Metode interactive de grup utilizate ȋn activitǎțile zilnice din grǎdinițǎ pentru valorizarea și

dezvoltarea potențialului fiecǎrui copil

Prof. Bucur Argentina, Grǎdinița cu P.P. “Motanul Încǎlțat”

Modernizarea procesului de învăţământ din grădiniţă implică mai multe componente:

proiectarea didactică, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi evaluare a copiilor, parteneriate
educaţionale, activităţi extracurriculare, o metodologie didactică activă.
Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar aduce noi accente care pun în valoare
dezvoltarea globală a personalităţii copilului. Un accent deosebit este acela al diversificării
strategiilor de predare – învăţare – evaluare, caracterizat prin folosirea de metode activ-participative,
prin asigurarea de valenţe formative ale jocului, ca activitate de bază a copilului, precum şi printr-o
evaluare a fiecărui copil în raport cu el însuşi.
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului.
Strategiile didactice interactive promovează o învăţare activă, implică o colaborare susţinută
între copii care, organizaţi în microgrupuri, lucrează împreună pentru realizarea unor obiective
prestabilite. Cadrul didactic plasează accentul nu pe rolul de difuzor de mesaje informaţionale, ci pe
rolurile de organizator, facilitator şi mediator al activităţilor de învăţare. Demersul didactic este
conceput astfel încât nu îl mai are în centru pe profesor, ci pe copil. Rolul profesorului rămâne unul
capital, însă, renunţând la vechile practici educaţionale rigide şi uniforme, el devine organizator al
unui mediu de învăţare adaptat particularităţilor şi nevoilor beneficiarilor, facilitând procesul
învăţării şi dezvoltarea competenţelor. Proiectând şi realizând activităţi de predare-învăţare-evaluare
bazate pe strategii didactice interactive, cadrul didactic oferă copiilor multiple ocazii de a se implica
în procesul propriei formări, de a-şi exprima în mod liber ideile, opiniile şi de a le confrunta cu cele
ale colegilor, de a-şi dezvolta competenţele metacognitive.
În procesul predării interactive rolul educatoarei se schimbă: ea formulează probleme, ascultă
părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copiii, corectează greşelile acestora, dar
niciodată nu impune autoritar un punct de vedere.
În toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activǎ, creatoare a
copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte.

Valenţele formativ-educative ale metodelor interactive de învăţare în grup

  stimulează implicarea activă în sarcină a copiilor, aceştia fiind mai conştienţi de
responsabilitatea ce şi-o asumă;
 exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit,
stimulând iniţiativa tuturor elevilor implicaţi în sarcină;

 asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersează priceperille şi asigură o mai
bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul
noţional, devenind asfel operaţionale;

 unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii
preşcolarului pe o perioadă mai lungă de timp;

 asigură un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare, adaptat nevoilor de

individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare preşcolar, valorificând şi stimulând
potenţialul creativ şi originalitatea acestuia.

Metodele implică mult tact din partea educatoarelor , deoarece trebuie să-şi adapteze stilul
didactic în funcţie de tipul de copil: timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător, pentru fiecare
găsind gestul, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reţinerea, aprecierea,
entuziasmul în concordanţă cu situaţia existentă. Educatoarea devine astfel coechipier, îi orientează
pe copii să-şi caute informaţiile de care au nevoie, îi învaţă să dialogheze cu colegii, să aibă iniţiativă
şi rapiditate în gândire şi acţiune, le stârneşte interesul pentru competiţii şi în ultimul rând îi 
consiliază.

