UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER: DREPT PUBLIC

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. univ. dr. BRAȘOVEANU Flori

ABSOLVENT:
POPA NICOLAE CRISTIAN

CONSTANȚA
2020
 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE DREPT ŞI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER: DREPT PUBLIC

CONVENȚIA CADRU A NAȚIUNILOR

UNITE ASUPRA SCHIMBĂRILOR
CLIMATICE ȘI IMPACTUL ASUPRA
MEDIULUI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. univ. dr. BRAȘOVEANU Flori
ABSOLVENT:
POPA NICOLAE CRISTIAN

CONSTANȚA
2020

2
 СUРRINЅ
Introduсere..........................................................................................................................................4
I. Necesitatea protecției mediului......................................................................................................4
I.1.Considerații generale ..........................................................................................................4
II. Protecția și conservarea mediului...............................................................................................5
II.1.Protecția și conservarea mediului în prima jumătate a secolului XX..........................5
II.2. Protecția și conservarea mediului în a doua jumătate a secolului XX........................5
II.3. Conferința de la Stockholm și Conferința de la RIO de Janeiro..................................6
II.4. Acordul de la Paris............................................................................................................8
III.Organismele internaționale și europene cu atribuții în domeniul protecției mediului.........9
III.1. Organisme internaționale cu atribuții în domeniul dreptului mediului.....................9
III.2. Organisme europene ale dreptului mediului.................................................................9
III.3. Politica pentru mediu a Uniunii Europene..................................................................10
III.4. Programe UE pentru mediu..........................................................................................11
IV. Protecția juridică a mediului și schimbările climatice...........................................................12
V. Impactul schimbărilor climatice................................................................................................13
V.I.Necesitatea unei reacții imediate.....................................................................................13
V.I.Cauzalitatea schimnărilor climatice...............................................................................14
VI.Studiu aplicativ - Impactul schimbărilor climatice asupra teritoriilor și statelor insulare.15
VI.1. Asia și zona Pacificului în Acordul de la Paris...........................................................15
VI.2. Statele și teritoriile insulare în contextul schimbărilor climatice ale sec. XXI........16
VII. Noile provocări și noi soluții pentru mediu în secolul XXI..................................................22
VII.1.Personalitatea lui Jaques Fresco..................................................................................22
VII.2. Proiectul VENUS, scopuri și obiective.......................................................................23
VII.3.Center for Resource Management..............................................................................23
Сonсluzii............................................................................................................................................25
Bibliografie........................................................................................................................................26

3
 INTRODUCERE
Prezentul în care trăim necesită o conștientizare mai intrinsecă a problemelor de mediu cu
care se confruntă omenirea și la ce amenințări va fi expusă în viitor dacă nu va fi rezilientă în
oferirea unui raspuns concret activ.
Lucrarea de față are ca scop familiarizarea cititorului cu principalele probleme ale mediului
și evidențierea direcțiilor de acționare în acest scop.
Lucrarea este structurată în șapte capitole pe parcursul cărora se realizează trecerea de la
familiarizarea pricipalelor acțiuni deprinse în ultimile decenii la nivel internațional și comunitar în
lupta pentru conștientizare și stoparea schimbărilor climatice la acțiuni directe, concretizate pentru
diminuarea efectelor acestora.
Primele patru capitole descriu general drumul parcurs până în prezent în crearea unui cadru
legislativ potrivit protecției mediului la nivel internațional.
Partea a doua a lucrării, capitolele cinci, șase și șapte doresc să aducă în vedere o alternativă
reală, necesară, dovedită din punct de vedere stiințific și tehnologic, privind dezvoltarea durabilă și
sustenabilă a societății prezente.
Capitolul cinci evidențiază în ansamblu, din punct de vedere personal, câteva aspecte
privind dreptul fiecărui individ la un mediu sănătos.
Provocările următorului secol preconizează deja dezvoltarea unor noi concepte și măsuri
legislative privind modul de protecție al mediului, conservarea acestuia și respectarea dreptului
fiecărui individ la o viață și la un mediu sănătos.

I. NECESITATEA PROTECȚIEI MEDIULUI

I.1. Considerații generale

Când aducem în discuție protecția mediuluiorice individ este obligat să înteleagă
multitudinea de elemente integrante, parțial sau total, ce alcătuiesc mediul. Totodată este necesar
însușirea faptului că mediul este un bun comun al tuturor și este singura entitate care a influențat
extrinsec evoluția omului modern.
În secolul XXI concepte precum: schimbările climatice, ecologia, gazele cu efect de seră,
devin preocupări de actualitate în mentalitatea colectivă a societății. Văzut de către comunitatea
științifică drept o perioadă de referință pentru mediu dar și pentru demersurile de protejare și
conservare ale acestuia, începutul secolului XXI pune în balanță viitorul generațiilor următoare și
impactul activității antropice din ultimile secole și până în prezent asupa mediului.
Efectele vizibile asupra degradării mediului sunt consecințele a trei secole de exploatare
irațională a resurselor planetei. Perioada dintre prima revoluție industrială și cea de-a patra revoluție
industriala 1 a reușit sădefinească profund modul de dezvoltare al societății actuale caracterizat
printr-o dezvoltare continuă bazată pe folosirea irațională a resurselor finite ale planetei.
În prezent, pricipalul factor dăunător al mediului și acceleratorul schimbărilor climatice îl
reprezintă activitatea industrialăantropică, în corelație directă cu creșterea nivelului poluării a
aerului, solului și a apelor. Principala cauză evidențiată de către comunitatea științifică reprezintă
eliminarea gzelor cu efect de seră rezultate în urma arderilor combustibililor fosili și a activității
industriale, acest proces favorizând încalzirea globală.
Apariția din ce în ce mai multor dovezi ce incriminează poluarea antropică drept principala
cauză a schimbărilor climatice severe, a favorizat atribuirea unei importanțe mult mai mare pentru
omenirea acestui domeniu, modul de a combate a acestor schimbări climatice devenind o știință în
sine, interdisciplinară.

1
https://www.desouttertools.ro/industry-4-0/noutati/628/revolutia-industriala-de-la-industry-1-0-la-industry-4-0, accesat
la data de 19.05.2020, ora 15.30
4
 II. PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI

Printre drepturile fundamentale ale fiecărui indvid, consacrate, se numără și dreptul la un

mediu sănătos. Este normal și firesc ca orice individ să conștientizeze și să poată pretindă să
trăiască într-un mediu propice, sănătos. În acest mod lupta pentru protecția mediului și prevenirea
distrugerii acestuia prin poluare și prin înlăturarea consecințelor acesteia devine, s-au ar trebui să
devină, o îndatorire civică a fiecărui individ indiferent de apartenența politică, religioasă, încadrarea
socială sau nivelul de educație.

I.1. Protecția și conservarea mediului în prima jumătate a secolului XX.

Preocuparea pentru mediu a început să se manifeste încă de la începutul secolului XX.
Dezvoltarea continuă a industriei și globalizarea comerțului a scos în evidență noi resurse pentru
exploatare susținând astfel o creștere industrială continuă a marilor imperii coloniale ale vremii.
Astfel au apărut primele reglementări în domeniul mediului.
Printre cele mai importante documente internaționale apărute în prima jumătate a secolului
XX se numără:Convenţia pentru protecţia păsărilor utile agriculturii 2 ,Convenţia relativă la
prezervarea și la protecţia focilor pentru blană 3 , Tatatul încheiat între SUA și Marea Britanie
privind apele de frontieră dintre Statele Unite şi Canada 4, Convenţia de la Londra 5 șiConvenţia
pentru protecţia florei, faunei şi frumuseţilor naturale ale ţărilor Americii6
După cel de-al II-lea Război Mondial, principalele instituții internaționale reiau activitatea
de reglementare și legiferare în domeniul dreptului mediului.
Astfel, aproape simultan cu demersurile pentru înființatarea Uniuniii Europene, trei dintre
statele fondatoare Belgia, Franţa şi Luxemburg, la 8 aprilie 1950 semnează Protocolul privind
crearea unei comisii permanente. Această comisie va întreprinde activități în tot ceea ce se
delimitează prin apele poluate. Deasemnea, folosind aceleași principii au fost semnate tratate
precum, Lacul Constanţa 7 , Lacul Leman 8 , Rhinul 9 , etc., care, în ansamblul contextual stabilesc
constituirea unei comisii internaționale, cu scopul de a coordona măsurile de protecție a mediului.
În următorii ani, au apărut inițiative legislative și pentru protecția mediului marin. Printre
cele mai importante se numără: Convenţia pentru prevenirea poluării mării prin
hidrocarburi 10 ,convenții privind dreptul marin adoptate în cadrul Conferinţei 11 de codificare a
reglementărilor în materie.
Apariția energiei atomice și folosirea acestea în al doilea Război Mondial a creat o nouă
amenințare pentru mediu. Astfel s-a creeat, totuși, necesitatea unui legiferări privind folosirea
acesteia sub forma Tratatului privind interzicerea experiențelor cu arme nucleare12 în toate cele trei
medii atmosferă, spațiul cosmic și submarin.

II.2. Protecția și conservarea mediului în a doua jumătate a secolului XX

,,Conștientizarea degradării rapide a biosferei și curentul de opinie internațională ce i-a
urmat în special la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70 au reclamat o protecție a mediului și au
influențat toate domeniile vieții internaționale. Astfel, în domeniul juridic, atât la nivel național cât
2
semnată la Paris la 19 martie1902
3
semnată la Washington la 7 iulie 1911
4
semnat la 11 ianuarie 1909; Tratatul este înca în vigoare.
5
din 8 noiembrie 1933
6
semnată la Washington, la 12 octombrie 1940.
7
27 octombrie 1960
8
16 noiembrie 1962
9
29 aprilie 1963
10
Londra, 12 mai 1954. Modificată ulterior în mai multe rânduri şi apoi înlocuită în 1973 de cătreConvenția
internațională privind prevenți a poluăriide nave (MARPOL)
11
desfășurată la Geneva, 1958
12
5 august 1963 este semnat la Moscova
5
și la nivel internațional s-a impus cu necesitate constituirea unei noi ramuri de drept și anume
dreptul mediului”13.
Primele reglementări ale unor instituții internaționale privind dreptul mediului apar în
perioada anilor 1960-1970 concretizate prin initiativeleConsiliului Europei: Declarația asupra luptei
contra poluării aerului 14 și Carta europeană a apei 15 .Tot în același an Consiliul Europei adoptă
primul tratat european în domeniul mediului: Acordul european privind limitarea folosirii unor
detergenți în produsele de spălare și curățire.16
În ceea ce privește inițiativele de reglementare a dreptului mediului extracomunitare,
regăsim Convenția africană asupra conservării naturii și a resurselor naturale 17 . Sfârșitul anului
1968 evidențiază intenția Adunării Generale a ONU privind organizarea unei conferințe
internaționale18 pentru mediu.
În preambulul conferinței planificate comunitatea internațională continuă cooperarea
materializată prin:
Convenția de la Bonn 19 asupra luptei împotriva poluării apelor Mării Nordului prin
hidrocarburi;
Convenția de la Bruxelles20, privind responsabilitatea civilă pentru pagubele produse prin
poluarea cu hidrocarburi și Convenția supra intervenției în marea liberă împotriva navelor care
arborează un pavilion străin, în caz de incident care antrenează sau ar putea antrena o poluareprin
hidrocarburi;
Acordul de la Copenhaga21 privind cooperarea între statele scandinave pentru combaterea
poluării mării prin hidrocarburi;
Convenția de la Bruxelles 22 privind crearea unui fond de indemnizații pentru pagubele
provocate de poluarea prin hidrocarburi sau în cel al conservării faunei salbatice.
Definind noua ramură a dreptului putem descrie dreptul mediului fiind un ansamblu vast,
complex și cuprinzător al tuturor normelor juridice care reglementează relația omului față de mediu
ca un element esențial vieții, în procesul exploatării acestuia în scopuri economice, sociale sau
culturale.

II.3. Conferința de la Stockholm și Conferința de la RIO de Janeiro

În literatura de specialitate cele două conferințe sunt considerate cele mai importante.
Susținute la o distanță de aproximativ 20 de ani distanță ambele au reprezentat un punct de plecare
pentru elaborarea și crearea cadrului legislativ privind politica de mediu la nivel internațional.
Importanța acestora se datorează exclusiv prin multitudinea de documente adoptate si prin
prevederile acestora onorând astel interesul crescând pentru rezolvarea problemelor de mediu.
Printre cele mai importante putem specifica:Declarația Conferinței Națiunilor Unite privind
Mediu23 și Planul de acțiune pentru mediu24.
Conferința de la Rio25, considerată și Summit-ul Pământului26, datorită rezultatelor acesteia
concretizate prin adoptarea Convenției-cadru privind schimbările climatice și Agenda 21 reușește
13
Amelia Diaconescu, Dreptul umanitar al mediulu în revista Revista Universul Juridic, nr. 1, ianuarie 2018.
14
Adoptată în data de 8 martie 1968, Rezoluția nr. (68) a comitetului Miniștrilor.
15
Proclamată la 6 mai 1968.
16
Semnat la 16 septembrie 1968.
17
Semnată la 15 seprembrie 1968 semnată de către șefii de state și de guverne țărilor membre Organizației Unității
Africane; Convenția succedă Convenția de la Londra din 1933, intervenită între tările colonizatoare.
18
Conferința de la Stockholm, iunie 1972, prima Conferință mondială privin mediul.
19
din iunie 1969
20
din 29 noiembrie 1962
21
din 16 septembrie 1971
22
din 18 decembrie 1971
23
numită și Declarația de la Stockholm.
24
al doilea produs al Conferinței de la Stockholm.
25
Conferința ONU privind mediul și dezvoltarea.
26
Dreptul Mediului, Note de curs,Lector univ. drd. Sorina Lucreţia DrăganUniversitatea Creştină ”Dimitrie Cantemir”,
Facultatea de Drept Cluj-Napoca.
6
săcreeze un nou cadru legal privind protecția mediului. Agenda 21 a reprezentat primul document
înportant care a adus în discuție conceptul de dezvoltare durabilă parte integrantă a politicilor de
mediu.
Convenției-cadru a fost adoptată în 1992. A intrat în vigoare în anul 1994. Aceasta stabilește
obiectiv principal stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. Potrivit
articolului nr, 2 din convenție nivelul stabilizator al concentrațiilor se dorește a fi unul care să nu
permită o perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic. Deasemenea intervalul de timp în
care se va realiza acest obiectiveste relativ menționat exemplificâdu-se doar importanța adaptării
ecosistemelor la schimbările climatice printr-o dezvoltare economică durabilă.
Ea a luat ființă în urma semnalării unor motive de îngrijorare la sfârșitul anilor 1980 legate
de creșterea gradului de conștientizare la nivel politic și public asupra problematicii schimbărilor
climatice.
Convenția solicitã țãrilor industrializate o evidențã strictã a emisiilor de gazecu efect de serã,
considerându-se cã aceastã problemã poate fi rezolvatã numai prin cunoașterea dimensiunilor ei. Și
țãrile în curs de dezvoltare au fost încurajate sã ținã o evidențã a emisiilor. Cu câteva excepții, anul
de referințã pentru emisiile gazelor cu efect de serã este 1990.
Pãrțile convenției au convenit sã dezvolte programe naționale pentru încetinirea
schimbãrilor climatice, în urmãtoarele domenii: agriculturã, industrie, energie, resurse naturale,
regiunile de coastã (malul mãrilor).
Reprezentanții statelor membre se întâlnesc anual. Convenția atribuie cea mai mare
rãspundere statelor industrializate în ceea ce privește lupta împotriva schimbãrilor climatice, având
în vedere cã acestea sunt sursa, în trecut și în prezent, ale celor mai mari emisii de gaze cu efect de
serã.
Acestor state li se cere în mod special sã își reducã emisiile și sã aloce banii pentru alte
activitãți. În cea mai mare parte aceste state sunt denumite țãri dezvoltate și sunt membre ale
OCDE 27 . Aceste state, inclusiv alte 12 economii în tranziție din sud-estul Europei (foste state
aparținând blocului comunist) s-au angajat sã își reducã emisiile la nivelul anului 1990.
Se considerã cã per ansamblu acestea și-au atins scopul. Statele industrializate au convenit
sã susținã din punct de vedere financiar statele în curs de industrializare în ceea ce privețte
implementarea mãsurilor privind schimbãrile climatice. Astfel, a fost pus la punct un sistem de
granturi și împrumuturi. De asemenea s-a agreat ca statele industrializate sã împartã cu statele mai
puțin dezvoltate tehnologii non poluante.
Având în vedere dificultãțile întâmpinate de statele în curs de dezvoltare din punct de vedere
economic, a fost acceptat cã emisiile de gaze cu efect de serã ar putea sã creascã în viitor și s-adecis
cã limitarea acestor emisii nu trebuie sã se facã într-un mod care ar limita progresul economic al
acestor state.
Noțiunile generale despre schimbările climatice UNFCCC28 se bazează pe patru principii29
majore:
Echitatea - modul echitabil de distribuire între state a sarcinii de reducere a emisiilor de
GES ,având în vedere faptul că, până acum, emisiile au provenit, în principal, din statele
30

industrializate ale Europei și Americii de Nord;

Acțiunea preventivă - climatologia folosește prognoze ce presupun anumite nivele
deincertitudine. Părtile, însa, trebuie să acționeze acum pentru a proteja clima și nu pot aștepta până
la apariția unei dovezi științifice absolute asupra impactului schimbărilor climatice.
Eficiența - politicile și măsurile de abordare a schimbărilor climatice trebuie să fie eficiente
înceea ce privește costurile, pentru a asigura beneficii globale la cel mai mic cost posibil.

27
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
28
United Nations Framework Convention on Climate Change.
29
http://terramileniultrei.ro/wp-content/uploads/2012/02/Schimbari-climatice.pdf accesat la data de 19.05.2020, ora
12.57
30
Gaze cu efect de seră.
7
 Dezvoltarea durabilă - definită ca dezvoltarea care satisface toate necesitățile prezentuluifără
a pune în pericol capacitatea generațiilor viitoare de a și le satisface pe ale lor.
Statutul său de convenție cadru înseamnă că asa numite protocoluri pot fi adăugate pentru a
preciza obiectivele de reducere sau măsuri speciale pentru reducerea emisiilor de GES. Ca o
consecintă a acestei convenții, până în anul 2020 s-au consacrat pe plan modial: protocolul de la
Kyoto inițiat în cadrul primei conferințe de monitorizare și revizuire a Convenției Cadru de la Rio,
Conferința a Părtilor de la Berlin din1995, adoptată în anul 1997, ratificată de către state membre
semnatare la 1 iunie 2002 și Acordul de la Paris, discutat în cadrul Conferinței de la Paris în anul
2015 și semnat la 22 aprilie 2016. Acordul a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016.

II.4. Acordul de la Paris

În decembrie 2015, în urma unor lungi negocieri în cadrul celei de-a 21-a Conferințe a
părților convenției cadru a Organizației Națiunilor Unite, Conferința de la Paris, guvernele
participante au adoptat primul acord universal pentru combaterea schimbărilor climatice.
Desfăşurată în urma unor îndelungate pregătiri, pentru a evita repetarea eșecului Conferinței
de la Copenhaga (COP-15), COP-21 a reușit, prin nivelul participării, amploarea problematicii
abordate şi chiar a rezultatelor asumate, să devină cel mai important summit climatic.
Conferința a găzduit participarea a peste 30.000 de persoane, 152 de şefi de state şi de
guverne, 20.000 de negociatori, 8.000 de experți reprezentând 195 de state și UE și a permis analiza
profundă a implicaţiilor şi exprimarea tuturor intereselor comune. Popularitatea evenimentului și
importanța acestuia au depășit cu ușurință Conferința de la Stockholm din 1972 prin implicarea a
20.000 de militanţi ai societăţii, și a 4000 de ziarişti care au asigurat o propagare corespunzătoare a
dezbaterilor, ideilor exprimate şi poziţiilor formulate.
În urmă încheierilor discuțiilor și dezbaterilor desfășurate pe parcusul a 2 saptămâni (30
noiembrie – 12 decembrie 2015) eforturile depuse pentru organizarea COP 21 sunt concretizare prin
adoptarea Acordului de la Paris. Scopul predefinit, principal al Acordului este spijinirea răspunsului
global la amenințarea schimbărilor climatice prin menținerea creșterii unei temperaturi globale cu
mai putin de 2 grade celsius peste nivelul temperaturi din perioada preindustrială. Deasemenea
scopul acordului reiterează și creșterea capacității tărilor participante de a combate impactul
schimbărilor climatice prin reglementarea unor sarcini, obligativități și direcții de acțiune pentru
părțile semnatare și tările în curs de dezvoltare, regăsite și descrise 31 în primele articole ale
documentului:
Temperatura pe temen lung: Art. nr. 2, propune îmbunătățirea răspunsului global privind
schimbările climatice și reconfirmă limitarea creșterii temperaturii globale.
Dobândirea neutralității climatice. Art. nr. 3 consemnează obligativitatea statelor de a-și
realiza un echilibru între emisile gazelor cu efect de seră, eliminarea acestora din atmosferă și
absorția acestora natural în a doua jumatate a secolului XXI.
Controlul și diminuarea emisiilor. Art. 4 stabilește angajamentele obligatorii de către toate
părțile de a pregăti, comunica și menține o contribuție determinată la nivel național și de a urmări
măsuri interne pentru realizarea acestora. Deasemena prevede obligativitatea statelor de a oferii
informații exacte odată la 5 ani privind progesul dobândit în reducerea emisiilor șicontribuțiile lor
determinate la nivel național.
Protejarea surselor depoluante. Art. 5 prevede conservarea și consolidarea a principalilor
factori de eliminare a gazelor cu efect de seră din atmosferă și a principalelor surse poluatoare.
Cooperarea voluntară. Art. 6 recunoaște posibilitatea cooperării voluntare între părți pentru a
permite o ambiție mai ridicată și stabilește principii, inclusiv integritatea mediului, transparența și
contabilitatea robustă pentru orice cooperare care implică transferarea internațională a rezultatelor
atenuării.

