1

MONITORINGUL MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR TRANSFORMAT

CUPRINS
Introducere.........................................................................................................................2
Capitolul I...........................................................................................................................2
Capitolul II..........................................................................................................................4
2.1 Monitorizarea efectelor semnificative asupra mediului...........................................................4
2.2. Sisteme de monitorizare şi măsurare în timp real a poluării mediului înconjurător................5
2.1.1. Probleme legate de monitorizare..........................................................................................................5
Capitolul III.......................................................................................................................10
3.1. Metode de control a calităţii mediului înconjurător.............................................................10
3.1.1. Metode de control local.......................................................................................................................10
3.1.2. Metode de control regional (stat sau zonă continentală)...................................................................11
3.1.3. Metode de control global.....................................................................................................................12
Concluzii...........................................................................................................................13
Bibliografie.......................................................................................................................13

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR
Cadru didactic titular: Prof. univ. dr. Camelia Cămășoiu

Programul de masterat: Managementul financiar al mediului

Anul universitar 2019-2020
Anul I. Semestrul 1
Disciplina: Sisteme de operare a managementului mediului

Masterand: Răducanu Aurelian Cătălin

 2

Introducere
Sistemul global de monitorizare se bazează pe subsistemele naţionale de monitorizare,
incluzând elemente ale acestor subsisteme. Astfel monitorizarea a devenit un sistem
informativ cu multiple destinaţii speciale, care este în măsură să avertizeze organismele
abilitate asupra stării biosferei, gradul de afectare antropogenă a ambianţei, despre factorii şi
sursele unor efecte nefaste. În primul capitol, monitorizarea - sistem de supraveghere şi
control a stării mediului ambiant, sunt precizate informaţii generale despre controlul stării
mediului ambient, despre efectele devastatoare ale poluării care sunt din ce in ce mai
accentuate.
Elementul principal al unui sistem de monitorizare îl reprezintă evaluarea stării
mediului înconjurător.
În cadrul celui de-al doilea capitol ne sunt relatate informaţii legate de diferiţi
indicatori pentru monitorizarea efectelor asupra mediului.
Indicatorii de monitorizare vor fi folosiţi pentru a se monitoriza efectele asupra
mediului, în funcţie de caracteristicile proiectelor selectate pentru finanţare. Criteriile de
mediu folosite în cadrul evaluării şi selecţiei proiectelor vor fi folosite în continuare pentru
monitorizarea acestora. Estimarea efectelor generale asupra principalilor factori de mediu va
fi posibilă în urma monitorizării efectelor fiecărui proiect în parte şi în urma elaborării unei
sinteze a rezultatelor monitorizării.
De asemenea, monitorizarea calităţii mediului înconjurător este o problemă relativ
nouă care a fost impusă cercetătorilor atât de agenţiile guvernamentale care se ocupă de
protecţia mediului, cât şi de producătorii industriali.
Una dintre cele mai dure situaţii în care se află procesul de monitorizare a calităţii
aerului din mediul încojurător este aceea legată de funcţionarea continuă a sistemului de
monitorizare în spaţii deschise, neprotejate.
În cadrul celui de-al treilea capitol, metodele de control, care pot fi locale,regionale si
globale,ne arată faptul că cea mai eficientă modalitate de control a poluării antropice este cea
de la sursă. Această modalitate se poate utiliza atât în scop preventiv, înainte ca poluarea să
aibă loc, cât şi după ce poluarea s-a produs, în direcţia diminuării acesteia.
La nivelul planetei controlul calităţii mediului se realizează prin crearea unor reţele
globale de sateliţi care să monitorizeze mediul înconjurător mai ales în ceea ce priveşte
fenomenele de poluare globală, efectul de seră, subţierea stratului de ozon, deşertificarea.

Capitolul I
Monitorizarea - sistem de supraveghere şi control a stării mediului ambiant

Termenul monitorizare este întâlnit de relativ scurt timp în limba română şi, în sens
larg, semnifică supravegherea evoluţiei în timp a unui sistem prin măsurarea, estimarea sau
semnalarea depăşirii valorilor limită a unor indicatori sau parametric definitorii ai sistemului,
diagnoza stării prezente şi eventual elaborarea unor prognoze.
În ultimul timp, regăsim des termenul monitorizare utilizat cu referire la sisteme
politice, sociale, biologice, tehnice, informaţionale, transporturi şi evident protecţia mediului.
Legea “Protecţiei Mediului” din 29 decembrie 1995 specifică înţelesul termenului
monitorizarea mediului: “sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie, care
are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de
mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei
şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun”.
În ultimul secol, dezvoltarea deosebită a producţiei de energie, industria chimică,
extractivă, metalurgică, transporturile rutiere şi aeriene, arderea sau depozitarea deşeurilor de
 3

