An universitar 2017/2018

Master Drept European

An studiu 1, Semestrul 2
Drept administrativ european
Pentru data de 27.04.2018

Fişa de seminar (8)

Izvoarele dreptului administrativ european

I. ConŃinutul materiei

- Izvoarele scrise
Introducere. Clasificare
a) În funcŃie de baza juridică a adoptării lor şi de relaŃia dintre ele
- Dreptul primar
- Acordurile internaŃionale încheiate de CE
- Dreptul comunitar derivat
- Surse complementare
b) O altă clasificare
- DistincŃie: - surse scrise
- fundamentale
- drept primar
- drept convenŃional
- drept derivat (art. 288 TFUE, ex-art. 249 TCE)
- surse nescrise
A. Dreptul comunitar originar sau primar
- Cuprinde: - tratatele constitutive ale ComunităŃilor
- tratatele de modificare a acestora
- ConŃinutul fiecărui tratat
- Clauze instituŃionale importante pentru dreptul administrativ european
- Organizarea structurilor administrative (Comisia europeană)
- InstituŃiile care veghează la realizarea unei bune administraŃii europene (Mediatorul
european)
- FuncŃionarea CurŃii Europene de JustiŃie. SoluŃionarea contenciosului administrativ
- Clauze materiale care conturează un drept administrativ european
- SchiŃarea unui cadru general de acŃiune administrativă
- Punerea în executare şi executarea în concret a politicilor sectoriale comunitare
B. Dreptul comunitar derivat (secundar)
- Temei juridic: art. 288 TFUE (ex-art. 249 TCE) (ex-art. 189 Tratatul CEE)
a) Regulamentele
- Caracterizare
- Rolul regulamentelor
- Clasificare
- Regulamente de bază
- Regulamente administrative (de executare)
b) Directivele
- Caracterizare
- PosibilităŃile pe care le au Ńările membre pentru a atinge obiectivele fixate într-o
directivă
- Rolul directivelor.
- Netranspunerea unei directive în dreptul naŃional. ConsecinŃe

1
 - ExistenŃa a numeroase directive care compun dreptul administrativ european
- Cercetarea de către numeroşi autori a modului de aplicare a directivelor
administrative în dreptul intern
- Clasificare
- Directive cadru
- Directive de executare (administrative)
c) Deciziile
- Caracterizare
- Clasificare
- Decizii cu caracter comercial
- Decizii administrative
d) Recomandările şi avizele
- Caracterizare
- Rolul recomandărilor şi avizelor
- Recomandări şi avize care compun dreptul administrativ european
- Netraspunerea unei recomandări sau a unui aviz în dreptul naŃional. ConsecinŃe
C. Dreptul comunitar complementar (terŃiar)
a) Acordurile internaŃionale la care Uniunea Europeană este parte (art. 216 TFUE)
- Acorduri încheiate de Uniunea Europeană cu Ńări terŃe
- Acorduri încheiate de Uniunea Europeană cu organizaŃii internaŃionale
b) ConvenŃiile între statele membre care formează norme uniform aplicabile pe teritoriul
Uniunii Europene
- Clasificare: - Acorduri care rezultă din deciziile adoptate de reprezentanŃii guvernelor
statelor membre reuniŃi în Consiliu
- Acorduri pe care înseşi tratatele le prevăd
ObservaŃii generale privind dreptul scris
a) Necesitatea aplicării uniforme a dreptului comunitar
- InexistenŃa niciunei dispoziŃii care să confere Uniunii puterea de a elimina toate
diferenŃele dintre prevederile naŃionale şi dreptul comunitar
- Limitarea instrumentelor de intervenŃie ale Uniunii în genere la Regulamente şi
Directive
- Avantajele şi dezavantajele Directivei faŃă de Regulament
- Necesitatea existenŃei unui raport de echilibru între utilizarea regulamentelor şi a
directivelor
- Rezerve în reglementarea unui drept uniform de aplicare administrativă a politicilor
comunitare în statele membre
b) Problema codificării dreptului european
- Acordul interinstituŃional între Comisie, Parlament şi Consiliu din 20.12.1994
- NoŃiunea de codificare
- Procedura codificării
- Codificarea unui drept administrativ general pentru Uniunea Europeană nu poate fi un
scop în sine
c) Admisibilitatea argumentării prin analogie ca izvor de drept
- Doctrina
- Practica CurŃii Europene
- Limitele argumentării prin analogie
d) Concluzii pentru dreptul scris
- InsuficienŃa normelor de drept european scris
- PosibilităŃi limitate ale aplicării analogiei
- Necesitatea dezvoltării unor standarde suplimentare prin intermediul dreptului cutumiar

