Universitatea din Petroşani

Facultatea de Ştiinţe
Programul de studiu: FINANŢE ŞI BĂNCI

Analiza comparativă între bugetele de stat și cele

locale

Coordonator,

Conf. univ. dr. ec. Ciurea Maria

Absolvent,

Balica Bianca Maria

Petroşani
2021
 Cuprins

Capitolul I: Generalități ale bugetelor de stat și cele locale

1.1 Bugetul de stat…………………………...…………………………………………….3
1.1.1 Caracteristicile și funcțiile bugetului de stat..................................................................4
1.2 Bugetele locale...............................................................................................................5
1.2.1 Principiile bugetelor locale………………………………………………………….....5

Capitolul II: Analiză între bugetul de stat și bugetele locale

2.1 Particularități ale raporturilor între bugetul de stat și bugetele locale…………………7
2.2 Asemănări și deosebiri între bugetul de stat și bugetul local………………………….9

Capitolul III: Analiza datoriei publice a României în perioada 2018-2020

3.1 Strategia de finanţare a deficitului bugetar şi de refinanţare a datoriei publice
guvernamentale în anul 2019………………………………………………………………….9
3.2 Analiza portofoliului de datorie publică guvernamentală şi a riscurilor asociate acestei
datorii……………………………...…………………………………………………………10

BIBLIOGRAFIE………………………………...……………………………14

2
 Capitolul I
Generalități ale bugetelor de stat și cele locale

1.1. Bugetul de stat

Bugetul de stat reprezintă din punct de vedere juridic un act prin care sunt prevăzute şi
autorizate veniturile şi cheltuielile anualeale statului si din punct de vedere economic exprimă
relaţiile economice în expresie bănească care iau naştere în procesul repartiţiei PIB-ului în
dublu sens1:
 ca relaţii de mobilizare a resurselor băneşti la dispoziţia statului
 ca relaţii de repartizare a acestor resurse.
Bugetul de stat se elaborează pe o perioadă de un an calendaristic dar între prevederile
înscrise în legea bugetului de stat şi pe parcursul execuţiei acestuia pot interveni unelen
econcordanţe între veniturile realizate (ce pot fi mai mici sau mai mari) şi cheltuielile
realizate (care deasemenea pot fi mai mari sau mai mici) ceea ce impune rectificarea acestuia
de către Guvern şi aprobarea de către puterea legislativă, dar numai în cadrul aceluiaşi
exerciţiu bugetar.2
Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului şi
repartizarea acestora în vederea realizării obiectivelor de dezvoltare economică şi socialăa
ţării, precum şi pentru funcţionarea autorităţilor publice centrale şi locale.
Constituirea resurselor financiare se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şia
veniturilor nefiscale, prelevate de la persoane juridice şi fizice, cu luarea în
consideraţiea potenţialului lor economic şi a altor criterii stabilite de lege. Dimensionarea
cheltuielilor bugetare şi repartizarea acestora pe destinaţii şi beneficiarii de resurse financiare
alocate se efectuează în concordanţă cu obiectivele strategiei de dezvoltare economico-
sociaiă cu priorităţile imediate stabilite de autorităţile publice competente. Nivelul resurselor
(veniturilor), cât şi dimensionarea (cheltuielilor) sunt stabilite prin legi bugetare anuale în
concordanţă cu evoluţia economiei
În cadrul sistemului financiar în care se desfăşoară relaţiile financiare, un rol distinc specific
îl ocupă relaţiile bugetare care se manifestă în procesul formarii repartizării şiutilizării
fondurilor bugetare necesare organelor statului de la nivel naţional şi de lanivelul unităţilor
administrativ-teritoriale - relaţii ce se derulează în cadrul unui sistem unitar de bugete.