orice natură, marile combinate de creştere a animalelor, chimizarea agriculturii sunt tot atâtea
cauze care fac ca în ultimul timp să devină tot mai acută poluarea mediului înconjurător.
Poluarea are urmări neplăcute, adesea grave, asupra omului şi mediului înconjurător,
sub diferite forme: infestarea apelor de suprafaţă şi a pânzelor freatice, dispariţia unor specii
sau chiar a vieţii din anumite bazine hidrografice, deteriorarea potenţialului agricol a solului,
reducerea vizibilităţii şi apariţia mirosurilor neplăcute, “încălzirea atmosferei”, murdărirea
zonelor urbane, ploile acide din Suedia şi Europa Occidentală şi cel mai important afectează
sănătatea oamenilor (afecţiuni cronice ale aparatului cardio-vascular, respirator, digestiv sau
ale pielii). În ultimul timp se insist mult asupra existenţei unor substanţe mutagene puternice
printre diferiţii poluanţi, care, mult timp neobservate, sunt considerate ca o ameninţare gravă,
de ordin genetic, asupra populaţiei urbane. Dar, poluarea mediului înconjurător nu este de
dată recentă.
Astfel, chiar la începutul secolului XX smogul caracteristic Londrei punea aceleaşi
probleme ca şi azi celor care nu puteau să-l suporte iar în anii ’70 Rinul era un râu fără viaţă
(dar în care azi se pescuieşte).
Astfel monitorizarea a devenit un sistem informativ cu multiple destinaţii speciale,
care este în măsură să avertizeze organismele abilitate asupra stării biosferei, gradul de
afectare antropogenă a ambianţei, despre factorii şi sursele unor efecte nefaste. Din punct de
vedere funcţional, sistemul de monitorizare cuprinde trei etape:
 Supravegherea;
 evaluarea stării reale;
 pronosticul unor eventuale modificări.
Evaluarea stării mediului natural reprezintă elementul principal al unui sistem de
monitorizare. Etapele evaluării cuprind selectarea indicilor şi a caracteristicilor factorilor de
mediu (apă, aer, sol) precum şi măsurarea lor directă. Complexul parametrilor respectivi
trebuie să caracterizeze exact starea mediului natural. Elaborarea unei prognoze presupune
cunoaşterea legităţilor privind modificarea nivelurilor de poluare şi starea mediului natural,
disponibilitatea unor modele şi posibilităţi de calcul numeric. Pentru a evalua starea mediului
şi a pronostica eventualele schimbări ce ar putea interveni este indicat a se pune în evidenţă
subsisteme de supraveghere a sistemului abiotic al biosferei (monitorizare biofizică) precum
şi a celui biotic (monitorizare biologică). Gama observaţiilor geofizice este foarte vastă,
extinzându-se de la reacţii şi diverse efecte de proporţii microscopice până la reacţii globale,
de exemplu, schimbări meteorologice şi climatice. Efectuarea acestor observaţii necesită
informaţii privind gradul de poluare, turbiditatea atmosferei, alte caracteristici meteorologice
şi hidrologice ale ambianţei.
O atenţie deosebită trebuie acordată transferului de substanţe poluante dintr-un factor
de mediu în altul, de la un biotop la altul. Sarcina principală a monitorizării biologice este de a
detecta reacţia biosferei, ca răspuns la efectul antropogen, exercitată la diferite niveluri ale
materiei vii: molecular, celular, de organism, de populaţie sau de asociaţie. În acest sens, o
importanţă deosebită revine observaţiilor vizând impactul mediului ambiant asupra omului,
reacţia populaţiilor de care depinde bunăstarea sistemelor ecologice, efectele antropogene,
populaţiile deosebit de sensibile în ce priveşte impactul respectiv. În cadrul monitorizării
biologice se atribuie un rol esenţial observaţiilor privind eventualele modificări ale indiciilor
ereditare proprii diverselor populaţii, activitatea vitală a populaţiilor foarte susceptibile,
servind drept indicatori (de exemplu lichenii).
Stările specifice factorilor de mediu, a surselor şi factorilor de impact, acceptaţi în
sistemul de monitorizare. Sunt luate sub observare atât modificărilr antropogene cât şi cele
fenomenologice naturale, fapt necesar evaluării componenţei antropogene a schimbărilor
aflate sub observare. De regulă, impactul antropogen se suprapune peste modificările naturale
şi o eventuală separare a acestora nu reuşeşte întotdeauna. În momentul de faţă, pe glob
 4

funcţionează o reţea deasă de staţii de monitorizare a stării mediului înconjurător. În SUA de

exemplu, sunt peste 10000 de staţii care efectuează observaţii asupra stării factorilor de natură
acvatică.

