Bogdan Petriceicu HASDEU

«Razvan si Vidra»
Razvan si Vidra este o drama romantica care are ca tema exaltarea trecutului glorios si critica
prezentului decazut.
Ideea este ca lupta pentru putere aduce nenorocire unei tari si a persoanelor implicate.
Subiectul este inspirat din istoria Moldovei. Razvan, un tigan eliberat de pe una din mosiile
manastiresti, devine, datorita climatului de instabilitate politica, creat de lupta pretendentilor la tron,
pentru scurt timp, domn.
Compozitia dramei este realizata in cinci parti numite canturi, fiecare avand cate un titlu, care
sintetizeaza continutul. Drama este realizata in versuri si dovedeste indemanarea autorului de a
versifica.

Primul cant are ca titlu Un rob pentru un galben. Actiunea se petrece intr-o piata din Iasi. Razvan
vine si gaseste o punga pierduta de boierul Sbierea. El da punga-unui sarac, Tanase, dar acesta la
inceput refuza sa primeasca pomana de la un tigan. Apoi vazand nobletea sa, ia un galben lasandu-i
pe ceilalti sa fie dati altor saraci. in manastire Razvan a invatat sa scrie si sa citeasca, fiindca
instructia aceasta o primeau doar fii de nobili si clerul. Razvan scrie un pamflet la adresa domnului,
pe care-1 afiseaza in piata. Targovetii il citesc si rad. in piata vine boierul Basota, marele armas, cu
un grup de osteni si-i aresteaza pe targoveti. Razvan nu poate rabda ca altcineva sa fie pedepsit in
locul sau si se autodenunta, desi stie ca va fi pedepsit cu moartea. Boierul Sbierea vine si vede
punga la Razvan. Constata lipsa unui galben si-i,cere lui Basota sa i-l dea pe Razvan rob pentru un
galben, Razvan redevine rob desi ar fi preferat sa fie ucis.

În cantul al doilea, care are ca titlu Razbunarea, Razvan este capitan de haiduci si actiunea se
desfasoara in codru. Boierul Ganea dorind sa se casatoreasca cu Vidra, nepoata vornicului Motoc,
vine in codru si-i cere lui Razvan s-o rapeasca pe Vidra. Familia voia s-o trimita la manastire pentru
ca sa nu instraineze averea familiei prin casatorie si sa decada im- randul marii boierimi. Haiducii o
rapesc pe Vidra dar il prind si pe boierul Sbjerea. Razvan are prilejul sa se razbune dar autorul ii
imprumuta teza sa despre nobletea innascuta in suflet, morala si nu prin nastere. De aceea ii da
drumul boierului Sbierea dupa ce ii spune plin de patos retoric: "Razbunarea cea mai crunta este
cand dusmanul tau E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau."
Vidra este impresionata de aceasta "noblete morala", pe care o arata Razvan, refuza sa plece cu
boierul panea si cere sa ramana in codru cu Razvan.

În cantul al treilea, intitulat Nepoata lui Motoc, actiunea se petrece in Pojonia, in tabara armatei
polone, unde Razvan si toti haiducii sai s-au irirolat ca mercenari. Dupa o batalie, in care oamenii sai
au aratat multa vitejie, Razvan este numit capitan. Vidra ii spune ca pentru ea a fi capitan este nimic,
desi Razvan este mandru de aceasta numire. Razvan devine un ambitios si-si propune sa urce in
ierarhia sociala pentru a fi demn de pozitia sociala a Vidrei.

În cantul al patrulea, intitulat inca un pas, Razvan se gaseste dupa o alta batalie castigata de
poloni impotriva rusilor, in care el a avut un rol important. Hatmanul polon il ridica la rangul de
polcovnic, adica sa fie unul din conducatorii armatei polone, desi sleahticii poloni se opun. La
Razvan vine o delegatie secreta din partea rusilor si-i propun onoruri, bani, ca, sa treaca in armata
lor. Razvan insa este cuprins de dorul de tara si vrea sa se reintoarca: " Fie painea cat de rea / Tot
mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara mea". De aceea cand vine o delegatie de boieri trimisi de
Aron Voda, care-1 cheama ca hatman, el refuza sa participe la luptele armatei polone cu Moldova si
pleaca in tara.