2
- Dreptul cutumiar
a) DefiniŃie
b) CondiŃii
- CondiŃia obiectivă (materială)
- CondiŃia subiectivă (psihologică). Recunoaşterea în cadrul ordinii de drept prin norme de
trimitere
- Caracterul precis
- Rolul limitat al cutumei în cadrul izvoarelor de drept în ordinile juridice continetale
aparŃinând sistemului romano-germanic
c) Rolul semnificativ al dreptului cutumiar în sfera juridică anglo-saxonă
- CondiŃii. NuanŃarea elementului subiectiv: puterea CurŃilor judecătoreşti de a recunoaşte
o practică îndelungată ca regulă şi de a o integra astfel în dreptul aplicabil care
constrânge (binding law)
- Rolul cutumei în schimbarea precedentului judiciar
d) Dreptul cutumiar în Uniunea Europeană
- Dreptul cutumiar în Ńările membre ale Uniunii Europene
- CondiŃii asemănătoare pentru existenŃa dreptului cutumiar
- ExistenŃa unor diferenŃe cu privire la durata folosirii necesară pentru ca o anumită
regulă să fie recunoscută cutumă
- Rolul dreptului cutumiar în Uniune de a schimba rapid regulile din ordinea juridică
europeană
- Utilitatea comparaŃiei cu dreptul international public: expresia „drept cutumiar
imediat”
- Curtea InternaŃională de JustiŃie
- Doctrina
- LegislaŃia Uniunii Europene recunoaşte practicile şi tradiŃiile Ńărilor membre, dacă nu
contravin ordinii de drept comunitare
- Exemple din Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa:
- art. II-16
- art. II-27
- art. III-19
- LegislaŃia comunitară nu conŃine norme de trimitere expresă la cutume naŃionale sau
existente în activitatea instituŃiilor europene. Referirea la acestea o face Curtea
Europeană de JustiŃie
- Doctrina şi Raportul Berger al Comisiei Juridice a Parlamentului European
- Cazuri ale CurŃii Europene de JustiŃie
- JurisprudenŃa ca izvor de drept
- Statutul CurŃii Europene de JustiŃie la înfiinŃarea acesteia
- art. 4 Tratatul CEE
- InfluenŃa exercitată asupra gândirii juridice a CurŃii Europene de JustiŃie
- În primii ani, influenŃarea practicii CurŃii de JustiŃie de concepte provenite din
dreptul administrativ francez
- Diversificarea surselor de inspiraŃie odată cu extinderea Uniunii
- Rolul CurŃii Europene de JustiŃie
- Fixarea principiilor dreptului administrativ european
- Crearea dreptului administrativ european
- Asigurarea respectării dreptului european în interpretarea şi aplicarea uniformă a
tratatelor
- Stabilirea unui cadru interpretativ care trebuie urmat de curŃile naŃionale de justiŃie
- Principii de drept european stabilite prin jurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie
- Hotărârea Algera (1957)

3
 - Hotărâri ale CurŃii de JustiŃie şi principiile pe care le consacră:
- Principiul interpretării uniforme
- Principiul autonomiei de interpretare
- Principiul loialităŃii faŃă de Comunitate
- Alte principii stabilite prin jurisprudenŃa CurŃii

II. Texte de drept european

1. Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) (versiune consolidată, 2016)

Articolul 19

„(1) Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de JustiŃie, Tribunalul şi tribunale
specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor.
Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecŃie jurisdicŃională
efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.
(2) Curtea de JustiŃie este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat membru. Aceasta
este asistată de avocaŃi generali.
Tribunalul cuprinde cel puŃin un judecător din fiecare stat membru.
Judecătorii şi avocaŃii generali ai CurŃii de JustiŃie, precum şi judecătorii Tribunalului sunt aleşi
dintre personalităŃile care prezintă toate garanŃiile de independenŃă şi care întrunesc condiŃiile
prevăzute la articolele 253 şi 254 din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene. Aceştia sunt
numiŃi de comun acord de către guvernele statelor membre pentru şase ani. Judecătorii şi avocaŃii
generali care îşi încheie mandatul pot fi numiŃi din nou.
(3) Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitate cu tratatele:
(a) cu privire la acŃiunile introduse de un stat membru, de o instituŃie ori de persoane fizice sau
juridice;
(b) cu titlu preliminar, la solicitarea instanŃelor judecătoreşti naŃionale, cu privire la
interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituŃii;
(c) în celelalte cazuri prevăzute de tratate.”

2. Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (TFUE) (versiune consolidată, 2016)

Articolul 288
(ex-articolul 249 TCE)

„Pentru exercitarea competenŃelor Uniunii, instituŃiile adoptă regulamente, directive, decizii,

recomandări şi avize.
Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se
aplică direct în fiecare stat membru.
Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care
trebuie atins, lăsând autorităŃilor naŃionale competenŃa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele.
Decizia este obligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii, decizia
este obligatorie numai pentru aceştia.
Recomandările şi deciziile nu sunt obligatorii.”

Articolul 291

„(1) Statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele
obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.

4
 (2) În cazul în care sunt necesare condiŃii unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din
punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă Comisiei competenŃe de executare sau, în
cazuri speciale şi temeinic justificate, precum şi în cazurile prevăzute la articolele 24 şi 26 din
Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliului.
(3) În înŃelesul alineatului (2), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente, în
conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc, în prealabil, normele şi principiile generale
privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenŃelor de executare de
către Comisie.
(4) În titlul actelor de punere în aplicare se introduc cuvintele «de punere în aplicare».”

III. Texte de doctrină

Jürgen Schwarze

a) „Il est vrai qu’une telle codification (en partie) du droit de la procédure administrative,
limitée à l’exécution du droit de l’Union, pour laquelle il faudrait une nouvelle compétence
d’attribution même avec le traité de Lisbonne, ne pourrait pas résoudre tous les problèmes d’une
mise en œuvre administrative qui s’éloigne progressivement au sein de l’Union européenne.
Pourtant, elle contribuerait à l’uniformité de l’administration communautaire directe et indirecte.
Elle pourrait contrarier des différentes pratiques de mise en œuvre sur les divers champs de
compétence communautaire actuelle et également simplifier et décharger, sous forme d’une règle de
renvoi générale, la législation de l’Union.
Naturellement, on peut toujours se demander quand le bon moment pour une telle codification
est arrivé. Toutefois, une chose est sûre: l’harmonie interne du développement de l’Union est
perturbée quand on étend la législation de l’Union encore et encore, sans prendre parallèlement des
mesures préventives afin d’assurer une mise en œuvre aussi unitaire que possible de ces règles
communes dans une Union ayant considérablement grandi quant aux États membres. Dans ce point,
même le traité de Lisbonne ne trouve pas le remède qui s’impose.” (J. Schwarze, L’état actuel et les
perspectives du droit administratif européen – L’entrée en matière, in J. Schwarze, L’état actuel et
les perspectives du droit administratif européen – Analyses de droit comparé, Bruylant, Bruxelles,
2010, 26)

b) „En outre, le traité de Lisbonne sougline l’importance de l’État de droit dans l’article 2 du
traité UE et l’application des principes généraux du droit dans l’article 6 du traité UE. Le traité de
Lisbonne s’appuie également sur le système actuel en ce qui concerne la protection juridique. Il
intègre la norme fondamentale de l’article 220 CE dans le traité sur l’Union européenne (article 19
du traité UE). Le mandat de protection juridique pour les tribunaux communautaires qui se retrouve
dans cet article reste inaltéré en termes. Les tribunaux sont tenus de garantir la protection et le
respect du droit dans le système de l’Union européenne. Cette formulation inchangée montre que le
mandat de protection juridique se réfère non seulement au respect et à la garantie du droit codifié de
l’Union européenne, mais encore aux principes généraux du droit (non écrit). Dans cette mesure, le
traité de Lisbonne établit la continuité juridique du droit constitutionnel et administratif européen et
se tient à l’existence de l’«acquis communautaire».” (J. Schwarze, L’état actuel et les perspectives
du droit administratif européen – L’entrée en matière, cit., 15)

c) „L’Union européenne ferait bien d’accepter qu’il n’existe pas seulement un besoin de règles
uniformes dans les domaines du Marché commun et du droit commercial et économique. Un tel
besoin existe à présent, en tout cas, jusqu’à un certain point également dans le domaine du droit
public.
Au-delà, pour autant qu’on puisse s’en rendre compte, il existe un besoin de consolidation de la
structure administrative interne de l’Union européenne, laquelle a entre-temps augmenté au

5
quadruple du nombre d’États membres que l’Union avait à l’origine. Déjà cette taille, mais aussi
l’hétérogénéité des États membres plaident en faveur d’un renforcement de la cohérence interne de
l’Union. Il n’est pas forcément sûr, que la jurisprudence puisse garantir, le cas échéant, par les
principes généraux du droit, le degré nécessaire d’une application du droit uniforme. Dans ce
contexte, il faut approuver l’article 291 TFUE d’après lequel certaines compétences d’exécution
peuvent être conférées, dans l’intérêt des standards uniformes de l’administration, à la Commision
et dans certains cas également au Conseil. Toutefois, il ne faut pas se méprendre sur le sens de cet
article de manière qu’il implique une compétence réglementaire universelle de statuer généralement
des règles du droit administratif; la compétence est plutôt limitée à certains domaines de droit et à
certaines connexions réglementaires, dans lesquels des pratiques administratives différentes auraient
des effets que la Communauté ne pourrait plus supporter.” (J. Schwarze, L’état actuel et les
perspectives du droit administratif européen – L’entrée en matière, cit., 25)

IV. AplicaŃii

- Problema codificării dreptului european

- Dreptul cutumiar în Uniunea Europeană
- Principii de drept european stabilite prin jurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie

V. Bibliografie

- Ioan Alexandru, Drept administrativ european, EdiŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2010, 213-232
- J. Schwarze, L’état actuel et les perspectives du droit administratif européen – L’entrée en
matière, in J. Schwarze, L’état actuel et les perspectives du droit administratif européen –
Analyses de droit comparé, Bruylant, Bruxelles, 2010