1. Metode de predare-ȋnvǎțare
Predarea ȋnvǎțarea reciprocǎ - strategie de ȋnvǎțare prin studiu pe text /imagine pentru dezvoltarea
comunicǎrii copil-copil și experimentarea rolului educatoarei.
Aceastǎ metodǎ are 4 strategii de ȋnvǎțare și se poate aplica atȃt ȋn jocurile și activitǎțile liber alese
cȃt și ȋn activitǎțile pe domenii experiențiale.
“Primǎvarǎ, bun venit!”- lecturǎ dupǎ imagini
Se contemplǎ frontal planșa cu aspecte ale anotimpului de primǎvarǎ apoi se ȋmpart copiii ȋn 4
grupuri. Se distribuie rolul fiecǎrui grup astfel:
Rezumatorii- fac o sintezǎ a imaginii formulǎnd pe rȃnd cǎte o propoziție. Propozițiile vor fi
rezumate ȋntr-o sintezǎ logicǎ ce exprimǎ rodul gȃndirii colective și mesajul imaginii date.
“Afarǎ este soare. Zǎpada se topește și rǎsar ghioceii. Copiii au ieșit la joacǎ.În zare se vǎd
pǎsǎri cǎlǎtoare. Copacii au muguri.”
Întrebǎtorii – analizeazǎ imaginea ȋn grup apoi fiecare copil formuleazǎ o ȋntrebare folosind
paletele cu ȋntrebǎri puse la dispoziție. Copiii selecteazǎ problema din imagine pe care doresc sǎ
o ȋnțeleagǎ și adreseazǎ ȋntrebǎri pentru a clarifica aspectul.
“ De ce se topește zǎpada?”, “De unde vin pǎsǎrile?”, “Cum sunt ȋmbrǎcați copiii?”, “Cȃt
timp stau ȋnfloriți ghioceii?”, “Ce anotimp este?”
 Clarificatorii – identificǎ aspectele neclare și gǎsesc ȋmpreunǎ rǎspunsul corect pentru a le
clarifica. Acest grup clarificǎ atȃt copiilor din grup cȃt și a celorlalte grupuri care nu au sesizat
anumite aspecte. Aceștia pot solicita ajutorul educatoarei care orienteazǎ grupul spre esențialul
imaginii.
“Pǎsǎrile care se ȋntorc din țǎrile calde sunt pǎsǎrile cǎlǎtoare”, “Copiii au ieșit la joaca afarǎ
și sunt ȋmbrǎcați cu haine mai subțiri deoarece vremea este mai caldǎ”, “Zǎpada se topește
ȋntrucȃt soarele ȋncalzește natura cu mai multǎ putere”
Prezicǎtorii – analizeazǎ ȋn grup și prognozeazǎ ce se va ȋntȃmpla ȋn continuare.
“Pǎsǎrile ȋși vor face cuib și vor depune ouǎ”, “Vremea va fi din ce ȋn ce mai caldǎ” “Vor
ȋnflori și alte flori”, “Vor ȋnvia și insectele”.
Pentru a retine rolurile, copiii fiecǎrui grup vor purta ecusoane iar liderul fiecǎrui grup o
coronițǎ simbol care ȋl va motiva, disciplina, entuziasma.
Beneficiile metodei:
 Învațǎ sǎ analizeze un text/imagine pe baza unei strategii exacte;
 Învațǎ sǎ coopereze ȋn grup pentru ȋndeplinirea aceluiași rol;
 Responsabilizeazǎ implicarea individualǎ și de grup;
 Învațǎ sǎ cedeze, sǎ argumenteze și sǎ susținǎ o idee.

