Tratat de

medicină legală
odontostomatologică
 Tratat de
medicină legală
odontostomatologică

Coordonator:

SORIN HOSTIUC
Autori:

Daniela-Violeta Teodoru-Răghină
Oana Isailă
Octavian Buda
Mihnea Costescu
Redactare: Dr. Cristina Irimia, Dr. Maria Dragotă
Tehnoredactare: Liviu Stoica
Design copertă: Oana Bădică

TRATAT DE MEDICINĂ LEGALĂ ODONTOSTOMATOLOGICĂ

Sorin Hostiuc, Daniela-Violeta Teodoru-Răghină, Oana Isailă,
Octavian Buda, Mihnea Costescu
Copyright © 2020 Editura ALL
Toate drepturile rezervate.
• Octavian Buda, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București, Facultatea de Medicină,
Disciplina de Istoria Medicinei – Capitolul 1.3
• Mihnea Costescu, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București, Facultatea de Medicină,
Disciplina de Farmacologie – Capitolul 19
• Sorin Hostiuc, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București, Facultatea de Medicină Dentară,
Disciplina de Medicină Legală și Bioetică – Capitolele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 18, 19, 20, 21, 22
• Oana Isailă, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București, Facultatea de Medicină Dentară,
Disciplina de Medicină Legală și Bioetică – Capitolul 15
• Daniela Răghină-Teodoru, Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, Departamentul de Medicină
Legală Clinică – Capitolele 16, 17

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Tratat de medicină legală odontostomatologică / Sorin Hostiuc, Daniela-
Violeta Teodoru-Răghină, Oana Isailă, .... - Bucureşti : Editura ALL, 2020
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-587-559-3

I. Hostiuc, Sorin
II. Teodoru-Răghină, Daniela-Violeta
III. Isailă, Oana

340.6
616

Grupul Editorial ALL :

Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,
sector 6, cod 060512 – București
Tel. : 021 402 26 00
Fax : 021 402 26 10
www.all.ro

Editura ALL face parte din Grupul Editorial ALL.

