3.

Studiul experimental al transferului de căldură la

fierbere

Instalaţia experimentală prezentată în continuare este utilizată pentru

studierea proceselor de transfer de căldură la fierberea în volum mare,
nucleică şi în film, a agentului frigorific R141b (cu proprietăţile prezentate
în anexele 3.1 şi 3.2). Standul didactic permite determinarea experimentală a
fluxului termic unitar de suprafaţă şi a coeficientul de convecţie la fierbere,
stabilirea dependenţei dintre temperatură şi presiune la saturaţie şi
determinarea coeficientului global de schimb de căldură în condensator.

Descrierea instalaţiei
Instalaţia experimentală şi elementele componente ale acesteia sunt
prezentate în fig. 3.1, iar schema de principiu a standului experimental în
fig. 3.2.

Fig. 3.1. Schema instalaţiei experimentale

46 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Fig. 3.2. Schema de principiu a instalaţiei experimentale

Un element de încălzire electrică, realizat dintr-un conductor de cupru,

este plasat orizontal într-o volum de lichid de R141b, aflat într-o cameră
verticală cilindrică din sticlă. Temperatura conductorului de cupru este
măsurată cu un termocuplu, valoarea acesteia fiind afişată cu ajutorul unui
indicator numeric de temperatură. Puterea electrică necesară încălzirii
conductorului electric este vizualizată prin intermediul unui wattmetru
numeric (max. 600 W). Dacă temperatura conductorului din cupru depăşeşte
o anumită valoare prestabilită (160°C), o protecţie incorporată în indicatorul
de temperatură opreşte alimentarea cu energie electrică.
La extremitatea superioară a camerei din sticlă se găseşte
condensatorul, realizat sub forma unei ţevi solenoidale (nickelate) din cupru,
prin care circulă apa de răcire. Se realizează astfel condensarea vaporilor
produşi prin fierberea lichidului la partea inferioară a camerei de sticlă,
condensatul format fiind returnat pentru re-evaporare. O supapă de siguranţă
este montată în zona condensatorului pentru evacuarea vaporilor în cazul
unei presiuni mai mari de 240 kN/m2 (2,4 bar).
Pentru măsurarea debitului de apă la condensator este utilizat un aparat
de tip rotametru cu domeniul de măsură de 0 ÷ 12 g/s. Temperaturile apei la
intrarea şi ieşirea din condensator (t4, t5) sunt măsurate prin intermediul a
două termometre din sticlă cu coloană de mercur (0 ÷ 50 °C).
Pentru determinarea temperaturilor celor două faze (lichid şi vapori)
existente în vasul de sticlă (t2, t3) se folosesc două termometre din sticlă cu
mercur (-10 ÷ +100 °C).
Măsurarea presiunii vaporilor de freon din condensator este realizată cu
ajutorul unui manometru cu domeniul de măsură -100 ÷ 250 kN/m2.
Studiul experimental al transferului de căldură la fierbere 47

Caracteristicile tehnice ale instalaţiei

Suprafaţa de încălzire:
Lungimea utilă: L= 42 mm;
Diametrul: D = 12,7 mm;
Aria suprafeţei: A = 0,0018 m2.
Condensatorul:
Aria suprafeţei: S = 0,032 m2;
Lungimea desfăşurată a ţevii: Lt = 1604 mm;
Diametrul exterior al ţevii: De = 6,35 mm;
Diametrul interior al ţevii: Di = 4,93 mm;
Raza medie de curbură a unei spire: R = 40 mm;
Grosimea peretelui ţevii: δ = 0,71 mm;
Conductivitatea termică a materialului ţevii: λ = 32 W/(m·K).
Fluidul de lucru :
Diclor-1-fluoretan (R141b), CCl2F-CH3.
Camera de sticlă :
Diametrul interior = 80 mm;
Lungimea = 300 mm;
Volumul = 0,0015 m3;
Nivelul lichidului trebuie să depăşească cu cel puţin 5 mm nivelul
elementului de încălzire.

