Dreptul la Sanatate

Dreptul la cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală nu presupune în

sine dreptul de a fi sănătos, care statul ar trebuie să-l garanteze. Starea bună de
sănătate e influențată de mulți factori ce sunt uneori în afara controlului Statului.
Acest drept încorporează un spectru larg de factori socio-economici datorită
cărora persoanele pot duce o viață sănătoasă și se extinde asupra alimentației și
nutriției, locuinței, accesului la apă potabilă și sanitație adecvată, condiții de
muncă sigure și sănătoase, mediu înconjurător sănătos.

In dreptul internațional al drepturilor omului, dreptul la sănătate este denumit

dreptul la cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală și este definit de
următoarele tratate internaționale:
• art. 25 (1) din Declarația Universală;
• art. 12 (1) din Pactul pentru drepturi economice, sociale și culturale;
• art. 5 (e), (iv) din Convenția pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasială;
• art. 11 (1) f), art. 12, 14 din Convenția asupra eliminării tuturor formelor de
discriminare faţă de femei;
• art. 24 din Convenția privind drepturile copilului;
• art. 25 din Convenția cu privire Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.

Un rol important în dezvoltarea de standarde internaționale în domeniul

drepturilor omului, inclusiv pe domeniul dreptului la cel mai înalt standard de
sănătate fizică și mentală îl au Raportorii Speciali în sistemul ONU pentru apărarea
drepturilor omului, care sunt experți independenți în domeniul drepturilor
omului,. Eu sunt deosebit de importanți pentru asigurarea respectării drepturilor
omului în societatea contemporană, fiind responsabili pentru lansarea de anchete
cu privire la respectarea anumitor drepturi ale omului, pe teritoriul unui anumit
stat și dezvoltarea de standarde internaționale în domeniul de expertiză.
 O altă obligație care incumbă statului în ceea ce privește asigurarea dreptului la
cel mai înalt standard de sănătate fizică și mentală se referă la faptul că toate
serviciile de sănătate trebuie să fie disponibile, accesibile, acceptabile şi de bună
calitate.
• Disponibilitatea: cantitate suficientă
• Acceptabilitatea: etică medicală, care ar lua în considerare specificul cultural al
beneficiarului, senzitivitatea la dimensiunea de gen
• Buna calitate, argumentate științific si medical