/editura.all
allcafe.ro
 CUPRINS
PARTEA I
Noțiuni generale de medicină legală
Capitolul 1. Introducere, definiții, clarificări
conceptuale ............................................................... 3
1.1. Importanța medicinei legale ................... 6
1.2. Organizarea teritorială ............................ 7
1.3. Scurt istoric al medicinei legale
odontostomatologice .................................. 7
Capitolul 2. Tanatologie medico-legală................. 11
2.1. Moartea. Definiție și etape ................... 11
2.2. Sindroamele tanatogeneratoare ............ 14
2.3. Modul de deces .................................... 14
2.4. Mecanismul decesului .......................... 15
2.5. Cauzele medicale ale decesului ............ 15
2.6. Reacțiile vitale ...................................... 16
2.7. Manifestările postvitale ........................ 17
2.8. Semne negative de viață ....................... 17
2.8.1. Oprirea circulației ...................... 17
2.8.2. Oprirea respirației ...................... 18
2.8.3. Afectarea sistemului nervos ....... 18
2.9. Semnele morții reale
(modificările cadaverice) .......................... 18
2.9.1. Răcirea cadavrului
(algor mortis) .................................... 19
2.9.2. Lividitatea (livor mortis) ........... 20
2.9.3. Deshidratarea ............................. 20
2.9.4. Autoliza ...................................... 21
2.9.5. Rigiditatea (rigor mortis)........... 21
2.9.6. Putrefacția .................................. 22
2.9.7. Mumificarea ............................... 23
2.9.8. Saponificarea (adipoceara) ........ 23
2.9.9. Lignificarea ................................ 23
2.10. Autopsia medico-legală ...................... 24
2.11. Situațiile în care autopsia medico-legală
este obligatorie ......................................... 24
2.12. Felul morții ......................................... 25
2.13. Moartea violentă................................. 25
2.14. Moartea subită .................................... 29
2.15. Cauzalitatea medico-legală ................ 30
2.15.1. Legătura de cauzalitate directă
necondiționată (nemediată) ............... 32
2.15.2. Legătura de cauzalitate directă
condiționată (mediată) ...................... 32
2.15.3. Legătura de cauzalitate
indirectă ............................................ 33
2.15.4. Cauzalitatea multiplă ............... 34
2.16. Autopsia orală..................................... 34
2.16.1. Tehnici de autopsie orală ......... 35
Capitolul 3. Medicină legală clinică ....................... 37
3.1. Documentele medico-legale ce pot fi
eliberate în cazul persoanei ...................... 38
v
 Capitolul 4. Traumatologie medico-legală
generală și odontostomatologică .......................... 41
4.1. Evaluarea gravității leziunilor traumatice.
Numărul de zile de îngrijiri medicale ....... 41
4.2. Încadrarea juridică a faptei în funcție
de severitatea leziunilor traumatice .......... 43
4.3. Evaluarea clinică și paraclinică a
pacientului cu leziuni în sfera buco-
maxilo-facială .......................................... 47
4.3.1. Evaluarea unor riscuri vitale/
prezenței unor comorbidități
semnificative ..................................... 47
4.3.2. Anamneza .................................. 48
4.3.3. Examinarea țesuturilor moi
periorale ............................................ 49
Cuprins
4.3.4. Examinarea țesuturilor dure
ale cavității bucale ............................ 49
4.3.5. Caracteristici descriptive ale
leziunilor traumatice cutanate
elementare ......................................... 49
PARTEA A II-A
Identificare medico-legală prin metode odontostomatologice și antropologice
Capitolul 5. Antropologie medico-legală – noțiuni
introductive ............................................................. 91
Capitolul 6. Tafonomie medico-legală și
odontostomatologică ............................................. 93
6.1. Tafonomie odontostomatologică ........... 95
Capitolul 7. Entomologie medico-legală ............... 99
7.1. Metoda de estimare a intervalului
postmortem pe baza dovezilor
entomologice .......................................... 101
7.2. Metoda de calcul a intervalului
postmortem ............................................. 101
Capitolul 8. Stabilirea apartenenței pieselor
scheletice la specia umană ................................... 103
8.1. Diferențierea dinților umani de cei
non-umani............................................... 104
vi
4.4. Leziuni ale părților moi orale
și periorale ................................................ 50
4.4.1. Leziuni faciale ........................... 50
4.4.2. Leziuni labiale ........................... 56
4.4.3. Leziuni ale mucoaselor gingivală
și linguală ......................................... 57
4.4.4. Leziuni ale dinților și ale
structurilor de suport ......................... 58
4.4.5. Fracturi mandibulare.................. 64
4.4.6. Fracturi ale masivului facial ...... 67
4.4.7. Fracturi maxilare........................ 69
4.4.8. Fracturi nazale ........................... 71
4.4.9. Fracturi nazo-orbito-etmoidale .. 73
4.4.10. Fracturi ale complexului
zigomatico-malar .............................. 75
4.5. Violența domestică ............................... 76
4.6. Violența împotriva copilului................. 78
4.6.1. Leziuni craniofaciale ................. 83
4.7. Abuzul asupra persoanelor în vârstă ....... 83
Capitolul 9. Stabilirea vârstei pe piese scheletice
și dentare ............................................................... 107
9.1. Perioada prenatală .............................. 108
9.1.1. Estimarea vârstei fetale pe baza
centrilor de osificare........................ 108
9.1.2. Estimarea vârstei fetale pe
