'y'z' rotit cu unghiul  fata de Oyz (fig.3.4). Un element de arie dA al
sectiunii are coordonatele y si z in raport cu sistemul de axe Oyz, respectiv coordonatele y' si z',
in raport cu sistemul de axe Oy'z'. Intre cele doua perechi de coordonate exista relatiile, conform
figurii 3.4:

(3.15)
Aplicand relatiile (3.4) se poate calcula momentul de inertie al sectiunii A in raport cu axele O'y'
respectiv O'z':

(3.16)
Deoarece I0’ = I0 se observa ca suma momentelor de inertie axiale, in raport cu orice
pereche de axe rectangulare ce trec printr-un punct O, este un invariat. Formulele (3.16) se mai
pot scrie in functie de unghiul 2 astfel:

(3.17)

3.4. Valori extreme ale momentelor de inertie axiale

Deoarece momentele de inertie Iz’ si Iy’ depind de unghiul 2, se poate determina valoarea
extrema a acestora si pozitiile axelor de coordonate pentru care momentele de inertie au valori
extreme. Pentru aceasta se anuleaza derivatele in raport cu unghiul 2a:

(3.18)
Din relatia (3.18) rezulta urmatoarea proprietate: momentele de inertie axiale au valori
extreme fata de acel sistem de axe in raport cu care momentul de inertie centrifugal este nul.
Reciproca acestei proprietati nu este adevarata.

(3.19)
respectiv:
(3.20)
Deci cele doua directii pentru care momentele de inertie sunt maxime sau minime sunt
perpendiculare. Daca se inlocuiesc in expresiile (3.17) valorile lui respectiv 2a2 obtinute, rezulta
valorile extreme ale momentelor de inertie axiale:

(3.21)
Aceste valori se numesc momente de inertie principale, iar axele corespunzatoare
(perpendiculare intre ele) se numesc axe de inertie principale. Daca se insumeaza momentele
de inertie principale (3.21), rezulta:
(3.22)
Deci suma momentelor de inertie axiale fata de orice pereche de axe rectangulare ce tree
printr-un punct dat, este un invariat.

3.5. Cercul momentelor de inertie

Relatiile (3.17) pentru calculul momentelor de inertie in raport cu un sistem de axe rotit
cu unghiul  se mai pot scrie sub forma:

(3.23)
Ridicand la patrat expresiile (3.23) şi insumand membru cu membru rezulta:

(3.24)
Expresia obtinuta reprezinta ecuatia unui cere
intr-un sistem de axe in care pe abscisa se
masoara momentele de inertie axiale, iar pe
ordonata momentele de inertie centrifiigale
(fig.3.5) avand centrul in punctul C de
coordonate:

şi raza:

3.6. Caracteristici geometrice ale unor sectiuni plane simple

Se considera urmatoarele sectiuni simple:
▪ sectiune plana simpla in forma de dreptunghi, cu laturile b şi h raportata la sistemul
 central de axe Oyz (fig.3.6). Un element de arie, al acestui dreptunghi, se obtine ca o
faşie ingusta, de lungime b si inaltime dz, situata la distanta z de axa Oy: dA=bdz.
Momentul de inertie axial al sectiunii dreptunghiulare, in raport cu axa Oy, se poate scrie:

(3.25)
Daca se procedeaza in mod similar pentru calculul momentul de inertie axial in raport cu
axa Oz (elementul de arie se ia paralel cu axa Oz, dA=hdy) se obtine:

(3.26)
Momentul de inertie polar, in raport cu punctul O, se calculeaza cu relatia:

(3.27)
unde A=bh este aria sectiunii dreptunghiulare.
Din cauza simetriei, fata de axele Oy şi Oz, momentul de inertie centrifugal este nul:
(3.28)
Razele de inertie, se calculeaza cu relatiile:

(3.29)

(3.30)
Modulele de rezistenta in acest caz, se calculeaza cu relatiile:

(3.31)

▪ sectiune simpla circulara pentru care elementul de arie se considera un inel de raza r si
latime dr (fig. 3.7): (3.32)
Momentul de inertie polar se scrie:
 (3.33)
Din cauza simetriei exista relatia:
(3.34)
de unde rezulta momentele de inertie axiale:

(3.35)
Tot datorita simetriei, momentul de inertie centrifugal este nul: Iyz = 0. Razele de inertie
pentru sectiunea circulara sunt:

(3.36) (3.37)
Modulele de rezistenta pentru sectiunea circulara sunt:

(3.38) (3.39)
▪ sectiune simpla sub forma de triunghi oarecare raportata la un sistem de axe Oyz
(axa Oy coincide cu baya triunghiului, ca
in fig. 3.8). Baza triunghiului este b,
inaltimea h, iar elementul de arie dA este o
fasie ingusta cu baza variabila b' si
inaltimea dz, paralela cu axa Oy si situata
la distanta z fata de axa Oy.
Pe baza asemanarii triunghiurilor avand
bazele b si b' se poate scrie relatia:

de unde rezultă:

