Realismul este un curent literar ce a aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza

redarea cat mai exacta a realitatii prin intermediul unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a
timpului si spatiului in care se desfasoara actiunea.

Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu personaje numeroase si actiune
complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative si dezvoltand conflicte puternice. Trasaturile
care incadreaza opera „Enigma Otiliei” printre romanele realist-obiective sunt: prezentarea veridica a
evenimentelor, narator omniscient si omniprezent, perspectiva narativa obiectiva , utilizarea
persoanei a treia si integrarea descierilor in structura epica.

Romanul „Enigma Otiliei” de George Calinescu este un roman realist, obiectiv, de faptura balzaciana,
care inglobeaza elemente de modernitate, fiind publicat in anul 1938, la sfarsitul perioadei
interbelice.

Tema romanului este prezentarea unor aspecte ale burgheziei bucurestene de la inceputul secolului
al -xx-lea, ceea ce determina caracterul citadin si social al operei.Romanul prezinta
formarea/maturizarea unui tanar care inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a
relatiilor de familie.

Titlul reprezinta numele personajului eponim al textului. Titlul a fost intitulat pentru prima data sub
numele de „Parintii Otiliei” ilustrand motivul paternitatii si pentru a se accentua o trasatura a eroinei.

Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea fiind relatata la persoana a treia, de un narator
omniscient si omniprezent neimplicat in actiuni.

Creatia epica este ampla, fiind alcatuita din douazeci de capitole si structurata in doua planuri
narative principale : „Istoria complicata a mostenirii” si „Destinul tanarului Felix Sima”.

Simteriza incipit-final se afla in stransa legatura cu o trasatura specifica scrierilor realist-

obiective.Dupa trecerea anilor, Felix revine la locurile strabatute de licean, pe strada Antim, care se
schimbase si isi aminteste nostalgic de cuvintele cu care il intampinase Costache: „Aici nu sta
nimeni”.

Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre cele doua familii inrudite, cea a lui Costache
Giurgiuveanu si cea a surorii lui Costache, Aglae. Aceasatea sugereaza istoria mostenirii si determina
conflicte iar rivalitatea dintre adolescentul Felix si Pascalopol pentru Otilia rezultand un conflict
erotic.

O prima secventa narativa semnificativa este cea a jocului de table din capitolul intai. Aceasta
secventa narativa dezvaluie tipologiile de personaje si prefigureaza conflictele majore ale romanului.
La intrarea in incapere, Felix face cunostinta cu personajele aflate la masa. Face cunostinta cu
Leonida Pascalopol apoi, Felix face cunostinta cu Aglae Tulea si Otilia.

O alta secventa semnificativa ese reprezentata de intoarcerea Otiliei si a lui Pascalopol de la Paris. Cu
toate ca pe timpul sederii la Paris, Otilia a fost barfita de rudele sale din familiea Tulea, aceasta a
tinut sa le ofere cadouri la intoarcerea acasa. Astfel da dovada de buna crestere.

Otilia, personajul principal si eponim al romanului, este individualizata prin caracterizare directa
facuta de narator, de celelalte personaje si autocaracterizare, dar si prin caracterizare indirecta, ce
reiese din fapte, comportament, vorbe si relatia cu celelalte personaje.
Otilia este caracterizata in mod direct de catre narator. Aceasta spunea despre ea ca avea „fata
maslinie, nasul turtit si ochii albastrii”. Ea era o pustoaica de „optsprezece-nousprezece ani” care nu
stia ce doreste de la viata. Din prisma atributelor sale fizice, ea putea ademeni orice barbat dorea.

Din fapte, gesturi, limbaj, comportament ni se contureaza in mod indirect personalitatea acestui
personaj. Ii placea sa se detaseze de viata, avea aspiratii mari : „Imi vine uneori sa alerg, sa zbor”, „Ah
cea mult mi-ar placea sa am trasura.” Nu era o persoana hotarata. Acest lucru este confirmat in mod
repetat: „Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera”. Din caracterizarea proprie, ne putem da seama
ca ea dorea sa fie iubita:” Oricat de independeta as fi, simt nevoia uneo ocrotiri.” Eu sunt o zapacita,
nu stiu ce vreau[...]”

In concluzie Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist de tip balzacian prin prezenta
tuturor caracteristicilor.