În cantul al cincilea, intitulat Marirea, actiunea se petrece in cetatea Sucevei, dupa mai mult
timp. Sosit in tara, Aron Voda ii ofera lui Razvan functia de hatman, adica de comandant al armatei.
Fiind casatorit cu Vidra, Razvaa intrase in randurile marii boierimi si in mod firesc putea ocupa o
functie inalta. El nu se multumeste cu acest rol social important. Personajul iese din teza lui Hasdeu
a nobletei morale, se dovedeste viu, violent, obraznic si viclean, asa cum a fost Razvan cel real. il va
inlatura pe Aron Voda, se autoproclama dornn dar boierii nu-1 accepta. Tara este atacata de armata
polona, cetatea Sucevei este asediata si infometata. Boierul Basota deschide portile cetatii. Pentru a
salva cetatea, Razvan si vitejii lui se bat cu multa hotarare. Polonii sunt alungati dar Razvan este
ranit grav. El este adus in fata Vidrei si va rosti inainte de moarte cateva replici de un retorism
patetic si moralizator, asa cum ii placeau autorului. El mediteaza pe tema fortuna labilis
contempland cadavrul boierului Sbierea, afirrtiand ca puterea si averea sunt o iluzie inselatoare. Cei
fara minte se zbat toata viata, ca sa le obtina dar in fata mortii afla adevarul, ca valoarea omului este
sufletul sau. Sensul mesajului moralizator clasicist este ca mandria, ambitia, lupta pentru putere
genereaza, ca si patima avaritiei, nenorociri si moarte. De aceea cultivarea virtutilor morale este
sansa de a fi a omului, a societatii, a sufletului.
Caracterul romantic rezulta din faptul ca ascensiunea lui Razvan de la rob eliberat la. capitan,
polcovnic, hatman, domn e"ste exceptionala in imprejurari exceptionale. Tema, eroii, subiectul pot fi
interpretate ca o poveste de iubire cu sfarsit nefericit. Evaziunea in codru ca haiduc, rapirea Vidrei,
felul in care haiducii canta o doina sunt tot atatea elemente romantice. Chiar lovitura de stat prin
care Razvan il va inlatura pe Aron Voda este romantica. El devine din angelic, demonic.
in piesa avem si unele elemente realiste, in sensul ca tema, eroii, subiectul, conflictul sunt luate din
realitatea social-istorica. Scriitorul se documenteaza ca un istoric si actul de creatie este o elaborare
pe baza unor realitati. Boierii Basota, Sbierea, Ganea sunt tipuri bine conturate ei reprezinta
respectiv boierul autoritar, avar, arivist, ca ipostaze ale prototipului boierul. Avem si elemente de
analiza psihologica, care combinate cu tipizarea, dau conturul eroilor. Razvan poate fi interpretat si
din unghiul esteticii clasiciste. El poate fi h inceput generosul iar apoi ambitiosul. Sbierea este
avarul, Ganea arivistul, Vidra orgolioasa. Aceste trasaturi general umane reflecta bine modul de a
gandi al autorului.
Sinteza estetica se realizeaza pe structura romantica a dramei, in care nuantele si elementele realiste,
clasiciste se integreaza armonios.
Drama Razvan si Vidra a constituit un model, pe care l-au urmat Vasile Alecsandri in Despot Voda,
Alexandru Davila in Vlaicu Voda, Barbu Stefanescu Delavrancea in trilogia Apus de soare, Viforul,
Luceafarul.

Caracterizarea personajelor centrale.

Razvan este un erou romantic, care actioneaza in imprejurari exceptionale (din rob tigan el ajunge
domn al tariI). Acest suflet de vultur", inteligent, generos si curajos, traieste o drama personala din
cauza prejudecatilor rasiale. Pana la intalnirea cu Vidra, Razvan se dovedeste un aparator al ideii de
libertate, un spirit generos si dezinteresat, care se conduce dupa legile morale, nescrise, ale
haiducilor.Vidra, ambitioasa nepoata a lui Motoc, il fascineaza pe Razvan si, treptat, la inceput ex-
primandu-si admiratia pentru calitatile lui, apoi aratandu-si dispretul pentru lipsa lui de ambitie,
reuseste sa-i inoculeze dorinta de marire. Orbit de ambitia Vidrei, Razvan se va lasa stapanit de
patima devoratoare a maririi. El ajunge domn, dar este tradat si moare in lupta cu polonezii, care
patrund in cetate.
Razvan este un erou romantic, atestat istoric, un personaj exceptional care evolueaza in imprejurari
exceptionale si care traieste emotii exceptionale de la bucuria maririi la amaraciunea si
desertaciunea caderii.