baza lungimii oaselor lungi ............. 109
9.1.3. Metode bazate pe gradul
de mineralizare a smalțului ............. 110
9.1.4. Metode histologice dentare ...... 111
9.2. Subadulți, metode osoase de estimare
a vârstei................................................... 112
9.2.1. Estimarea vârstei pe baza
centrilor de osificare........................ 112
9.2.2. Estimarea vârstei pe baza
uniunii epifizelor ............................. 112
9.3. Subadulți, metode dentare de estimare
a vârstei................................................... 114
 9.3.1. Metode bazate pe atlase ........... 116
9.3.2. Metoda Moorrees de evaluare
a dezvoltării dentare pe baza
dentiției temporare .......................... 116
9.3.3. Metoda Moorrees de evaluare
a dezvoltării dentare pe baza dentiției
definitive ......................................... 121
9.3.4. Metoda Demirjian de estimare
a vârstei dentare la copii ................. 121
9.3.5. Metoda Cameriere de estimare
a vârstei pe baza măsurătorii
deschiderii apicale dentare .............. 125
9.3.6. Estimarea vârstei dentare
pe baza molarilor de minte.............. 125
9.4. Metode de estimare a vârstei osoase
la adulți ................................................... 128
9.4.1. Capătul sternal al coastelor ...... 129
9.4.2. Simfiza pubiană ....................... 130
9.4.3. Articulația sacroiliacă
și suprafața auriculară a ileonului ... 130
9.4.4. Suturi craniene ......................... 134
9.5. Metode dentare de estimare a vârstei
la adulți ................................................... 138
9.5.1. Metoda Gustafson .................... 138
9.5.2. Metoda Lamendin .................... 139
9.5.3. Metoda Prince și Ubelaker ...... 140
Capitolul 10. Stabilirea sexului pe piese
scheletice și dentare ............................................. 141
10.1. Morfologia pelvisului ....................... 142
10.2. Funcții discriminante la nivelul
osului pelvin ........................................... 142
10.3. Dimorfism sexual la nivel cranian.... 143
10.4. Determinarea sexului prin metode
odontostomatologice .............................. 146
10.4.1. Metoda Black ......................... 146
10.4.2. Metoda Zorba ........................ 147
10.4.3. Metoda Rao............................ 147
Capitolul 11. Stabilirea rasei ................................ 149
11.1. Metoda Giles și Eliot ........................ 149
11.2. Stabilirea rasei pe piese scheletice
non-craniene ........................................... 151
11.3. Stabilirea rasei pe baza particulari-
tăților odontostomatogice ....................... 151
Capitolul 12. Stabilirea înălțimii pe baze
scheletice ............................................................... 155
12.1. Măsurarea tuturor elementelor osoase
relevante ................................................. 155
12.2. Realizarea de ecuații de regresie
pe baza lungimii unor oase ..................... 155
12.2.1. Ecuații de regresie
pe o populație portugheză ............... 155
12.2.2. Ecuații de regresie
pe o populație din estul Europei ..... 156
12.3. Stabilirea înălțimii prin măsurători
Cuprins
craniometrice .......................................... 156
12.4. Scăderea înălțimii cauzată de vârstă . 156
Capitolul 13. Identificarea unor patologii
osoase antemortem .............................................. 159
13.1. Stabilirea vechimii fracturilor
osoase ..................................................... 159
13.2. Stabilirea vechimii unei fracturi
osoase pe piese scheletice....................... 161
13.3. Identificarea unor patologii dentare
postmortem ............................................. 162
13.3.1. Modificări de culoare ............. 162
13.3.2. Eroziuni/distrugeri ale
dinților............................................. 165
13.3.3. Tulburări de dezvoltare
dentară............................................. 165
13.3.4. Caracteristici ocupaționale
dentare utile în identificare ............. 166
Capitolul 14. Analiza mușcăturilor....................... 167
14.1. Introducere ....................................... 167
14.2. Diagnostic pozitiv ............................ 167
14.2.1. Generalități ............................ 167
14.2.2. Distorsiuni ............................. 168
14.2.3. Clasificarea leziunilor
produse prin mușcare ...................... 170
14.2.4. Factori care determină
aspectul leziunii .............................. 171
vii
 14.2.5. Diagnosticul histopatologic 15.3. Identificarea suspecților pe baze
al leziunilor traumatice produse cheiloscopice .......................................... 184
prin mușcare.................................... 172 15.4. ADN-ul și modelul determinat de
14.2.6. Datarea leziunilor traumatice amprentele buzelor ................................. 184
produse prin mușcare ...................... 172 15.5. Alte roluri ale cheiloscopiei ............. 185
14.2.7. Modelul mușcăturii în funcție 15.6. Limitele cheiloscopiei ...................... 186
de specia agresorului....................... 172
14.3. Diagnosticul diferențial al leziunilor
Capitolul 16. Rugoscopia ...................................... 187
produse prin mușcare.............................. 177
16.1. Clasificarea crestelor palatine .......... 189
14.4. Complicațiile leziunilor traumatice
16.2. Analiza pattern-ului crestelor
produse prin mușcare.............................. 177
palatine ................................................... 192
14.5. Analiza morfologică a leziunilor
16.3. Alte roluri ale rugoscopiei ................ 193
produse prin mușcare.............................. 177
16.3.1. Estimarea etnicității ............... 193
14.6. Gravitatea leziunilor traumatice
16.3.2. Determinarea sexului ............. 194
Cuprins