Capitolul II
2.1 Monitorizarea efectelor semnificative asupra mediului
În conformitate cu Directiva privind Evaluarea Strategica de Mediu, art. 10, efectele
semnificative asupra mediului generate de implementarea planurilor şi programelor trebuie să
fie monitorizate pentru a se identifica într-un stadiu incipient efectele adverse neprevăzute şi
pentru a face posibilă întreprinderea unor acţiuni corespunzătoare de remediere.
Sistemul de monitorizare propus a fost realizat pe baza obiectivelor de mediu
relevante. Aceste obiective sunt reprezentate de acele domenii şi teme privind mediul, care
pot fi influenţate în mod substanţial de implementarea programului. De aceea, impactul
asupra mediului generat de implementarea programului va fi evaluat luându-se în considerare
măsura în care programul va influenţa îndeplinirea acestor obiective.
Se vor folosi următorii indicatori:
Tabel 1. Indicatori pentru monitorizarea efectelor asupra mediului
1. Suprafaţa afectată de program în zonele Natura 2000 (km2)
2. Numărul planurilor de management implementate
3. Numărul proiectelor privind îmbunătăţirea calităţii aerului
4. Reducerea emisiilor cu efect de seră (CO2 şi echivalenţi)
5. Numărul proiectelor ce afectează moştenirea cultural
6. Numărul proiectelor cu impact pozitiv asupra peisajului
7. Numărul proiectelor cu impact negativ asupra peisajului
8. Numărul proiectelor ce se axează pe reducerea consumului de energie
9. Numărul proiectelor ce au ca efect o trecere modală de la transportul rutier la
transportul pe apă.
10. Numărul proiectelor ce se axează pe infrastructura de transport rutier
11. Numărul proiectelor ce se axează pe infrastructura de transport fluvial
12. Numărul proiectelor ce se axează pe reabilitarea malurilor râurilor
13. Maluri reabilitate (km)
14. Reducerea zonelor predispuse la inundaţii (km2)
15. Numărul persoanelor ce beneficiază de pe urma aplicării măsurilor de protecţie
împotriva inundaţiilor
16. Suprafaţa de teren ocupată ca urmare a construirii infrastructurii de transport (km2)
17. Numărul de persoane afectate de nivelurile de zgomot ambiental

Indicatorii de monitorizare vor fi folosiţi pentru a se monitoriza efectele asupra

mediului, în funcţie de caracteristicile proiectelor selectate pentru finanţare. Criteriile de
mediu folosite în cadrul evaluării şi selecţiei proiectelor vor fi folosite în continuare pentru
monitorizarea acestora. Estimarea efectelor generale asupra principalilor factori de mediu va
fi posibilă în urma monitorizării efectelor fiecărui proiect în parte şi în urma elaborării unei
sinteze a rezultatelor monitorizării.
Informaţiile vor fi colectate anual, vor fi transmise la Ministerul Mediului şi
Dezvoltării Durabile pentru analiză şi vor fi incluse în raportul anual prezentat Comitetului de
Monitorizare. În activitatea de colectare a datelor privind mediul va folosit pe cât posibil
Sistemul Unic de Management al Informaţiei permiţând agregarea de jos în sus a indicatorilor
 5

de mediu de la nivel de proiect. În plus, oricând va fi necesar, vor fi utilizate informaţiile

statistice relevante (Raportul privind starea mediului, Anuarul Statistic al României).
Monitorizarea efectelor semnificative asupra mediului va constitui o parte integrantă a
evaluărilor intermediare ale PO. Vor fi realizate două evaluări intermediare, una la sfârşitul lui
2008 - începutul lui 2009 şi una în 2012. Cât priveşte componenta de mediu, prima evaluare
intermediară se va axa mai mult pe indicatorii stabiliţi pentru monitorizarea efectelor asupra
mediu şi va avea drept scop revizuirea lor astfel încât să se asigure existenţa unui sistem de
monitorizare corespunzător. A doua evaluare interimară va include un studiu cuprinzător
privind efectele PO asupra mediului. Informaţiile necesare pentru realizarea acestui studiu vor
fi obţinute din monitorizarea indicatorilor menţionaţi anterior, precum şi din Evaluările
privind Impactul de Mediu (EIA) la nivel de proiect realizate pe parcursul implementării
programului şi, atunci când se consider necesar, de la autorităţile ce deţin informaţii de mediu
relevante (cum ar fi Agenţiile Locale de Protecţia Mediului, Agenţiile Regionale de Protecţia
Mediului, etc.).
De asemenea, când se vor stabili termenii de referinţă pentru evaluările interimare, se
va introduce o cerinţă specifică, şi anume să se propună măsuri corective dacă evaluarea
identifică efecte negative neprevăzute asupra mediului. Proiectele finanţate prin acest PO vor
fi în deplină conformitate cu legislaţia naţională şi cea a UE privind mediul (ex: Evaluarea
Impactului de Mediu/ Evaluarea Strategică de Mediu, Directiva Habitate şi Păsări, Directiva
Cadru Apă).
Autoritatea de Management a PO va transmite, anual, către autoritatea de mediu
competentă, respectiv Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile din România, un raport
anual referitor la rezultatele măsurilor de monitorizare.
Acest raport va fi redactat pe baza programului de monitorizare existent a PO şi a
Raportului Anual de Implementare a PO.