1
Manolescu P., Buget - abordare economică şi financiară', Ed. Economică Buvureşti, 1997 pag. 82
2
Ruffner M., Wehner J., Witt M., Budgeting in Romania, OECD Journal on Budgeting Volume 4 – No. 4, 2005

3
În România cele mai importante reglementări legislative relative la sistemul financiar publice
sunt în Constituţia României, Legea finanţelor publice, Legea finanţelor publice locale, Legea
responsabilitații fiscal-bugetare.3
Bugetul consolidat al statului reflectă fluxurile financiare publice de formare a
veniturilor fiscale şi nefiscale şi de repartizare a acestora pe destinaţii potrivit cu
nevoiasocială şi cu obiectivele de politică financiară şi economică a guvernului. Buget
general consolidat - ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi
consolidate pentru a forma un întreg.
Conform Legii nr. 500 din 11 iulie 2002, privind finanţele publice, bugetul
consolidatal statului cuprinde :4
a. bugetului de stat
b. bugetului asigurărilor sociale de stat
c. bugetelor fondurilor sociale
d. bugetul trezoreriei statului
e. bugetelor instituțiilor publice autonome
f. bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz
g. bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii
h. bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat
şiale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigura din fonduri publice
i.  bugetului fondurilor externe nerambursabile

1.1.1 Caracteristicile și funcțiile bugetului de stat

Ca și caracter juridic bugetul de statreprenintă un act prin care sunt stabilite și autorizate
veniturile și cheltuielile anuale ale statului. Asfel grupăm operațiunile cu caracter definitiv și
operaiuni cu caracter temporar, așa cum vom vedea în prezentarea principiilor bugetare5:
 Bugetul de stat cu caracter obligatoriu este aprobat anual de către Parlament sub
denumirea generică de „legi bugetare anuale”, devenind astfel obligatorie execuița
acestuia în parametrii stabilți de Parlament.
 Bugetul cu caracter previzional este instrumentul cel mai important la
dispoziia guvernului pentru a atinge obiectivele de creștere economică și de
dezvoltare susenabilă.
 Bugetul cu caracter financiar este un instrument financiar previzional, creat pe baza
evaluării veniturilor (mai precis o subevaluare) și a plafonării creditelor bugetare.
Funcțiile bugetului de stat6
 Funcția de repartiție, are în vedere constituirea fondurilor bugetare şi alocarea
acestora pe destinaţii, potrivit normelor prevăzute în legea anuală de aprobare
3
Belean P., Bugetul public şi trezoreria publică în România, Ed. Economică Bucureşti 2007 pag. 11
4
LEGE 500/2002, legea finanțelor publice, „bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor’, art. 128, alin. (1)
5
Mosteanu T., coord Buget si trezorerie publica, Ed. Universitara București, 2005, pag. 14
6
Belean P., Bugetul public şi trezoreria publică în România, Ed. Economică Bucureşti 2007 pag. 66

4
 a bugetului public şi cuprinde două faze: constituirea fondurilor şi distribuirea
acestora.
 Funcția de control, se realizează în strânsă legătură cu cea de repartiţie şi vizează
corelaţiile ce se manifestă între bugetul public şi subiecţii care participă la
constituirea acestuia, la utilizarea resurselor ce le sunt alocate, la sfera de
manifestare funcţia de control fiind mai largă decât cea de repartiţie, deoarece
vizează, pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor din bugetul public
naţional, şi modul de utilizare aacestora.

1.2 Bugetele locale

Bugetul local reprezintă programul ce cuprinde cheltuielile și veniturile anuale
necesare funcționării instituțiilor administrativ-teritoriale și satisfacerii nevoilor publice de
interes local, ce se aprobă de către consiliile locale și se adoptă printr-o hotărâre, în
concordanță cu prevederile cuprinse în bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.
Bugetul local reprezintă un document prin care sunt prevăzute și aprobateîn fiecare an
veniturile și cheltuielile unităților administrativ teritoriale. Bugetele locale sunt organizate în
conformitate cu organizarea administrativ-teritorială a țării în bugete pe județe, municipii,
orașe și comune. Fiecare unitate administrativ - teritorială își întocmește bugetul propriu în
condiții de autonomie. Pornind de la aceste definiții, vom defini bugetul local ca fiind
programul prin care se prevăd și se aprobă veniturile și cheltuielile anuale ale unei unități
administrativ- teritoriale, destinate realizării sarcinilor administrative ale colectivităților
locale și satisfacerii nevoilor publice de interes local, program ce se adoptă printr-o hotărâre a
autorității administrației publice locale competente.7

