Sunteți pe pagina 1din 7

Intr-o zi

Personaje:
El-Ian
Ea-Maia

Scena 1

Ea se uita in gol, cu ochii


pierduti.
El: Hai, mai! Descarcă-te!
Știu ca poți și știu ca-ți vine.
Și știi și tu că asta vrei și ca
așa e sănătos. Te rog eu
frumos, Descarcă-te! Fă
ceva! Rupe ceva, aruncă,
sparge, trantește, urlă,
plângi, numai dă cumva
afară ce-ai in tine. Închide
ochii și respiră și poate îți
vine să scoți vreun sunet, un
gest, orice. Te rog eu din
suflet! Nu suport să te văd
așa. Măcar pentru mine fa-o,
că mă simt ca ultimul om!
Ea își scoate tutunul și
rulează o Țigara. Ii cad
ochii pe pachetul pe care
scrie mare Fumatul ucide.
El: Ai zis ca te lăsasesi de
fumat. Nu mai fuma ca n-ai
mâncat nimic și o sa ți se
facă rău după atata pauza.
Ma chinui și mai tare așa. Ma
torturezi. Știi ca-mi vine sa-
mi aprind și eu o Țigara. Nu
o tigara. Un pachet întreg.
Sa mi-l bag pe tot in gura și
sa-i dau foc și sa-mi dau și
mie foc și sa dispar. In
sfârșit. Cumva, nu știu cum,
sa dispar de tot. Dar nu
vreau sa dispar. Vreau sa fiu
cu tine. Vreau sa stau lângă
tine. Vreau sa te mângâi, sa
te iau in brațe, sa te sărut, sa
te alint, sa rup hainele de pe
tine, sa facem dragoste și
sa-mi pun capul pe sânul tău
și tu sa ma strângi tare, tare
la piept până ma sfasii și
dispar de tot. Dar nu vreau
sa dispar de tot. Ca atunci
nu te mai văd. Și nu pot sa
nu te mai vad, înțelegi? Nu
pot! Nu suport ideea. Numai
gândul asta și-mi vine sa
mor. Și nu fuma ca-ți faci
mai rău! Sau asta vrei? Sa-ți
faci rău și nu știi cum și te
folosești de țigări ca sa nu
ieși vinovata. Ca tie nu-ți
place sa ieși vinovata din
nimic. Stai linistita, nu ești
vinovata. Tu n-ai nicio vina.
Eu sunt bou. Eu am fost bou,
de fapt. Cel mai mare bou in
viața. Am fost eu.
Ea: Ești...
El: Da, mersi! Stai! Ai vorbit?
Ea: (Unui om din sala) Ești
dragut sa-mi dai foc? Un
foc, scuze. Adica sa-mi dai
un foc.
El: M-am gândit eu ca nu cu
mine vorbești.
Ea: Mersi! Mi s-au terminat
chibriturile. Da, știu ca n-am
voie sa fumez aici. N-ar
trebui sa fumez deloc. I-am
promis ca ma las de fumat
ca începuse sa-mi arate
pielea rău și nu-mi placea.
Adica oricum arată rău.
Măcar aveam pe ce sa dau
vina. Pe țigări. Nu ca încep
eu sa arat rau. Arat rau, știu.
De fapt, bănuiesc ca arat
mult mai rău decât arătam
când m-am uitat ultima oară
in oglinda. Asta era
săptămâna trecută, parca.
Venisem de la alergat și ma
uitam sa văd dacă mi s-au
mai conturat Mușchii de pe
abdomen. Oricum, ma uitam
de la gat in jos. Da m-am
uitat și la fata atunci. Eram
îmbujorata și transpirată și
cu parul ciufulit. Nu ca n-ar
fi tot timpul ciufulit. Dar
arătam vie. Eram vie. Eram
vie? Sau credeam ca sunt
vie. Era bine, oricum. Eram
bine. Sunt bine.
El: Nu ești bine, mai, nu ești
bine! Doamne ce ma
enervezi!
Ea: Sunt bine.
El: Nu, nu ești!
Ea rămâne din nou inerta
cu o privire pierdută. Se
aude o un cor bisericesc și
clopote.
El: Hai sa mergem de aici.
Ea se ridica și pleca in
urma lui.

Scena 2
Camera ei. Fructe stricate
in Cos, plante ofilite,
draperii închise, o carte
lăsată deschisa pe masa,
țigări neîncepute rupte in
scrumiera. Rame cu
fotografii cu amândoi in
vacante. Se aud stropi de
ploaie. Da drumul la pick-
up și se aude Raindrops. Ea
ferește draperia și privește
pe geam. După un timp
suna telefonul fix. Intra
mesageria. Voce: Maia?
Maia, ești acolo?
Răspunde! Știu ca ești
acolo! Tot nu vrei sa
vorbești cu nimeni? Ți-am
lăsat vreo suta de mesaje.
Maia, a trecut o saptamana
deja. Trebuie sa vorbești cu
cineva. Măcar sa știm ca
ești bine. Esti bine? Nu faci
vreo prostie, sper. Am
trecut mai devreme pe la
tine sa-ți las de mâncare,
dar iar nu erai acasă.
Vecina a zis ca... Ea apasă
butonul mute. Câteva
secunde liniște.