2.2. Sisteme de monitorizare şi măsurare în timp real a poluării mediului

înconjurător
2.1.1. Probleme legate de monitorizare
Monitorizarea calităţii mediului înconjurător este o problemă relativ nouă care a fost
impusă cercetătorilor atât de agenţiile guvernamentale care se ocupă de protecţia mediului, cât
şi de producătorii industriali. Agenţiile guvernamentale doresc o supraveghere permanentă a
mediului pentru a putea preveni dezastrele ecologice şi pentru a putea stabili cât mai corect
responsabilităţile în situaţii de poluare majoră, iar producătorii industriali doresc o evidenţă
cât mai precisă a emisiilor poluante pentru a şti la ce amenzi se pot aştepta. O idee mai recentă
(Cotigaru, 1994), valabilă mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare, leagă reducerea poluării
de creşterea eficienţei proceselor tehnologice. Supravegherea emisiilor poluante creează,
astfel, o imagine alternativă asupra reducerii consumurilor, fiind, deci, o sursă de câştig pentru
producătorii industriali.
Una din aplicaţiile care se dezvoltă de câţiva ani este cea de sisteme de monitorizare în
timp real a calităţii aerului. Experienţa acumulată în monitorizarea calităţii aerului din zone
închise nu poate fi folosită în întregime în monitorizarea calităţii aerului din mediul
înconjurător din cauza diferenţelor care există între cele două medii. În cazul aerului interior
din zone de locuit, monitorizarea calităţii aerului se reduce, de regulă, la supravegherea
temperaturii, a umidităţii şi la instalarea şi supravegherea alertelor de fum şi a celor pentru
gaze toxice, care ar putea proveni din activităţile care se desfăşoară în aceste locuri, în general
CO şi CH4. Cum, în multe situaţii, aerul este condiţionat, procesul de monitorizare se
transformă într-un proces de supraveghere şi control. În cazul aerului interior din zonele în
 6

care se desfăşoară activităţi industriale situaţia este, întrucâtva mai complicată, din cauză că
sursele de contaminare sunt mai numeroase decât în prima situaţie, ele fiind totuşi cunoscute,
atât ca tip, cât şi ca nivel de concentraţie. Monitorizarea calităţii aerului din aceste zone
înseamnă, în primul rând, instalarea, supravegherea şi controlul alertelor de incendiu, explozie
şi gaze toxice şi chiar controlul strict al temperaturii, umidităţii şi nivelului de desprăfuire, în
cazul camerelor curate. În cazul monitorizării calităţii aerului din zone deschise, complicaţia
majoră faţă de zonele închise constă în aceea că, în vreme ce o zonă închisă este, în general
vorbind, ferită de conactul cu exteriorul sau de contactul cu alte zone închise, o zonă deschisă
este puternic influenţată de poluarea din alte zone deschise, unele fiind situate la mare
depărtăre. Aceasta se întâmplă din cauza puternicei circulaţii atmosferice din troposferă. Este
binecunoscut cazul accidentului nuclear de la Cernobâl, când contaminarea radioactivă a fost
resimţită până în Italia, Franţa şi Suedia, datorită fenomenelor de circulaţie atmosferică pe
continentul european.

Fig 1. Sistem de alimentare cu panouri solare – ACC/5

 7

Sistem de alimentare cu panouri solare destinat alimentării neîntrerupte pentru

DataHog și MiniMet. SolarHog constă într-un panou solar de 1W, regulator de putere, baterii
reîncărcabile, carcasă impermeabilă, stâlp de montare și fixare. Sistemul alimentează
DataHog sau MiniMet prin intermediul interfeței RS232 a loggerului, având propria interfață
RS232 pentru descărcarea datelor fără întreruperea alimentării.
Capacitatea maximă a SolarHog este de 1Ah la 12V.
Panourile solare își reincarcă bateriile interne la nivelele radiației solare de peste
80W/m2.
Chiar și în cazul unui întuneric total, SolarHog complet încărcat va alimenta un
DataHog pentru aproximativ 7 săptămâni.
Există 3 baterii reîncărcabile interne care necesită înlocuirea o dată la 2-3 ani. După
înlocuire, aceste baterii de 2V 2.5 Ah necesită o alimentare de la rețea de 4-6 ore sau câteva
zile cu soare puternic pentru a se încărca complet. SolarHog nu poate fi utilizat simultan cu
nicio altă opțiune de alimentare pentru DataHog sau MiniMet.