Notaţii şi relaţii de calcul:

t1 [°C] – temperatura elementului de încălzire;
t2 [°C] – temperatura lichidului;
t3 [°C] – temperatura vaporilor;
t4 [°C] – temperatura apei la intrarea în condensator;
t5 [°C] – temperatura apei la ieşirea din condensator;
∆t = t1–t2 – diferenţa de temperatură metal/lichid (perete/fluid la
saturaţie);
t5 − t 4
∆t med = – diferenţa medie logaritmică de temperatură din
 t2 − t4 
ln 
 t 2 − t5 
condensator;
tsat [°C] – temperatura la saturaţie;
psat [bar] – presiunea la saturaţie;
m [g/s] – debitul de apă din condensator;
Q [W] – fluxul transmis la fierbere (puterea electrică disipată în
elementul de încălzire);
48 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Qa = m ⋅ c pa ⋅ (t5 − t 4 ) , fluxul termic preluat de apa din condensator;

cpa = 4180 J/(kg·K) – căldura specifică a apei;

Q p = Q − Qa [W] – fluxul termic pierdut în mediul ambiant;

Q
qS = [W/m2] – fluxul termic unitar de suprafaţă;
A

Qa
ks = [W/(m2·K)] – coeficientul global de transfer de căldură
S ⋅ ∆t med
de suprafaţă la condensator.

Înainte de începerea lucrărilor se verifică:

• conectarea racordului de alimentare cu apă;
• corespondenţa dintre presiunea şi temperatura fluidului şi valorile
acestora din tabelele pentru R141b la saturaţie; dacă această
corespondenţă nu este realizată, în instalaţie există aer care trebuie
evacuat prin intermediul supapei prevăzute la nivelul
condensatorului;
• existenţa legăturii la masă pentru conexiunea electrică.

Prima operaţie constă în alimentarea cu energie electrică a instalaţiei şi

verificarea corespondenţei dintre valoarea afişată de indicatorul numeric de
temperatură cu cea indicată de termometrul din sticlă aflat în lichid (t1).
Studiul experimental al transferului de căldură la fierbere 49

3.1. Vizualizarea tipurilor de transfer termic la fierberea în volum mare

(la convecţie naturală)

3.1.1. Scopul lucrării

Lucrarea urmăreşte vizualizarea modurilor de transfer de căldură în
cazul fierberii în volum mare (fierberea nucleică, fierberea peliculară şi
tranziţia între cele două).

3.1.2. Efectuarea lucrării

Reglaţi puterea electrică a încălzitorului (fluxul termic transferat
lichidului) şi debitul de apă din condensator la valori reduse (Q < 20 W).
Lăsaţi să se stabilizeze valoarea indicatorului numeric de temperatură,
urmărind în acelaşi timp temperatura lichidului.
Priviţi atent lichidul din vecinătatea încălzitorului. Puteţi observa
curenţii convectivi. În acelaşi timp se observă lichidul care cade sub formă
de picături de pe serpentina condensatorului, ceea ce înseamnă că procesul
de vaporizare a început.
Măriţi treptat puterea electrică, menţinând presiunea vaporilor la o
valoare constantă prin reglarea (mărirea) debitului de apă din condensator.
Se observă apariţia fierberii nucleice prin activarea centrelor de nucleaţie
(fig. 3.3) şi intensificarea acesteia o dată cu mărirea puterii elecrice (fig 3.4).
Diferenţele de temperatură între metal şi lichid sunt moderate, având valori
mai mici decât, aproximativ, 20 °C.

Fig. 3.3. Activarea centrelor de nucleaţie

50 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Fig. 3.4. Fierberea nucleică

La o valoare a puterii electrice cuprinsă în intervalul 300-400 W (în

funcţie de presiunea stabilită în instalaţie), suprafaţa de încălzire se acoperă
cu un film de vapori; deci, pentru acest flux termic, procesul de transfer
termic a devenit fierbere în film. În acelaşi timp, temperatura elementului de
încălzire creşte substanţial, deoarece coeficientul de transfer termic se
micşorează. Pentru menţinerea acestui regim este necesară micşorarea
puterii electrice (până la la aproximativ 40 W) şi, în acelaşi timp, reducerea
debitului de apă la condensator.

