Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teza de licenţă
Inventarierea mărfurilor și contabilitatea divergenţelor constante
(în baza datelor SRL „ProOptimus”)
_______________
Chişinău, 2021
Cuprins
Adnotare
la teza de licenta cu tema:
Necesitatea restructurării marfurilor in cadrul entitatii s-a conturat cu multe timp în urmă, datând
aproximativ cu primele societăţi comerciale propriu-zise. Scopul principal al inventarierii este stabilirea
situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale entități,
precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale.
Scopul lucrării a determinat structura acesteia, ea fiind compusă din introducere, trei capitole,
concluzie, bibliografie şi anexe.
Capitolul II, intitulat „Analiza situației financiar în cadrul SRL „ProOptimus”” prezintă o analiză a
stării financiare a SRL în baza ratelor financiare, analiza structurii şi dinamicii surselor de finanţare,
analiza eficienţii utilizării în cadrul întreprinderii, precum şi a echilibrului financiar al întreprinderii.
Capitolul III „Căile de perfecționare a gestiunii financiare a SRL „ProOptimus”” cuprinde tratarea
mijloacelor şi a căilor de influență asupra problemelor de inventariere a mărfurilor in cadrul
întreprinderilor din Republica Moldova, măsuri concrete din analiza financiară a SRL „ProOptimus”
privind inventarierea marfurilor şi optimizarea gestiunii in cadrul activității economic –financiare.
Introducere
Necesitatea restructurării marfurilor in cadrul entitatii s-a conturat cu multe timp în urmă, datând
aproximativ cu primele societăţi comerciale propriu-zise. Scopul principal al inventarierii este stabilirea
situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale entități,
precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale.
Reieşind din cele prezentate mai sus, am optat pentru această temă în calitate de subiect al lucrării
respective. Scopul acestei lucrări este de a face o analiza a importanţei procesului de inventariere şi a
modalităţilor de fundamentare a deciziilor privind inventarierea stocurilor aferente sub aspectul
importanţei şi rolului acestora, precum şi elucidarea specificului respectivului proces în Republica
Moldova.
Actualitatea temei este redată de faptul că societatea modernă tinde spre o dezvoltare continuă,iar
dezvoltarea fara de verificare nu este posibila.Inventarierea anuală a elementelor de natura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii se face, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, avându-se în
vedere și specificul activității entități.Compararea datelor faptic și înscrise în listele de inventariere și in
contabilitate.Determinarea acestor rezultate se procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fișele
de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Actualitatea temei date apare pe
parcursul de minim o dată pe perioada de gestiune a unui an. Inventarierea elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se efectuează de către comisii de inventariere, numite prin
decizie scrisă, emisă de persoanele responsabile cu gestiunea patrimoniului.Inventarierea stocurilor și
evaluarea cu ocazia inventarierii - trebuie făcute ținând seama de o serie de aspecte relevante pentru
desfășurarea corectă a procesului.Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după
care se stabilesc rezultatele inventarierii prin confruntarea cantităților consemnate în listele de
inventariere cu evidența tehnico-operativă pentru fiecare poziție.
Scopul principal al lucrarii este stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii ale entități, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, în
vederea întocmirii situațiilor financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare
și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar. Reflectarea ansamblului de operații prin
care se constată existența elemantelor de activ și pasiv, cantitativ și valoric. Inventarierea are ca scop
prezentare unei imagini fidele, clare a existenței tuturor elementelor patrimoniale, a rezultatelor
ecnomico-financiare.Toate aceste operații se efectuează cu scopul evaluării mărfurilor inventariate și
punerii de acord a datelor contabile cu realitatea faptică constantă.
Obiectul de studio ce se refera la stocuri care sunt active ce se pot regăsi fie sub forma materiilor
prime, a materialelor şi altor consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru
prestarea de servicii; fie în curs de producţie sau ca produse finite, în vederea vânzării; fie sunt cumpărate
şi deţinute cu scopul revânzării (de ex: mărfurile de calcul,in cadrul companiei analizate sunt
SSD,HDD,diferite tipuri de memorie). De asemenea, sunt incluse în categoria stocurilor costurile
serviciilor prestate de furnizor pentru care acesta nu a recunoscut încă venitul final („serviciile în curs de
execuţie”).Adaugator evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă şi in situaţiile financiare anuale ale
întreprinderii ce se face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile contabile
fundamentale si Standardele Internaţionale de Contabilitate. Evaluarea iniţială, la intrarea în
întreprindere,ce se face la cost, apoi evaluarea ulterioară de vinzare - la bilanţ. Întrucât bilanţul nu poate fi
conceput fără inventariere, prin care se determină mărimea reala a elementelor existente la data actuala,
implicit rezultă că trebuie luate în considerare încă două momente ale evaluării: la inventariere, care se
sprijină pe valoarea actuală, denumită şi valoare de inventar (valoare realizabilă netă în cazul stocurilor) şi
la ieşirea din gestiune, care se efectuează la valoarea de intrare (la cost în cazul stocurilor).În principiu,
Standardele Internaţionale de Contabilitate reţin două momente pentru evaluarea elementelor din bilanţ:
evaluarea iniţială şi evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale.
Este o etapa în care comisia de inventariere efectueaza propriu-zisă verificare a gestiunii, care
constă în : măsurarea, cântărirea, numărarea bunurilor de către membri comisiei de inventariere în
prezența gestionarului. Esența acestei etape, constă în stabilirea mărimii reale a existenței mijloacelor
economice precum și a obligațiilor pe care le are unitatea respectivă la dată inventarierii. Metodele și
procedeele practice prin care se realizează constatarea directă și concretă depind de particularitățile pe
care le prezintă mijloacele economice și de situația în care se găsesc ele în momentul inventarierii.
Comisia de inventariereare controleaza toate locurile în care pot există bunuri supuse inventarierii.Pe
toată durata inventarierii, programul și perioada inventarierii sunt afișate la loc vizibil. Constatarea și
descrierea elementelor supuse inventarierii se realizează prin inventarierea fizică (directă) a bunurile
materiale prin numărare, cantarire, măsurare, si inventarierea indirectă a mijloacele bănești, pe baza
documentelor care au stat la baza înregistrărilor. Bunurile constatate faptic sunt înscrise în listele de
inventariere, semnate pe fiecare pagină de către membrii comisiei și de către gestionar. Listele de
inventariere cuprind caracteristicile bunurilor și cantitățile faptice.Pentru bunurile greu vandabile,
sezoniere, avariate, alterate sau depreciate, precum și pentru bunurile care intră în unitatea patrimonială în
timpul inventarierii se întocmesc liste de inventar separate.La terminarea inventarierii toate listele de
inventariere vor fi semnate de membri comisiei și de gestionar pe fiecare filă în parte. Gestionarul sau
persoană responsabilă de gestiunea bunurilor trebuie să consemneze pe ultima filă a listelor de
inventariere că toate valorile specificate în listele de inventar au fost inventariate, atât în ce privește
cantitatea, calitatea și prețul în prezența să, că nu au fost omise bunuri de la inventariere și că valorile
inventariate sunt în păstrarea și în responsabilitatea sa.
Capitolul II, intitulat „Analiza situației financiar în cadrul SRL „ProOptimus”” prezintă o analiză a
stării marfurilor, analiza structurii şi dinamicii, analiza eficienţii utilizării în cadrul întreprinderii.
În concluzii sunt generalizate rezultatele cercetării efectuate, sunt expuse principalele teze şi
recomandări practice, aplicarea cărora ar facilita soluționarea problemelor de pierdere a stocurilor, cu care
se confruntă la momentul actual întreprinderea SRL „ProOptimus”, precum şi toţi agenţii economici de pe
teritoriul Republicii Moldova.
Suportul teoretico-ştiinţific al tezei este constituit dintr-o serie de lucrări ale economiştilor din
Republica Moldovea, România precum şi ale savanţilor străini. De asemenea, pentru abordarea
problemelor relevate în teză au fost consultate diferite surse bibliografice consacrate: aspectelor teoretice
şi practice ale inventarierii întreprinderi şi a principalelor decizii ale acesteia.
Principale metode de cercetare în cadrul lucrării sunt: metoda statistico-matematică, metoda grafică,
metoda abstracţiei ştiinţifice, metoda unităţii dintre analiză şi sinteză, metoda logică.
Capitolul I Aspecte teoretice ale gestiunii inventarierii marfurilor
la inceputul activitatii;
cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrşitul anului;
în caz de înlocuire a gestionarului;
în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum si în caz de deteriorare a bunurilor;
în caz de incendiu sau calamitate naturala (inundatie, cutremur de pamint etc.);
la reevaluarea mijloacelor fixe, a stocurilor de marfuri şi materiale etc.;
în cazul reorganizarii, lichidarii sau încetarii activitatii;
în cazul modificarii preturilor;
în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărîrii
altor organe prevazute de lege.
Bunurile aflate în ambalaje se despachetează şi se verifică prin sondaj. Dacă despachetarea lor
duce la deteriorarea lor, atunci acestea nu se despachetează. Bunurile de volum mare, inventarierea cărora
necesită cheltuieli mari se inventariază prin efectuarea de calcule tehnice şi matematice. Bunurile intrate
pe parcursul efectuării inventarierii se recepţionează de către gestionar în prezenţa membrilor comisiei de
inventariere, iar pe documentele de intrare se face menţiunea „primite în timpul inventarierii”.
Elementele patrimoniale pentru care nu este posibilă verificarea fizică se verifică pe baza datelor
contabilităţii. Acest procedeu se aplică în cazul bunurilor întreprinderii, dar care se află în afara acesteia
(mijloacele fixe transmise în arendă: servere). Inventarierea creanţelor şi datoriilor se efectuează în baza
extraselor de cont confirmate de debitori şi creditori. Pentru aceste elemente patrimoniale este important
de verificat momentul aparţiei şi termenele de încasare şi de plată.
Listele de inventariere se semnează de către membrii comisiei, iar pe ultima filă gestionarul face
menţiunea prin care confirmă că bunurile au fost verificate în prezenţa sa, că nu are pretenţii faţă de
membrii comisiei de inventariere şi că bunurile incluse în listele de inventariere se află la el în gestiune.
Principiile de evaluare a existenţei şi mişcării stocurilor, sunt de regulă identice oricare ar fi natura
elementelor stocabile. Aplicarea lor în practică permite determinarea stocurilor scriptice după fiecare
operaţiune de intrare-ieşire, respectiv realizarea evidenţei stocurilor potrivit inventarului permanent.
Documente primare sau centralizatoare de evidenţă a ieşirilor de stocuri care pot fi: bonul de
consum, fişa limită de consum, dispoziţia de livrare, avizul de expediţie, procesul verbal de consum, etc.
aceste documente stau la baza înregistrării ieşirilor din documentele contabile de evidenţă a stocurilor.
O variantă simplificată a inventarului permanent a stocurilor se poate realiza prin combinarea acestuia cu
inventarul intermitent potrivit căreia, în loc de a calcula stocul final, după fiecare operaţie de intrare- ieşire de
stocuri se calculează, la intervale scurte de timp, numai ieşirile după relaţia:
E= Si+I-Sf
Această tehnică presupune o organizare şi conducere a contabilităţii gestiunii stocurilor
mai puţin complexă eliminând întocmirea documentelor de evidenţă a ieşirilor de stocuri şi
operarea lor în documentele de evidenţă a stocurilor. Obligă însă, la inventare faptice care trebuie
efectuate la intervale scurte de timp.
Indiferent de natura stocurilor şi de sistemul documentelor cu care se realizează evidenţa
existenţei şi a mişcării stocurilor, acestea trebuie evaluate.
Evaluarea stocurilor se realizează după principii şi tehnici distincte în funcţie de
momentul la care se face evaluarea şi anume:
La momentul intrării lor în stoc, elementele stocabile se evaluează potrivit următoarelor reguli:
- Elementele cumpărate, respectiv mărfurile şi aprovizionările stocabile se evaluează fie la
costurile de achiziţie formate din totalul cheltuielilor reale efectuate cu achiziţionarea lor,
fie la un cost apropiat de acesta cum ar fi un cost prestabilit atunci cind se face comanda
carte furnizor.
- Elementele fabricate, la costul de producţie, format din ansamblul cheltuielilor efectuate
în întreprindere cu producerea lor. Dacă în momentul intrării lor în stoc, costul de
producţie este necunoscut, acesta poate fi înlocuit cu un cost prestabilit ca exemplu pretul
la reparatia carcasei leptopului.
La momentul ieşirii lor din stoc, elementele stocabile trebuie să se evalueze, în principiu, la preţul
la care ele au fost evaluate la intrarea în stoc. Aplicarea acestui principiu este deseori, delicată, fiindcă
sunt puţine elemente stocabile, care la momentul ieşirii lor din stoc se pot identifica din care lot de intrare
provin. Aceasta, deoarece cele mai multe din elementele stocabile sunt fungibile şi interschimbabile,
neputând fi identificate, la ieşire, loturile de intrare din care provin. În acest din urmă caz se practică un
evantai larg de soluţii tehnici şi metode de evaluare a ieşirilor din stoc.
În ceea ce priveşte evaluarea curentă, aceasta are loc cu ocazia intrării şi cu ocazia ieşirii stocurilor
în şi din patrimoniul întreprinderii.
Cu ocazia intrării stocurilor, acestea se evaluează la costul de achiziţie sau la costul de producţie.
Costul de achiziţie este utilizat cu ocazia intrării prin cumpărare de la alte unităţi sau persoane, şi
este format din preţul de cumpărare, la care se adaugă taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport,
aprovizionare efectuate, şi alte cheltuieli accesorii, necesare pentru intrarea bunului respectiv în gestiunea
întreprinderii.
Costul de producţie este utilizat în cazul intrării bunurilor din producţia proprie a unităţii şi este
format din: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate; cheltuielile directe de
producţie cu salariile, etc; cota cheltuielilor indirecte de producţie cuvenită bunurilor fabricate.
În cadrul întreprinderii mai pot intra şi bunuri primite prin donaţii, cu titlu gratuit, la care valoarea
de intrare se stabileşte în funcţie de preţul pieţei şi de starea şi utilitatea bunului respectiv pentru
întreprindere.
În contabilitate, stocurile de mărfuri îndeplinesc un dublu rol: constituie principalul element
patrimonial şi constituie element de calcul al costului de aprovizionare al mărfurilor vândute.
În condiţiile economiei de piaţă stocurile de mărfuri sunt evaluate diferit, în funcţie de provenienţa
acestora, şi acordul părţilor în urma negocierilor, deci preţurile sunt libere şi fluctuante.
Condiţiile de plată respectiv de încasare sunt prevăzute prin contracte între părţi cu ocazia
negocierilor.
Capitolul II Analiza situației financiare
În cadrul metodei inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după trei
procedee:
În cazul cînd este găsită persoana vinovată şi aceasta a acceptat să recupere dauna materială
pricinuită întreprinderii sau este hotărîrea judecăţii privind recuperarea daunei se întocmesc
următoarele formule contabile:
debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” – la suma daunei materiale
pricinuite întreprinderii care se evaluează la preţ de piaţă
credit contul 612 „Alte venituri operaţionale” – la suma venitului obţinut din recuperarea
daunei materiale
credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA aferente
prejudiciului materiale adus întreprinderii
în cazul cînd dauna va fi recuperată în perioadele următoare, dar pe o perioadă nu mai mare de
un an:
În cazul cînd recuperarea daunei materiale are loc pe parcursul mai multor perioade de gestiune
suplimentar se întocmesc formulele contabile:
Ulterior, la recuperarea daunei, veniturile anticipate curente vor fi constatate ca venituri ale
perioadei de gestiune curente prin formula contabilă: