Dozarea vitaminei C si PP.

Identificarea vitaminei B6 si A

Vitamina C ( acidul ascorbic)

Vitamina C numita si acid ascorbic ( a = fara, scorbic =radacina cuvantului scorbut) sau
vitamina antiscorbutica, este un acid organic ( cu o structura chimica inrudita cu cea a hexozelor)
care vindeca boala numita scorbut.
Vitamina C este o vitamina antioxidanta deoarece are capacitatea de a capta radicalii
liberi, asigurand astfel protectia organismului.
Vitamina C, ca atare sau sub forma oxidata ( este usor oxidabila de unde deriva caracterul
reducator), participa la reactii multiple, in special forma sa redusa, care functioneaza ca un
sistem redox.
Sursele naturale principale de vitamina C sunt : fructele si legumele proaspete, ficatul,
splina, rinichii. Prin fierbere alimentele pierd 15-16% din vitamina C, iar prin depozitare
indelungata se pierd pana la 80% din vitamina C.
Necesarul zilnic de Vitamina C este : 60-80 mg/zi.
Singura sursa de vitamina C este cea exogena, din alimente, deoarece organismul uman
nu o poate sintetiza.
Hipovitaminoza C determina:
 Aparitia scorbutului cu manifestari caracteristice la nivelul tesutului osos si conjucntiv:
o Caderea dintilor
o Inflamare si hemoragii la nivelul dintilor, gingiilor, papilelor
o Fragilitate vasculara
o Sindrom hemoragic cu aparitia petesiilor
o Cicatrizari defectuoase
o Oprirea cresterii la copii
 Provoaca stari de stres
 Favorizeaza unele alergii
 Duce la scaderea imunitatii organismului.
Determinarea vitaminei C ( acidul ascorbic)
Pentru identificarea vitaminei C, in laborator se folosesc mai multe metode: reactia cu
reactiv Tollens si reactia cu nitroprusiat de sodiu.
Pentru dozarea vitaminei C se foloseste metoda iodometrica, metoda oxidativa cu 2,6
diclorfenolindofenol (reactivul Tillmans) care se foloseste si pentru dozarea vitaminei C in urina,
metoda colorimetrica cu carbune activat de dozare a vitaminei C din urina.
In laborator, acidul ascorbic poate fi determinat :

1
  In limfocite prin cromatografia de lichide de inalta performanta cu detectie in
ultraviolet
 In produse alimentare prin aceeasi metoda si prin gaz-cromatografie.
Identificarea Vitaminei C- reactia Tollens
Principiu :
Vitamina C, datorita proprietatii de a se oxida usor, reduce sarurile de argint la Ag
metalic care se depune, formand o oglinda de argint.
Materiale necesare :
 Eprubete
 Stativ pentru eprubete
 Baie de apa sau spritiera
 vase cu solutie dezinfectanta
 pipete semiautomate si varfuri
 tifon
 reactivi
Proba : solutie apoasa de vitamina C 1%
Reactivi :
 Solutie de Ag NO 3 5 g%
 Solutie de amoniac 20%
Tehnica de lucru :
Intr-o eprubeta mare se masoara :
 1 ml Ag NO 3 5 g%
 0,5 ml solutie NH 3
 2 ml solutie vitamina C
Se agita bine eprubeta.
Se fierbe 5-10 minute pe baia de apa.
Se observa cum se depune argintul pe peretii eprubetei formand o oglinda de argint.
Dozarea vitaminei C – metoda iodometrica
Principiu :
Iodul oxideaza, in mediu acid, vitamina C ( acidul ascorbic) la acid dehidroascorbic.
Acid ascorbic + I 2 → Acid dihidroascorbic +2 HI

2
 Iodul necesar reactiei de oxidare rezulta pe parcursul reactiei din reactia dintre iodatul de
potasiu si iodura de potasiu, in mediu acid.
KIO 3 +5 KI +6 HCl→ 3 I 2+6 KCl+3 H 2 O

Ca indicator se foloseste o solutie de amidon care se coloreaza in albastru in momentul in

care intreaga cantitate de acid ascorbic a fost oxidata.
Materiale necesare:
 Pahare Erlenmayer de 50 ml
 Pipete de sticla de 1 ml
 Vase cu solutie dezinfectanta
 Pipete semiautomate si varfuri
 Reactivi
Proba : solutie apoasa de vitamina C
Reactivi :
 Solutie HCl 1%
 Solutie de iodura de potasiu KI 1%
 Solutie iodat de potasiu ( KIO3) 0,001 M
 Solutie de amidon 1 %

Tehnica de lucru :
Intr-un pahar Erlenmayer de 50 ml se masoara:
 1 ml solutie vitamina C
 1 picatura solutie de HCl 1%
 2 ml apa distilata
 0,5 ml solutie iodura de potasiu (KI) 1%
 2 ml solutie de amidon 1%
Se titreaza imediat cu solutia de iodat de potasiu ( KIO3) 0,001M.
Aparitia unei coloratii albastre persistente la agitare indica sfarsitul reactiei.
Se noteaza cu V volumul de solutie de KIO 3 folositi la titrare .
Calcul :
Mg acid ascorbic % = V *T*100
Unde T = 0,088 reprezinta echivalentul de acid ascorbic pentru 1 ml de KIO 3 0,001 M folositi la
titrare.

3
Vitamina PP (antipelagroasa)
Vitamina PP sau vitamina B3 nu este o vitamina in sensul propriu al cuvantului deoarece
ea se poate sintetiza in cantitati mici, in organismul uman din triptofan.
Vitamina PP prezinta doua vitamere : acidul nicotinic (niacina) si niconinamida
(niacinamida).
Formele active ale niacinei, functioneaza drept cofactori pentru numeroase
dehidrogenaze si actioneaza ca sisteme redox. Aceste coenzime sunt :

+¿ ¿
Nicotinamid adenin dinucleotid (NAD

+¿¿
Nicotinamid adenin dinucleotid fosfat (NADP
Sursa principala de vitamina PP ramane totusi aportul alimentar reprezentat de : carne, oua,
lactate, fructe, cereale cu exceptia porumbului/
Necesarul zilnic de vitamina PP este de 50 mg/zi.
Hipovitaminoza PP apare :
 In cazul unei diete deficitare, se produce o policarenta care se manifesta prin :
o Dermatita
o Pierdere in greutate
o Diaree
 Da pelagra caracterizata prin apatie, astenie, diaree
 Boala celor 3 D ( diaree, dermatita, dementa ) in care simptomele sunt severe.
Determinarea vitaminei PP
Identificarea vitaminei PP- reactia König
Principiu :
Vitamina B3 reactioneaza cu o solutie de brom-cian, formand un derivat intermediar, care
in prezenta anilinei ( o amina primara ) da un compus colorat in galben portocaliu.
Materiale necesare :
 Pahare Erlenmayer de 50 ml
 Vase cu solutie dezinfectanta
 Pipete semiautomate si varfuri
 Apa distilata si tifon
 Reactivi
Proba : solutie de vitamina PP 0,1 mg %
Reactivi :

4
  Solutie de cianura de sodiu 2%
 Solutie anilina ( 2 picaturi in 20 ml AD)
 Solutie brom-cian ( in 100 ml solutie NaCN 2 % se picura apa de brom pana la
decolorare)
 Apa de brom
Tehnica de lucru :
Intr-un pahar Erlenmayer se masoara :
 2 ml solutie vitamina PP
 8 ml apa distilata
 2 ml solutie de BrCN
Se agita si se lasa in repaus 20 de minute.
Se adauga 2 ml solutie anilina.
Apare o coloratie galben-portocalie.
Observatii :
Acelasi principiu sta si la baza dozarii vitaminei PP prin metoda colorimetrica.

Vitamina B6
Sub numele de vitamina B6 sunt cunoscute trei vitamere : piridoxina, piridoxamina si
piridoxalul care in citoplasma celulelor intestinale, hepatice si eritrocitelor sunt fosforilate.
Vitamerele foforilate sunt hidrolizate in prezenta fosfatazei alcaline din eritrocite si apoi
absorbite. Vitamina B6 libera este absorbita rapid la nivelul intestinului prin difuzie pasiva.
Forma biologic activa este piridoxalfosfatul, forma sub care circula legat de albumina.
Piridoxalfosfatul reprezinta gruparea prostatica a unor enzime implicate in procese metabolice,
cum ar fi : transaminarea si decarboxilarea aminoacizilor, transsulfurarea, biosinteza hemului,
metabolismul glicogenului, sinteza citrulinei, racemizarea aminoacizilor.
Sursa principala de vitamina B6 este drojdia de bere, coaja bobului de orez, polen,
semintele cerealelor, ficat, peste, galbenus de ou, laptisor de matca.
Necesarul zilnic de vitamina B6 este : 1,5 -2 mg / zi.
Hipovitaminoza B6:
 Deficitul de vitamina B6 determina o serie de modificari matebolice;
 Homocistinuria- boala ereditara rara caracterizata prin lipsa unor enzime necesare
transformarii alimentelor in energie
 Determina tulburari nervoase si hemoragice ( anemie sideroblastica )

5
  O carenta aparenta s-a observat la bolnavii de tuberculoza tratati cu hidrazida ( are
actiune antagonica vitaminei B6).
Determinarea vitaminei B6 ( piridoxina)
Identificarea vitaminei B6 – Reactia Folin-Ciocilteu
Principiu :
Pridoxina in prezenta reactivului Folin-Ciocilteu si a carbonatului de sodiu formeaza o
coloratie albastra.
Materiale necesare:
 Eprubete si stativ pt eprubete
 Vase cu solutie dezinfectanta
 Pipete semiautomate si varfuri
 Apa distilata
 Tifon
 Reactivi
Proba : solutie de vitamina B6 0,1 mg %
Reactivi :
 Reactiv fenolic Folin-Ciocilteu ( tungstat si molibdat de sodiu )
 Solutie Na2 CO 3 20 g %
Tehnica de lucru :
Intr-o eprubeta se masoara :
 1 ml vitamina B 6
 1 ml reactiv Folin-Ciocilteu
 2 ml Na2 CO 3 20 g %
Dupa agitare apare imediat culoarea albastra.

Vitamina A ( retinolul)
Numele de vitamina A este generic, valabil pentru mai multe vitamere ale sale, avand
activitatea biologica a primului produs izolat caruia i se mai spune si retinol ( un alcool inrudit cu
retinalul).
Actualmente exista tendinta de a se introduce termenul de retinoide pentru a cuprinde
intr-un singur grup atat vitaminele A naturale cat si substantele sintetice, analoge retinolului.

6
 Vitamina A este vitamina cresterii, este importanta in protejarea epiteliilor si mucoaselor
si are un rol esential in mecanismul fiziologic al vederii fiind antixeroftalmica. Ea este introdusa
in organism sub forma de provitamina cat si sub forma de vitamina.
Provitaminele A numite si caroteni sunt pigmenti de culoare rosie-portocalie care se
gasesc in unele vegetale de culoare rosie.
Sursa naturala principala de provitamina A este reprezentata in special de morcovi si
rosii.
Carotenii (α,β,γ) sunt un grup de hidrocarburi polinesaturate. Cel mai abundent este β-
carotenul care are o marcata activitate antioxidanta fata de radicalii liberi peroxidici, activitate
care interfera adesea cu cea a vitaminei E, potentandu-se reciproc. Se presupune ca acesti
compusi liposolubili ar putea avea impreuna o actiune anticanceroasa.
Principalul depozit de vitamina A al organismului este ficatul.
Necesarul zilnic de vitamina A este :
 La copii : 4000-5000 UI
 La adulti : 2500-4500 UI
Hipovitaminoza A se manifesta prin :
 Xeroftalmie
 Keratomalacie
 Probleme ale acomodarii vederii la intuneric
 Alterari la nivelul dintilor
Hipervitaminoza A se caracterizeaza prin :
 Colorarea tegumentelor si a mucoaselor in galben
 Greata
 Varsaturi
Starile de intoxicatii cu vitamina A se produc din cauza tendintei acesteia de a se depune
la nivelul membranelor celulare. O stare de hipervitaminoza A cronica se intalneste la eschimosi
din cauza consumului excesiv de ficat de urs, una din cele mai bogate surse de vitamina A.
Determinarea vitaminei A ( Retinolul)
Pentru a se aprecia statusul nutritional al vitaminei A se determina retinolul seric.
In laboratorul clinic, exista mai multe metode pentru identificarea si dozarea vitaminei A
in sange.
Identificarea prezentei vitaminei A se face prin reactia cu acidul tricloracetic, reactia
Carr-Price si reactia Pacini.

7
 Metodele cele mai folosite de dozare a vitaminei A sunt : metoda volumetrica,
spectrofotometria, fluorometria, cromatografia lichida de mare performanta (HPLC).
Identificarea vitaminei A- reactia cu acid tricloracetic
Principiu :
Vitaminele si provitaminele A au in structura lor duble legaturi conjugate. Din aceasta
cauza, ele dau cu acidul tricloracetic (TCA) o coloratie galben-portocalie care vireaza imediat in
albastru.
Materiale necesare :
 Eprubete si stativ pentru eprubete
 Vase cu solutie dezinfectanta
 Pipete semiautomate si varfuri
 Apa distilata si tifon
 Reactivi
Proba : solutie uleioasa sau cloroformica de vitamina A 0,1 mg %
Reactivi : Solutie cloroformica de acid tricloracetic (TCA) 30 %
Tehnica de lucru :
Intr-o eprubeta se masoara :
 0,5 ml solutie uleoiasa de vitamina A
 1 ml de solutie cloroformica de TCA, prelinsa pe peretii eprubetei
La limita de separatie a celor 2 lichide, apare o coloratie galbena care vireaza imediat in
albastru.