Fig 3. Panou solar

În sfârşit, dar nu în cele din urmă, configuraţia software a sistemului de monitorizare

devine, din cauzele prezentate mai sus, deosebit de complexă, şi, deci, dificil de realizat.
Dacă, în cazul monitorizării calităţii aerului din zone închise, afişarea parametrilor de calitate
 8

a aerului la locul măsurătorii, împreună cu instalarea unor alarme acustice şi/sau optice, este
suficientă, existând posibilitatea ca un operator sau un control automat să intervină imediat în
caz de necesitate, în mediul înconjurător operatorul lipseşte. Mai mult, faptul că datele se
centralizează departe de locul măsurătorii, impune elaborarea unor programe adecvate de
transmisie şi recepţie a datelor, precum şi de gestionare a acestora. Primul obiectiv care
trebuie realizat în cadrul unui asemenea proiect este acela de configurare a aplicaţiei de
monitorizare în timp real a calităţii aerului din mediul încojurător. Deşi astfel de încercări
sunt, până acum, relativ puţine la numar (SMC, 1997, ENMET, 1995, Air, 1997, Casella,
1997), astfel încât am putea să ne luăm o libertate mare de investigare, considerăm că este mai
corect, din punctul de vedere al posibililor beneficiari, să restrăngem câmpul investigaţiilor
numai la ceea ce oferă standardele în vigoare. Din acest motiv ne vom referi numai la
concepte, definiţii, proceduri şi metode descrise în standardele româneşti şi standardele ISO
din domeniul protecţiei calităţii aerului.
Definiţia standardizată a calităţii aerului este următoarea (Standard 1995):
"Calitate a aerului - Stare a aerului definită de ansamblul caracteristicilor sale
cantitative şi calitative.
Această definiţie nu poate motiva, singură, necesitatea dezvoltării unei aplicaţii de
monitorizare în timp real a calităţii aerului. Motivaţia apare atunci când luăm în considerare şi
efectele pe care le are un anumit nivel de calitate a aerului asupra mediului înconjurător, atât
asupra fiinţelor, cât şi asupra componentelor antropice. Din această perspectivă, există două
seturi de parametri a căror evoluţie influenţează evoluţia componentelor mediului încojurător:
 parametrii meteorologici, adică temperatura şi umiditatea aerului, viteza şi direcţia
vântului, tipul şi nivelul precipitaţiilor;
 parametrii chimici, adică nivelul concentraţiilor acelor substanţe care formează grupa
constituenţilor minori ai troposferei (McEwan, 1975).
Primul set de parametri este monitorizat de aproape 100 de ani de către reţele locale şi
regionale de staţii de măsurare care acoperă, practic, toată planeta. De peste 30 de ani acestora
li s-a adăugat o reţea de sateliţi meteorologici (cei mai numeroşi fiind cei de tipul NOA) care,
împreună cu reţelele terestre, realizează predicţia pe termen scurt, mediu şi lung a valorilor
acestor parametri, semnalând, cu suficientă precizie (aprope în timp real), şi situaţiile de alertă
şi alarmă: secetă, inundaţii, uragane.
Al doilea set de parametri este cel care formează obiectul acestei aplicaţii. Orice
depăşire a nivelului natural al concentraţiilor constituenţilor minori ai troposferei (CO 2, CO,
CH4, oxizi de azot, compuşi cu sulf, plumb, azot şi clor, aerosoli, etc.) este în măsură să
afecteze, fie direct, fie mediat (ploi acide, efectul de seră, subţierea stratului de ozon), starea
de sănatate a oamenilor şi evoluţia componentelor mediului înconjurător (plante, animale,
ape, sol sau componente antropice) pe termen scurt, mediu şi lung. Cauzele variaţiilor
concentraţiilor acestor constituenţi minori ai troposferei sunt, de cele mai multe ori, antropice,
dar şi cauzele naturale au aceleaşi efecte sau chiar efecte cu mult mai mari (erupţiile
vulcanice), în special datorită timpilor de relaxare care sunt foarte lungi. Aceste fenomene,
indiferent de cauzele care le produc, sunt fenomene de poluare.
Obiectivele monitorizării în timp real a poluării aerului sunt stipulate în standardul
ISO/TR 4227:1989 (Standard ISO, 1989).
(a) Determinarea faptelor
Aceasta înseamnă selectarea tipurilor de substanţe a căror evoluţie va fi urmărită în
cadrul procesului de monitorizare, precum şi măsurarea concentraţiilor acestora în interiorul
unor intervale de timp prestabilite care depind, în general, de performanţele sistemelor de
detecţie.
(b) Diagnostic
 9