produse prin mușcare.............................. 178

16.4. Limitele rugoscopiei......................... 194

Capitolul 15. Cheiloscopia .................................... 179

Capitolul 17. Managementul dezastrelor
15.1. Clasificări ......................................... 180
15.2. Amprente latente .............................. 183
în masă................................................................... 197

PARTEA A III-A
Laborator medico-legal

Capitolul 18. Toxicologie medico-legală 19.2. Analiza genetică pe probe

odontostomatologică ........................................... 203 de la nivel bucal...................................... 216
18.1. Efecte locale, oromaxilofaciale, 19.2.1. Obținerea de ADN din salivă
ale unor intoxicații generale ................... 204 și mucoasa orală .............................. 216
18.2. Probleme odontostomatologice 19.2.2. Obținerea de ADN din
asociate consumului de stupefiante ........ 207 mușcături......................................... 217
18.3. Complicațiile/potențialul toxic al unor
substanțe utilizate în planul terapeutic
Capitolul 20. Imagistică medico-legală
dentar ...................................................... 209
odontostomatologică ........................................... 219
18.4. Substanțe utilizate în diferite
20.1. Microscopia electronică cu scanare și
proceduri dentare .................................... 210
spectroscopia dispersivă cu raze X ......... 220

Capitolul 19. Genetică medico-legală

odontostomatologică ........................................... 213
19.1. Analiza filiației ................................. 214

viii
 PARTEA A IV-A
Interferențe medicină legală – alte specialități
Capitolul 21. Interferențe medicină legală –
stomatologie ......................................................... 225
21.1. Evaluarea deficitelor în acordarea
serviciilor medicale ................................ 225
21.1.1. Ghidul European de Evaluare
medico-legală a răspunderii juridice
medicale .......................................... 226
Referințe bibliografice .......................................... 239
21.2. Chirurgie buco-maxilo-facială ......... 232
21.3. Endodonție medico-legală ................ 232
21.4. Pedodonție medico-legală ................ 233
21.4.1. Expertiza medico-legală
clinică pentru stabilirea vârstei ....... 233
21.5. Implantologie medico-legală ............ 234
21.5.1. Implantologie pediatrică
medico-legală .................................. 235
Cuprins
ix
 AUTOR COORDONATOR
Sorin Hostiuc
Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila}, București, Facultatea de Medicină Dentară,
Disciplina de Medicină Legală și Bioetică (Cap. 1-14, 18, 20-22)

AUTORI
Octavian Buda
Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila",
București, Facultatea de Medicină, Disciplina de Istoria Medicinei (Cap. 1.3)

Mihnea Costescu
Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila", București,
Facultatea de Medicină, Disciplina de Farmacologie (Cap. 19)

Oana Isailă
Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila", București,
Facultatea de Medicină Dentară, Disciplina de Medicină Legală și Bioetică (Cap. 15)

Daniela-Violeta Răghină-Teodoru
Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici",
Departamentul de Medicină Legală Clinică (Cap. 16, 17)
 PARTEA I
Noțiuni generale de medicină legală
 CAPITOLUL 1
Introducere, definiții, clarificări conceptuale

Definirea medicinei legale, deși aparent fa-

cilă, este de fapt extrem de dificilă. Clark și
Crawford, coordonatorii celei mai comprehensi-
ve istorii a medicinei legale, spuneau: „Ȋn cadrul
eforturilor lor continue de a obține un grad cât
mai mare de recunoaștere profesională, practici-
enii medicinei legale au încercat în mod repetat
definirea cât mai exactă a sferei lor de compe-
tență și standardizarea cât mai eficientă a arii-
lor lor de cunoaștere și de expertiză... Cu toate
acestea, toate eforturile lor de a defini scopul
sau măcar de a utiliza același termen în diferite
jurisdicții pentru această specialitate au rămas
fără succes.(...) Problema nu este una de se-
mantică, ci ține de modul în care domeniul me- FIGURA 1 Mina Minovici
dico-legal a fost conceptualizat și organizat în
diferite jurisdicții și la diferite momente în timp“ călăuzesc justiția în aprecierea faptului cercetat
[1]. Prin urmare, medicina legală trebuie definită și în stabilirea gradului de responsabilitate civi-
în raport cu un anume moment și loc. Medicina lă ori penală. Medicina legală e știința ale cărei
legală românească din zilele noastre este diferită lumini contribuie la evitarea, în măsura posibi-
de medicina legală de acum 100 de ani sau de lului, a erorilor judiciare în cazuri cărora știin-
practica medico-legală din alte țări. Acest lucru ța dreptului, lăsată la propriile ei mijloace, nu
reiese foarte clar dacă evaluăm modul de siste- le poate găsi o dezlegare echitabilă. Ea adună și
matizare al unor tratate de referință în domeniul combină toate elementele necesare judecătorului
medico-legal din diferite țări sau din diverse pe- pentru a-și fixa convingerea întru rostirea hotă-
rioade în aceeași țară. rârii cu putere de lege“ [2]. Vladimir Beliș o de-
După Mina Minovici, medicina legală este finește drept „o disciplină medicală care își pune
„știința ale cărei principii contribuie la desăvâr- cunoștințele sale în slujba justiției, ori de câte ori,
șirea legilor având ca obiectiv păstrarea structu- pentru lămurirea unei cauze judiciare, sunt nece-
rii morale a societății și ale cărei demonstrații, sare anumite precizări cu caracter medico-biolo-
în ceea ce privește actele omului fizic și moral, gic“ [3].