2. Metode de fixare, consolidare și evaluare

Piramida și Diamantul - dezvoltă capacitatea de a sintetiza principalele probleme, informaţii, idei
ale unei teme date sau a unui text literar. Cerinţele acestor metode sunt: să respecte regulile
construirii piramidei sau diamatului; să formuleze definiţii, ghicitori, descrieri, să interpreteze roluri,
să trăiască sentimente.
Pentru realizarea piramidei se decupeazǎ pǎtrate de culori diferite, se sorteazǎ pǎtratele dupǎ
culoare, numǎrul culorilor corespunzȃnd treptelor piramidelor, se așazǎ ȋn partea de sus a tablei sau a
foii de lucru culoarea care are un singur pǎtrat, apoi sub el ȋn ordinea numerelor celelalte pǎtrate. La
grupa mijlocie se realizeazǎ o piramidǎ cu 3 trepte, iar la grupa mare cu 4-5 trepte sau chiar mai
multe ȋn funcție de nivelul de pregǎtire al grupei.
Metoda poate fi integratǎ la ȋnceputul unei activitǎți pentru reactualizarea cunoștințelor, ca
variantǎ ȋn desfǎșurarea unui joc didactic sau ȋn etapa realizǎrii feed-back-ului unei activitǎți de
observare, povestire, lecturǎ dupǎ imagini, convorbire.
Exemplu de piramidă având la bază activitatea de observare pentru tema “Rȃndunica”: se
construieşte piramida pe o coală mare de carton şi se pregătesc imaginile; se completează piramida
răspunzând la întrebările adresate de educatoare copiilor:
1. Despre ce pasǎre am ȋnvǎțat ȋn activitatea de astǎzi?
2. În ce anotimpuri migreazǎ?
3. Care sunt pǎrțile corpului specifice pǎsǎrilor?
4. Cu ce se hrǎnește rȃndunica?
5. Care sunt etapele vieții rȃndunelelor de la venire pȃna la plecare?
 Exemplu de diamant pentru o etapǎ de evaluare din activitatea de educare a limbajului
“Bucuriile iernii”: se construieşte diamantul pe o coală mare de carton şi se pregătesc imagini
specifice anotimpului; se completează diamantul răspunzând la cerinţele enunţate de educatoare: 1.
În ce anotimp suntem? 2. Cum ne jucǎm ȋn aer liber ȋn acest anotimp? 3. Cu ce ne ȋmbrǎcǎm?
4. Cine aduce daruri copiilor cuminți ȋn acest anotimp? 5.Un fenomen specific doar acestui
anotimp.
 3. Metode de creativitate
Tehnica viselor – este o tehnicǎ ȋn care copilul ȋși lasǎ ȋn voie imaginația sǎ lucreze pentru a
exprima ce a gȃndit; Beneficiile acestei metode sunt: stimuleazǎ imaginația și creativitatea,
impulsioneazǎ depǎșirea barierelor, activizeazǎ grupurile prin competiția permanentǎ, impune
stabilirea unei paralele ȋntre lumea realǎ și cea imaginativǎ, dezvoltǎ gȃndirea creativǎ,
stimuleaza buna dispoziție.
Exemplu: În cadrul activitǎților liber alese dintr-o zi a sǎptǎmȃnii dedicate temei “Orașul
meu”, fiecare copil ȋși va imagina cum va arǎta orașul ȋn care locuim, cȃnd va fi mare. Copiii
sunt ȋmpǎrțiți ȋn grupuri omogene dupǎ inteligența dominantǎ:
Grupa 1 Lingviștii: realizeazǎ un text de 5-7 propoziții ȋn care vor descrie orașul ȋn viitor.
Grupa 2 Arhitecții: construiesc orașul așa cum și-l imagineazǎ cǎ va arǎta ȋn viitor.
Grupa 3 Ecologiștii : ȋși imagineazǎ cum va arǎta orașul fǎrǎ poluare;
Grupa 4 Artiștii: ȋși imagineazǎ prin desen ce schimbǎri se vor produce ȋn viitor ȋn oraș pentru
ȋnfrumusețarea lui.
Grupa 5 Inventatorii: copiii studiazǎ ȋn imagini problemele orașului și gǎsesc soluții pentru
rezolvarea lor ȋn viitor.
La sfȃrșitul activitǎților, copiii ȋși vor prezenta rezultatele obținute ȋntr-un mod cȃt mai
atractiv și pot stabili apoi ȋmpreunǎ ce poate fi realizat cu adevǎrat din ceea ce și-au imaginat ei.
Din multitudinea de metode interactive, am prezentat pe scurt doar câteva pe care le-am
aplicat la grupă, metode prin care noul si căutarea de idei conferă activităţii ”un mister didactic” în
care copilul e participant activ la propria formare.
Pe lângă metodele interactive prezentate mai sus, cu rezultate bune mai pot fi folosite şi alte
metode cum sunt: metoda cubului, turul galeriei, ciorchinele, tehnica blazonului, pălăriuţele
gânditoare, studiu de caz, bula dublǎ, etc;
Vǎ recomandǎm experimentarea acestor metode ȋn activitǎțile de la grupǎ și vǎ veți convinge
cǎ acestea pot fi accesibile la orice vȃrstǎ cu puținǎ imaginație din partea dumneavoastrǎ.

Bibliografie
Silvia Breben, Elena Gongea “Metode interactive de grup”, Editura ARVES, 2002;
Curriculum pentru educație timpurie, MEN, 2019;