Aceasta revine la realizarea unui sistem de monitorizare capabil să semnaleze, în timp

real, toate situaţiile care preced depăşirea concentraţiilor limită admise, adică situaţiile de
alertă şi de alarmă, precum şi a situaţiilor în care aceste concentraţii sunt depăşite.
(c) Predicţie
Acest obiectiv se referă la capacitatea sistemului de monitorizare de a descrie modul
de variaţie a concentraţiilor poluanţilor din zona monitorizată în funcţie de setul de parametri
meteorologici şi se realizează în cadrul softului de interpretare a datelo
 10

Fig 2. WindHog

 Sistem de înregistrare date cu 2 canale, dedicat măsurării vitezei și direcției vântului.

Ușor de utilizat, complet rezistent la apă, robust și durabil. Intervale de prelevare a
datelor selectabile: 1, 5, 10, 15, 20, 30, 60 sau 120 minute.
 Sumar pentru ultimele 24 ore. Software opțional pentru Windows care afișează datele
în câteva formate grafice. Accesul se poate face prin intermediul unui laptop, un cablu
de rețea sau printr-un modul GSM.
 Ceas real-time încorporat; nu necesită resetarea ceasului când se schimbă bateriile;
permite sincronizarea mai multor sisteme independente. Rezoluția: 15 biti.
 Interfață RS232C pentru conectarea la orice calculator.
 Cablu de date și software pentru Windows (date în format ASCII utilizabile în Excel,
Word, etc.).
 Memorie: 1 Mb RAM (de ex. pentru cele 2 canale – 8068 înregistrări pentru fiecare
canal, inclusiv data și timpul). Intervale de prelevare a datelor configurabile pe fiecare
canal: 10, 20, 30 secunde, 1, 2, 5, 10, 20, 30 minute, 1, 2, 3, 4, 6, 12, 24 ore.
 Alimentarea: baterii 6xC (funcționare până la 4-6 luni); alimentare externă cu panouri
solare (opțional) sau de la rețea.
 11

Capitolul III
3.1. Metode de control a calităţii mediului înconjurător
3.1.1. Metode de control local
Poluarea antropică are loc în urma activităţilor din sistemele industriale şi agricole şi
ca urmare a activităţilor din amenajările umane. Rezultă, deci, că cea mai eficientă modalitate
de control a poluării antropice este cea de la sursă. Această modalitate se poate utiliza atât în
scop preventiv, înainte ca poluarea să aibă loc, cât şi după ce poluarea s-a produs, în direcţia
diminuării acesteia.
(a) Controlul surselor de poluare antropică
(a1) Cunoaşterea tuturor surselor de poluare ale zonei (unitate industrială, agricolă,
amenajare de locuit) şi a caracteristicilor acestora (tipul şi cantitatea emisiei, caracteristicile
constructive ale sursei).
În cadrul acestei etape se inventariază toate secvenţele tehnologice în care se produc
deşeuri sub formă de emisii în aer, apă şi depuneri pe sol în formă solidă (halde de steril de la
exploatări miniere, nămoluri din tăbăcărie sau din staţiile de epurare a apei, depuneri de
substaţă solidă pe sol). Trebuie cunoscute tipul, caracteristicile chimice şi fizice şi locul de
destinaţie finală al poluantului (aer, apă, sol).
(a2) Predicţia asupra răspândirii emisiilor poluante în mediu (modele de difuzie ale
poluanţilor în aer, modele de contaminare a apei şi a solului).
În cadrul acestei etape se estimează aria de răspândire a poluanţilor în jurul surselor de
poluare inventariate mai sus, precum şi valorile locale ale concentraţiilor acestor poluanţi.
(a3) Blocarea sau diminuarea emisiilor prin instalarea de filtre, staţii de epurare a apei,
minimizarea suprafeţelor de depozitare a deşeurilor solide.
Este o metodă care se foloseşte ca urmare a constatării unei poluări în mediu şi are ca
scop diminuarea emisiilor la sursa de poluare, acolo unde acest lucru este posibil. De
exemplu, dacă se constată o poluare crescută a aerului a cărei sursă este un coş cu înălţimea
de 300 m, nu vom putea instala, la acea înălţime, un filtru decât cu costuri financiare şi
tehnologice foarte mari aşa că este foarte probabil să nu putem folosi această metodă.

(b) Controlul eficienţei economice

(b1) Minimizarea consumului de materii prime şi materiale, in limitele cerintelor
impuse de instrucţiunile de fabricaţie. Un consum redus de materii prime şi materiale
înseamnă nu numai o creştere a beneficiului pe unitatea de produs, ci şi minimum de poluare.
(b2) Limitarea stocurilor la nivelul cerinţelor pieţei determină nu numai o activitate de
marketing performantă, ci şi scăderea semnificativă a poluării din linia tehnologică.

(c) Monitorizarea calității mediului (rețele locale)

(c1) Existenţa unui departament de protecţia mediului în fiecare unitate industrială,
agricolă şi de administraţie locală este necesară atât pentru organizarea şi desfăşurarea
activităţii de control a măsurilor interne de diminuare a poluării generate de amenajarea
industrială, agricolă sau de locuit, cât şi pentru realizarea unei legaturi rapide şi eficiente cu
agenţia teritorială de control a calităţii mediului.
(c2) Existenţa unei dotări minime pentru măsurarea şi supravegherea principalelor
emisii poluante ale unităţii industriale, agricole sau amenajării de locuit trebuie să acopere
cerinţele de măsurare a principalilor parametrii de poluare ai surselor interne şi, de asemenea,
trebuie sa fie compatibilă cu sistemele de măsurare ale agenţiei teritoriale de protecţia
mediului.
 12

(c3) Efectuarea de măsuratori periodice ale principalelor emisii poluante interne are
atât un rol preventiv, cât şi unul corectiv. Este bine ca măsurătorile să fie făcute la intervale de
timp semnificative pentru tipurile de activitate tehnologică implicate.

Fig.3 Anemometru

Instrument care măsoară condiţiile mediului înconjurător rapid şi cu precizie. Fiabil,

portabil şi uşor de utilizat.
Măsoară: viteza vântului curentă, rafala maximă a vântului, viteza medie a vântului,
temperatura aerului, apei şi zăpezii, frigul produs de vânt.
(c4) Monitorizarea permanentă a emisiilor cu poţential catastrofic ridicat este necesară
pentru prevenirea situaţiilor de tip catastrofic (explozii, intoxicaţii, incendii

3.1.2. Metode de control regional (stat sau zonă continentală)

Pentru a avea un cadru comun de desfăşurare a activităţilor de măsurare şi control a
calităţii mediului este necesar ca la nivel regional (stat sau zonă continentală) sa funcţioneze
acelaşi sistem de norme şi legi, precum şi, pe cât posibil, aceeaşi organizare logistică şi
manageriala. De aceea trebuie luate măsuri pe următoarele direcţii.
(a) Norme şi legi de protecţia mediului
a. (a1) Elaborarea de legi şi norme care să impună măsurile de control de la
nivel local, precum şi a principiilor şi metodelor de rezolvare a situaţiilor
de poluare a mediului (poluatorul plăteşte)
b. (a2) Elaborarea de standarde care să prevadă concentraţiile limită admise
pentru emisiile poluante ale aerului, apei şi solului
 13

c. (a3) Elaborarea legilor de organizare şi funcţionare a institţtiilor regionale

de supraveghere şi control a calităţii mediului înconjurător
(b) Organizarea infrastructurii de control şi monitorizare a calităţii mediului
a. (b1) Organizarea agenţiilor teritoriale şi nationale de supraveghere şi
control a calităţii mediului
b. (b2) Ocordarea prerogativelor reale de supraveghere şi control a calităţii
mediului specialiştilor acestor agenţii
c. (b3) Dotarea tehnică şi logistică a agenţiilor guvernamentale pentru
măsurarea şi caracterizarea oricarui tip de emisie poluantă din teritoriul
supravegheat.
(c) Organizarea spaţiului
a. (c1) Constituirea unor echipe de specialişti care să avizeze orice nouă
investiţie din punctul de vedere al impactului asupra mediului înconjurător
b. (c2) Avizarea periodică a funcţionării unităţilor industriale, agricole şi a
amenajărilor de locuit din punctul de vedere al impactului acestora asupra
mediului.