3
 1. Competențe specifice în medicina legală clini-
FIGURA 2. Logo-ul Consiliului European de Medicină Legală
PARTEA I
Medicina legală odontostomatologică sau
odontostomatologia medico-legală este o subdis-
ciplină a medicinei legale, aflată la interfața cu
medicina dentară, ce încearcă să utilizeze cunoș-
Noțiuni generale de medicină legală
tințe specifice medico-dentare în spețe juridice
(civile sau penale). Aici sunt incluse identificarea
dentară, traumatologia dentară, estimarea vârstei,
analiza mușcăturii, malpraxisul dentar, antropolo-
gia dentară, arheologia dentară etc. [4]
La nivel mondial, medicina legală, disciplină
aflată la intersecția dintre medicină și justiție, este
extrem de eterogenă, atât din punct de vedere ter-
minologic, cât și al conținutului. Unele țări folosesc
denumirea medicină legală, altele medicină foren-
sică/criminalistică, medicină judiciară, patologie
medico-legală, patologie forensică etc. În unele
țări, această disciplină se ocupă doar de probleme
legate de cadavre, în timp ce în alte țări include și
medicina legală clinică, medicina transporturilor,
expertiza capacității de muncă, medicina de asigu-
rări; în unele țări este o activitate eminamente de
stat (România, Portugalia), în timp ce în altele este
eminamente privată (Anglia, SUA etc.). Din acest
motiv, până recent, specialiștii ȋn domeniu dintr-o
țară nu puteau, ca regulă generală, practica decât ex-
trem de rar ȋntr-o altă țară. Acest lucru se va schim-
ba în următorii ani, cel puțin la nivel european, prin
eforturile Consiliului European de Medicină Legală,
care a ȋncercat să realizeze o armonizare a curricule-
lor de la nivelul Uniunii Europene sub denumirea de
Medicină Legală și Forensică (Legal and Forensic
Medicine). Conform acestei curricule, competențe-
le de bază ale unui specialist în acest domeniu sunt
reprezentate de:
4
că, respectiv:
1.1. Evaluarea leziunilor traumatice acute și
cronice, documentarea lor medico-legală,
obținerea de probe materiale și evaluarea
severității leziunilor în următoarele arii:
1.1.1. Neglijare, vătămare non-acciden-
tală, criterii medicale de evaluare,
sisteme de protecție juridică și so-
cială, instituții pentru protecția și
salvarea adulților și copiilor vulne-
rabili;
1.1.2. Neglijare, vătămare non-acci-
dentală, violență domestică, abuz
asupra vârstnicilor, violență in-
terpersonală;
1.1.3. Abuz (fizic, sexual, emoțional),
tortură și încălcări ale drepturilor
omului;
1.1.4. Agresiuni sexuale, constatări ge-
nitale și extra-genitale;
1.1.5. Accidente, auto-vătămare intențio-
nată (inclusiv sinucidere) și omuci-
dere.
1.2. Avort și complicații peripartum, inclusiv
definirea și identificarea condițiilor și
metodelor legale și ilegale.
1.3. Implicații medico-legale ale metodelor
de reproducere asistată și artificială.
1.4. Genetică medico-legală și consecințe
clinice asociate, inclusiv identificare de
persoane și paternitate.
1.5. Afecțiuni psihice, capacitate psihică, dis-
cernământ.
1.6. Utilizarea de substanțe psihoactive ȋn mod
acut/cronic, intoxicație, dependență; con-
ducerea sub influența alcoolului; consum
de alcool/droguri la locul de muncă; do-
paj/control antidoping; discernământul în
consumul de alcool și stupefiante; clasifi-
carea și definirea xenobioticelor de interes
medico-legal; farmacocinetică și farmaco-
dinamică; interacțiuni, reacții adverse și
comportamentale, detecție și interpretare
în cazul persoanelor în viață și decedate.
2. Tanatologie
2.1. Moartea, cu definiții și criterii de stabilire
a diferitelor moduri de deces, fenomene
agonice, modalități de deces, semne ca-
daverice, modificări cadaverice, moartea
țesuturilor, moartea cerebrală;
2.2. Examinarea externă a cadavrului, pro-
ceduri, determinarea circumstanțelor
de deces, modificări asociate cu decese
nenaturale, certificarea modului și cau-
zelor de deces, implicații pentru individ
și societate.
3. Patologie medico-legală
3.1. Definiții legale și cauzalități, în special cu
referire la omucideri, sinucideri și acci-
dente;
3.2. Patologie medico-legală generală, cu
precădere principii ale pato-mecanicii,
reacții intravitale, investigații de labora-
tor de specialitate;
3.3. Traumatisme mecanice, leziuni ale pielii,
oaselor, organelor interne, țesuturilor
moi și metode de producere;
3.4. Traumatisme prin acțiunea unor corpuri
tăietoare: tipuri de leziuni ȋn funcție de
mecanismul de producere;
3.5. Traumatisme prin împușcare, explozii, ca-
racteristici fizice relevante pentru aceste
tipuri de leziuni și consecințele lor medi-
cale; obținerea de dovezi criminalistice;
3.6. Fiziopatologia asfixiei mecanice, sufoca-
re, mecanismele de deces, examenul ex-
tern, strangularea și varietățile sale, alte
tipuri de sufocare;
3.7. Înecare: cauze, diagnostic, mecanism de
deces și diagnostic diferențial;
3.8. Accidente de trafic și alte evenimente ru-
tiere, mecanisme, patternuri lezionale,
biomecanică, principii de reconstrucție a
accidentelor pe baza datelor medicale;
3.9. Alte cauze de deces inclusiv: termice,
electrice, fizice, iradiere, explozii;
3.10. Moartea subită la adult și copii, cauze
de deces, diagnosticul diferențial medi-
co-legal;
3.11. Afecțiuni ocupaționale și accidente in-
dustriale.
4. Drept medical, etică și jurisprudență asociată
4.1. Autorizarea practicii medicale, cadrul
legal al practicii medicale, aptitudini ne-
cesare pentru a putea practica medicina;
4.2. Aplicarea tratamentelor, autorizarea pen-
tru prescrierea medicamentelor, limite
CAPITOLUL 1
și interdicții, ȋndatori asociate efectuării
unor tratamente medicale, eutanasia;
4.3. Consimțământul pentru tratament, con-
simțământul informat și limitele sale în
cazul unor proceduri diagnostice și te-
rapeutice relevante pentru sistemele ju-
Introducere, definiții, clarificări conceptuale
ridice civile și penale, precondiții legale,
limite și excepții;
4.4. Probleme legate de minori, pacienți in-
conștienți, fără capacitate de exercițiu,
cu tulburări psihice, cu dificultăți de în-
vățare;
4.5. Notificări cu privire la afecțiuni medicale;
4.6. Responsabilitatea juridică, în special
raportată la sistemele civile și penale,
obținerea de probe, neglijența medicală,
malpraxisul medical;
4.7. Datorii ale medicului în urgențe, cereri le-