1.1.2 Principiile bugetelor locale

Principiul universalității se referă la faptul că atât veniturile, cât și cheltuielile
bugetului local se includ în acesta, în totalitate, în sume brute, cu precizarea că veniturile
bugetare nu pot fi afectate direct unei anumite cheltuieli bugetare. Ele sunt colectate,
constituind fonduri publice mari, din care se alocăsume de bani pe anumite destinații,
respectiv pentru acoperirea anumitorcheltuieli, conform bugetului anual. Fac excepție de la
această regulă numaidonațiile și sponsorizările pentru care sunt stabilite destinații distincte,
ele fiind acordate, de regulă, pentru anumite destinații, conform voinței donatorului sau
asponsorului. Principiul universalității este integrat procedurii de control specifice resurselor
publice. Principalul obiectiv al acestei reguli este de a asigura maximă transparență în
utilizarea resurselor publice, prin aceea că bugetul este reprezentarea completă a tuturor
veniturilor și a tuturorcheltuielilor. Astfel, procedura bugetară este susceptibilă de o
verificarecompletă, care include totalitatea operațiunilor bugetare. Principiuluniversalității
permite evaluarea corectă a dimensiunii bugetului și consolidarea bugetelor prin eliminarea
reprezentării multiple a unui venit, ca urmare a transferurilor de sume.
Principiul publicității, se referă la faptul că procesul bugetar trebuie săfie deschis și
transparent, fapt ce se va realiza prin publicarea în presa locală sauafișarea la sediul autorității

7
Oneț C., Drept financiar public, Ed. Universul Juridic, București, 2015, pag. 117

5
administrației publice a proiectului de buget local și a contului anual de execuție acestuia.8
Tot în realizarea principiului publicității, legea invită cetățenii la dezbaterea publică
a proiectuluide buget local, precum și la depunerea de contestații în legătură cu acesta,
învederea aprobării. De asemenea, transparența procesului bugetar se mai realizează și prin
obligativitatea prezentării în ședință publică a contului anualde execuție a bugetului local.
Principiul unității, se referă la faptul că atât veniturile, cât și
cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficientă
și o cât mai bună monitorizare a fondurilor publice locale. În acestsens, legea statuează că
sunt interzise reținerea și utilizarea de venituri în regim extra bugetar, precum și constituirea
de fonduri publice locale în afara bugetelor locale, dacă legea nu permite acest lucru, are un
scop dublu, și anume de a asigura realitatea bugetului cât și de a împiedica puterea executivă
să utilizeze resurse în afararegulilor bugetare, și în afara formelor de control specifice. Astfel
spus, unui exercițiu bugetar îi corespunde un singur buget pentru fiecare unitate
administrativ-teritorială.
Principiul anualității, încadrează executarea unui buget în limiteletemporare ale unui
an calendaristic. Mai exact toate operațiunile de încasări
și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget public aparținexercițiului
corespunzător de execuție a bugetului respectiv. Și în cazul
bugetelor locale, anul bugetar coincide cu anul calendaristic, dar procesul bugetar se întinde
pe durata a mai bine de doi ani.9
Principiul specializării bugetare, constă în faptul că veniturile șicheltuielile bugetare
se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență și pe categorii de cheltuieli
grupate după natura lor economică și după destinație. Un ordonator nu poate utiliza veniturile
pentru cheltuielile expres prevăzute în buget și în limitele expres
prevăzute în buget; un ordonator nu poate încasa venituri suplimentare, dacă nu au bază
legală și bugetară.
 Principiul unității monetare, se referă la faptul că toate operațiunilemonetare se
exprimă în moneda națională, fapt valabil în cazul tuturor bugetelor publice.
Principiul echilibrului bugetar, se referă, în principiu, la faptul căveniturile trebuie să
fie egale cu cheltuielile. Așa cum am mai arătat, legiuitorula renunțat la consacrarea acestui
principiu în cazul bugetului de stat. El statuează că, cheltuielile unui buget local se acoperă
integral din veniturile bugetului respectiv. Prin aceasta se dorește realizarea unui nou pas spre
autonomia financiară a unităților administrativ - teritoriale. În absențaechilibrului, bugetul
este deficitar sau excedentar. În practică, bugetele seelaborează după un algoritm deficitar,
fiind un deficit controlat.
Principiul solidarității, potrivit căruia, prin politicile bugetare locale,
se poate realiza ajutorarea unităților administrativ - teritoriale, precum și a persoanelor fizice
aflate în situație de extremă dificultate, prin alocarea de sumedin fondul de rezervă bugetară
constituit în bugetul local. Din fondul de
rezervă bugetară constituit în bugetul local, consiliile locale, județene sau Consiliul General
al Municipiului București, după caz, pot aproba acordarea de ajutoarecătre unitățile

8
Costea I.M., Drept financiar. Ed. Hamangiu, 2018, pag. 41
9
Oneț C., Drept financiar public, Ed. Universul Juridic, București, 2015, pag. 99

6
administrativ - teritoriale aflate în situații de extremă dificultate, la cererea publică a
primarilor acestor unități administrativ - teritoriale sau din proprie inițiativă.
 Principiul autonomiei locale financiare, se referă la faptul că unitățile administrativ-
teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care autoritățile administrației publice
locale le pot utiliza în exercitarea atribuțiilorlor, pe baza și în limitele prevăzute de lege. 10 În
aplicarea acestui principiu, s-a stabilit prin lege că autoritățile administrației publice locale au
competența stabilirii nivelurilor impozitelor și taxelor locale, în condițiile legii. Deasemenea,
legea mai statuează că alocarea resurselor financiare pentruechilibrarea bugetelor locale nu
trebuie să afecteze aplicarea politicilor bugetareale autorităților administrației publice locale
în domeniul lor de competență. În plus, sumele defalcate cu destinație specială se utilizează
de către autoritățileadministrației publice locale, în conformitate cu prevederile legale.
 Principiul proporționalității, potrivit căruia resursele financiare ale unităților
administrativ - teritoriale trebuie să fie proporționale curesponsabilitățile autorităților
administrației publice locale stabilite prin lege.11
 Principiul consultării, potrivit căruia autoritățile administrației publicelocale, prin
structurile asociative ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare
a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.

Capitolul 2
Analiză între bugetul de stat și bugetele locale

2.1 Particularități ale raporturilor între bugetul de stat și bugetele locale

Fiind un stat unitar, în România sistemul bugetar este organizat pe două trepte
principale, una la nivel central și una la nivel local, cu observația că palierul local de
administrație poate fi împărțit în două subtrepte, identificându-se bugetele de la nivelul
județelor și bugetele de la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor. Deși prin asumarea
obiectivului de autonomie locală administrativă și financiară se dorește o structură
simplificată a raporturilor bugetare, în realitate acestea sunt de o complexitate însemnată,
având consecințe importante asupra întregului sistem bugetar. Bugetul de stat reprezintă
componenta centrală a sistemului bugetar, având o poziție privilegiată și reprezentând
principalul instrument funcțional al gestiunii financiare publice prin care sunt mobilizate cele
mai importante surse de venit, acestea având o bază de impunere mobilă și fiind colectate de
la nivelul întregului teritoriu național. Sumele colectate sunt destinate finanțării cheltuielilor
afectate cu furnizarea bunurilor și serviciilor naționale, precum apărarea, ordine și siguranță
națională. Printre categoriile cele mai importante de venituri regăsim taxa pe valoare

10
Costaș C.F., Drept financiar, Ed. Universul Juridic, București. 2016, pag 246
11
Lege nr. 273/2006 privind finanțele publice locale

7
adăugată, impozitul pe profit sau accizele, impozite recunoscute ca fiind pârghii de
influențare a unei economii.12
Bugetele locale reprezintă în plan formal documentele în care se înscriu veniturile și
cheltuielile de la nivel local ale comunelor, municipiilor și județelor pe rațiunea administrării
locale a nevoilor acestor colectivități (iluminat, salubritate). Funcționarea bugetelor locale ca
instrumente de gestiune financiară a fondurilor publice în cadrul sistemului bugetar reprezintă
expresia nevoii de descentralizare și a învestirii cu autonomie administrativă și financiară a
autorităților locale, din rațiunea degrevării de sarcini a autorităților de la nivel central,
rezultând o simplificare a aparatului administrativ și din rațiunea faptului că autoritățile locale
cunosc mai bine specificul fiecărei comunități și nevoile de administrat. Administrarea locală
a nevoilor publice locale eficientizează interrelațiile bugetare și prin faptul că se reduc
costurile de formare și administrare a fondurilor financiare publice.
Conexiunea între cele două componente majore, în sistemul bugetar este asigurată de
organizarea unui sistem de interrelații administrative, actualmente reglementat prin Legea 13
privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare. Instituirea
de raporturi bugetare nu poate fi apreciată de sine stătătoare ca demers negativ sau pozitiv, ci
mai curând, trebuie apreciat modul de gestionare al acestora și contribuția lor în obținerea
efectelor scontate privind satisfacerea optimă a nevoilor colectivităților naționale, locale și
rezultatul financiar echilibrat sau excedentar atât al fiecărei componente bugetare, cât și al
sistemului bugetar în ansamblul său.
Organizarea raporturilor bugetare dintre bugetul de stat și bugetele locale reprezintă
un demers rațional care stă la baza delimitării fiecărei componente bugetare și identificării și
atribuirii de compentențe specifice autorităților publice ale celor două paliere de guvernare, în
funcție de anumite repere, cerințe și condiții contextuale concrete, astfel încât, pentru fiecare
stat (administrație publică) să rezulte un set de interrelații bugetare diferențiat și rațional,
răspunzând eficace și eficient la nevoile colectivităților naționale și locale și asigurând
premisele dezvoltării socio-economice
Un alt raport între cele două bugete evocate este reliefat de cotele și sumele defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat, a căror proveniență rămâne eludată în legislația în
vigoare, ele fiind alocate 70% în funcție de capacitatea financiară locală și 30% în funcție de
suprafața județului. Judecând după principalele venituri ale bugetului de stat și observând
structura veniturilor bugetelor locale, aceste sume provin în cea mai mare parte din taxa pe
valoare adăugată. Astfel, la nivel local găsim de sume defalcate din TVA pentru finanțarea:
protecției copilului, învățământului special, acordării produselor lactate și de panificație
școlarilor, cheltuielilor instituțiilor de cultură, serviciilor de evidență a persoanelor,
cheluielilor de personal, burselor, cheltuielilor pentru drepturile asistenților personali,
ajutorului social, ajutorului pentru încălzirea locuinței, cheltuielilor pentru creșe, dezvoltării
infrastructurii și bazelor sportive în mediul rural. Acordarea veniturilor evocate de această
manieră bugetelor locale, cât și multitudinea lor contravine ideii de simplificare a
interrelațiilor sistemului bugetar și obiectivului de autonomie financiară asumat prin
Constituție în anul 1990. Această practică este una disfuncțională, bugetele locale fiind

12
Păuc L., Analiza raporturilor dintre bugetul de stat și bugetele locale în România – o perspectivă regională,
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, 2018
13
Lege nr. 273/2006 privind finanțele publice locale

8
asociate unor vehicule prin care autoritățile centrale se achită de furnizarea unor bunuri și
servicii publice, fiind afectate aspectele ce țin de autonomie și proactivitate locală, favorabile
dezvoltării economice a regiunilor. Transferurile sub forma subvențiilor sunt destinate
acoperirii unor cheltuieli mandatorii, iar repartizarea sumelor se realizează prin intermediul
ministerelor responsabile. Totodată, bugetele locale beneficiază de subvenții și din partea
altor administrații, precum bugetul de asigurări pentru șomaj, pentru acoperirea cheltuielilor
programelor de ocupare temporară a forței de muncă. Și în acest caz, maniera de acordare a
sumelor și multitudinea lor produce efecte similare repartizării cotelor și sumelor defalcate
din TVA.14

2.2. Asemănări și deosebiri între bugetul de stat și bugetul local

Asemănările dintre aceste două bugete ar fi că ambele se formează din taxe și
impozite venite de la catățeni și ambele se stabilesc cu un an înainte pe tot anul următor.
Principala diferență dintre bugetul de stat și bugetele locale este problema deficitului
monetar, în care cheltuielile din buget depășesc veniturile estimate. Guvernelor locale li se
cere să își echilibreze bugetele. Guvernului de stat i se permite să împrumute bani pentru a-și
îndeplini obligațiile și a avea un deficit. Bugetul de stat de stat colectează cele mai multe
venituri fiscale, dar bugetele locale au o gamă mai mare de opțiuni de venituri pentru
finanțarea bugetelor lor. Guvernul local colectează conform legii 15 următoarele taxe și
impozite impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri; impozitul pe teren și taxa pe teren; impozitul
pe mijloacele de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizațiilor; taxa
pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate; impozitul pe spectacole; taxele speciale
și alte taxe locale. În timp de begetul de stat cuprinde: impozite pe venit, impozite pe profit,
impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți, contribuții sociale, TVA, etc.

Capitolul III
Analiza datoriei publice a României în perioada 2018-2020

3.1 Strategia de finanţare a deficitului bugetar şi de refinanţare a

datoriei publice guvernamentale în anul 2019
Finanţarea deficitului bugetar în anul 2019 s-a realizat în principal din surse interne (66,7%)
și în completare din surse externe. Sursele necesare refinanţării datoriei publice
guvernamentale s-au asigurat de pe pieţele pe care s-a emis această datorie, precum și din
rezerva în valută la dispoziția Trezoreriei statului. 2 Calculat conform metodologiei cash prin
aplicarea metodologiei UE 3 Calculat conform metodologiei cash prin aplicarea metodologiei
UE 4 Calculat conform metodologiei cash prin aplicarea metodologiei UE 5 Instrumentele de
datorie utilizate pentru finanțarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriei publice au fost:

14
Cigu, E., Finanțe publice locale – Rolul lor în întărirea autonomiei unităților administrativ-teritoriale, Ed.
Tehnopress, Iași, 2011
15
Legea 227/2015 cap. 2, art 454 impozite și taxe locale

9
 a. emisiuni de titluri de stat în lei, respectiv certificate de trezorerie cu discont și
obligațiuni de stat de tip benchmark pe piața internă, cu scadențe pe termen
mediu și lung, până la 15 ani
b. emisiuni de titluri de stat în Euro pe piața internă
c. titluri de stat destinate populației lansate prin intermediul unităților operative
ale Trezoreriei Statului, precum și prin subunitățile poștale ale Companiei
Naționale Poșta Română
d. emisiuni de euroobligațiuni în Euro pe piețele financiare internaționale
e. trageri din împrumuturile externe destinate finanţării de proiecte
f. împrumuturi din disponibilităţile Contului Curent General al Trezoreriei
Statului
g. trageri din împrumuturile contractate de autoritățile administrativ-teritoriale.
Pentru îmbunătăţirea managementului datoriei publice și evitarea presiunilor sezoniere în
asigurarea surselor de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei publice
guvernamentale, în vederea reducerii riscului de refinanțare și de lichiditate s-a avut în vedere
menținerea rezervei financiare (buffer) în valută la dispoziția Trezoreriei Statului, pentru
acoperirea necesităților de finanțare a deficitului bugetar și refinanțării datoriei publice.16

3.2 Analiza portofoliului de datorie publică guvernamentală şi a

riscurilor asociate acestei datorii
În contextul evoluțiilor macroeconomice și a piețelor financiare interne și externe, datoria
publică contractată în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
64/2007 privind datoria publică, cu modificările și completările ulterioare a fost la 31
decembrie 2019 în valoare de 449,0 miliarde lei, din care datoria publică guvernamentală a
fost de 432,5 miliarde lei (reprezentând 96,3% din total datorie publică), în timp ce datoria
publică locală a fost de 16,5 miliarde lei (reprezentând 3,7 % din total datorie publică).
Creșterea datoriei publice în anul 2019 față de anul 2018 cu 48,1 miliarde lei a fost
determinată în principal de datoria angajată pentru acoperirea necesităților de finanțare a
deficitului bugetar aprobat inițial prin legea bugetului de stat și a majorării necesităților de
finanțare în ultimele două luni ale anului 2019 ca urmare a majorării deficitului bugetar și de
refinanțare a datoriei publice guvernamentale.

16
Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică, Raport privind datoria publică guvernamentală, Ministerul
Finanţelor Publice, 31 decembrie 2019

10
Datoria publică guvernamentală la 31 decembrie 2019 a fost în valoare 373,1 miliarde lei,
reprezentând 35,2% din PIB. În continuare ponderea cea mai mare în total datorie publică
guvernamentală a reprezentat-o datoria publică guvernamentală directă (95%), diferența
reprezentând-o datoria publică guvernamentală garantată. Datoria publică guvernamentală
garantată a reprezentat 5% în total datorie publică guvernamentală, ca urmare a garanțiilor
acordate în cadrul programelor guvernamentale, în principal programul guvernamental Prima
Casa.17

Din datoria publică guvernamentală existentă la sfârșitul anului 2019, 54,3% a fost datorie
contractată de creditori rezidenți şi 45,7% de creditori nerezidenți. Majoritatea datoriei
publice guvernamentale interne a fost reprezentată de titluri de stat, în timp ce datoria externă
a fost alcătuită din euroobligaţiuni emise pe pieţele internaţionale de capital și împrumuturi
externe contractate de la instituții financiare internaționale.
Și în anul 2019, MFP a continuat politica de emitere în principal de instrumente negociabile
de datorie, astfel că la sfârșitul anului 2019, ponderea titlurilor de stat a crescut la 86,0% din
total datorie publică guvernamentală, față de 82,6% la sfârșitul 47.1% 45.7% 52.9% 54.3%
0% 20% 40% 60% 80% 2018 2019 datoria publică guvernamentală externă datoria publică
guvernamentală internă 18 anului 2018. În ceea ce privește titlurile de stat pe termen scurt,
acestea au reprezentat 0,4% în total datorie publică guvernamentală, comparativ cu 1,2% în
total datorie publică guvernamentală la finele anului 2018, ceea ce a determinat reducerea
riscului de refinanțare, principalul risc asociat portofoliului de datorie publică
guvernamentală.

17
https://www.zf.ro/eveniment/datoria-publica-a-romaniei-a-explodat-in-2020-ajungand-la-498-mld-
19933047

11
Serviciul datoriei publice guvernamentale aferent anului 2019 a crescut cu 3,0 miliarde lei așa
cum rezultă din tabelul de mai jos:
2018 2019
Serviciul datoriei publice
guvernamentale din care: 56,3 59,3
-directă 54,9 57,9
-garantată 1,4 1,4
Serviciul datoriei publice
guvernamentale: 56,3 59,3
-rate de capital 43,8 47,7
-dobânzi și comisioane 12,5 11,6

În luna septembrie 2019, a fost aprobată Strategia de administrare a datoriei publice

guvernamentale pentru perioada 2019-2021 (Strategie), elaborată în consultare cu BNR
(conform prevederilor OUG 64/2007 privind datoria publică cu modificările şi completările
ulterioare), şi în conformitate cu bunele practici definite în Liniile directoare ale Băncii
Mondiale şi Fondului Monetar Internațional, referitoare la elaborarea strategiilor de datorie
publică.18
Datoria
publică a
României a
crescut cu 22%
de la începutul
lui 2020 şi a
ajuns la 457
mld. de lei în
octombrie,
adică 44% din
PIB. De la
începutul
anului,
Finanţele au
adăugat 83
mld. de lei la
datoria publică
a României.
Datele
Ministerului
de Finanţe
arată că datoria

18
https://www.zf.ro/eveniment/datoria-publica-a-romaniei-a-explodat-in-2020-ajungand-la-498-mld-
19933047

12
publică a crescut în 2020 cu 33% faţă de cea înregistrată în 2019, de la 373 mld. lei la 498
mld. lei.19
Statul s-a îndatorat în 2020 cu 124 mld. lei (25,3 mld. euro), o sumă mai mare cu 5 miliarde
de euro decât cea pe care o primea România în urmă cu 12 ani de la FMI, Banca Mondială şi
Comisia Europeană şi care a fost considerată, la acea vreme, o valoare ce nu va putea fi vreo-
dată suportată în viitor.
Datoria creşte pentru că deficitul bugetar a fost de 102 mld. lei, echivalentul a 9,9% din PIB.
Anul acesta este prevăzută o rearanjare fiscală, cu un deficit în scădere până la 7,1% din
PIB.20
România se îndatorează din ce în ce mai mult: Pentru prima dată datoria publică a
depăşit jumătate de trilion de lei, ajungând în ianuarie 2021 la 503,6 miliarde lei, adică 47,8%
din PIB. Când datoria depăşeşte 50% din PIB. Nivelul datoriei a crescut într-un ritm accelerat
în cursul anului trecut, în condiţiile în care, la finele lui 2019 România avea datorii de 373
miliarde lei, respectiv 35,3% din PIB, iar suma s-a majorat cu 125 miliarde lei până la finele
lui 2020, ajungând la o pondere de 47,3% din PIB.

Potrivit datelor publicate de Finanţe, din suma totală raportată în ianuarie, 487 miliarde lei
reprezintă datoria administraţiei publice centrale, cea mai mare parte din ea fiind deţinută în
titluri de stat (422 mld.lei) şi împrumuturi (57 mld.lei).
Datoria administratiei publice locale se ridică la 15,9 miliarde lei, din care 13 miliarde lei
sunt împrumuturi.
De asemenea, din totalul de 503 miliarde lei, datoria internă a administraţiei publice
totalizează 247 miliarde lei, adică 23,5% din PIB, iar cea externă 255,7 miliarde lei, adică
24,3% din PIB.
19
https://www.zf.ro/eveniment/datoria-publica-a-romaniei-a-explodat-in-2020-ajungand-la-498-mld-
19933047
20
https://www.zf.ro/eveniment/datoria-publica-a-romaniei-a-explodat-in-2020-ajungand-la-498-mld-
19933047

13
 Bibliografie

1) Belean P., Bugetul public şi trezoreria publică în România

2) Cigu, E., Finanțe publice locale – Rolul lor în întărirea autonomiei unităților
administrativ-teritoriale
3) Costaș C.F., Drept financiar
4) Costea I.M., Drept financiar
5) Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică, Raport privind datoria publică
guvernamentală, Ministerul Finanţelor Publice
6) Manolescu P., Buget - abordare economică şi financiară
7) Mosteanu T., coord Buget si trezorerie publica
8) Oneț C., Drept financiar public
9) Păuc L., Analiza raporturilor dintre bugetul de stat și bugetele locale în România – o
perspectivă regională, Universitatea
10) Ruffner M., Wehner J., Witt M., Budgeting in Romania
11) LEGE 500/2002, legea finanțelor publice
12) Lege nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
13) Legea 227/2015 cap. 2, art 454 impozite și taxe locale
14) www.zf.ro

14
15