Fig. 3.5. Tranziţia dintre fierberea nucleică şi cea în film

Studiul experimental al transferului de căldură la fierbere 51

Micşorând în continuare puterea electrică veţi constata că la o diferenţă

de temperatură între suprafaţa elementului de încălzire şi lichid, de
aproximativ, 80 °C fierberea începe să-şi recapete aspectul nucleic.
52 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

3.2. Determinarea fluxului termic şi a coeficientului de transfer de

căldură de suprafaţă la presiune (temperatură de saturaţie) constantă

3.2.1. Scopul lucrării

Lucrarea permite stabilirea valorilor experimentale ale fluxului termic şi
coeficientului de transfer de căldură la presiune sau temperatură de saturaţie
constantă.

3.2.2. Efectuarea lucrării

Fixaţi puterea electrică la aproximativ 50 W şi reglaţi debitul de apă din
condensator până se atinge presiunea de condensare dorită. Notaţi puterea
electrică, temperatura lichidului şi temperatura metalului. Creşteţi puterea
electrică până la aproximativ 100 W şi reglaţi debitul de apă din
condensator pentru obţinerea presiunii dorite; aşteptaţi 5 minute şi reîncepeţi
măsurătorile.
Repetaţi măsurătorile pentru diverse puteri electrice până când se atinge
tranziţia dintre fierberea nucleică şi cea peliculară. Reglând atent acest
punct, este posibilă o evaluare precisă a condiţiilor critice. Când fierberea
peliculară este stabilită, se reduce puterea electrică şi se efectuează citiri.
Rezultatele măsurătorilor se vor trece în tabelul 3.1. Se va reprezenta
grafic, în coordonate logaritmice, variaţia fluxului termic unitar de suprafaţă
şi a coeficientului de transfer termic de suprafaţă cu diferenţa de temperatură
metal/lichid (∆t) la presiune constantă.

Tabelul 3.1
Rezultatele măsurătorilor la p=ct.
Mărimi măsurate Mărimi calculate
Q t1 t2 qS ∆t α
[W] [°C] [°C] [kW/m2] [°C] [kW/m2·K]

Pentru porţiunile liniare ale curbelor qS = f(∆t) şi α= f(∆t) se vor

identifica constantele regresiilor (a, b, A şi B) :
q S = a ⋅ ∆t b ⇔ lg(q S ) = lg(a ) + b ⋅ lg(∆t ) ; (3.1)
α = A ⋅ ∆t B ⇔ lg(α ) = lg( A) + B ⋅ lg(∆t ) . (3.2)
Studiul experimental al transferului de căldură la fierbere 53

3.2.3. Exemplu de calcul

Mărimi măsurate:
- fluxul transmis la fierbere: Q = 65 W;
- temperatura elementului de încălzire: t1 = 49 °C;
- temperatura de saturaţie a R141b: t2 = 37 °C.
Mărimi calculate:
- fluxul termic unitar de suprafaţă:
Q 65
= 3,611 ⋅ 10 4 W/m ;
2
qs = =
A 0,0018

- diferenţa de temperatură metal/lichid:

∆t = t1 − t 2 = 49 − 37 = 12 ºC;
- coeficientul de transfer de căldură de suprafaţă:
q 3,611 ⋅ 10 4
α= s = = 3009 W /( m 2 K ) ≅ 3 kW /(m 2 K ) .
∆t 12

1000
q s [kW/m ]
2

100

10
10 100 1000
o
∆ t [ C]
Fig. 3.6. Dependenţa qs = f(∆t) – exemplu
54 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

10

1
[kW/m K]

10 100 1000
2

0,1

0,01
o
∆ t [ C]

Fig. 3.7. Dependenţa α = f(∆t) – exemplu

În urma aplicării regresiei liniare pentru primele cinci puncte ale

graficelor, s-au obţinut următoarele valori ale constantelor:
a = 3,434·10-4; b = 4,6381; A = 3,429·10-4; B = 3,6386.
Studiul experimental al transferului de căldură la fierbere 55

3.3. Stabilirea dependenţei fluxului critic de presiunea de saturaţie

3.3.1. Scopul lucrării

Lucrarea urmăreşte stabilirea relaţiei de dependenţă dintre fluxul critic
şi presiunea de saturaţie.

3.3.2. Efectuarea lucrării

Metodologia este similară celei prezentate în lucrările anterioare, dar
reglarea puterii electrice şi a debitului de apă la condensator trebuie realizată
cu mare grijă pentru a stabili cât mai exact tranziţia de la fierberea nucleică
la cea peliculară pentru diverse presiuni.
Rezultatele măsurătorilor se vor trece într-un tabel de tipul tabelului
3.2:

Tabelul 3.2
Rezultatele măsurătorilor pentru determinarea fluxului critic
Mărimi Mărimi
măsurate calculate
psat Q qcr
[bar] [W] [kW/m2]

Se va reprezenta grafic variaţia fluxului critic cu presiunea de saturaţie,

ca în fig. 3.8, prezentată ca exemplu.

300

250

200
qcr [kW/m 2]

150
qcr = 7,1667psat + 178,86
100

50

0
0.65 0.8 1 1.25 1.5 1.75 2 2.25 2.5
psat [bar]

Fig. 3.8. Influenţa presiunii de saturaţie asupra fluxului termic critic – exemplu
56 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

3.4. Stabilirea coeficientului global de schimb de căldură în condensator

(între vaporii de agent frigorific şi apa de răcire)

3.4.1. Scopul lucrării

Lucrarea urmăreşte determinarea coeficientului global de schimb de
căldură din condensator, între vaporii agentului frigorific şi apa de răcire.

3.4.2. Efecuarea lucrării

Pentru această lucrare se va folosi un set de valori obţinute în lucrarea 2
(în regim constant).

Mărimi măsurate:
- Debitul de apă: m [kg/s];
- Temperatura apei la intrarea în condensator: t4 [°C];
- Temperatura apei la ieşirea din condensator: t5 [°C];
- Temperatura de saturaţie a R141b: t2 [°C];
- Fluxul termic transmis la fierbere: Q [W].

Mărimi calculate:

Fluxul termic preluat de apă în condensator:
Qa = m ⋅ c pa ⋅ (t 5 − t 4 ) [W]; (3.3)

Pierderile de căldură în mediul ambiant se calculează ca diferenţa

dintre fluxul termic transmis la fierbere (puterea electrică) şi fluxul
termic preluat de apa din condensator:
Q p = Q − Qa [W]; (3.4)

Coeficientul global de transfer de căldură de suprafaţă din

condensator:
Qa
ks = [W/(m2·K)], (3.5)
S ⋅ ∆t med

t5 − t 4
unde: ∆t med = [°C] este diferenţa medie logaritmică
t −t 
ln 2 4 
 t 2 − t5 
de temperatură în condensator.
Studiul experimental al transferului de căldură la fierbere 57

3.4.3. Exemplu de calcul

Mărimi măsurate:
- debitul de apă: m = 5,5·10-3 kg/s;
- temperatura apei la intrarea în condensator: t4 = 20,5 °C;
- temperatura apei la ieşirea din condensator: t5 = 25,0 °C;
- temperatura de saturaţie a R141b: tsat = t2 = 29,0 °C;
- fluxul termic transmis la fierbere: Q =124 W.