gale, evaluarea capacității testamentare;
4.8. Confidențialitatea profesională, protecția
datelor conform codurilor civil și penal;
angajați și instituții sociale; accesul la da-
tele medicale, excepții, confidențialitatea
raportată la familie, stat, sistem juridic;
4.9. Furnizarea de certificări/certificate va-
lide, competente și precise, precum și
rapoarte către autoritățile statului, instan-
țele judecătorești, organisme și instituții
private, și pacientului ca persoană fizică;
4.10. Studii clinice, responsabilități în cazul
experimentelor medicale pe subiecți
umani [5].
În afară de domeniile sus-menționate, medici-
na legală mai poate include alte domenii de studiu,
majoritatea fiind însă dobândite prin certificări
specifice, precum:
5
 Antropologia medico-legală, ce include:
 Obținerea de probe de la fața locului;
 Estimarea vârstei la momentul decesului per-
soanei;
 Determinarea sexului, înălțimii, rasei, patolo-
giilor, cauzelor de deces pe piese scheletice;
 Obținerea de probe biologice pentru examene
complementare din piese scheletice (ADN, bi-
ochimie etc.);
 Tafonomie medico-legală;
PARTEA I
 Entomologie medico-legală;
Odontostomatologia medico-legală, ce inclu-
de:
 Identificarea umană pe probe dentare;
 Estimarea vârstei pe probe dentare;
Noțiuni generale de medicină legală
 Stabilirea datelor biologice, biosociale, etnice,
rasiale în funcție de caracteristicile dentare;
 Identificarea sexului pe probe dentare;
 Analiza mușcăturilor, cheilo- și rugoscopia;
 Caracteristici dentare și buco-maxilo-faciale
(BMF) în abuzuri (asupra copilului, violență
domestică, terorism, tratamente inumane);
 Jurisprudență dentară [5].
Deși cele două discipline nu sunt incluse
exhaustiv în curricula standard europeană de me-
dicină legală, la nivel internațional există tentative
de armonizare a practicii. De exemplu FASE –
Forensic Anthropology Society of Europe – cer-
tifică specialiști în antropologie medico-legală,
permițând acestora să lucreze oriunde în lume [6].
IOFOS – International Organization for Forensic
Odonto-Stomatology – are un program de asigurare
a calității examinărilor odontostomatologice medi-
co-legale pe diferite activități (precum identificarea
vârstei pe baza dentiției sau evaluarea leziunilor
traumatice dentare), permițând armonizarea practi-
cii odontostomatologice medico-legale la nivel in-
ternațional [7].
FIGURA 3. FASE – Forensic Anthropology Society of Europe
6
Curricula națională de rezidențiat de medicină
legală din România include:
1. Tanatologie și patologie medico-legală;
2. Anatomie patologică;
3. Tehnică necroptică, tanatopraxie;
4. Laborator – toxicologie, identificare medi-
co-legală, odontostomatologie, antropologie
medico-legală, entomologie medico-legală, la-
borator criminalistică și medico-legal, filiație
și genetică medico-legală;
5. Noțiuni de drept medical, bioetică și noțiuni
expertale;
6. Bioetică;
7. Expertiza capacității de muncă;
8. Medicină legală clinică: propedeutică, evalua-
rea vătămării corporale.
Ȋn România, odonstomatologia se studiază în
cadrul rezidențiatului de medicină legală, în mo-
dulul de laborator medico-legal.
1.1. Importanța medicinei legale
Medicina legală servește nevoilor justiției în
particular și ale societății în general prin:
 Criterii proprii ce includ acele cunoștințe teo-
retice și practice, a căror aplicare este de com-
petența exclusivă a medicului legist. Aici pot
fi înglobate: cuantificarea severității leziunilor
traumatice în cazul persoanelor (zile de îngri-
jiri medicale, infirmitate, punerea în primejdie
a vieții, prejudiciu estetic grav și permanent,
avort posttraumatic), stabilirea criteriilor de
încadrare în noțiunea de infirmitate, modul de
realizare a autopsiei medico-legale etc.
 Interpretarea, avizarea și aplicarea cunoș-
tințelor medicale/biologice pentru ca ele să
poată servi justiției [8]. Aici pot fi incluse
evaluarea corectitudinii unor intervenții me-
dicale (culpe medicale), analiza din punct de
vedere medico-legal a consecințelor juridice
asociate cu managementul medical al diferi-
telor patologii, atât traumatice, cât și netrau-
matice etc.
 Explicarea noțiunilor medico-legale și juri-
dice colegilor din alte specialități medicale,
astfel încât aceste noțiuni să fie utile acesto-
ra (cum ar fi noțiunile de drept penal, drept
procesual penal, drept medical). Madea iden-
tifică, de exemplu, următoarele elemente me-
dico-legale care ar trebui să fie cunoscute de
medicii de orice specialitate:
– realizarea unei examinări postmortem (ne-
cesară pentru certificarea decesului, iden-
tificarea unor leziuni traumatice, stabilirea
situațiilor în care poate fi necesară autopsia
medico-legală);
– descrierea corectă și completă a leziunilor
traumatice;
– cunoașterea drepturilor și obligațiilor legale,
atât ale medicilor, cât și ale pacienților (pen-
tru a minimiza riscul realizării unor acte ile-
gale/ne-deontologice);
– pregătirea în mod adecvat a pacienților ce
urmează a fi examinați ulterior în sistemul
medico-legal. De exemplu, în cazul în care
pacienta a fost victima unui viol și a ajuns la
spital (fără să fie necesară internarea), me-
dicii ar trebui să o informeze de necesitatea
nerealizării anumitor activități, precum du-
șul sau schimbatul hainelor, înainte de efec-
tuarea examinării medico-legale;
– identificarea unor aspecte morfologice ca-
racteristice, care sunt evaluate primar de
medicii legiști. De exemplu, medicii clinici-
eni ar trebui să știe care sunt caracteristicile
morfologice ale leziunilor în cazul unui abuz
asupra copilului, pentru a anunța autoritățile
competente în situații de acest gen [9].
1.2. Organizarea teritorială
Activitatea de medicină legală se realizează în
cadrul următoarelor instituții ce alcătuiesc rețea-
ua națională de medicină legală:
 Institutul Național de Medicină Legală (INML)
Mina Minovici, unitate cu personalitate juridică,
în aria de competență a Ministerului Sănătății,
care îndrumă și coordonează activitatea de me-
dicină legală a Serviciilor Județene de Medicină
Legală (SJML) arondate (Argeș, Brașov, Buzău,
Călărași, Constanța, Dâmbovița, Giurgiu,
Ialomița, Ilfov, Prahova, Vâlcea, Teleorman,
Tulcea);
 Institutele regionale de medicină legală