31
Descrierea articolelor https://unfccc.int/process-and-meetings/the-paris-agreement/what-is-the-paris-agreement,
accesat la data de 22.05.2020, ora 14.25
8
 Adaptare părților. Art. 7 stabilește un obiectiv global privind adaptarea - îmbunătățirea
capacității adaptative, consolidarea rezilienței și reducerea vulnerabilității la schimbările climatice
în contextul obiectivului de temperatură al acordului. Adaptarea se va realiza prin punerea în
aplicare a planurilor naționale nevoilor și a acțiunilor parților și spijinirea și cooperarea
internațioonlă.
Pierderile și distrugerile.Art. 8 precizează importanța prevenirii, minimizării și combaterii
pierderilor și daunelor asociate cu efectele adverse ale schimbărilor climatice, inclusiv evenimente
meteorologice extreme și evenimente de debut lent, precum și rolul dezvoltării durabile în reducerea
riscului de pierdere și daune.
Sprijin pentru finanțare, tehnologie și consolidarea capacității. Art. 9, 10 și11, precizează
obligativitatea statelor dezvoltatede a sprijni efortul statelor în curs de dezvoltare.
Implementarea prin transparență. Art. 13,14, 15 descriu necesitatea unui program, pe un
sistem robust de transparență și contabilitate pentru a oferi claritate acțiunii și sprijinului părților, cu
flexibilitate pentru diferitele capacități ale părților.
Centralizarea rezultatelor globale.Art.14 precizează centralizarea progreselor
realizateîncepând cu anul 2023 și revizuit odata la 5 ani pe baza raportărilor cu scopul final de
evaluare a progresului colectiv în atingerea obiectivului acordului într-o manieră cuprinzătoare și
facilitatoare.
La 5 ani de la adoptarea adoptarea acordului, importanța acestua rămâne nediscutabilă dar
respectarea acestuia devine o opțiune.
Îeșirea Statelor Unite ale Americii din cadrul răspunderii colective asumate în acord, la data
de 4 noiembrie 2020, preconizează să creeze un precedent și un obstacol totodată, în indeplinirea
obiectivelor acordului și continuarea luptei pentru diminuarea efectelor schimbărilor climatice.
Reacțiile pe plan politic și diplomatic pune comunitatea internațională într-o nouă perspectivă.
Situația oferă Chinei o mare oportunitate, oferindu-i posibilitatea de a ocupa poziția de lider
global în lupta împotriva schimbării climatice. Această poziție aduce o serie de beneficii, atât
diplomatice cât și economice.
Reacțiile nu au întârziat să apară nici în spațiul comunitar european. Parlamentul European,
în data de 14 martie 2019 adoptă rezoluția2019/2582(RSP)32 referitoare la schimbările climatice
prin care solicitată angajamente mai mari privind îndeplinirea obiectivului de reducere a emisiilor în
scopul realizării neutralității climatice până în anul 2050. În acest scop doar trei state din UE se
alinează obiectivelor impuse de Parlamentul European Suedia, Franța și Marea Britanie.

III. ORGANISMELE INTERNAȚIONALE ȘI EUROPENE CU ATRIBUȚII ÎN

DOMENIUL PROTECȚIEI MEDIULUI
III.1. Organisme internaționale cu atribuții în domeniul dreptului mediului
Organizația Națiunilor Unite
Denumirea a fost folosită pentru prima oară în Declaration by United Nations de la 1
ianuarie 1942.Documentul reprezintă angajamentul a 26 de state aliate pentru a continua războiul
împotriva Puterilor Axei.
Organizația Națiunilor Unite a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945 de către 51 de ţări,
angajate să menţină pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă. Astăzi, aproape toate
naţiunile lumii sunt membre ONU.
Carta Națiunilor Unite a fost semnată la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea
Conferinței Națiunilor Unite pentru Organizația Internațională și a intrat în vigoare la 24 octombrie
1945. Statutul Curții Internaționale de Justiție face parte integrată din Cartă.

32
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-0217_RO.html accesat la data de 22.05.2020 ora 16.55.
9
 Respectând articolul 1 din Carta ONU, Organizația Națiunilor Unite a devenit teptat
principalul organism internațional interstatal garant al menținerii păcii și rezolvări multor probleme
alte comunitătii internationale.
În prezent, Organizaţia Naţiunilor Unite numără 193 de state membre.Limbile oficiale ale
ONU sunt: arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă.
Sistemul ONU este format din şase organe principale: Adunarea Generală, Consiliul de
Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă, Curtea Internaţională de Justiţie,
Secretariatul, precum şi agenţii specializate, programe şi fonduri de dezvoltare.
Principalul organism ONU este Adunarea Generală. Din data de 3 decembrie 196833 și până
astăzi, Adunarea Generală a adoptat numeroase documente contribuind substanțial la dezvoltarea
principiilor și reglementărilor în domeniul protecției mediului. Sub coordonarea ONU au fost
conduse principalele conferințe privind problemele de mediu:Stockholm (1972), Rio de Janeiro
(1992), Sesiunea Adunării Generale Rio 5 (iunie 1997) şi Summit-ul Rio+10 de la Johannesburg
(septembrie 2002).
În prezent pricipalul organism, responsabil pentru protecția mediului al ONU este Programul
Națiunilor Unite pentru Mediu. Înființat după Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Uman, din
anul 1972 UNEP (United Nation Enviroment Program) este singurul organism ONU împuternicit
pentru coordonarea politicilor de protecție a mediului la nivel global. Având în structura sa Fondul
pentru mediu, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu devineprincipalul organism international
desemnat pentru încurajarea implementărilor politicilor de mediu, prin furnizare de capital. Alături
de PNUM, în componența ONU iși desfăsoara activitatea: Comisia pentru dezvoltarea Durabila a
Naîiunilor Unite (CSD), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Agenția
Internațională pentru Energia Atomică (AIEA).

III.2. Organisme europene ale dreptului mediului

Preocuprea comunitară pentru protecția mediului a apărut recent după Conferința de la
Stockholm din anul 1972 fiind impulsionată de către aceasta.
Din 1972 și până în prezent organismele europene ale dreptului mediului s-au aflat într-o
continuă dimanică și reformare realizând cele mai bune politici și mijloace de protecție a mediului.
În cadrul Uniunii Europene principalele instituții cu rol definitoriu pentru protecția mediului
sunt: Comisia Eurpeană, Consiliul de Mediu al UE, Parlamentul European, Agenția Europeană de
Mediu, Consiliul Europei.

III.3. Politica pentru mediu a Uniunii Europene

Politica de mediu a UE rămâne un prerogativ al UE pentru asigurarea dreptului la viață și a
sănătății tuturor cetățenilor aceteia întru-un mediu curat și sănătos printr-o dezvoltare durabilă
continuă.
Documentele defiinitorii pentru Politica de mediu a UE sunt reprezentate de către Tratatul
Comunității Europene și tratatul de la Maastricht 34 . Prin Tratatul de la Maastricht, protecţia
mediului devine o prioritate cheie a Uniunii Europene, unde este semnalată necesitatea integrării şi
implementării politicii de mediu în cadrul unor politici sectoriale precum agricultura, energia,
industria, transportul.
Din 1972 și până în prezent Uniunea Europeană a creat cadrul necesar pentru politica de
mediu prin intermediul celor 6 programe de acțiune pentru mediu (PAM):
Programul de acțiune 1-1973-1977,
Programul de acțiune 2-1978-1982,
Programul de acțiune 3-1982-1986,
Programul de acțiune 4-1987-1992,

33
Prima rezoluție adoptată
34
Semnat la data de 7 ferburarie 1992
10
 Programul de acțiune 5-1993-1999,
Programul de acțiune 6-2002-201235.
În 2013 fost adoptat Programul de acțiune 7 36 , pentru perioada 2013-2020. Programul
evidențiază contribuția a 40 de ani de politica de mediu a UE având obiective prioritare:
-protejarea, conservarea şi ameliorarea capitalului natural al Uniunii;
-trecerea Uniunii la o economie verde şi competitivă, cu emisii reduse de dioxid de carbon şi
eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;
-protejarea cetăţenilor Uniunii de presiunile legate de mediu şi de riscurile la adresa sănătăţii
şi a bunăstării;
-sporirea la maximum a beneficiilor legislaţiei Uniunii în domeniul mediului prin
îmbunătăţirea punerii în aplicare a acesteia;
- dezvoltarea cunoştinţelor privind mediul şi lărgirea bazei de date pentru politică;
-asigurarea de investiţii pentru politica în domeniul mediului şi al climei şi justificarea
costurilor ecologice ale oricăror activităţi care ţin de societate;
-o mai bună integrare a considerentelor legate de mediu în alte domenii de politică şi
asigurarea coerenţei în momentul formulării unor politici noi;
- creşterea sustenabilităţii oraşelor Uniunii;
-sprijinirea Uniunii în vederea unei abordări mai eficace a provocărilor în materie de mediu
şi de climă la nivel internaţional.
Momentele cheie în dezvoltarea policii comunitare în domeniul proteției mediului s-au
evidențiat, la nivel european și internațional, prin numeroase tratate, convenții și conferințe. Printre
cele mai definitorii: Actului Unic European (1986), Tratatul de la Amsterdam (semnat în 1997,
intrat în vigoare în 1999), Convenţia Aarhus (1998) și Conferinţa de la Gothenburg din 2001.
În februarie 2005, Protocolul de la Kyoto37 intră în vigoare devenind unul dintre cele mai
importante documente juridice internaționale folosite în lupta impotriva shimbărilor climatice, și
totodată primul document juridic important ce succedă Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor
Unite asupra schimbărilor climatice38.
În 2009, odată cu semnarea Tratatului de laLisabona, UE încadrează subiectul schimbărilor
climatice și combaterea acestora intr-un obiectiv principal la nivel european.În anul 2009
UniuneaEuropeană continuă să iși ajusteze polica de mediu în urma Summitului ONU din
Copenhaga culminând cu anul 2010, an în care este adoptată Strategia Europa 2020 și sunt stabilite
noi obiective în cadrul Summitul ONU de la Cancun:
- menţinerea încălzirii globale sub 2° C,
- reducereaemisiilor de gaze cu efect de seră
- realizarea Fondului Green Climate pentru sprijinul ţărilor în curs de dezvoltare.

III.4. Programe UE pentru mediu.

Anul 1992 reprezintă din nou un punct de referință în domeniul protecției mediului și a
implementării unei politici puternice și pe termen lung. Pentru materializarea măsurilor și realizarea
obiectivelor Uniunea Europeana crează în anul 1992 Programul Life (Finnacial Instrument for the
Enviroment). Programul LIFE devine instrumentul de finanțare al UE pentru mediu și acțiunea în
domeniul climei.
Obiectivul general al LIFE este de a contribui la punerea în aplicare, actualizarea și
dezvoltarea politicii și legislației UE în materie de mediu și climă prin cofinanțarea proiectelor cu
valoare adăugată europeană.

35
Ghidul politicilor Uniunii Europene nr. 4 , Politica de mediu, Institutul European din România, pag 9.
36
Ștefania-Diana IONIȚĂ-BURDA, Aspecte privind politica de mediu a uniunii europene, Revista Universul Juridic nr.
7, iulie 2018.
37
a fost adoptat, la Kyoto la 11 decembrie 1997, în urma Conferinței de la Berlin în martie 1995.
38
Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptată la New York la 9 mai 1992.
Aceasta a intrat în vigoare la 21 martie 1994.
11
 În perioada 1992-2013 programul este derulat în 4 etape: perioada 1992-1995 cu un buget
alocat de 400 milioane de de euro, 1996-199939cu un buget alocat de 450 de milioane de euro și în
perioada 2000-200640 cu un buget alocat de 640 milioane de euro.
În perioada 2007-2013 este adoptat programul LIFE +. Acesta beneficiază de un buget
alocat de 2,143 mld de euro. Până la sfârșitul anului 2012,programul LIFE a cofinanțat peste o mie
de proiecte privind natura și biodiversitatea, oferind direct peste 1,5 miliarde de euro, începând cu
1992 și mobilizând alte 2,7 miliarde de euro41.
În perioada 2014-2020 Comisia Europeană și Parlamentul European aprobă a patra fază a
programului cu un buget de 3 456,7 milioane EUR.42

IV. PROTECȚIA JURIDICĂ A MEDIULUI ȘI SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Mediul reprezintă locul de habitare și dezvoltare al fiecărei ființe. Omul a evoluat înpreună
cu mediul adaptându-se la acesta sau observându-l totul realizându-se sub infleunța reciprocă. Însă
pe masură ce activitatea omului s-a dezvoltat, ulterior dezvoltării sale social-cognitive impactul
activităților acestuia asupra mediului s-a amplificat devenind mai complex și mai pregnant.
Folosirea și perfectionarea tehnologiei în scopul dezvoltării industriale, din perioada imediat
revoluției industriale și până în prezent nu a prevăzut păstrarea uni echilibru între, dezvoltarea
societății și protejarea mediului.
În ultimile decenii, efectele activitătii antropice au început să fie conștientizate nu numai de
către comuitatea internațională cât și de invidul, component al societății și beneficiarul, poluator
direct al dezvoltării continue a activității industriale. Trebuie pecizat, totuși, că dezvoltarea
industrială ar fi căpătat valențe diferite dacă sistemul economic prezent nu ar fi încurajat consumul
și nu ar fi pus profitul economic în prim plan.
Degradarea mediului înconjurător a devenit o problemăde interes global fiind influențată atât
de subdezvoltarea statelor cât și de dezvoltarea excesivă.
Abordarea mediului înconjurător asemenea unui drept comun a fost menționată pentru prima
dată și a dobândit recunoasterea internaționalăîn cadrul Conferinței ONU privind Dreptul Mării, din
1982.
Identificarea mediului asemenea unui patrimoniu comun o regăsim și în alte documente
dedicate protecției și conservării mediului. Printre cele mai importante: Convenția de la Berna43
privind conservarea vieții sălbatice și a mediului natural al Europei sau Convenția de la Canberra44
privind conservarea faunei și florei marinea Antarcticii, Convenția UNESCO 45 privind protecția
patrimoniului mondial cultural și natural, în Convenția privind biodiversitatea46, în Tratatul spațial
din 1967, în Convenția de la Viena privind stratul de ozon47 șiîn tratatul din 1959 privind regimul
juridic al activităților în Antarctica.
Abundența și divesitatea documentelor adoptate de către comunitatea internațională relevă o
preocupare incipienta și o constientizare generală asupra problemelor de mediu în tot cuprinsul
acestuia marin, tererstru și aerian.
Principalele reglementări internaționale și comunitare privind protecția mediului au apărut
relativ recent ele integrând principiile și reglementările de bază ale Conferinței de la Stockholm și
Conferinței de la Rio de Janeiro
39
denumit LIFE II
40 denumit LIFE III
41https://ec.europa.eu/environment/basics/natural-capital/life/index_ro.htm, accesat la data de 20.05.2020, ora 11.56
42 Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind
instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 614/2007.
43 din 19 septembrie 1979
44 din 20 mai 1980
45 din 16 noiembrie 1972
46din anul 1992
47din anul 1985
12
 V. IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Rezolvând criza climatică nu înseamnă în mod implicit stoparea procesului de încălzire a
planetei. În realitate orice măsură am implementa o încălzire a planetei va fi inevitabilă. În fapt
rezolvarea crizei climatice se rezumă la reducerea emisiilor poluante în atmosferă în cantități
maxime posibile cat mai repede, inteligent, astfel încât economia actuală să prospere decât să se
prăbuseașcă. Dacă atingerea acestui obiectiv va fi realizat, nivelul de de încălzire al planetei nu va
devenii unul periculos.

V.1. Necesitatea unei reacții imediate.

Deseori, în afara comunității stiințifice apare un scepticism general asupra schimbărilor
climatice și mai exact asupra cauzelor și consecințelor acestora. Din punct de vedere personal acest
lucru nu se datoreaza exclusiv individului, component al societății, ci a sistemelor politice corupte și
a unei economii globale, generalizate în care profitul primează în detrimentul protejării mediului,
exploatării sustenabile a acestuia și a dezvoltării durabile în toate domeniile de activitate ale
economiei și industriei.
Schimbările climate sunt reale. Din păcate evoluția acestora în timp și spatiu pe parcursul
ultimelor decenii este foarte greu de perceput de către populație. Exceptând măsurătorile stiințifice
în timp,simpla observare a individului din viața cotidiană sau activitatea profesională poate fii puțin
evidentă, corectă și obiectivă. În prezent pe toată suprafața planetei sunt constatate efectele imediate
ale schimărilor climatice manifestate la scară largă și foarte progresiv:
1. Valurile de căldură.Poate cel mai evident efect al încălzirii globale îl reprezintă prezenta
valurilor de căldură în întreaga lume. În Europa principalele zone afectate se regăsesc în sudul
acesteia în state precum Grecia, Spania, sau Italia unde incendiile de păduri sunt cauzate frecvent de
valuri de călduri din ce în ce mai calde și mai uscate.
2. Topirea calotelor de gheață și creșterea nivelului mării.Încălzirea planetei cauzeză o
dereglare a temperaturii și a climatului polar evidențiată prin topirea calotelor glaciare la ambii poli
ai planetei.Topirea gheții nu se realizează exclusiv doar la polii planetei. În ultimile decenii aceasta
a devenit o realitate și în alte regiuni ale planetei întru-un ritm mult mai alert în comparație cu cel
preconizat de cercetători. Rezultatul topirii gheții va cauza o creștere a nivelului mărilor și al
oceanelor suficientă pentru inundarea zonelor de coastă și a insulelor până la finalul secolului
XXI.Creșterea nivelului mării va cauza contaminarea zonelor de coastă și implicit a resurselor
subterane de apă dulce, zonele acvifere subterane reprezentând o sursă pricipală de apă potabilă în
multe zone ale planetei. Un număr important de metropole și aglomerări urbare s-au dezvoltat și
continuă să se dezvolte în proximitatea zonelor joase de coastă.
3. Distrugerea recifurilor de corali.O temperatură ridicată a atmosferei va reflecta și o crește
a temperaturii mediului marin. Aceasta va cauza o accelerare a distrugerii recifurilor de corali.
Acestia reprezintă o importantă sursă economică și o protecție naturală a insulelor. Deasemenea
acestea reprezintă o importanță majoră din punct de vedere al biodiversității, reprezentând habitatul
a numeroare specii marine.
4. Reducerea producției agricole datorită secetei și a condițiilor meteo extreme.Perioadele
secetoase severe, furtunile puternice și indundațiile sunt cauzele frecvente ale distrugerii și
diminuării producției agricole cu consecinte directe asupra siguranței alimentare în zootehnie în
principal.
5. Creșterea amenințărilor incendiilor de vegetație. Temperaturile mai ridicate și topirea
strapului de zăpadă mult mai devreme decât perioada optima sezonieră contribuie la diminuarea
unmidității în climatele temperate mult mai rapidă favorizând astfel apariția și propagarea
incendiilor de vegetație. Consecințele fiind similare acțiunii de defrișare a pădurilor.
6. Răspândirea bolilor infecțioase. Zonele geografice în care anumite boli infecțioase apar
sunt delimitate de caracteristicle climatice. Insectele, vectorii agenților patogeni necesită anumite

13
climate pentru proliferare. Răspândirea bolilor se va realiza mult mai usor în viitor și în zonele
climatice mai temperate care își mențin actuala tendință de încălzire datorită schimbărilor climatice.
7. Creșterea rapidă a nivelului mării.Conform predicțiior actuale ritmul de topire a calotelor
glaciare și a ghețarilor montani va accelera ritmul de creștere al nivelului oceanelor. Acest lucru va
contribui la contaminarea zonelor de coastă, distrugerea habitatelor și aglmerărilor urbane costiere
etc.
8. Accelerarea extincției anumitor specii. În prezent creșterea populației la nivel mondial
exercită presiuni asupra habitalelor naturale a numeroase specii de păsări și animale diminuând
biodiversitatea mediului.