(3.40)
In acest caz suprafata elementului de arie
se scrie:

(3.41)

Aplicand formula (3.4) se poate calcula momentul de inertie al sectiunii triunghiulare fata
de axa Oy (care coincide cu baza triunghiului):
 (3.42)
Daca dorim sa determinam caracteristicile geometrice in raport cu un sistem de axe
central, se aplica in mod corespunzator formulele lui Steiner (3.14) pentru translatia
axelor de coordonate:

(3.42)
Raza de inertie este:

(3.43)
Modulul de rezistenta este

(3.44)

3.7. Caracteristici geometrice pentru sectiuni plane compuse

Pentru calculul caracteristicilor geometrice ale sectiunilor plane compuse se descompun

acestea in suprafete simple (ale caror caracteristici se pot calcula u§or), apoi se insumeaza tinand
seama de formulele pentru translatiile sau rotatiile axelor de coordonate locale fata de sitemul de
axe central. Daca sectiunea plana compusa prezinta goluri, termenii corespunzatori apar in
formule cu semnul minus (sau se scad).
Pentru exemplificare, se considera o sectiune
plana compusa, in forma de L, pentru care se
cere sa se determine:
▪ pozitia centrului de greutate,
▪ momentele de inertie si modulele de
rezistenta fata de cele doua axe centrale CyC
si CzC (fig.3.9).
▪ razele de inertie corespunzatoare;
▪ modulele de rezistenta.

Pentru rezolvarea problemei, se

descompune sectiunea in doua
dreptunghiuri, notate cu 1 şi 2, avand
centrele de greutate notate in figura. cu Ci
si respectiv C2. In notarea momentelor de
inertie, indicele superior se refera la
numarul dreptunghiului sectiunii compuse,
iar indicele inferior la axa in raport cu care se calculeaza acestea. Cu dyy au fost notate
distantele dintre axe, iar cu A ariile dreptunghiurilor corespunzatoare.
▪ Calculul momentului de inertie al sectiunii fata de axa Oy :
Momentul de inertie al dreptunghiului 1, fata de axa centrala corespunzatoare acestuia C1y1 este

(3.45)
Momentul de inertie al aceluiaşi dreptunghi, fata de axa Oy, se determina utilizand formula lui
Steiner pentru translatia axelor:

(3.46)
Pentru dreptunghiul 2 se procedeaza similar si se obtine momentul de inertie fata de axa centrala
corespunzatoare acestuia C2y2:

(3.47)
respectiv momentul de inertie fata de axa Oy:

(3.48)
Momentul de inertie al intregii sectiuni fata de Oy se obtine prin insumarea valorilor obtinute
pentru momentele de inertie ale dreptunghiurilor:

(3.49)
Raza de inertie a sectiunii compuse in raport cu axa Oy este:

(3.50)
Modulul de rezistenta fata, de aceeaşi axa. se calculeaza astfel:

(3.51)
▪ In mod similar se calculeaza momentul de inertie al sectiunii fata de axa Oz :
Momentul de inertie al dreptunghiului 1, fata de axa centrala C1z1 este:

(3.52)
Momentul de inertie al aceluiaşi dreptunghi fata de axa Oz, utilizand formula lui Steiner pentru
translatia axelor este:

(3.53)
Se procedează similar pentru dreptunghiul 2 si se obtine momentul sau de inertie fata de axa
centrala C2z2:

(3.54)
respectiv momentul de inertie fata de axa Oz:

(3.55)
Momentul de inertie al intregii sectiuni fata de Oz se obtine prin insumarea valorilor obtinute
pentru cele doua dreptunghiuri:

(3.57)
Raza de inertie a sectiunii compuse in raport cu axa Oz este:

(3.58)
Modulul de rezistenta fata de aceeaşi axa este:

(3.59)
Momentul de inertie centrifugal al sectiunii fata de axele Oy şi Oz.
Momentul de inertie centrifugal al dreptunghiului 1, fata de axele centrale C1y1 si C1z1 este nul
deoarece ambele sunt axe de simetrie. Momentul de inertie centrifugal al aceluiasi dreptunghi
fata de axele Oy si Oz, utilizand formula lui Steiner pentru translatia axelor (3.14) este:

(3.60)
Se procedeaza similar pentru dreptunghiul 2 şi se obtine momentul sau de inertie centrifugal fata
de axele Oy si Oz:

(3.61)
Momentul de inertie centrifugal al intregii sectiuni se obtine prin insumarea valorilor obtinute
pentru cele doua dreptunghiuri:

(3.62)
In rezolvarea unor probleme de Rezistenta materialelor intervin insa caracteristicile geometrice
fafd de axele centrale şi principale ale secţiunii. Pentru determinarea lor in cazul unor sectiuni
compuse, se aplica relatiile lui Steiner pentru translatia axelor, dupa ce in prealabil s-au
determinat caracteristicile geometrice fata de doua axe oarecare (Oy si Oz) si pozitia centrului de
greutate al sectiunii. Dupa determinarea acestor caracteristici se pot determina: momentele de
inertie principale (maxim şi minim in raport cu directiile principale), modulul de rezistenta §i
razele de inertie corespunzatoare. Pentru figura compusa considerată (fig. 3.9) vom calcula:
▪ Pozitia centrului de greutate al sectiunii (fig. 3.9):

(3.63)
▪ Momentele de inertie al intregii sectiuni fata de axele Cz si Cy utilizand formula lui
Steiner (3.14) pentru translatia axelor:

(3.64)
▪ Razele de inertie ale sectiunii compuse in raport cu axele Cz şi Cy:

(3.65)
▪ Modulele de rezistenta fata de aceleasi axe:

(3.66)
▪ Momentul de inertie centrifugal al intregii sectiuni fata de axele Cz şi Cy utilizand
formula lui Steiner (3.14) pentru translatia axelor:

(3.67)
▪ Poziţia axelor principale cu ajutorul relaţiei (3.19):

(3.68)
▪ Momentele de inertie principale fata de noile axe Czm si Cym rotite cu ungiul (1 se
determina utilizand formula (3.21):

(3.69)
▪ Razele de inertie ale sectiunii compuse in raport cu axele Czm si Cym:

(3.70)
▪ Modulul de rezistenta fata de axa Cym (fig. 3.10):

(3.71)
▪ Modulul de rezistenta fata de axa Czm (fig. 3.10):

(3.72)
 4.
ÎNCOVOIEREA BARELOR

4.1. Definiţii
O bara dreapta este supusa la incovoiere daca intr-o sectiune oarecare actioneaza eforturi
incovoietoare Miy, Miz. Daca fortele care actioneaza sunt situate intr-un plan de simetrie ce
contine axa barei, spunem ca bara este supusa la incovoiere plana simpla daca in sectiunea ei
apar si eforturi taietoare, respectiv incovoiere pura, daca in sectiunea ei apar numai eforturi
incovoietoare (eforturi taietoare sunt nule).
Daca planul de actiune al fortelor exterioare este diferit de planele de simetrie ale barei,
sau daca bara nu are nici un plan de simetrie, spunem ca avem incovoiere oblica. Daca fortele
care actioneaza asupra barei nu sunt situate intr-un singur plan, dar intersecteaza axa
longitudinala a barei spunem ca bara este supusa la incovoiere strdmba. Daca fortele care
actioneaza asupra barei nu intersecteaza axa longitudinala a barei, spunem ca bara este supusa la
incovoiere cu rasucire.

4.2. Tensiunea la incovoiere pura. Formula lui Navier

Se considera o bara dreapta supusa la incovoiere pura şi un element din aceasta bara de
lungime dx aflat la distanta x de capatul ei (fig. 4.1).
Se fac urmatoarele notatii:
▪ MN o fibra situata la distanta z fata
de axa neutra CC’;
▪ dφ rotirea relativa a celor 2 supra-
fete ale sectiunii elementului dx;
▪ ρ raza de curbura a fibrei medii
deformate: dx = ρ.dφ, intrucat fibra
dx nu isi modifica lungimea.
Se foloseşte ipoteza lui Bernoulli
pentru suprafetele sectiunii (4.1)
Fibra medie deformata poate fi
considerata o curba rectificabila
z=f(x) (functie derivabila de doua ori)
pentru care se poate scrie raza de
curbura cu ajutorul relatiei cunoscute
din geometria diferentiala (4.2)

(4.1)

(4.2)
Folosind ipoteza deformatiilor mici se poate neglija z' in raport cu 1 şi relatia (4.2) se mai scrie:
2
 (4.3)
Folosind legea lui Hooke (care exprima relatia liniara intre tensiunile σ si deformatia
specifica ε a fibrei MN determinate cu relatia 4.1) tensiunea normala la incovoierea pura se scrie:

(4.4)

unde este rotirea specifica a sectiunii barei supusa la incovoiere.

Conform celor stabilite la capitolul I eforturile sectionale sunt rezultatul reduceri fortelor
interioare elementare in centrul de greutate al sectiunii. In cazul barei drepte supusa a incovoiere
pura, in sectiune apar numai tensiuni normale a care produc forte elementare normale la sectiune
dF= σ dA. Putem deci scrie relatiile de echivalenta:

(4.5)

Din prima relatie (4.5) rezulta: , adica axa Oy

trece prin centrul de greutate al sectiunii C. Din a doua relatie (4.5) rezulta:

(4.6)
Temenul de la numitor EIy se numeste rigiditatea la incovoiere a barei supusa la incovoiere.
Inlocuind relatia (4.6) in (4.4) se obtine formula lui Navier:

(4.7)
Aceasta formula arata ca tensiunea la
incovoierea pura intr-un punct al secţiunii
este direct proportionald cu momentul
incovoietor din sectiune si cu distanta z pâna
la axa neutră. Este evident faptul ca pentru
punctele situate pe axa Cy tensiunile sunt
nule (o=0) de aceea axa Cy se mai numeste
axa neutra. Tensiunea maxima (in valoare
absoluta) se obtine pentru punctele situate la
distanta cea mai mare de axa neutra:

(4.8)
unde Wy este modul de rezistenta la incovoiere in raport cu axa Oy (fig.4.2). Semnul lui σmax
depinde de semnele marimilor Miz şi zmax.