(IRML) din centrele medicale universitare:
CAPITOLUL 1
Iași, Timișoara, Cluj, Târgu Mureș, Craiova.
Fiecare dintre ele coordonează activitatea de
medicină teritorială a SJML arondate;
 Serviciile județene de medicină legală (SJML),
ce funcționează în orașele reședință de județ
(cu excepția celor în care funcționează IRML).
 Cabinete de medicină legală, ce funcționea-
Introducere, definiții, clarificări conceptuale
ză în unele orașe care nu sunt reședință de ju-
deț (aflate în structura organizatorică a unui
SJML sau, după caz, a unui IRML).
În afara acestor structuri, în cadrul sistemului
medico-legal există numeroase comisii cu atribu-
ții specifice, dintre care amintim:
 Comisia de Avizare și Control, care este o co-
misie ce funcționează doar în cadrul institu-
telor de medicină legală și care analizează și
avizează diferite tipuri de acte medico-legale;
 Comisia Superioară de Medicină Legală,
ce funcționează doar în cadrul Institutului
Național de Medicină Legală și care reprezintă
forul suprem de verificare și analiză din punct
de vedere științific al actelor medico-legale;
 Consiliul Superior de Medicină Legală, care,
împreună cu Ministerul Sănătății, coordonea-
ză activitatea de medicină legală din punct de
vedere științific și metodologic, cu scopul de a
asigura o practică medico-legală unitară la ni-
vel național.
1.3. Scurt istoric al medicinei legale
odontostomatologice
Principalele repere istorice includ:
 49-66 î.Hr. – Agrippina, soția împăratului
Claudius, a cerut capul amantei soțului său,
Lollia Paulina. Identificarea capului a fost
7
PARTEA I
FIGURA 4. Agrippina, Muzeul Național din Varșovia
făcută pe baza unui dinte colorat anormal sau
a unei malocluzii [10].
Noțiuni generale de medicină legală
 1066 – prima utilizare a mușcăturii ȋn scop
de identificare – regele William Cuceritorul,
în jurul anului 1066, sigila documentele ofi-
ciale cu un sigiliu de ceară pe care îl muș-
ca. Datorită unei particularități morfologice
a danturii anterioare, acest sigiliu era ușor de
identificat [11].
 1453 – primul caz raportat de identificare den-
tară – identificarea pe baza dentiției a ducelui
de Shrewsbury, care a murit în bătălia de la
Castillon [12].
 1776 – dr. Joseph Warren a fost ucis în timpul
bătăliei de la Breed’s Hill (lângă Boston), fiind
împușcat în față, care a fost complet distrusă,
astfel ȋncât nu a putut fi identificat pe această
cale. Paul Revere, dentistul său, l-a identificat
pe baza danturii pe care i-o crease, din fildeș
fixat cu fire de argint [13].
 1795 – Ludovic al XVII-lea a decedat în Paris,
la 10 ani și 2 luni, din cauza unei tuberculo-
ze avansate cu afectare ganglionară. În 1816
s-a dorit ridicarea unui monument în cinstea
lui; cu toate acestea, existau numeroase zvo-
nuri referitoare la faptul că prințul era de fapt
în viață și că în locul său a fost înmormân-
tat alt copil. În 1846, în timpul reconstrucți-
ei bisericii unde era îngropat cadavrul, a fost
descoperit un sicriu din plumb conținând sche-
letul unui copil. Dr. Recamier a examinat oa-
sele și a concluzionat că ele au aparținut unui
8
FIGURA 5. Ludovic al XVII-lea, pictură, Alexander Kucharski
individ de 15-16 ani, deoarece au fost identi-
ficați toți cei 28 de dinți permanenți, precum
și molarii trei. Estimarea vârstei realizată de
Dr. Recamier a fost considerată corectă, iar
rămășițele au fost îngropate într-un mormânt
anonimizat. În 1897, o rudă a lui Ludovic
al XVII-lea a primit permisiunea de a căuta
din nou mormântul acestuia. A identificat un
nou sicriu, care adăpostea scheletul unui tânăr
de sex masculin. Tot pe baza gradului de dez-
voltare dentară, experții au decis că acele ră-
mășite nu erau ale lui Ludovic, vârsta estimată
fiind de minimum 16 ani. Acest caz reprezin-
tă unul dintre primele în care s-a ȋncercat esti-
marea vârstei pe baza danturii [15].
 1848 este anul în care, pentru prima dată, un
medic dentist a fost utilizat ca expert al Curții,
în cazul lui Janet McAliester. Cadavrul aces-
teia a fost dezgropat și mutat la College Street
Medical School de un șef de lucrări de anato-
mie și doi dintre studenții săi. Soțul avea câți-
va dinți falși utilizați de Janet în timpul vieții,
pe care i-a dat unui dentist, care a putut face
pe baza acestora o identificare pozitivă [14].
 1849 – cazul Parkman. Într-o zi a anului 1849,
Dr. Parkman s-a întâlnit la Harvard Medical
School cu Dr. Webster. Acesta ȋi era dator cu
o sumă mare de bani, pe care Parkman i-a so-
licitat-o. Webster a afirmat că i-ar fi ȋnapo-
iat banii, după care Parkman a plecat. Dar
Parkman nu a mai fost văzut de nimeni du-
pă această ȋntâlnire. Cumnatul lui Parkman a
anunțat poliția și a hotărât să ofere o recom-
pensă de 3000 de dolari celui care ar fi putut
oferi indicii ȋn privința dispărutului. Un îngri-
jitor de la HMS a avut suspiciuni cu privire
la Dr. Webster, care, conform declarațiilor, s-a
comportat ciudat, dându-i liber o săptămână
și oferindu-i un curcan de Ziua Recunoștinței.
Într-o zi, sub un bolovan de piatră de sub bi-
roul Dr. Webster, îngrijitorul a identificat un
fragment de os ce părea uman și care s-a do-
vedit a face parte dintr-un pelvis. A anunțat
poliția, care a găsit numeroase alte fragmente
ascunse în diferite locuri (coaste într-un cufăr
pentru ceai, diferite părți anatomice în labo-
ratorul de anatomie etc.) La proces au partici-
pat mai multe cadre medicale, printre care doi
anatomiști și medicul dentist al dr. Parkman.
Inițial, echipa a trebuit să identifice care din-
tre fragmentele osoase recuperate aparțineau
efectiv dr. Parkman. După ce acestea au fost
selectate, s-a ajuns la concluzia că au aparți-
nut unei persoane de sex masculin de 50-60
de ani, de circa 1,80 m, parametri apropiați
de ai lui Parkman. El îi ceruse medicului den-
tist cu puțin înainte de deces să îi realizeze o
nouă proteză mobilă, așa că acesta avusese la
dispoziție un model al danturii și al confor-
mației mandibulare, destul de particulare (o
bărbie extrem de proeminentă, motiv pentru
care Parkman era poreclit „Bărbie“). Pe baza
caracteristicilor dentare s-a putut stabili, din-
colo de orice suspiciune rezonabilă, faptul că
fragmentele umane îi aparțineau lui Parkman.
Dr. Webster a fost ulterior condamnat pentru
