Subiectul I: 

Procesul de calificare a infracțiunilor

1.1. Determinați tipurile de probleme clasice ce apar în procesul de calificare a

infracțiunilor.

In procesul calificarii infractiunilor ,la stabilirea relatiilor de reciprocitate dintre conditiile

initiale si concluzia finala,pot sa apara unele probleme:
1)nu sunt determinate nici conditiile initiale,nici concluzia finala-adica nu sunt cunoscute
nici semnele faptei prejudiciabile savirsite,nici semnele componentei de infractiune ce ar
cuprinde fapta comisa,nici care norma juridical ar putea fi invocata in documentele
procesual-juridice corespunzatoare.Probleme de acest gen apar mai des in etapa initiala a
urmarii Penale,cind nu sunt stabilite toate circumstantele faptei.
2)cind sunt determinate clar conditiile initiale ,dar nu este cunoscuta concluzia finala –
fabula cauzei Penale este studiata integral,sunt acumulate toate probele ,dar fapta
prejudiciabila comisa nu e calificata.Probleme de acest gen apar si se solutioneaza in
procesul instruirii studentilor juristi,cu asemenea probleme se poate confrunta si ofiterul de
urmarire penale.
3)cind sunt stabilite atit conditiile initiale ,cit si concluzia finala,insa veridicitatea
rezolvarii acestei problem mai necesita verificari,se va controla daca calificarea propusa
este exacta sau se va gasi alta solutie.Probleme de acest tip se rezolva de catre instantanta de
judecata de gradul intii,Curtea de apel,CSJ,cind calificarea este deja propusa.
Aceste tipuri de probleme sunt cele mai tipice dar mai exista o multime de problem cu care
se confrunta practica judiciara.

1.2. Caracterizați etapele procesului de alegere a normei juridico-penale pentru calificarea

infracțiunilor 

Alegerea normei juridico-penale presupune cautarea acesteia in citeva etape consecutive.

Prima etapa consta in sistematizarea faptelor evidente si distrugerea semnelor de narura
juridica.Aceasta etapa are o procedura complexa deoarece in multe cazuri nu este stabilit
obiectul,nu se stie care fapte vor avea semnificatie juridico-penala,se cere descoperirea
tuturor faptelor prejudiciabile,toate probele accumulate sa fi veridice,In acest scop organaul
de urmarire Penala sau procurorul va audia martori,va efectua expertize,va constata
documentele oficiale,va examina amprente s.a. Faptele selectate trbuie sa contina informatii
despre valorile sociale care au suferit in urma savirsirii actului infractional,despre modul si
mijloacele actiunii,despre consecintele survenite virsta, motivele si scopul.
A doua etapa reprezinta evidentierea tuturor consecintelor infractiunii in baza carora pot fi
calificate circumstantele faptice adunate,evaluate si sistematizate in modul
corespunzator.La aceasta etapa se determina normele Penale care ar putea incadra fapta
comisa. Ea verifica autenticitatea normei,textul ei official,actiunea ei in timp si in spatiu.
In a treia etapa-se evidentiaza gradul de infractiuni întrunite,semnele ce pot include fatpe
in diferite componente de infractiuni.
La etapa a patra are loc alegerea unei componente de infractiuni ale carei semne
distinctive corespud faptei savirsite.Etapa in cauza este legata de delimitarea infractiunilor
dupa semnele lor caracteristice.
Aceste 4 etape reflecta obiectiv actiunea persoanelor care efectueaza alegerea normei
juridico-penale pu calificarea faptelor prejudiciabile comise.
1.3.  Apreciați rolul judecătorului și al procurorului la diferite etape ale calificării infracțiunilor

Subiectul II:  Calificarea participației penale

2.1. Relataţi despre regulile de calificare a comportamentului fiecărui participant la

infracţiune.

Doctrina dreptului penal cunoaşte două temeiuri de clasificare a modalităţilor de calificare a

infracţiunilor:
1) după subiectul calificării;
2) după obiectul calificări.
In funcţie de subiectul care efectuează calificarea, deosebim două modalităţi de calificare a
infracţiunilor:
1) oficială (legală);
2) doctrinală (neoficială).
Calificarea oficială reprezintă evaluarea juridico-penală a infracţiunii efectuate asupra fiecărui
dosar penal aparte de reprezentanţii autorităţilor anume împuterniciţi. Conform alin. (2) art. 113
CP, calificarea oficială a infracţiunii se efectuează în toate fazele procedurii penale de către
persoanele care înfăptuiesc urmărirea penală şi de către judecători. Potrivit art. 253 CPP,
urmărirea penală se efectuează de către procuror şi de către ofiţerii de urmărire penală ai
Ministerului Afacerilor Interne, ai Serviciului de Informaţii şi Securitate, ai Departamentului
Vamal şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
Calificarea doctinală este aprecierea juridică corespunzătoare a faptei prejudiciabile efectuate de
diferite persoane: savanţi, autori de manuale, studii monografice, articole şi materiale didactice,
de studenţii care cercetează unele dosare penale în cadrul instruirii lor etc.

Calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către

persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători.

2.2. Demonstraţi care trebuie să fie soluţia de încadrare în ipoteza creării unui grup criminal
organizat fără ca acesta să fi recurs la săvârșirea vreunei infracțiuni 

Conform legii, participaţia prevede participarea la infracţiune a două sau mai multe
persoane, care conform alin. (6) art. 42 CP, trebuie să întrunească semnele subiectului
infracţiunii comise, adică fiecare dintre participanţi sau cel puţin doi dintre ei să aibă vârsta
răspunderii penale (art. 21 CP), să fie responsabilă (art. 22 CP), şi semnul special, dacă
articolul corespunzător din Partea specială îl cere pentru infracţiunea comisă.

Participaţia însă nu se exclude dacă cineva dintre participanţi va fi ulterior liberat de

răspundere penală, de exemplu, în baza art. 54, 57, 58, 93 etc. CP.
Prin urmare, pentru a fi considerată participaţie, sunt suficiente două persoane care întrunesc
semnele subiectului infracţiunii, deşi la infracţiune pot lua parte şi mai multe persoane.
Acţiunile fiecărui participant condiţionează survenirea unui rezultat prejudiciabil comun pentru
fiecare participant. Infracţiunea comisă în comun este unică şi indivizibilă. Participaţia lipseşte în
cazurile în care persoanele implicate într-o activitate infracţională unică tind spre rezultate
diferite pe care ei le ating.
O condiţie necesară a activităţii în comun este legătura cauzală dintre acţiunile fiecărui
participant şi rezultatul prejudiciabil comun. Legătura cauzală se manifestă prin următoarele.
Mai întâi, fiecare participant are relaţii reciproce fie doar cu unul dintre participanţi, depune
forţele sale pentru atingerea rezultatului comun, creează pentru aceasta condiţiile necesare. în
rândul al doilea, acţiunile lor în timp premerg sau cel puţin coincid cu săvârşirea infracţiunii.

2.3.Alcătuiţi o speţă în care două sau mai multe persoane, concomitent, să aducă atingere
aceleiaşi valori sociale, în persoana aceleiaşi victime, fără ca cele comise să fie calificate potrivit
regulilor participaţiei penale