V.2. Cauzalitatea schimbărilor climatice.

Dacă am evidențiat mai sus cateva dintre efectele schimbărilor climatice și a distrugerii
mediului înconjurător este evident că nu putem concluziona fără abordarea și exemplificarea
cauzelor acestora. Printre acestea, se numără creșterea necontrolată a populației, emisiile de gaze cu
efect de seră, pierderea biodiversității și exploatarea necontrolată a resurselor Pământului:
1. Populația: a ajuns de la 2,5 miliarde de locuitori în 1950 la 7 miliarde în 2012 și 7,8
miliarde in 202048. Este evident că așezările umane și aglomerațiile urbare se vor dezvolta mai mult,
natura fiind prima încriminată pentru a face loc noilor expansiuni. La consumul actual de resurse
planeta nu va mai putea asigura necesarul minim de resurse pentru susținerea populației.
2. Schimbările climatice. Tergiversarea și subfinanțatea politicilor de mediu accelerează
ritmul de manifestare a schimbărilor climatice și imposibilitateamenținerii creșterii temperaturii
medii globale sub 2 grade Celsius, chiar dacă țările își vor asuma obiective ambițioase de reducere a
emisiilor. În acest moment, producem în fiecare an 50 de miliarde de tone de dioxid de carbon, iar
cercetătorii preconizează că această cantitate va crește la aproximativ 55-60 de miliarde, până în
2030.
3. Pierderea biodiversității.Într-un raport ONU 49 publicat în 2019, oamenii de știință au
avertizat că un milion de specii, dintr-un total de opt milioane, sunt amenințate cu dispariția, multe
dintre acestea urmând să dispară în câteva decenii. O parte dintre cercetători consideră chiar că ne
aflăm în mijlocul celei de-a șasea extincții în masă din istoria Pământului.
5. Impactul fosforului și a nitrogenului.Se presupunefaptul că activitățile umane sunt mari
generatoare de dioxid de carbon, însă nu și despre emisiile rezultate din utilizarea nitrogenului. În
fiecare an, activitatea agricolă consumă milioane de tone de nitrogen din atmosferă, transformat în
nitrați, ce asigură fertilizatorii de bază în agricultură sau ca aditivi în industria alimentară.
Eliminările acestora, în urma unor procese, în sol, apele freatice și bazinele hidrografice un efect
negativ asupra mediului microbiologic.
6. Apa.Apa potabilă reprezintă o resursă finită în multe zone a planetei. La nivel global se
estimează ca până în anul 2050 două treimi din populația planetei nu va avea acces la apă potabilă.
Acest lucru este dovedit și de topirea permanentă a ghetaților montani, micșorarea debitelor
principalelor cursuri de apă în marile lanțuri și platouri montane. Relocarea populațiilor din zonele
afectate va deveni inevitabilă în următoarele decenii.
7. Acidifierea oceanelor.În ultimii 250 de ani, aciditatea a crescut cu 30%, iar până în 2100
se estimează că va crește cu 150%. Acestă creștere afectează în principal faună marină: crustacee,
corali, plancton. Dezechilibrele mari pot duce la distrugerea biodivesității.
8. Poluarea. Poluarea din marile aglomerații urbane și zonle industriale afectează viața a
milioane de locuitori. Sunt emanate în aer, apă, sol și pânza freatică substanțe toxice precum metale
grele, nitrați și plastic ca ajung, inevitabil,în alimentele și corpul nostru. Poluarea masivă poate
determina distrugerea și compromiterea anumitor culturi și a randamentului culturilor agricole.

48
potrivit https://www.worldometers.info/ro/. accesat la data de 22.05.2020, ora 21.46
49
https://news.un.org/en/story/2019/05/1037941. accesat la data de 25.05.2020, ora 22.36

14
 9. Distrugerea stratului de ozon. Principala cauză a distrugerii stratului de ozon o
reprezintăemisiile chimice care conțin cloruri și bromuri. Acestea ajung în atmosferă și descompun
ozonul, ceea ce creează găuri prin care pot pătrunde raze dăunătoare de UV. În încercarea de a stopa
fenomenul, numeroase țări au interzis folosirea clorofluorocarburilor în procesele industriale.
10. Pescuitul excesiv. Pescuitul industrial excede cu mul mult ritmul de înmulțire a
majorității speciilor marine. Se estimează că, dacă vom pescui în ritmul actual,până în 2050 nu vom
mai avea pești în mări și oceane.
11. Defrișările masive.Principala cauză a expansiunii asezărilor umane și a creșterii
continue de alimente pe piața globală ceea ce determină o creștere a suprafețelor agricole.

VI. STUDIU APLICATIV - IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

ASUPRA TERITORIILOR ȘI STATELOR INSULARE

Procesul schimbărilor climatice este unul ireversibil și de lungă durată. Amploarea efectelor
schimbărilor climatice viitoare și impactul acestora va depinde de eficiența implementării tuturor
politicilor de mediu și respectarea tratatelor și acordurilor în vigoare privind reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră.

VI.1. Asia și zona Pacificului în Acordul de la Paris

Retragerea Statelor Unite din Acordul Climatic de la Paris revarsă asupra statelor din Asia
Pacific nesiguranță puternică, cauzată pe de-o parte de îngrijorările juste pentru mediu, cât și pe de
altă parte de diferențele economice marcante ce ar putea urma, în defavoarea acestor state.
Toate statele din regiunea Asia-Pacific, inclusiv Coreea de Nord, au semnat50 Acordul de la
Paris, micile statele insulare din oceanele Pacific și Indian fiind în mod special amenințate de
efectele încălzirii globale.
Retragerea Statelor Unite din Acordul Climatic de la Paris deschide opotunități noi pentru
China. Analizănd poziționarea geografică a Chinei, contextul relațiilor internaționale și raporturilor
economice pe care le întreține în Asia de SE și zona Oceanului Pacific cel mai probabil aceasta va
devenii un spijin real pentru guvernele statelor din regiune adjudencâdu-și astfel un rol regional
important și totodată un rol de lider internațional în parteneriat cu Uniunea Europeană.
Chiar dacă Statelor Unite vor redeveni parte a acordului relațiile acestora cu statele
Pacificului și a Asiei de Sud și Sud-Est nu va mai fi la fel. Totuși renegocierea apartenenței SUA în
acordul de la Paris nu va rămâne fără consecințe:
1. se va crea un precedent pentru fiecare semnatar al acodului;
2. se va accentua lipsa de unitate în politicile de mediu care ar putea afecta celelalte țări
dezvoltate semnatare: Japonia, Coreea de Sud, Australia, Canada sau țările europene. Sub lipsa unor
sancțiuni privind emisiile gazelor cu efect de seră, pentru SUA, sau a renegocierii acodului în
condiții favorabile acesotora se va creea un dezavantaj economic. Măsurile de protecție a mediului
întotdeauna au mărit costul de producție.
În acest context instabil și imprevizibil rămâne de văzut ce vor decide foștii principalii
arbitriai regiunii: China, Japonia, Corea de Sud, Australia, India, Indonezia, Singapore etc, pentru a
își proteja economia și mediul înconjurător, în conformitate cu Acordul de la Paris.

50
Siria, Nicaragua și Vatican singurele tări care nu au semnat Acordul de la Paris.
15
VI.2. Statele și teritoriile insulare în contextul schimbărilor climatice ale sec. XXI
Studiul de caz abordează situația statelor și a popoarelor, în prezent doar teoretic, care sunt
predispuse a suporta una dintre cele mai grave consecințe ale schimbărilor climatice: creșterea
nivelului mării în secolul XXI.51
După cum se poate observa din tabelul anexat, o simplă situație realizată la nivel mondial, se
poate constata un număr semnificativ de oameni ce pot fi afectați în viitor de efectele schimbărilor
climate, mai exact creșterea nivelului mării. Problema capătă proporții catastrofale dacă menționăm
și zonele de coastă de joasă altitudine în proximitatea cărora de-a lungul timpului s-au dezvoltat
importante aglomerări urbane.

Tabelul 5.1-Statele și teritoriile insulare ale Pământului.

Nr. Statul/
Populație Apartenență Observații
crt. teritoriul
Teritoriu autonom care
aparține Regatului
Danemarcei. Cea mai
1. Groenlanda 55.877 mare insulă, care nu este
un continent. Cel mai
mare teritoriu non-
suveran.
2. Sri lanka 21.444.000
3. Haiti 10.981.229 Estimare 2017
4. Belize 374.681 Estimare 2017
Noua Regiuni de peste mări care
5. 237
caledonie aparțin Franței.
6. Fiji 905.502 Estimare 2017
Recensământ
7. Timorul de est 1.124.000
2010
8. Bahamas 321.834 Estimare 2014
9. Vanuatu 276.244
Regiuni britanice de
Insulele peste mări asupra
10. 4.550 Estimare 2018
falkland cărora Argentina a ridicat
pretenții.
11. Cipru 1.141.166
Stat insular
12. Puerto rico 3.916.632 asociat Statelor Unite ale
Americii.
Teritoriile Regiuni de peste
australe si mări ale Franței. Nu
13. 140
antarctice include Zona Antarctică
franceze Franceză.
Recensământ
14. Cuba 11.210.064
2013

51
https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1748-9326/aacc76 accesat la data de 24.05.2020, ora 18.34
https://www.green-report.ro/incalzire-globala-schimbari-climatice/ accesat la data de 24.05.2020, ora 12.15

16
15. Brunei 428.697 Estimare 2017
Republica
16. Estimare 2017
capului verde 546.388
Polinezia Colectivitate de peste
17. 274
fraceza mări franceză
Georgia de
Sud și Insulele Teritoriu britanic de
18. 30
Sandwich de peste mări.
Sud
19. Samoa 196.440 Estimare 2017
Suprafața indicată
include Mayotte (373
20. Comore 596 km2), o colectivitate de
peste mări franceză de
facto.
21. Mauritius 1.291.456
Teritoriu care
22. Insulele Feroe 49.267
aparține Danemarcei.
São Tomé și
23. 157
Príncipe
Teritoriu britanic de
Insulele Turks peste mări. Suprafața
24. 32
și Caicos include și apele
protejate.
25. Bahrain 1.343.000[ Estimare 2014
26. Dominica 73.925 Estimare 2017
Recensământ
27. Tonga 103.036
2011
Aria include
numai uscatul și
28. Kiribati 101.998 Estimare 2012 exclude insulele
nelocuite (84
km2).
29. Singapore 4.326.000
Statele
30. Federale ale 107.862
Microneziei
Teritoriu dependent
de Regatul Unit al Marii
31. Insula Man 85.888 Estimare 2013
Britanii și al Irlandei de
Nord.
Teritoriu dependent
de Statele Unite ale
32. Guam 173.456
Americii, neîncorporat
uniunii.
Aria se referă la
33. Sfanta Lucia 173.765
suprafața care
17
 poate fi locuită
și nu include
Rezervația
Forestieră St.
Lucia.
Comunitatea
Teritoriu
Insulelor
34. 82.459 aparținând Statelor Unite
Mariane de
ale Americii.
Nord

35. Palau 17.948 Estimare 2015

Cea mai mică

36. Seychelles 84
țară din Africa.
37. Curaçao 152.760 Aparține Olandei.
Antigua și
38. 102.012 Estimare 2017
Barbuda

39. Barbados 285.719 Estimare 2017

Sfântul
40. Vicențiu și 103.000 Estimare 2013
Grenadine
Teritoriu dependent
Insulele
Recensământ de Statele Unite ale
41. Virgine 109.75
2010 Americii, neîncorporat
Americane
uniunii.
42. Grenada 107.825 Estimare 2017
Cea mai mică
țară
43. Malta 465.292 Estimare 2017
din Uniunea
Europeană.
Sfânta Elena,
44. Ascension și Recensământ Teritoriu britanic de
5.661
Tristan da 2008 peste mări
Cunha
45. Cea mai mică
Maldive 436.330 Estimare 2017
țară din Asia.
46. Insulele Teritoriu britanic de
45.017
Cayman peste mări.
Cea mai mică
națiune
Sfântul din America de
47. Cristofor și 42.696 Nord,
Nevis din America și
din Emisfera
Vestică.
48. Teritoriu autonom
Niue 2.166
asociat cu Noua
18
 Zeelandă.
Saint Pierre și Colectivitate de peste
49. 6.08 Recensământ2011
Miquelon mări franceză.
Teritoriu autonom
50. Insulele Cook 19.569 asociat cu Noua
Zeelandă.
Teritoriu dependent
de Statele Unite ale
Americii, neîncorporat
Samoa
51. 55.519 uniunii și neorganizat de
Americană
aceasta; include Insula
Swains, revendicată
de Tokelau.

52. Insulele
68.000 Estimare 2009
Marshall

53. Teritoriu care

Aruba 102.911 Estimare 2013
aparține Olandei.
Insulele
54. Teritoriu britanic de
Virgine 31.758 Estimare 2018
peste mări
Britanice
55. Wallis și Colectivitate franceză de
1548
Futuna peste mări.
56. Teritoriu britanic de
Montserrat 5.215 Estimare 2019
peste mări.
57. Teritoriu britanic de
Anguilla
16.086 peste mări.
58. Teritoriu dependent de
Guernsey 66.000
coroana britanică.
Teritoriul
59. Britanic din
3.500
Oceanul
Indian
60. Colectivitate de peste
Saint Martin 35.684 Estimare 2015
mări franceză.
61. Teritoriu britanic de
Bermuda 65.024 Estimare 2013
peste mări.
62. Insulele Teritoriu britanic de
45
Pitcairn peste mări
63. Insula Teritoriu autonom al
1.748 Estimare 2016
Norfolk Australiei.
Teritoriu care
64. Sint Maarten 37.429 Estimare 2010 aparține Regatului
Țărilor de Jos.
65. Tuvalu 11.192 estimare

66. Saint
9.625 2015 Colectivitate de peste
Barthélemy
mări franceză.

19
 Cea mai mică
națiune insulară
67. Nauru 9378 Estimare 2011 și cea mai mică
republică din
lume.
68. Teritoriu dependent
Tokelau 1416
de Noua Zeelandă.
TOTAL Apox. 64.000.00052

Acest lucru va avea un efect devastator atât asupra oraşelor aflate în apropiere de coaste,
precum Miami, New York, New Orleans, Mumbai, Osaka sau Amsterdam, cât şi asupra zonelor
joase, precum delta Nigerului, a Gangelui sau a Mekongului. Pe lângă acestea, însă, există ţări ce
riscă să dispară cu totul. State precum Kiribati, Tuvalu, Insulele Marshall sau Insulele Maldive vor
fi, pur şi simplu, şterse de pe hartă. Se pune astfel problema unei noi crize umanitate internaționale:
criza refugiaților climatici.

5.1. Insulă din cadrul arhipelagului Kiribati 5.2. Insula principală din cardul
arhipelagului Tuvalu

5.3. Insulă din cadrul arhipelagului Maldive 5.4. Atol din cadrul arhipelagului Maldive

Potrivit Convenţiei privind statutul refugiatului din 28 iulie 1951, documentul de bază al
protecţiei internaţionale a refugiaţilor, refugiatul este o persoană care în urma unei temeri justificate
de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau
opiniilor sale politice, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o are şi care nu poate sau, datorită
acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţări.
În plan internaţional, referințe ce fac trimitere la situaţia refugiaţilor sunt cuprinse în
Convenţia din 1951 şi în Protocolul din 1967 privind statutul refugiaţilor. La nivel european

52
actualizarea datelor s-a realizat conform
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_dup%C4%83_suprafa%C8%9B%C4%83 accesat la data de
18.05.2020 ora 21.32

20
regăsim reglementări în Convenţia europeană a drepturilor omului 53 şi Carta drepturilor
fundamentale în Uniunea Europeană54.
Statutul refugiatului climatic din păcate, nu este puternic încă reglementat la nivel
internațional. Deasemenea dreptul de a trăi într-un mediu sănătos nu se regăsește în Convenția
Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare singurele trimiteri legislative privind statutul
refugiatului climatic pot fi atribuite articolelor:
-Art. 2 dreptul la viată,
-Art. 8 dreptul la respectarea vieții private și de familie,
-Art. 10 dreptul la libera exprimare,
-Art. 6 dreptul la proces echitabil din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Art. 1
din Protocolul 1 la Convenție.
Conform Oficiului Comisarului al ONU pentru drepturile omului 55 precedentul a fost
creat56. În 2015, în Noua Zeelandă respinge cererea de azil a unui imigrant din arhipelagul Kiribati
în persoana lui Ioane Teitiota, acesta fiind deportat împreună cu familia și copii acestuia în țara sa
natală. Pentru acest lucru a depus o plângere la Comitetul pentru drepturile omului al ONU,
argumentând că deportându-l, Noua Zeelandă i-a încălcat dreptul la viață, principalul motiv
argumentat fiid creșterea nivelului mării și existența altor efecte ale schimbărilor climatice care au
transformat Kiribati într-un loc nelocuibil și periculos pentru locuitorii săi. Disputele violente
asupra terenurilor, degradarea mediului care îngreunat agricultura de subzistență și alimentarea cu
apă dulce contaminată de apa sărată au completat motivarea acestuia.
Comitetul stabilește legimitatea deciziilor instanțelelor din Noua Zeelandă prin motivarea
faptului că acestea nu au încălcat dreptul său la viață la momentul faptelor. Evaluarea minuțioasă și
atentă a mărturiei lui Teitiota și a altor informații disponibile a condus la determinarea că, în ciuda
situațiilor grave situația din Kiribati, au fost instituite suficiente măsuri de protecție.
De asemenea, Comitetul a lămurit că persoanele care solicită statutul de azil nu sunt obligate
să demonstreze că s-ar confrunta cu un prejudiciu iminent dacă vor fi returnate în țările lor.
Motivarea Comitetului confirmă existența daunelor provocate de schimbările climatice
specificând ca acestea pot apărea atât prin evenimente cu debut brusc (cum ar fi furtuni intense și
inundații), cât și prin procese de debut lent (cum ar fi creșterea nivelului mării, salinizarea și
degradarea terenului).
Atât evenimentele de debut brusc, cât și procesele de debut lent pot determina persoanele să
treacă granițele pentru a solicita protecție împotriva daunelor provocate de schimbările climatice.
Deși hotărânea nu este în totalitate în favoarea acestuia, totuși ea marchează prima decizie a
unui organism de tratat pentru drepturile omului ONU cu privire la o plângere a unei persoane care
solicită protecție de azil împotriva efectelor schimbărilor climatice.
În raportul anual din anul 2017, UNHCR57 precizează că numărul de refugiați a crescut la
65,6 milioane58 cu 300 000 mai mult decât în anul 2016 dintre care mai mult de jumate provin din
trei țări: Syria, Afganistan și Sudanul de Sud. De menționat, totuși, numărul reprezintă persoanele
care au fost forțate să se mute datorită persecuțiilor conflictelor, violenței sau încălcări ale dreptului
omului. Cauza schimbărilor climatice nu a fost integrată în acest raport. Pentru a înțelege amploarea
și importanța problemei putem adăuga bilanțului și numărul refugiaților climatici. Conform unui
raport al IOM 59 numărul de migranți ar putea ajunge la 405 milioane până în 2050, de la 150
milioane în anul 2000 și 214 milioane în anul 2010, ca urmare a creșterii demografice, a efectelor

53
articolul 3.
54
articolele 18 şi 19.
55
Office of the High Commissioner for Human Rights.
56
https://www.ohchr.org/en/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=25482&LangID=E accesat la 26.05.2020,
ora 09.06
57
Agenția ONU pentru Refugiați
58
https://www.unhcr.org/5943e8a34, accesatla data de 05.06.2020 ora 21.31
59
International Organization for Migration
21
schimbărilor de mediu, a noilor dinamici politice și economice globale, a revoluțiilor tehnologice și
a rețelelor sociale.
Conform datelor din tabelul sus prezentat observăm o variație a statutului juridică a multor
state insulare și teritorii. Statutul de independență este majoritar dar regăsim și teritorii administrate,
dependente economic, autonome sau apartenențe teritoriale ale statelor, componente ale fostelor
imperii coloniale: Franța, Regatul Unit, Olanda sau SUA60 etc.
Acest lucru reiterează, încă o dată, responsabilitatea statelor dezvoltate în efortul comun
internațional de combatere a schimbărilor climatice și încetinire a procesului de încălzire globală.
Din punct de vedere personal consider o necesitate a reglementării viitorului statut al
populațiilor afectate de pierderile teritoriale în urma creșterii nivelului mării.
Situația în fapt descrisă se poate compara tangențial cu prezența taberelor de imigranți din
Orientul Mijlociu în diferite state ale UE: Grecia, Franța Germania și, în particular, Turcia sau cu
protejarea populațiilor indigene zone precum bazinul Amazoniei, Siberia, nordul Canadei etc.

VII. NOILE PROVOCĂRI ȘI NOI SOLUȚII PENTRU MEDIU ÎN SECOLUL

XXI.

VII.1. Personalitatea lui Jaques Fresco.

Jacques Fresco (Martie 13, 1916 – Mai 18, 2017), este un futurist american autoconsiderat
un designer industrial. Prin lucările publicate acesta a preconizat o societate alternativă unde
resursele financiare vor fi eliminate și resursele materiale distribuite echitabil de către inteligența
artificială. Biografia acestuia se remarcă prin scrieri și lecturi 61 asupra unei viziuni sustenabile
privind dezvoltarea orașelor ,eficiența energetică, tehnologia cibernetică, automatizarea și rolul
acesteia în toate aspectele societății.
Jacques Fresco este fondatorul asociației Project Venus și susținător al implementării
globale unui sistem socio economic bazată pe resurse62, concept creat de către acesta încă din anii
1970.
În 2002, acesta publică principala sa lucrare The Best That Money Can't Buy.Cartea devine
mai târziu ecranizată prin intermediul unor filme documentare.În 2008, devine protagonistul
documentarului manifest Zeitgeist Addendum unde acesta își expune ideile despre un viitor
alternativ al societății. În 2010 își continuă promovarea ideilor în documentarul Zeitgeist: Moving
Forward.
Pentru a dovedi societății posibilitatea alegerii unui viitor alternativ în detrimentul actualelor
sisteme socio-economice, în anul 1980, în Florida pe o suprafață de 21 de acri, se creează sediul
asociației Project Venus, un parc tematic cu expuneri de proiecte și idei aplicative în societate.

60
teritorii apartinând SUA dar neîncorporate administrativ acestora.
61
Looking Forward (1969). ISBN 0-498-06752-1. OCLC 21606.
Introduction to Sociocyberneering. (1977). OCLC 6036204.
The Venus Project: The Redesign of Culture (1995). ISBN 0-9648806-0-1. OCLC 33896367.
The Best that Money Can't Buy: Beyond Politics, Poverty & War (2002). ISBN 0-9648806-7-9. OCLC 49931422.
Designing the Future (2007). OCLC 568770383.
62
denumirea consacrată: "resource-based economy".
22
 5.5.Exemplificarea construcției caselor în componența orașelor viitorului-Venus, Florida.

VII.2. Proiectul Venus, scopuri și obiective.

Project Venus este o organizație non profit care prezintă un nou model socio-economic
utilizând aplicații și tehnologii de vârf din domeniul științei și tehnologiei spre beneficiul social
oferind o societate alternativă sustenabilă în care fiecare individ va beneficia de abundența
materială fără excepții.
Pentru atingerea obiectivului Project Venus recunoaște importanța managementul defectos
al globalizării resurselor, problemele legate de război, schimbările climatice, sărăcie și foamete.
Într-un cotext mai larg este evident că aceste probleme sunt rezultatul prezentului sistem
social-economic. Pentru a răspunde acestor provocări organizația prezintă soluții bazate pe aplicații
ale stiinței și tehnologiei pentru atingerea unui impact pozitiv maxim asupra societății.
Proiectul își exprimă intenția de a oferi societății un spectru de alegeri bazate pe toate
inovările și posibilitățile tehnologice concentrate spre crearea unei perioade de sustenabilitate
pentru fiecare individ.
Pentru a-și justifica activitatea, scopurile și obiectivele Project Venusgăsește punctul de
plecare drept comportamentul disfuncțional al societății moderne cauzat direct decătre mediul
dezumanizat al sistemului financiar.
Propunerea organizației este un sistem în care tehnologia și stiința vor fi inteligent integrate,
prin implementarea unui concept global al economiei centrate pe resurse 63 prin tehnologii
nedăunătoare mediului cu aplicații directe întru-un sistem socio economic unde funcția primară a
acestuia va fi maximizarea calității vieții în detrimentul profitului, totul realizându-se în perfectă
armonie cu aspectele spirituale ale vieții și idealuri regăsite în majoritatea religilor lumii. În final
este evident că implementare unui astfel de concept va realiza o înlocuire rapidă forței de muncă cu
o automatizare ridicată a maișinilor, uneltelor și a roboților industriali, majoritatea oamenilor
nemaifiind nevoiți să iși dobândească puterea de cumpărare pentru a achiziționa bunuri și servicii.

VII.3. Center for Resource Management.

Ceea ce iși propune prezenta inițiativă descrisă mai sus, în esență, este transpunerea acestor
idei și concepte într-o realitare funcțională la scara largă.
Presupunând că în viitor maturitatea civilizației umane va oferi șansa realizării acestui
obiectiv primul pas va fi crearea unui Center for Resource Management64. Construcția, primului
oraș, iși propune să dezvolte și să implementeze permanent viziunea și mijloacele necesare pentru
îmbunătățirea și dezvoltarea noilor orașe ale viitorului.
Center for Resource Management va reprezenta primul oraș al viitorul și totodată un
exemplu la scală, fezabil pentru noua amprentă urbană a societății și construcția noilor orase ale
lumii, interconectate între ele. Construcția acestui centru, înfapt primul oras al viitorului dedicat

63
Global Resourced Based Economy system.
64
termen creat de către Jaques Fresco, mediatizat de către acesta în ecranizarea ,,The choice in ours”.
23
cercetărilor experimentale și a dezvoltării tehnologiilor existente, va reprezenta esența convingerilor
și a obiectivelor proiectului Venus precum:
1. Declararea resurselor planetei drept o moștenire comună pentru toată populația.
2. Transcenderea limitelor artificiale care separează în prezent și în mod arbitrar persoanele.
3. Asistență la stabilizarea populației lumii prin educație și control voluntar al nașterilor.
4. Înlocuirea economiilor naționaliste bazate pe bani cu o economie mondială bazată pe
resurse.
5. Recuperarea și restabilirea mediului natural la maximul capacității noastre.
6. Reorganizarea orașelor, a sistemelor de transport, a industriilor agricole și a instalațiilor
industriale, astfel încât acestea să fie eficiente din punct de vedere energetic, curate și să poată
satisface în mod convenabil nevoile tuturor oamenilor.
7. Depășirea treptată a entităților și guvernelor corporative (locale, naționale sau
supranaționale) ca mijloc de management social.
8. Împărtășirea și aplicarea de noi tehnologii în beneficiul tuturor națiunilor.
9. Dezvoltarea și utilizarea surselor de energie regenerabile curate.
10. Fabricarea de produse de cea mai înaltă calitate în beneficiul oamenilor lumii.
11. Necesitatea unor studii de impact asupra mediului înainte de construcția oricăror mega
proiecte.
12. Încurajarea celei mai largi game de creativitate și stimulent pentru eforturi constructive.
13. Depășirea naționalismului, a violenței și a prejudecăților prin educație.
14. Sosirea la metodologii prin cercetare atentă, mai degrabă decât opinii aleatorii.
15. Îmbunătățirea comunicării în școli, astfel încât limba noastră să fie relevantă pentru
condițiile fizice ale lumii.
16. Furnizarea nu numai a nevoilor vieții, dar și oferirea de provocări care stimulează
mintea, subliniind în același timp individualitatea și nu uniformitatea.
17. Eliminarea elitismului, tehnic sau altfel.
18. În cele din urmă, pregătirea oamenilor intelectual și emoțional pentru schimbările și
provocările care urmează.
Acesta va include case inteligente, sisteme de transport de înaltă eficiență, nepoluante,
tehnologie computerizată avansată și o serie de alte inovații care pot adăuga valoare vieții tuturor
oamenilor într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Este evident că putem observa progresele tehnologice existente în prezent și implementarea
acestora dar delimitate de componenta financiară a fiecărui individ, stat, corporații etc.

5.6, 5.7 Exemplificarea construcției orașelor viitorului în viziunea Project Venus.65

65
exemplificarea și descrierea acestora, detaliate, sunt realizate în ecranizarea ,,The choice is ours”.
24
 5.8. Oraș plutitor în viziunea Project Venus.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În finalul lucrării, concluzionând în câteva rânduri ceea ce am prezentat, sintetizat despre
întregul domeniul al schimărilor climatice și mediul, consider că omenirea se află într-un proces
amplu de tranziție. Reacțiile mediului reprezentând doar o metodă de semnalare și totodată de
avertizare consecințelor efectelor acțiunilor noastre.
Provocările începutul secolului XXI au evidențiat riscurile și proporțiile pericolelor la care
întreaga populație a planetei este expusă. Problema schimbărilor climatice fiind una dintre cele mai
impotante dar în ansamblu trebuie văzută ca o consecință directă a celorlalte probleme: creșterea
populației, exploatarea rapidă și irațională a resurselor pentru a satisface cererea, activități
industriale neperformante din punct de vedere ecologic, supraexploatarea terenurilor agricole și
degradarea solurilor, defrișarea pădurilor în scopuri economice industriale sau agricole, perpetuarea
conflictelor politico-militare, lupta pentru resurse etc.
Abordarea problemei la invel informațional în cadrul instituțiilor centrale europene și
naționale nu este suficientă. Conștientizarea populației referitoare la schimbările climatice și
protecția mediului în comun cu o dezvoltare durabilă consider că trebuie generalizată publicului
larg prin programe educaționale dedicate necesare formării viitoarelor generații pentru a fi pregătite
să realize și sa înțeleagă problema schimbărilor climatice și să acționeze în consecință.
Pentru implementarea unei dezvoltări durabile pentru secolul XXI la nivel global trebuie
schimbat actualul sistem socio-econic. În condițiile actuale și a predicțiilor comunității știintifice
pentru sfârșitul secolului exploatarea mediului înconjurător doar pentru realizarea profitului și
desfășurarea activităților economice fără o protecție ridicată față de mediu vor devenii noțiuni
arhaice.
Pentru îmbunătățirea efectelor acțiunilor pentru protecția mediului și limitarea schimbărilor
climatice consider că este necesară o abordare apolitică în toate demersurile organizaționale
internaționale, regionale și naționale. Politicile internaționale și tratatele încheiată să aibă un
caracter obligatori mai puternic prin măsurile adoptate în cazul nerespectării acestuia.
Din punct de vedere legislativ consider că trebuie redusă perioada de implementare a
oricărui document sau prevederi legislative atât la nivel internațional cât și la nivel regional,
interstatal, național central.
Deasemenea trebuie încurajată și spijinită cooperarea interstatală pentru realizarea în comun
a unor proiectede anvergură66 privind protecția mediului și limitarea schimbărilor climatice.
La nivel național trebuiesc implementate programe de finanțare pentru reconversie
energetică, modernizare transportului, încurajarea folosirii tehnologiilor nepoluante etc., pentru

66
The Green Wall - Marele Zid Verde este o mișcare condusă de Africa cu o ambiție epică de a crește o minune naturală
a lumii de peste 8.000 km pe întreaga lățime a Africii. Inițiativa a peste 20 de state africane se află în regiunea Sahel din
Africa, la marginea de sud a deșertului Sahara - unul dintre cele mai sărace locuri de pe planetă.
25
consumatorii fizici, cât și pentru entitățile juridice. O atenție sporită din punct de vedere legislativ
trebuie acordată sancțiunilor privind exploatarea ilegală a mediului, apelor și pădurilor și a poluării
acestora. Finanțarea inovației în tehnologii nepoluate și mijloace de protecție a mediului oricărui
individ, agent economic sau organizație nonguvernamentală ar trebui să fie prioritate pentru orice
guvern al unei țări în curs de dezvoltare sau nu.
Reglementarea statutului refugiatului climatic va trebui să fie o prioritate în cadrul
discuțiilor viitoarelor conferințe UNFCC. În prezent doar Noua Zeelandă și Australia au avut
inițiative legislative și programe pentru relocarea refugiaților climatici din statele insulare ale
Pacificului67.
Sunt de părere că schimbările climatice sunt mult mai severe și mai ample în comparație cu
viteza noastră de reacție. Avem totuși, la nivel global, capacitatea tehnologică și cunoștințele
necesare pentru salvarea și conservarea mediului oferind astfel un viitor sustenabil viitoarelor
generații. Probabil următoarele decenii vor crea un cadru legal mai puternic și un grad mult mai
mare de conștientizare a pericolului.
Din păcate omul a demonstrat de multe ori în istoria sa potențialul distructiv de care este
capabil, dar a dovedit că își poate concentra efortul și resursele pentru rezolvarea problemelor ce au
apărut în evoluția sa naturală.
Din punct de vedere geologic specialiștii afirmă că rasa umană este prezentă pe Pământ de
aproximativ 2 secunde. Interpretând sensul acestei comparații este evident că orice efort de limitare
a amprentei activității noastre, în timp și spațiu, se va concretiza numai în beneficiul nostru și al
generațiilor viitoare.

BIBLIOGRAFIE:
A. Сărți, tratate, luсrări științifiсe:
1. Protecţia refugiaţilor potrivit reglementărilor internaţionale, Dr. Ramona-Gabriela
PARASCHIV Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti, România.
2. Cool the Earth, Save the Economy: Solving the Climate Crisis Is EASY, John and Mary
Ellen Harte,October 2008.
3. Drept european, note de curs, lect. Dr. Tofan Mihaela,Universitatea Alexandru Ioan
Cuza Centrul de Studii Europene.
4. Protecția mediului în contextul dezvoltării durabile. Legislație și instituții, Ruxandra
Mădălina Petrescu-Mag, Univesitatea Babeș ,,Bolyai”, Facultatea de Stiință Și Ingineria
Mediului, Ed. Bioflux, Cluj Napoca 2011.
5. Ghidul politicilor Uniunii Europene - nr. 4, Politica de mediu, Coordonator prof. univ.
dr. Rodica Stănescu, Institutul European pentru România, București 2012.
6. Răspunderea juridică în dreptul mediului înconjurător, Asist.Univ.Drd. Neagu Maria
Magdalena, Universitatea Transilvania, Facultatea de, Drept şi Sociologie, Braşov
7. Reglementari privind protecția apei în dreptul comunitar și internațional, Lectoru
niversitar dr. GHEORGHE BUNEA.
8. Revista Universul Juridic, nr. 8, august 2015, p. 60-65, Daunele de mediu aduse
patrimoniului comun al umanităţii, consideraţii privind răspunderea statelor,Oana-Maria
HANCIU.
9. Evoluţia tehnicii şi tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie industrială şi impactul
lor social, Academician Dorel BANABIC. Discurs de recepţie în Academia Română, 26
Septembrie 2018.

67
conform World migration report 2010, The future of migration: building capacities for change, International
Organization for Migration, pagina 83
26
 10. Rolul creator al Curţii Europene a Drepturilor Omului privitor la dreptul mediului, Lect.
univ. dr. Flaminia STÂRC‐MECLEJAN, Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea
de Drept.
11. Revista Universul Juridic, nr. 7, iulie 2018, pp. 70-78, Aspecte privind politica de mediu a uniunii
europene, Ştefania-Diana IONIŢĂ-BURD.
12. Revista Universul Juridic, nr. 8, august 2017, pp. 94-105, Interferenţe conceptuale ale eco-
bioeticii asupra biodiversităţii şi biosecurităţii. Instrumente juridice internaţionale, Lect.
univ. dr., av. Nicoleta Simona STAN Asist. univ. drd. Cristina POPA.
13. Revista Universul Juridic,nr. 11, noiembrie 2017, pp. 59-67, dreptul la un mediu sănătos
este un drept fundamental, Amelia DIACONESCU.

B. Legiѕlație și publicații:
14. Lege nr. 24 din 06/05/1994 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 119 din
12/05/1994 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor
climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992.
15. Acordul de la Paris din 12 decembrie 2015, Ratificat de Legea nr. 57 din 10 aprilie 2017,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 20 aprilie 2017.

1. Reѕurѕe web:
https://administrare.info/drept/11655-dreptul-interna%C5%A3ional-al-
mediului?cookie_a363add3aec4983e7e692a1bdd206b26=accepted
http://www.imo.org/en/about/conventions/listofconventions/pages/international-convention-for-the-
prevention-of-pollution-from-ships-(marpol).aspx
https://www.mae.ro/node/1587
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU_.pdf
https://europa.eu/european-union/law/treaties_ro
https://ec.europa.eu/environment/basics/natural-capital/life/index_ro.htm
http://lifeprogram.ro/despre-proiect/
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/72/climate-change-and-the-environment
https://eur-lex.europa.eu/summary/RO/2001_4
https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2019/03/20/life-programme-coreper-confirms-
common-understanding-reached-with-parliament/
http://www.mmediu.ro/beta/domenii/relatii-internationale/institutii-internationale-si-europene/
http://publications.europa.eu/resource/cellar/b2d8257e-bd35-49f6-8356-934286204791.0020.02/DOC_2
https://unfccc.int/process-and-meetings/the-paris-agreement/what-is-the-paris-agreement
http://terramileniultrei.ro/wp-content/uploads/2012/02/Schimbari-climatice.pdf
http://www.rscj.ro/SCJ-2-2017.pdf
http://risap.ro/china-si-consecintele-iesirii-sua-din-acordul-de-la-paris/
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20191115STO66603/ue-si-acordul-de-la-
paris-catre-neutralitatea-climatica
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/priorities/schimbarile
climatice/20190926STO62270/ce-este-neutralitatea-emisiilor-de-dioxid-de-carbon
https://www.gadgetzone.ro/ce-este-acordul-global-pentru-clima-de-la-paris-si-ce-implicatii-retragerea-sua-
din-el/
https://www.rri.ro/ro_ro/cese_si_europa_verde-2611761
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/72/climate-change-and-the-environment
http://risap.ro/asia-pacific-dupa-retragerea-statelor-unite-din-acordul-de-la-paris/
https://www.unhcr.org/ro/pe-cine-ajutam/refugiati
https://stiintasitehnica.com/pamant/schimbari-climatice/
https://www.nytimes.com/2017/05/24/us/jacque-fresco-futurist-who-envisioned-a-society-without-money-
dies-at-101.html
https://www.green-report.ro/top-10-amenintari-pentru-mediul-inconjurator/
https://www.thevenusproject.com/the-venus-project/history/
27
https://www.nytimes.com/2017/05/24/us/jacque-fresco-futurist-who-envisioned-a-society-without-money-
dies-at-101.html
https://www.thevenusproject.com/resource-based-economy/environment/
https://www.unenvironment.org/news-and-stories/story/strengthening-enforcement-efforts-
montreal-protocol-asian-region
https://www.unenvironment.org/news-and-stories/story/worlds-biggest-ecosystem-restoration-
project
https://www.eea.europa.eu/ro/themes/climate/intro
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20180703STO07129/reactia-ue-la-
schimbarile-climatice
https://www.eea.europa.eu/ro/articles/intelegerea-complexitatii-schimbarilor-climatice-si
https://www.eea.europa.eu/ro/highlights/schimbarile-climatice-reprezinta-un-factor
https://www.ohchr.org/en/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=25482&LangID=E
http://www.caa.ro/media/docs/G.3.3._HG_780_din_14_iunie_2006.
https://unfccc.int/process-and-meetings/the-paris-agreement/what-is-the-paris-agreement
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2019-0217_RO.html
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20190926STO62270/ce-este-
neutralitatea-emisiilor-de-dioxid-de-carbon
https://www.ueb.ro/drept/ebiblioteca/old/sinteze_dreptul_international_al_mediului.pdf
https://dexonline.ro/definitie/organiza%C8%9Bia%20na%C8%9Biunilor%20unite/520215
https://www.academia.edu/30605786/Tema_2_Coonferin%C8%9Be_interna%C8%9Bionale_privin
d_protec%C8%9Bia_mediului
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/71/politica-de-mediu-principii-generale-si-
cadrul-de-baza
https://www.mae.ro/node/1587
http://revista.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2018/09/08_Revista_Universul_Juridic_nr_07-
2018_PAGINAT_BT_Burda-1.pdf
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2011:015:0001:0003:RO:PDF
http://ananp.gov.ro/programul-life/
https://sakerlife3.mme.hu/ro/content/despre-programul-life
https://en.wikipedia.org/wiki/Zeitgeist_Addendum Zeitgeist Addendum
wiki/Zeitgeist:_Moving_Forward Zeitgeist: Moving Forward
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20190926STO62270/ce-este-
neutralitatea-emisiilor-de-dioxid-de-carbon
https://administrare.info/drept/11655-dreptul-interna%C5%A3ional-al
mediului?cookie_a363add3aec4983e7e692a1bdd206b26=accepted
file:///C:/Users/x64/Desktop/MASTER%20DREPT%20PUBLIC/lucrarea%20de%20disertatie/origi
nality%20report%2027.5.2020%20%209-42-12%20-
%20disertatie_Popa%20Nicolae%20%20Cristian.docx.html
https://publications.iom.int/system/files/pdf/wmr_2010_english.pdf
https://www.greatgreenwall.org/about-great-green-wall.

28