3.1.3. Metode de control global

La nivelul planetei controlul calităţii mediului se realizează prin crearea unor reţele
globale de sateliţi care să monitorizeze mediul înconjurător mai ales în ceea ce priveşte
fenomenele de pouare globală (efectul de seră, subţierea stratului de ozon, deşertificarea). De
asemenea, impunerea unor restricţii asupra calităţii produselor, în sensul protecţiei mediului,
reprezintă una din cele mai eficiente căi de diminuare a poluării. Direcţiile de actiune sunt
următoarele.
(a) Crearea infrastructurii mondiale de supraveghere şi control a calităţii mediului
a. (a1) Crearea organismelor internaţionale instituţionale ale ONU si
UNESCO de supraveghere şi control a calităţii mediului
b. (a2) Încurajarea şi stimularea creării şi dezvoltării organizaţiilor non-
guvernamentale de profil este o măsură foarte eficientă din punctul de
vedere al evtării birocraţiei de tip guvernamental şi, deci, a favorizării
acţiunilor în timp real. De asemenea, organizaţiile non guvernamentale au
posibilitateaa de a atrage multe surse de finanţare, spre deosebire de
organizaţiile guvernamentale care sunt limitate de cerinţele bugetului şi de
lipsa unui control eficient al modului în care se deruleaza programele de
finanţare.
c. (a3) Încurajarea şi stimularea cooperării internaţionale în domeniul
programelor de cercetare ştiinţifică şi a rezolvării în timp real a situaţiilor
de risc ecologic
(b) Extinderea restricţiilor pieţei
a. (b1) Impunerea de restricţii referitoare la minimizarea poluării ca un
criteriu de performanţă în marketing este una dintre cele mai sigure metode
de diminuare a poluării locale şi globale pentru că nerespectarea ei
determină scăderea imediată a profitului pe întreaga traiectorie a
produsului, ceea ce nu convine nimănui.
(c) Noua ordine politică globală (conceptul dezvoltării durabile)
a. (c1) Încurajarea şi stimularea creării cadrului politic mondial pentru o
protecţie eficientă a mediului (sustainable development)
 14

Concluzii
Una din aplicaţiile care se dezvoltă de câţiva ani este cea de sisteme de monitorizare în
timp real a calităţii aerului. Atmosfera poate fi afectată de o multitudine de substanţe solide,
lichide sau gazoase. Dat fiind faptul că atmosfera este cel mai larg şi în acelaşi timp cel mai
imprevizibil vector de propagare al poluanţilor, ale căror efecte sunt resimţite în mod direct şi
indirect de om şi de către celelalte componente ale mediului, se impune ca prevenirea poluării
atmosferei să constitue o problemă de interes public, naţional şi internaţional.
Potenţial, poluarea aerului este cea mai gravă problemă, întrucât are efecte pe termen scurt,
mediu şi lung.
Pe termen scurt şi mediu, poluarea are efecte negative, de natură să pună în pericol
sănătatea omului, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să provoace pagube
economice.
Pe termen lung poluarea produce modificări asupra mediului prin: efectul de seră,
distrugerea stratului de ozon şi ploile acide.
Starea atmosferei este evidenţiată prin prezentarea poluării de impact cu diferite noxe,
calitatea precipitaţiilor atmosferice, situaţia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze
cu efect de seră şi unele manifestări ale schimbărilor climatice.
Monitorizarea calităţii aerului implică urmărirea elementelor incluse în cele patru
categorii de probleme:
 sursele şi emisiile de poluanţi atmosferici;
 transferul poluanţilor în atmosferă;
 nivelul concentraţiilor de poluanţi în atmosferă şi distribuţia spaţio-temporală a
acestora;
 efectele poluanţilor atmosferici asupra omului şi mediului biotic şi abiotic.
Pentru protecţia atmosferei şi îmbunătăţirea calităţii aerului sunt necesare măsuri de
control ale emisiilor poluanţilor. Pentru aprecierea gradului de poluare al atmosferei se
calculează emisiile de poluanţi şi se determină calitatea aerului înconjurător. Emisiile se
măsoară prin metode adecvate de evaluare, specifice fiecărui poluant în parte, bazate pe
factori de emisie şi pe indicatori de activitate.
Poluarea antropică are loc în urma activităţilor din sistemele industriale şi agricole şi
ca urmare a activităţilor din amenajările umane. Rezultă, deci, că cea mai eficientă modalitate
de control a poluării antropice este cea de la sursă. Această modalitate se poate utiliza atât în
scop preventiv, înainte ca poluarea să aibă loc, cât şi după ce poluarea s-a produs, în direcţia
diminuării acesteia.
Rolul cel mai important îl au controlul surselor de poluare antropică, controlul
eficienţei economice, monitorizarea calităţii mediului.
Rezultatele unei de activităţi de monitorizare sunt dificil sau imposibil de evaluat dacă
organismele utilizate ca indicatori biologici nu sunt bine cunoscute, ceea ce poate conduce
uneori la erori în aprecierea schimbărilor de mediu şi a amplitudinii acestora. Din acest motiv,
colaborarea cu specialiştii în biologia şi taxonomia unor specii utile din acest punct de vedere
este de preferat.

Bibliografie

www.tehnopress.ro
www.idd.ugal.ro
www.mdpl.ro
www.oconecorisc.ro
 15

www.hannainst.ro
www.ziare.com
www.qualitarium.ro
www.aparatura.ro
www.tehnoinstrument.ro
www.gmd.ro
www.scritube.com