4.3. Calcule de rezistenta al barelor supuse la incovoiere

a. Calcule de verificare
Se considera o bara dreapta incarcata cu un sistem de forte, pentru care se cunosc:
valoarea fortelor şi modul de amplasare, legaturile şi dimensiunile barei, forma şi dimensiunile
sectiunii şi materialul din care este executata. Pentru verificarea la incovoiere a barei se parcurg
urmatoarele etape:
1. se determina reactiunile şi se traseaza diagrama eforturilor incovoietoare;
2. se determina sectiunile periculoase ale barei §i valoarea momentului incovoietor maxim (in
modul) ;
3. se determina modulul de rezistenta al sectiunii (sectiunilor) barei;
4. se calculeaza tensiunea σmax pentru sectiunea periculoasa şi se compara cu tensiunea
admisibila a materialului: trebuie indeplinita conditia: σmax < σa
Rezistenta admisibila se determina in functie de tensiunea de curgere σc (pentru materiale
ductile) respectiv in functie de rezistenta de rupere σr (pentru materiale fragile) şi coeficientul de
siguranta. corespunzator:

(4.9)
b) Calcule de dimensionare
Se considera o bara dreapta incarcata cu un sistem de forte, pentru care se cunosc:
valoarea fortelor şi modul de amplasare, legaturile şi dimensiunile barei, forma sectiunii şi
materialul din care este executata bara. Pentru dimensionarea barei supusa la incovoiere se
parcurg urmatoarele etape:
1. se determina reactiunile §i se traseaza diagrama eforturilor incovoietoare;
2. se determina sectiunile periculoase ale barei şi valoarea momentului incovoietor maxim (in
modul);
3. se determina modulul de rezistenta al barei Wy in functie de parametrul s al sectiunii:

(4.10)
4. se calculeaza parametrul s al sectiunii din conditia:

(4.11)
c) Calculul sarcinii capabile
Se consideră o bară dreaptă incărcată cu un sistem de forte, pentru care se cunosc
următoarele elemente: directia fortelor si modul de amplasare, legăturile si dimensiunile barei,
forma si dimensiunile sectiunii barei şi materialul din care este executată bara. Pentru calculul
sarcinii capabile se parcurg etapele:
1. Se determină reactiunile şi se trasează diagrama eforturilor incovoietoare.
2. Se determină sectiunile periculoase ale barei si valoarea momentului incovoietor maxim (in
modul) in functie de sarcina parametrică P.
3. Se determină modulul de rezistentS al sectiunii barei Wy;
4. Se calculează sarcina capabil Pcap din conditia:

(4.12)

4.4. Tensiuni tangentiale la incovoierea simpla. Formula lui Juravski.

Se consideră o bară dreaptă supusă la incovoiere simplă (intr-o sectiune a ei exista atat
eforturi Miy cat şi Tz) §i un element din aceasta bara de lungime dx aflat la distanta x de capatul
barei fig. 4.3.
Fie AB o linie de lungime b paralela cu axa neutra Cy situata la distanta z fata de aceasta. Pe
suprafata elementara dA aflata in vecinatatea liniei AB actioneaza atat tensiunile normale O"
datorate efortului incovoietor Miy (care se calculeaza cu ajutorul formulei lui Navier) cat si
tensiuni tangentiale T datorate eforturilor taietoare Tz.
Teorema dualitatii tensiunilor
tangentiale stabileste ca tensiunile
tangentiale situate in doua plane
perpendiculare si care sunt
perpendiculare pe muchia comună
(linia de intersecţie a celor doua,
plane) sunt egale si opuse:
(4.13)
Deci tensiunile tangentiale (τZX care
actioneaza asupra elementului de
arie dA situat pe fata sectiunii
transversale ABED sunt egale cu
tensiunile tangentiale (τXZ care
actioneaza asupra elementului da
arie dA situat in sectiunea
longitudinală ABB'A’ (fig. 4.3).
Eforturile sectionale se obtin prin
reducerea fortelor interioare
elementare in centrul de greutate al
sectiunii. In cazul de fata asupra
elementului de arie din sectiunea
transversala actioneaza:

> forta elementara normala:

> forta elementara tangentiala: .
Pentru eforturile din sectiunea barei sunt valabile relatiile de echivalenta:

(4.14)
Vom scrie in continuare ecuatia de echilibru pentru fortele care actioneaza asupra
elementului de bara situat sub planul longitudinal ABB'A':