Mărimi calculate:
- fluxul termic preluat de apă în condensator:
Qa = m ⋅ c pa ⋅ (t 5 − t 4 ) = 5,5 ⋅10 −3 ⋅ 4180 ⋅ (25,0 − 20,5) = 104 W;

- pierderile de căldură în mediul ambiant:

Q p = Q − Qa = 124 − 104 = 20 W;

- diferenţa medie logaritmică de temperatură în condensator:

t5 − t4 25 − 20,5
∆t med = = = 5,97 °C;
 t2 − t4   29 − 20,5 
ln  ln 
t −
 2 5 t  29 − 25 

- coeficientul global de transfer de căldură din condensator

Qa 104
ks = = = 544,38 W/(m2·K).
S ⋅ ∆t med 0,032 ⋅ 5,97
58 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

3.5. Stabilirea dependenţei dintre presiune şi temperatură la

saturaţie, pentru R141b

3.5.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop stabilirea dependenţei dintre presiune şi
temperatură la saturaţie, la fierberea agentului frigorific R141b.

3.5.2. Efectuarea lucrării

Se alimentează instalaţia cu energie electrică, reglând fluxul termic la
fierbere la aproximativ 200 W. Debitul de apă din condensator este reglat la
nivel maxim şi când condiţiile sunt stabile se citesc cei doi parametri
(temperatura şi presiunea la saturaţie). Se reduce debitul de apă din
condensator şi se repetă măsurătorile (în regim stabilizat) pentru o presiune
mai mare. Se procedează la fel şi pentru alte debite de apă. Se trasează apoi
graficul de variaţie a presiunii funcţie de temperatura la saturaţie, psat=f(tsat).
Temperatura la saturaţie corespunde valorii indicate de termometrul t2.

3.5.3. Exemplu de calcul

Pe baza mărimilor măsurate, se trasează curba psat=f(tsat), care se va
compara cu cea reală obţinută pentru valorile din anexa 3.2. Pentru a
evidenţia diferenţele dintre valorile măsurate şi cele reale, se vor determina
şi erorile maxime relative procentuale. Un exemplu în acest sens, este
prezentat în figura 3.9.

2.3
2.2
2.1
2
1.9
1.8
psat [bar]

1.7
1.6
1.5
1.4
1.3
1.2
1.1
1
0.9
30 40 50
tsat [ºC]
Valori masurate Tabel proprietati ± 5%

Fig. 3.9. Variaţia presiunii cu temperatura la saturaţie - exemplu

Studiul experimental al transferului de căldură la fierbere 59

Ecuaţia de variaţie a presiunii cu temperatura la saturaţie, obţinută din

anexa 3.2, printr-o regresie de tip exponenţial, este:

p sat = e −0,0001⋅tsat + 0,0428⋅tsat −1, 2423 [bar]. (3.6)

60 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Anexa 3.1. Diagrama presiune - entalpie pentru agentul frigorific R141b

Fig. 3.10. Diagrama presiune - entalpie pentru freonul R141b

Studiul experimental al transferului de căldură la fierbere 61

Anexa 3.2. Proprietăţile agentului frigorific R141b pe curba de saturaţie

Densitatea Densitatea Entalpia Entalpia
Temperatura Presiunea
lichidului vaporilor lichidului vaporilor
(°°C) (bar)
(kg/m3) (kg/m3) (kJ/kg) (kJ/kg)
10 0,4351 1263 2,207 211,3 444,5
15 0,5341 1254 2,671 217,0 448,0
20 0,6503 1244 3,208 222,7 451,4
25 0,7857 1234 3,826 228,4 454,8
30 0,9425 1224 4,534 234,2 458,3
35 1,1230 1214 5,339 240,1 461,7
40 1,3290 1204 6,250 246,0 465,1
45 1,5630 1194 7,278 251,9 468,6
50 1,8280 1184 8,432 257,8 472,0
55 2,1270 1173 9,723 263,8 475,4
60 2,4610 1163 11,16 269,9 478,8
65 2,8350 1152 12,76 276,0 482,2
70 3,2490 1141 14,53 282,1 485,6
75 3,7080 1130 16,49 288,3 488,9
80 4,2140 1119 18,65 294,6 492,3
62 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator