TEORIA GENERALĂ
Anul I, sem. al 2-lea
1. Prescripția extinctivă:
a) nu poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată, cu excepția cazului în care
invocarea prescripției este în interesul public al statului;
b) împiedică stingerea prin compensație a creanțelor reciproce, dacă dreptul la acțiune este
prescris în momentul în care s-ar fi putut opune compensația;
c) a dreptul la acțiune privind creanța principală nu atrage și stingerea dreptului la acțiunea
ipotecară.
3. Prescripția extinctivă:
a) stinge dreptul la acțiune în sens procesual;
b) stinge dreptul subiectiv civil;
c) nu operează de drept.
1
de intervenție, chiar dacă depunerea cererii de intervenție are loc la un moment ulterior
primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate;
c) de persoana chemată în garanție de către debitorul pârât, chiar dacă invocarea excepției
prescripției se face în primă instanță la un termen ulterior primului termen de judecată la care
părțile inițiale (reclamant și pârât) au fost legal citate.
1. X plăteşte de bunăvoie datoria de 1000 $ pe care o avea faţă de Y, deşi era împlinit
termenul de prescripţie extinctivă. Ulterior, X îl cheamă în judecată pe Y, solicitând instanţei
obligarea acestuia la restituirea sumei respective, motivând că la data la care şi-a executat
obligaţia, nu ştia că dreptul creditorului său de a obţine realizarea silită a creanţei respective
era prescris:
Cerinţe:
a) Ce dispoziţie legală va invoca în apărare Y?
b) Prescripţia extinctivă stinge dreptul de creanţă a lui Y faţă de X?
c) Care va fi soluţia instanţei?