Razvan este un tigan rob eliberat ("Sunt tigan iertat, jupane: tiganul lui Dumnezeu"), care urca
treapta cu treapta scara ierarhiei sociale, de la capitan de haiduci in codrii Orheiului, la locotenent,
capitan si polcovnic in oastea leseasca, pana la hatman si domn al Moldovei, care are calitati
deosebite de luptator, evidentiate la inceput prin atitudinea de razvratit social, apoi prin vitejia eroica
in armata leseasca si moldoveneasca.

La inceput, personajul este conturat in maniera populara, ca un erou legendar, aparator al celor
asupriti, obiditi si amarati, razvratindu-se impotriva stapanirii si a boierilor hapsani:: "Frunza verde
de negara,/ Decat un domn de ocara,/ Iar boieri misei si hoti,/ Mai bine la dracu toti!"

Razvan este conturat, in mare masura, din perspectiva conditiei sale de tigan in antiteza cu
generozitatea, inteligenta si stiinta de carte, surprinzatoare pentru orice roman: "Ramai sanatos,
baiete! Ce pacat ca esti tigan!" (TanasE). Monologul rostit de Razvan privitor la saracia in care se
zbateau taranii, care compune un sugestiv tablou social si politic al Moldovei din secolul al XVI-lea
("Saracul taran ce-si pierde vitisoarele sau plugul,/ Robul osandit ce fuge blestemand biciul si
jugul."), ideile despre adevar, dreptate, libertate exprimate cu profunzime de gandire impresioneaza
pe cei din jur: "Sunt vorbe de sus, baiete, iar nu de-un om pamantean!/ O, Doamne, sa iasa tocmai
dintr-o gura de tigan!". El traieste, in primul rand, "drama individului apasat de prejudecata publica"
(G.CalinescU), de aceea starnesc uimire calitatile morale de exceptie, ca dorinta de libertate,
demnitatea si constiinta propriei valori: "Nu cata ca-ti pare searbad si parlit obrazul meu!/ Ca nici
noaptea nu-i balana, dar pamantul odihneste;".

Comportamentul si faptele lui Razvan dezvaluie insusiri alese: stiutor de carte intr-o vreme in care si
hatmanul de la curtea domneasca abia silabisea ("Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-
nva{ scrisoare,/ Sarbeasca si romaneasca, incat ajunsei de mic/in casa mitropoliei cel mai istet
gramatic"), cinstit, sincer si corect cu cei din jur, ii marturiseste cersetorului Tanase faptul ca mama
a fost romanca, dar tatal a fost tigan, ia apararea dascalului care citise pamfletul si recunoaste ca el
este autorul ("El nu-i vinovat sarmanul; cantecul facut-am eu;/ L-am scris, l-am lipit si pace!"), chiar
daca risca sa fie spanzurat pentru asta. Ca orice om inteligent pretuieste libertatea ca pe o
componenta esentiala a fiintei umane, de aceea prefera moartea in locul statutului de rob: "Nu me-ti
robi voi pe mineiNu me-ti robi! Mai degraba/ Veti pune-n lanturi furtuna, cu tunete si cu ploi,/ Decat
s-ajung eu vrodata rob la unul dintre voi!/ Jupane! Eu cer osanda. Spanzuratoarea m-asteapta./ ()
intins la spanzuratoare/ Omul om sa fie slobod; decat rob, mai bine moare/S-apoi moartea-i inviere
pentru cel dispretuit!".

Razvan este dominat de o noblete umana superioara, fapt ce reiese din replica in antiteza intre
miselia lui Basota si generozitatea eroului: "Dumneata mereu ne spanzuri s-astfel traiesti
boiereste;/X--.) Eu n-as spanzura nici unul, ca sa pot ierta o mie". Aceeasi trasatura este evidentiata
si de atitudinea lui Razvan fata de acela pe care il ura cu toata puterea si pe care, in loc sa-1 omoare
ii iarta, redandu-i libertatea in ambele ocazii ivite pentru razbunare: "Razbunarea cea mai cruda este
cand dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau", ceea ce starneste admiratia
Vidrei: "Rob, tigan, haiduc, de-oriunde soartea sa te fi adus,/ Un suflet c-al dumitale isi va face loc
in sus!".

Elementele romantice se impletesc cu elementele clasice, in construirea personajului Hasdeu reusind

o structura unitara, echilibrata, armonizand admiratia si respectul de exceptie pe care Ie starneste
Razvan in ochii celorlalti cu o permanenta compasiune provocata de prejudecata inflexibila a
oamenilor, idee ce devine aproape un laitmotiv, autorul pledand astfel in favoarea demnitatii umane.
Astfel, vataful Basota isi exprima pretuirea sa pentru Razvan: "Sa-ti spui verde dumitale/ C-as avea
si eu nevoie de-un tigan asa de rar./ Cam cutezator, cam tantos, dar destept si carturar"; Boierul
Ganea este entuziasmat cand il cunoaste pe Razvan: "Dumneata? Sa fie oare? Sabia cea de vapaie,/
De care tremura tara?", iar cand vede ca Vidra il admira pe Razvan: "Dumneata sa stai la vorbace-
njosire!c-un talhar!"; Hatmanul lesesc ii admira vitejia si curajul in lupta, spunandu-i "ostasul cel
mai viteaz", caruia "tara mea-ti datoreaza izbande stralucitoare", dar cand afla ca Razvan este tigan
ramane uimit: "O, Doamne! Tu tigan? /Nu-mi place gluma!".

Pentru calitatile sale de exceptie care contureaza un om generos, pasional, eroic, devotat, curajos,
viguros, aparator al ceter obiditi, Razvan a fost ales capitan de haiduci, luptand pentru valori morale
superioare ca dreptatea, adevarul, ajutorarea celor umili, pe care-i ocroteste.

Razvan este un autentic patriot, iubeste Moldova cu toata fiinta lui, iar dorul de tara il cuprinde
mistuitor, atunci cand este o vreme departe de ea: "Nu, hatmane! Niciodata!Fie painea cat de rea,/
Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara mea!" ii raspunde atunci cand leahul vrea sa-l
convinga sa lupte impotriva romanilor. Razvan este revoltat de aceasta idee: "Dar nu ma bat cu
romaniinu; asta-i peste putinta!"

Sensibil, sentimental si om de onoare, Razvan este delicat si iubitor fata de ideea de femeie
("Femeie! De cand pe dansa o facuse Dumnezeu,/ El nu mai face nimica, fermecat de lucrul sau,/ Si
privind cu multumire la lumea cea zambitoare"), fata de Vidra: "O, tu, femeie mareata! Tu un inger!
Tu o zana!/ Tu, ivire minunata ce-mi rasai ca o lumina!", iar respectul si veneratia pe care le simte in
legatura cu ideea de mama le exprima emotionant intr-un adevarat elogiu: "Sarmana maica, ce
poarta copilu-n sangele sau,/ Ca sa-i dea suflarea vietii, duce chinul cel mai greu,/ Cu cantecul ei ne-
nvata, cu Iaptele-i ne nutreste;/ Cand plangem noi, ea, draguta, c-un zambet ne linisteste/ Si plange
cu bucurie vazandu-ne ca zambim;/ Maica, cea dintai fiinta pe care noi o iubim,/ Cea dintai ce ne
iubeste".

Nu numai destinul, dar si firea lui Razvan se schimba dupa ce se indragosteste de Vidra, care-i
inoculeaza cu fermitate patima maririi, fapt receptat si de celelalte personaje ale dramei: "Dracul ne
trimise-n cale pe nepoata lui Motoc!/ Sarmanul Razvan, acuma nu-i om, ci-i un naparstoc,/ Pe care
Vidra mi-l misca si-l intoarce fara preget". Ea este cea care sadeste in Razvan "setea de-a merge-
nainte", dandu-i ca exemplu pe Sbierea, care este impatimit de bani si indura orice pentru a-i avea:
"O! daca si tu, Razvane, ai simti asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare,/
Precum Sbierea mii de galbeni din nimic a secerat,/ Tu dintr-o capitanie ai ajunge imparat!". Pe
nesimtite, dorinta de marire ii cuprinde fiinta si, de la idealurile pure de dreptate si libertate de la
inceputul dramei, el devine robul unor teluri egoiste, de autoritate si orgoliu nemasurat de marire,
ajungand domn al Moldovei, incercand cu incapatanare sa-si depaseasca propria conditie umana,
aceea de tigan. isi da seama prea tarziu de desertaciunea maririi, de faptul ca "Uitam ca viata-i o
punte dintre leagan si mormant" si moare pe buze cu constientizarea originii sale: "Tigan! Tigan!
Apa! Apa!". Moartea lui este o fatalitate, determinata de o tradare intamplatoare, Razvan fiind "un
paria imbracat in hainele efemere ale puterii, in lupta cu un factor monstruos, de nedefinit, si in
conditie cu atat mai tragica cu cat admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune jignitoare. Destinul
implacabil din tragedia greaca a fost inlocuit aici cu reaua nastere apasand asupra geniului." (George
CalinescU).

Vidra este nepoata boierului Motoc, un intrigant, de la care a mostenit patima maririi: O muiere
din neamul acelui groaznic barbat,/ Care numai c-o-mbran-cire patru domni a rasturnat". Ea reuseste
sa declanseze dorinta de marire a lui Razvan. Femeie ambitioasa, impresionata de calitatile lui
Razvan, Vidra recurge la orice mijloace pentru a-1 determina pe acesta sa urce pe treapta sociala cea
mai inalta. Cu o vointa de fier, trufasa, Vidra stimuleaza energiile latente ale viteazului si dreptului
Razvan. Convinsa ca acestuia i se cuvine, gratie calitatilor pe care le are, sa aspire la functii inalte,
ea si-1 imagineaza pe Razvan imbracat in haina de hatman sau de domn. Pentru a-si atinge scopul,
Vidra i-1 da exemplu lui Razvan pe Sbie-rea, incearca sa-i raneasca orgoliul, simuland un dispret
total pentru lipsa lui de ambitie: Fugi! Mi-e mila si mie jale! Mic, tot mic si iarasi mic!/in desert din
injosire eu ma-ncerc sa te ridic! ()/Eu te las! Te las, Razvane! Om tampit si sJiiciosl/O prapaste ne
desparte: eu prea sus si tu prea jos!"Atitudinea Vidrei declanseaza intr-un final dorinta lui Razvan de
a gusta din Jagurul de-a fi mare", de a urca pe cea mai inalta treapta sociala.
Vidra joaca in viata lui Razvan un rol nefast. Ambitia ei nemasurata, dublata de un egoism feroce, il
imping pe acesta spre un deznodamant tragic.
Vidra este si ea marcata de un destin, acela al neamului lui Motoc, de la care a mostenit patima
maririi: Neamul lui Motoc nu poate s-aiba alta cugetare,/Decat numai-numai-numai vapaia s-ajunga
mare!".
Vidra este nu numai eroina principala si de exceptie a dramei "Razvan si Vidra", ci si un personaj de
referinta din literatura romana.Vidra este nepoata vornicului Motoc, "acel groaznic barbat/ Care
numai c-o-mbrancire patru domni a rasturnat" si vorbeste cu mandrie de originea ei dintr-un neam
de boieri romani, al caror sange curge in venele ei: "S-al caruia falnic sange clocoteste cu putere,/ Ca
talazurile marii, in pieptul meu de muiere".

Fascinata fiind de generozitatea nobila a capitanului de haiduci, Razvan, care-1 iarta pe dusmanul
ce-1 facuse rob "pentr-un galben", boierul Sbierea, Vidra pune in inaltarea barbatului toata puterea,
tenacitatea diabolica a femeii orgolioase, intreg arsenalul unei arte de marire, care sa-i inalte alesul.
inflacarata admiratie pe care i-o trezeste Razvan o face sa treaca peste deosebirea de rang social si
de noblete dintre ei: "As fi mandra, capitane, ca sa strang o mana care/ Nu voieste sa-si razbune
decat numai prin iertare!", inca dinaintea aparitiei ei in piesa, aflam opinia celorlalte personaje
despre Vidra; boierul Gane a indragit o "fata de neam", care "Din nenorocire, totusi, ea n-are mama,
nici tata,/S-unchiu-sau vrea sa-i rapeasca mostenirea cea bogata,/ Luandu-si de gand s-o-nchiza
calugarita la un schit"; Hotul II o intalnise la vanatoare: "Un fatoi ce calareste si-mpusca chiar, ca un
zmeu/ intr-o zi am intalnit-o alergand la vanatoare/ E voinica, n-am ce zice! Si-i frumoasa ca o
floare"; Ciobanul comunica inca de la inceput ca Vidra este mandra si orgolioasa: "Vidra-i o fata
semeata, bacsita cu fudulie,/ Care n-o sa bage-n seama nici chiar pe sfantul Ilie!".

Aparitia Vidrei exercita o putere fulgeratoare si definitiva asupra lui Razvan, care este cuprins
instantaneu de fiorul dragostei: "Tu mi-ai dat o lume noua, mi-ai deschis o noua cale!/C-un cuvant,
c-o vorba numai, cu suflarea gurii tale,/ Ca domnul Hristos pe Lazar tu din moarte m-ai sculat!".

Personaj complex, Vidra este o prezenta feminina de exceptie, cu o puternica vointa, viguroasa,
energica, clocotind de viata si foarte ambitioasa. insetata de marire, Vidra stimuleaza orgoliul si
energia latenta a lui Razvan, folosind modalitati variate. Patima pentru bani care-1 stapaneste pe
Sbierea este un exemplu pe care Vidra i-1 da lui Razvan, o pilda demna de urmat pentru evolutia
personajului in drumul lui spre marire: "Vezi! invata de la dansul patima ce vrea sa zica!/ O! daca si
tu, Razvane, ai simti asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare". Ca un
adevarat strateg, Vidra adopta cele mai eficiente tactici de impulsionare si ambitionare spre marire a
barbatului pe care-l iubeste cu inflacarare; atunci cand Razvan este fericit ca a fost inaintat la gradul
de capitan in oastea leseasca, ea isi manifesta dezamagirea, reprosandu-i ca se multumeste numai cu
atat ("Capitan? Ce mare treaba! Capitanu-i o furnica! o jucarie! E un covrig") si-1 dispretuieste
pentru ca-i lipseste "setea de-a merge-nainte", amenintandu-1 cu dispret: "Fugi! Mi-e mila si mi-e
jale! Mic, tot mic si iarasi mic/ () Eu te las! Te las, Razvane!".

Vidra este o femeie viteaza, curajoasa si se arunca in lupta alaturi de Razvan fara a se teme de
moarte, asa cum o descrie Hatmanul lesesc: "Acea femeie viteaza/ Ce te-nsoteste-n razboaie,
infrunta moartea, vegheaza/ Pe campul de batalie, in rand cu ostasii mei,/ Pe care-ades ii
intreceMinune dintre femei!".Ambitia si setea ei de marire n-au limite si atunci cand Razvan ajunge
domnitorul Moldovei, ea ii ureaza entuziasmata: "Tu sa legi intr-o cununa toate tarile romane,/ incat
de la Marea Neagra pan-la falnicul Carpat/ Sa nu domnesti ca un Voda, ci ca Razvan-imparat!".
Energica, vulcanica, ferma si iu.bitoare, cu o vointa si o tenacitate iesite din comun, Vidra a fost
asemanata cu eroinele antice pentru echilibrul interior si discretia cu care-si suporta suferinta,
reiesite din scena mortii barbatului pe care 1-a iubit cu toata fiinta ei: "Nu vezi ca-i moarta si Vidra?
N-a zis un singur cuvant/ Nici o vorba, nici un tipat privind pe Razvan ca moare !"
Referindu-se la acest personaj feminin incarcat de forta si energie, Eugen Lovinescu vede in Vidra o
eroina "manata de ambitie: o femeie ce-si face din barbat un brat, pentru a-si realiza nesatul
stapanirii si spiritul de initiativa, amestec din Doamna Chiajna si din Lady Macbeth".

Mijloace stilistice
Piesa "Razvan si Vidra" este o drama romantica, apeland la o serie de conventii si teme specifice
romantismului, pe care Hasdeu le introduce cu maiestrie artistica intr-un cadru de istorie adevarata.
Temele sunt construite in maniera romantica prin situatiile aflate in antiteza (trecut-prezent, calitati-
tare morale, realitate-aparenta): tema saracului imbogatit din intamplare care refuza bogatia
(pierderea pungii cu galbeni a lui Sbierea si refuzul cersetorului Tanase de a o luA), a stapanului
devenit robul robului sau (Sbierea este robul lesilor, al lui Razvan, fostul sau roB), a faptului de a
rasplati raul cu binele (eliberarea lui Sbierea de catre RazvaN), a ridicarii -prin merite proprii - a
celui umilit si dispretuit (ascensiunea lui Razvan de la statutul de rob la cel de domnitoR) etc.
Procedeele retorice sunt, in general, declamative si se bazeaza pe exagerari, pe o viziune hiperbolica
a realitatii istorice, modalitati specifice romantismului.
Repetitia folosita de Hasdeu are accente ideatice si este utilizata cu o mare varietate de modalitati de
constructie: repetitia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost pricina"); repetitia unui cuvant prin sinonimele
sale ("si-1 intinde, si-1 anina, si-1 acata"); reluarea cuvantului de la finalul versului la inceputul
versului urmator ("ba copiii m-au lasat/ Te-au lasat?").
B.P.Hasdeu foloseste o gama larga de figuri de stil, cum ar fi interogatii poetice, hiperbole,
metafore, comparatii, antiteze, care demonstreaza o data in plus viziunea romantica a piesei.