uciderea lui Parkman. Important este faptul
că în urma acestui proces am rămas cu setul
standard de întrebări la care trebuie să răspun-
dă orice expertiză antropologică pe oase, re-
spectiv:
– Sunt oase umane?
– Câtor indivizi aparțin oasele respective?
– Care este data probabilă a decesului?
– Care era vârsta probabilă a persoanei la mo-
mentul decesului?
– Care este sexul persoanei?
– Care este rasa persoanei?
– Care este înălțimea persoanei?
– Există elemente particulare ce pot ajuta la
identificare?
– Care este cauza probabilă a decesului?
– Care este încadrarea juridică a faptei (sinu-
cidere, omucidere, accidentală, nonviolentă,
CAPITOLUL 1
necunoscută)? [16]
 1865 – împușcarea lui Abraham Lincoln.
După ce John Wilkes Booth l-a împușcat pe
Abraham Lincoln, a reușit să scape și s-a re-
fugiat într-un hambar din Virginia, unde a
fost încercuit, iar hambarul a fost incendiat. În
Introducere, definiții, clarificări conceptuale
momentul în care Booth a încercat să iasă din
hambar, a fost împușcat și ucis. În 1893, în ur-
ma unor zvonuri referitoare la faptul că Booth
ar fi supraviețuit, cadavrul acestuia a fost ex-
humat și reexaminat. Dentistul familiei a pu-
tut realiza o identificare pozitivă pe baza unei
structuri particulare a mandibulei pe care a
notat-o în documentele sale medicale și pe ba-
za patternului cariilor tratate [17, 18].
 1898 – Oscar Amoedo, considerat de mulți pă-
rintele odontologiei medico-legale, a publicat
L'art dentaire en médecine légale [15], prima
carte de odontologie medico-legală, bazată pe
teza sa de doctorat cu același titlu. Se pare că
interesul pentru utilitatea medicinei dentare
FIGURA 6. John Wilkes Booth
9
 în identificare i-a fost declanșat lui Amoedo
de un incendiu la un bazar din Paris, pe ba-
za căruia a prezentat un studiu la Congresul
Internațional Medical din Moscova, studiu pu-
blicat ulterior în limba engleză în 1897.
 1905 – primul caz de identificare judiciară pe
baza mușcăturii. În acel an, în Germania, un
hoț a mușcat dintr-o bucată de brânză. S-a re-
alizat un model al mușcăturii din brânză, ca-
PARTEA I
re a sugerat faptul că hoțul era un fumător de
pipă. Unul dintre suspecți era fumător de pi-
pă, astfel fiind identificat [19]. În 1906, un caz
aproape identic a fost citat în Anglia; modelul
realizat pe baza mușcăturii dintr-o bucată de
Noțiuni generale de medicină legală
brânză s-a suprapus aproape perfect pe dan-
tura unui suspect. În cursul procesului, sus-
pectul a încercat să anuleze proba, arătând că,
raportat la model, el avea o coroană lipsă. În
ciuda acestei neconcordanțe, suspectul a fost
condamnat [10].
 1945 – Adolf Hitler. La sfârșitul celui de-al
Doilea Război Mondial au existat zvonuri refe-
ritoare la faptul că Hitler ar fi scăpat împreună
10
cu Eva Braun. De fapt, cadavrele celor doi au
fost arse de ruși, iar resturile – îngropate. Între
resturile osoase a fost identificat un fragment
de mandibulă care a prezentat un tip particu-
lar de reconstrucție, o punte și urmele unei
afecțiuni periodontale. Identitatea lui Hitler a
fost confirmată prin compararea cu înregis-
trările dentare ale dentistului lui Hitler, Hugo
Blasckhe [20].
 1965 – Lee Harvey Oswald. La câțiva ani după
asasinarea lui J.F. Kennedy, Michael Eddowes,
un autor englez, a ridicat suspiciunea că uci-
gașul său era de fapt un spion rus. Pentru a
infirma această ipoteză, în 1981, rămășițele
lui Lee Harvey Oswald au fost exhumate, iar
identificarea s-a făcut prin compararea datelor
dentare antemortem cu aspectele morfologice
dentare identificate pe piesele scheletice [21].
 1972/1973 – Organizația Internațională de
Referințe în Medicină Forensică și Științe
Criminalistice (INFORM) a publicat un com-
pendiu cu 1016 referințe legate de identificarea
dentară și de odontologia medico-legală [22].
 CAPITOLUL 2
Tanatologie medico-legală
Tanatologia este știința care studiază moartea
sub toate aspectele sale, de la cauzele și meca-
nismele de deces la modificările postmortem ale
corpului, dar și aspectele sociale, culturale, antro-
pologice, psihologice sau bioetice ce țin de acest
fenomen. Principalele teme de analizat, în cadrul
tanatologiei medico-legale, includ:
 Definiția morții;
 Sindroame tanatogeneratoare;
 Reacții vitale;
 Reacții supravitale;
 Semnele morții reale;
 Autopsia medico-legală;
 Tanatochimia;
 Estimarea intervalului postmortem;
 Stabilirea felului morții;
 Constatarea decesului;
 Declararea decesului;
 Certificarea decesului;
 Evaluarea leziunilor traumatice și ale aspecte-
lor patologice constatate cu ocazia autopsiei;
 Stabilirea legăturii de cauzalitate între leziuni-
le traumatice și deces;
 Tanatopraxie etc.
2.1. Moartea. Definiție și etape
Din punct de vedere medical, moartea este de-
finită ca oprirea ireversibilă a funcțiilor vitale –
respiratorie, cardio-circulatorie și a sistemului
nervos central [23]. Oprirea trebuie văzută ca un
proces, nu ca un moment – organismul nu moare
brusc și complet, ci treptat, prin încetarea succe-
sivă a funcțiilor diferitelor sisteme și organe. Cu
toate acestea, practic există necesitatea de a stabili
un moment cât mai exact care să separe viața de
moarte. În acest sens, au fost elaborate mai multe
criterii (definiții operaționale ale morții), dintre
care mai importante sunt:
 Criteriul morții cerebrale – o persoană este
considerată a fi moartă dacă se poate obiecti-
va oprirea ireversibilă a tuturor funcțiilor ce-
rebrale (activitate cerebrală superioară, bulb,
diencefal, talamus);
 Criteriul morții cerebrale inferioare (afecta-
rea ireversibilă a funcțiilor trunchiului cere-
bral). Trunchiul cerebral controlează funcțiile
respiratorie, circulatorie și starea de veghe;
mai mult, distrugerea sa masivă duce la elimi-
narea tuturor interconexiunilor cu emisferele
cerebrale (cu excepția celor vizuale și olfac-
tive);
 Criteriul morții cerebrale superioare (afecta-
rea ireversibilă a emisferelor cerebrale). Unii
cercetători consideră că afectarea ireversibilă
a emisferelor cerebrale duce la pierderea ca-
racteristicilor de unicitate, ce ne separă de alte
specii [24]. Abordarea nu este larg acceptată,
deoarece ar extinde mult definiția morții – de
exemplu, persoanele în stare vegetativă persis-
tentă ar fi considerate decedate;
11