Pădurea 

reprezintă o suprafață mare de teren dominată de arbori. În sens mai larg, se

referă la arborii care fac parte din acest ansamblu, împreună cu numeroase specii
de plante, mușchi, ciuperci, ierburi, arbuști etc. și de animale care cresc aici. Numeroase alte
definiții mai precise ale termenului sunt utilizate în întreaga lume, luând în considerare factori
precum densitatea copacilor, înălțimea acestora, gradul de acoperire a terenului, situația legală și
funcția ecologică. Conform definiției Organizației pentru Alimentație și Agricultură folosită pe
scară largă, în 2006 pădurile au acoperit 4 miliarde de hectare, respectiv aproximativ 30% din
suprafața mondială a uscatului.
Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se
numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc factori biotici.
Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice
unui biotop aflate în relații interspecifice se numește biocenoză.
Unitatea structurală și funcțională care se stabilește între un biotop și o biocenoză
constituie un ecosistem.
Solurile
Soluri podzolice, tipul de soluri acide. Format prin procesul de podzolizare,
transformarea de la roca mamă sub influența de hidroliză acidă, îndepărtarea de nămol, cu două,
și metal trivalent din orizonturile superioare eluvial de profilul de sol în illuvial (ca urmare a
migrației de organo-minerale compuși și lessivage – scurgerea de particule de argilă de la
superior la inferior liber distrugerea preliminar de aluminosilicați) și acumularea relativă de
siliciu în ele. Podzolice apare în roci de orice cereale (mecanic), s-a încheiat atunci când
orizontul de suprafață de sol sunt uneori excesiv de umed, acid și apă regimul de spălare.
Solurile podzolice au fost descris pentru prima data de Dokuchaev (1879), în provincia
Smolensk. Caracterizat de profil acide, sol diferențiată, epuizarea a orizonturilor superioare ale
metalelor nămol și trivalent, îmbogățirea relativă de dioxid de siliciu, de mică putere eluvial-
humus orizont, sau chiar lipsa acesteia (în humus predomină peste fulvici humic acizi).
Orizonturile de profil din soluri podzolice emite: A0 (așternut) – putere de 1–10 cm; A1 (eluvial-
humus) – 1–20 cm, structura gri, sub formă de pulbere, adăugarea de vrac, contine 1-6% din
humus, A2 (podzolice ) – 2–20 cm (uneori mai mult), gri deschis (aproape alb) de culoare, plus
lamelar, friabil, argilos și solurile argiloase conțin podzolice cereale orshteynovye B (illuvial) –
10–50 cm grosime și mai greu pe textura decât orizonturile superioare, maro, cu
krupnomnogogrannoy, structura rar prismatic, C (materialul de bază).
În zona de pădure (Europa de Nord, Siberia, Orientul Indepartat, Europa Centrală și de
Sud Canada, nord-estul SUA), solurile podzolice sunt subtipuri: gleepodzolistye, podzolice,
SOD-podzolice și Soddy-palid-podzolice. Există incluziuni interzonal de subtipuri asociate cu
particularitățile locale de formare a solului. Vom descrie solurile podzolice subtropicale si
tropicale din bazinul Amazonului, în zonele tropicale din Asia și Africa, Uniunea Sovietică – în
Colchis. În funcție de natura rocii mamă și unele caracteristici ale subtipurilor moderne și relicte
formarea solului solurile podzolice sunt împărțite în genuri și specii.
În zonele forestiere de soluri podzolice sunt principalele domenii de teren agricol
silvicultură și folosesc. Zonele cu argilă și soluri podzolice (lut) sunt furnizate cu privire la
umiditate (în ani umede pot obturarea hidrică a culturilor de iarnă), deficitul cel mai profund de
umiditate a solului observat distribuția dimensiunea de lumină și de secetă. În solurile podzolice
expedient var, aplicarea de îngrășăminte organice și minerale. Efectiv utilizate în scopuri
forestiere, pentru cultivarea produselor agricole culturi.