(4.15)
Tinand seama de relatia pentru momentul static al sectiunii aflata sub linia AB fata de axa

neutra Cy: şi de relatia diferentiala dintre eforturile Tz si Miy:

(4.16)
din ultima relatie rezulta formula lui Juravski:
 (4.17)
Este evident faptul ca eforturile tangentiale τZX pe linia DE sunt nule (deoarece momentul
static al sectiunii aflata sub linia DE fata de axa Cy este nul) ceea ce arata ca tensiunile
tangentiale din vecinatatea conturului sunt nule. De fapt tensiunile tangentiale in vecinatatea
conturului sunt paralele cu acesta. Tensiunea tangentiala maxima se obtine pentru valorile S*max
şi bmin.
 4.5. Lunecarea longitudinala a barelor cu sectiune compusa supuse la
incovoiere simpla
Se considera o bara dreapta supusa la incovoiere simpla avand sectiunea compusa din
doua dreptunghiuri independente intre ele (fig. 4.7) sau sudate intre ele (fig. 4.8).

Pentru sectiunea compusa din doua bucati independente intre ele momentul de inertie si
modulele de rezistenta se determina ca suma a momentelor de inertie / modulelor de rezistenta
pentru fiecare din cele doua parti, astfel:

(4.31)
Pentru sectiunea compusa din doua bucati sudate (fig. 4.8) momentul de inertie se
determina la fel ca in cazul in care sectiunea ar fi dintr-o singura bucata (vezi exemplul 3):

(4.32)
Să consideram cel mai simplu exemplu de incovoiere simpla: cazul unei bare de lungime L aflata
pe doua reazeme rigide la capetele ei, incarcata cu o forta concentrata. P la mijlocul distantei
intre reazeme (fig. 4.9).
 Pentru sectiunea compusa din doua bucati independente in urma incarcarii cele doua bare
se deplaseaza una in raport cu cealalta, sau aluneca longitudinal una in raport cu cealalta (fig.
4.9.a). Prin sudarea celor doua bucati (fig. 4.9.b) este impiedicata lunecarea longitudinală si
cordonul de sudura este supus la forfecare, jumatate intr-un sens, cealalta jumatate in celalalt
sens. Pentru a determina forta de forfecare preluata de cordoanele de sudura (pentru jumatate
din bara de lungime L/2 si latimea in dreptul cordonului a) se foloseste relatia:

(4.33)
Verificarea cordonului de sudura (avand latimea g ca in fig. 4.9.c) se face astfel:

(4.34)
unde τaf este rezistenta admisibila la forfecare a cordonului de sudura.
Daca in locul cordonului de sudura sunt prevazute doua bolturi cilindrice de diametru d (fig.
4.9.b) (aproape de capete) arunci relatia pentru verificarea acestor elemente de rigidizare este :

(4.35)

4.6. Deformatiile barelor supuse la incovoiere. Ecuatia diferentiala a

fibrei medii deformate.
Se considera o bara dreapta de lungime L supusa. la incovoiere simpla avand rigiditatea la
incovoiere EIy constanta pe lungimea sa. La paragraful 4.2 s-a aratat că fibra medie
 deformata (sau linia elastica a barei) este caracterizata de ecuatia diferentiala:

(4.36)

Intrucat pentru sistemul de axe ales Oxz un moment incovoietor pozitiv aplicat la capetele
barei produce totdeauna sageti w(x) pozitive rezulta ca. derivata a doua. este negativa w"(x)<0,
de aceea este necesar ca in relatia (4.36) sa se introduca semnul minus, adica ecuatia diferentiala
a rotirilor specifice şi a fibrei medii deformate se scrie:

(4.37)
Daca se integreaza ecuatia diferentiala (4.37) se obtine rotirea sectiunii aflate la distanta x de
caparul barei. Aceste rezultate se pot obtine prin metode analitice sau metode grafo-analitice asa
cum rezulta din cele prezentate in continuare.

a. Metoda functiei de incarcare sau a functiei de forţă

Aceasta este o metoda analitica, care utilizeaza aşa numita. functie de incarcare sau
functie de forta. Integrand ecuatia diferentiala (4.37) se obtine rotirea sectiunii aflate la distanta x
de capatul barei:

(4.38)
unde: φ0 este rotirea sectiunii aflate la capatul din stanga al barei (originea barei),

(4.39)
reprezinta derivata functiei Φ(x), numită functie de incarcare sau de forta.
Daca se integreaza inca o data ecuatia diferentiala (4.38) şi se tine seama de relatia (4.39)
se obtine sageata (deplasarea dupa Oz) sectiunii aflate la distanta x de capatul barei:

(4.40)
unde s-a notat cu w0 deplasarea sectiunii din capatul din stanga al barei.
Constantele de integrare φo şi w0 se mai numesc parametrii din origine şi se determina
din conditiile la limita ce se impun barei supuse la incovoiere (fie deplasarile impuse in dreptul
reazemelor rigide sau elastice, fie rotirile (p impuse din incastrari sau culisele elastice).
Se considera in continuare o bara dreapta OB de lungime L avand rigiditatea la incovoiere
EIy constanta pe lungimea sa care este supusa la incovoiere simpla datorita actiunii a trei tipuri
de sarcini exterioare (care pot fi atat forte direct aplicate cat şi forte de legatura): un moment
incovoietor N la distanta a, o forta concentrata P la distanta b şi o sarcina distribuita q la
distanţele c şi d ca in fig. 4.11.
 Functia de incarcare Φ(x), se determina cu ajutorul urmatoarei relatii generate:

(4.41)
iar derivata functiei de încarcare se determina astfel:

(4.42)
Parantezele din relatiile de mai sus practic anuleaza efectul sarcinilor la stanga punctului
sau inceputului intervalului lor de actiune:

(4.43)
Tinand seama de relatiile (4.41), (4.42) si (4.43) se obtine o regula mult mai simpla pentru
calculul acestor functii intr-un punct k al barei este data in fig. 4.12.
b. Metoda lui Mohr
Daca se integreaza ecuatia diferentiala (4.37) pe intervalul (0, x) se obtine rotirea sectiunii
aflate la distanta x de capatul barei:

sau (4.44)

(4.45)

pentru unghiuri mici tgφ ≈ φ, unde reprezinta aria diagramei momentelor

incovoietoare pe intervalul (0, x) (fig. 4.13). Relatia (4.45) se numeste ecuatia rotirilor si
permite calculul rotirii φ intr-o sectiune oarecare a barei cu conditia sa se cunoasca rotirea φ0
intr-o sectiune considerata ca origine şi aria diagramei de momente incovoietoare ΩOx.

Daca se integreaza inca o data relatia (4.45) se obtine:

(4.46)
Daca se integreaza prin parti integrala din membrul drept se obtine:

(4.47)
unde Sxo reprezinta momentul static al diagramei de momente incovoietoare fata de o axă
paralela cu Oz situata la distanta X de origine. Constanta de integrare se obtine tot din conditiile
la limita (in origine):
(4.48)
Relatia (4.46) devine:
(4.49)
sau

(4.50)
 Relatia (4.50) se numeste ecuatia sagetilor si permite calculul sagetii w intr-o sectiune
oarecare a barei cu conditia sa se cunoasca sageata w0 si rotirea φ0 in sectiunea considerata ca
origine si momentul static al diagramei de momente incovoietoare Sx0.
Metoda de calcul grafo-analitica de mai sus se mai numeşte metoda lui Mohr.
Aceste relatii sunt valabile pentru orice tronson al barei, astfel incat se pot calcula din
aproape in aproape rotirile şi sagetile pentru capetele fiecare tronson.
Aplicarea formulelor (4.45) şi (4.50) pentru calculul rotirilor şi sagetilor se face prin
suprapunerea efectelor sarcinilor care actioneaza pe tronsonul respectiv: pentru cele trei tipuri de
sarcini ale caror diagrame M(x) au forma din tabelul 4.1 formulele de calcul ale ariei şi
momentului static al diagramelor de momente incovoietoare sunt date in tabel:
Tabelul 4.1
 1.
GRINZI CONTINUE

Grinzile continue sunt sisteme static nedeterminate de tipul barelor drepte situate pe mai
multe reazeme, libere la capete sau incastrate, cu sau fara console, ca in fig. 5.1. Reazemele pot
fi situate la acelaşi nivel, sau pot fi denivelate. Reazemele se considers punctuale şi rigide.

In cazul unei grinzi continue plane situata pe n reazeme avem n+1 necunoscute: H1, V1,
V2,... Vn şi se pot scrie din Mecanica 3 ecuatii de echilibru:

Aceasta este un sistem static nedeterminat avand gradul de nedeterminare: GN = n-2

In cazul barelor incastrate la un capat §i situate pe n reazeme acestea se pot echivala cu o
grinda continua pe n+2 reazeme (cu bo = 0 , fig. 5.2) care introduce n+3 necunoscute, deci este
un sistem static nedeterminat avand: GN = n.

Pentru rezolvarea unor astfel de sisteme se pot folosi metode grafo-anlitice sau analitice
dupa cum urmeaza.
 a. Ecuatia celor trei momente (ecuatia lui Clapeyron)
Daca se sectioneaza bara in dreptul reazemului n, se pot pune in evidenta doua tipuri de
reactiuni necunoscute (se face abstractie de reactiunile orizontale H fig. 5.3):
> Momentul incovoietor Mn care este acelaşi pentru cele doua tronsoane care concura in
reazemul n;
> Reactiunile Vns şi Vnd diferite pentru cele doua tronsoane din reazemul n.

Daca se considera cazul general in care cele trei reazeme consecutive sunt şi denivelate cu
valorile wn-1, wn, wn+1, iar momentele de inertie difera pe cele doua tronsoane In şi In+i, se scrie
ecuatia sagetilor conform metodei lui Mohr pentru fiecare din cele doua tronsoane alegand
urmatoarele sensuri de deplasare:
▪ pentru primul tronson de la n la n-1:

(5.1)
▪ pentru al doilea tronson de la n la n+1:

(5.2)
Daca se tine seama ca rotirile in dreptul reazemului n sunt egale şi opuse ca semn:
(5.3)
se obtine:

(5.4)
Se exprima momentele statice Sn-1, Sn+1, ale diagramelor de momente static nedeterminate
datorate momentelor Mn-1, Mn, Mn+1 şi ale diagramelor de momente datorate sarcinilor exterioare
astfel (vezi fig. 5.4):

(5.5)
Relatia (5.4) devine:

(5.6)
Aceasta se numeşte ecuatia celor trei momente sau ecuatia lui Clapeyron. Pentru cazul particular
in care bara are aceea§i rigiditatela incovoiere El s. i nu exista denivelari ale reazemelor (wn-1 =
wn = wn+1 = 0) relatia (5.6) devine:
 (5.7)
Ultima paranteză reprezinta suma reactiunilor din reazemul n pentru barele reciproce
corespunzatoare celor doua tronsoane de lungimi bn şi bn+1.
Reactiunile din reazemul n se determina prin suprapunerea efectului celor doua seturi de
reactiuni corespunzatoare fiecarui tronson:

(5.8)
unde:
▪ Vns şi Vnd sunt reactiunile din reazemul n ale sarcinilor exterioare corespunzatoare celor
două tronsoane de lungimi bn şi bn+1.

▪ (5.9)
sunt reactiunile suplimentare datorate celor trei momente Mn-1, Mn, Mn+1 pentru cele
doua tronsoane din reazemul n;
In cazul unei grinzi continue cu incastrare in capat (fig. 5.1.b) se inlocuieşte aceasta
încastrare cu două reazeme situate la distanta bo = 0. Ecuatia celor trei momente pentru
reazemele 0-1-2 se scrie in acest caz:

(5.10)

b. Metoda functiei de incarcare

Este o metoda analitica ce elimina constructiile grafice ale metodei Clapeyron permitand
determinarea directa a reactiunilor din legaturile grinzii cu mediul fix. Aceasta metoda se
bazeaza pe scrierea ecuatiilor de deformatii cu ajutorul functiei de incarcare, prezentata in
capitolul de incovoiere a barelor drepte:

(5.11)
Aceste ecuatii de deformatii se refera fie la valoarea sagetii in dreptul reazemelor, fie la
valoarea rotirii sectiunii in incastrare.
Ecuatia de deformatii legate de deplasari se mai poate scrie cu ajutorul ecuatiei celor trei
săgeţi care se obtine astfel:
▪ se scriu sagetile corespunzatoare celor trei puncte i, j, k aflate la distantele xi, xj respectiv
xk de capatul barei (fig. 5.5):

(5.12)

▪ se amplifica fiecare din cele trei ecuatii cu expresiile din dreapta şi se aduna membru cu
membru, iar dupa reducerea termenilor asemenea se obtine ecuatia celor trei săgeţi:

(5.13)
unde Φi, Φj, Φk, sunt functiile de incarcare calculate in punctele i, j şi k corespunzatoare
sectiunilor aflate la distantele xi, xj respectiv xk de capatul barei.
 5.1. Grinda continua pe trei reazeme rigide punctuale situate la acelaşi
nivel cu axa barei (3R)
Modelul matematic folosit este prezentat in figura generală 5.6 unde bara este supusa la
inconvoiere simpla prin actiunea unor sarcini exterioare cunocute ca module, directii şi pozitie,
şi a forţelor de legătură cunocute directii şi pozitie, astfel:
▪ doua forte concentrate P1, P2 actionand normal pe axa barei in planul principal,
▪ doua sarcini uniform distribute q1, q2 , normale la axa barei in planul principal,
▪ doua cupluri concentrate N1, N2 dirijate dupa Oy,cunoscute ca sens şi module.
▪ fortele de legătură (reactiunile) V1, V2, V3 in cele trei reazeme punctuale rigide
(cunoscute ca directie si pozitie, dar necunoscute ca module).

Pentru determinarea celor 3 reactiuni necunoscute se utilizeaza două ecuatii din Mecanica
şi o ecuatie de deformatii din Rezistenta materialelor:
(5.14)
(5.15)
Ecuatia celor 3 sageti se scrie pentru reazemele 1-2-3 astfel:

(5.16)
Daca se inlocuiesc in ecuatia (5.16) valorile sagetilor in reazemele punctuale rigide (w1 =
w2 = w3 = 0) şi valorile pentru functiile de incarcare corespunzatoare:
 (5.17)
(unde cu Φ1s, Φ2s, Φ3s, am notat functiile de incarcare corespunzatoare sarcinilor exterioare
cunoscute), atunci ecuatia (5.16) devine:

(5.18)
Notand cu A2s expresia:
(5.19)
atunci ecuatia (18) devine:

(5.20)

Daca se multiplica ecuatia (5.15) cu şi se aduna cu ecuatia (5.20) membru cu

membru, se elimina V1 si rezulta:

(5.21)
Efectuand calculele din paranteza rezulta reactiunea V1:

(5.22)
Din ecuatia (5.15) se obtine reactiunea V2:

(5.23)
Din ecuatia (5.14) rezulta reactiunea V3:

(5.24)

5.2. Grinda continua pe patru reazeme rigide punctuale situale la acelasi

nivel cu axa barei (4R)
Modelul matematic folosit este prezentat in fig. 5.7. Asupra barei actioneaza. un sistem
de sarcini dupa cum urmeaza:
▪ doua fortele concentrate P1, P2, actionand normal pe axa barei in planul principal,
la distantele d1 şi d2 de capatul barei;
▪ doua sarcini uniform distribute q1, q2 cunocute ca module, directii si pozitii pe
bara, actionand normal pe axa barei in planul principal
▪ doua momente concentrate dupa axa Oy: N1, N2 cunoscute ca sens şi module.
▪ cele patru reactiuni din reazemele simple punctuale rigide cu care bara este legata
de mediul fix, sub forma fortelor concentrate V1, V2, V3, V4, cunoscute ca directii si
pozitie pe bara, dar necunoscute ca module.
 Pentru determinarea reactiunilor se calculeaza mai intai functiile de incarcare ale
sarcinilor exterioare Φ1s, Φ2s, Φ3s, Φ4s, suma tuturor fortelor exterioare cu sensul plus indicat
, suma momentelor tuturor sarcinilor exterioare fata de reazemul 4 cu sensul plus
trigonometric (sensul axei Oy): .
Pentru determinarea celor patru reactiuni se folosesc doua ecuatii de echilibru din
Mecanica şi doua ecuatii de deformatii, dupa cum urmeaza :
(5.25)
(5.26)
Celelalte doua ecuatii se scriu aplicand ecuaţia celor trei săgeţi pentru cele doua triplete
de reazeme: 1-2-3 şi 2-3-4:
(5.27)
(5.27)
unde daca se inlocuiesc valorile sagetilor in rezemele punctuale rigide (toate sunt nule) şi
valorile pentru functiile de incarcare din reazeme :

(5.29)
ecuatiile (5.27) si (5.28) devin:
 (5.30)(5.31)
Daca se noteaza in ecuatiile (5.19) şi (5.20)

(5.32)
atunci ecuatiile (5.30) si (5.31) se scriu astfel:

(5.33)(5.34)

Daca se multiplică ecuatia (5.26) cu şi se aduna cu ecuatia (5.34) multiplicată cu

, eliminam pe V3 şi rezultă:

(5.35)

Daca se multiplica ecuatia (5.33) cu şi se aduna cu ecuatia (5.35), eliminam pe

V2 şi rezulta reactiunea V1.

(5.36)
Inlocuind pe V1 in relatia (5.22) vom obtine reactiunea V2:

(5.37)
 Înlocuind V1 si V2 in relatia (5.26) obtinem reactiunea V3:

(5.38)
Înlocuind in relatia (5.25) pe V1, V2 si V3 obtinem:
(5.39)

5.3. Grinda continua incastrata la un capat §i situata pe un reazem punctual la

acelasi nivel cu axa barei (I+R)

Modelul matematic folosit este prezentat in fig. 5.8: o bara dreapta de sectiune constanta
pe lungimea sa, incastrata la un capat si situata pe un reazem punctual la acelaşi nivel cu
incastrarea care este supusa la inconvoiere simpla prin actiunea unor sarcini cunocute ca module,
directii si pozitii pe bara, astfel:
• doua fortele concentrate P1, P2, actionand normal pe axa barei in planul principal, la
distantele d1 şi d2 de capatul barei;
• doua sarcini uniform distribute q1, q2 cunocute ca module, directii si pozitii pe bara,
actionand normal pe axa barei in planul principal
• doua momente concentrate dupa axa Oy: N1, N2 cunoscute ca sens şi module.
• trei reactiuni din incastrare si reazemul punctual rigid cu care bara este legata de mediul fix,
sub forma fortelor V0, V1 si a momentului din incastrare M0, cunoscute ca directii si pozitie pe
bara, dar necunoscute ca module.

Pentru determinarea celor trei reactiuni (Mo, Vo, V1) se folosesc doua ecuatii de echilibru
din Mecanica si o ecuatie de deformatii:
(5.40)
(5.41)

(5.42)
Din relatia (5.41) rezulta Mo:
 (5.43)
Inlocuind pe Mo in relatia (5.42) rezulta:

sau

(5.44)
De unde rezulta reactiunea Vo:

(5.45)
Inlocuind pe Vo in ecuatia (5.42) rezulta Mo :

(5.46)
Din ecuatia (5.40) se determina reactiunea Vf.

(5.47).