Ion

Nicio categorie Astăzi 10:43

Romanul tradițional(realist, obiectiv)

Definiție :"Romanul este o oglinda care se
plimba pe un drum reflectând când aurul
cerului imaculat, când noroiul șanțurilor
murdare" Stendal.
Tematica este creionata in jurul vieții social
istorice.Problematica este socială și
reflecta universul rural.
Intriga detine un rol important. Personajul
se supune legilor colectivității, este
reprezentat de țăran, parvenit (persoana
care se îmbogățește prin mijloace
necinstite), avarul, ipocritul. Personajul este
reprezentativ pt epoca in care trăiește, este
previzibil, cunoscut din exterior.
Naratorul urmărește o surprindere globala a
realității, este obiectiv, omniscient și
omniprezent. Tehnicile narative folosite
sunt:simetria anticipativa, înlănțuirea,
focalizarea, tehnica detaliului.
Construcția romanului este echilibrata,
simetrica, acțiunea liniara. Incipitul si finalul
sunt construite in ideea realizării unui tot
unitar.
Presupune un cititor dornic de mișcare de
acțiune care prefera explorarea realității
exterioare.
Reprezentanți "Ciocoii vechi si noi" de
Nicolae filom, "Baltagul" de M.Sadoveanu,
"Mara" de I.Slavici,"Ion" de
L.Rebreanu(cuprinde si elemente de
modernitate).

Romanul Modern (subiectiv, psihologic de

analiză)
"Romanul este o oglinda paralela a
conștiinței mele. Eu nu pot vorbi onest
decât la persoana I" de Camil Petrescu.
Problematica este analitica(investigheaza
trăirile eroilor) preocupare maxima pentru
citabil.
Intriga devine mai puțin importanta, fiind
subordonata analizei psihologice.
Personajul este cunoscut din interior
inadaptat aflat in situații limită, hiper
sensibil, problematic, reprezentat de
intelectual.
Narațiunea la pers I presupune un narator
implicat, personaj subiectiv. Singurele
evenimente care comentează sunt cele din
conștiința. Tehnicile narative folosite
sunt:analiza pelshilogica, rememorarea,
introspecția(auto analiza),
autenticitatea(confesiunea, sinceritatea
absoluta) memoria involuntară.
Romanul este construit apartament fără
logica, cronologia este răsturnata, Incipitul
este abrupt, iar finalul deschis creând
impresia unui univers fărâmițat.
Cititorul prefera explorarea sufletului in
locul explorarii lumii.
Reprezentanți "Ultima noapte de dragoste
întâi noapte de război" de Camil Petrescu,
"Maitreiy" de Mircea Eliade.

Geneza romanului(relatia dintre realitate și

ficțiune)

Tipologia romanului
Romanul Ion (1920) deschide seria marilor
romane constituind punctul de plecare al
romanului românesc modern.
"Ion" este in primul rând un roman REALIST
SOCIAL ce ilustrează viata satului
ardelenesc, în toată complexitatea sa cu
țărani înstăriți sau săraci cu intelectualii
satului(preotul, învățătorul, reprezentații
autorităților). Evenimentele existențiale se
desfășoară într-un spatiu marcat de
obiceiuri și tradiții:hora in sat, tocmeala
pentru zestre, nunta, nășterea la câmp al
copilului Anei, moartea bătrânului Dumitru
Moarcăș, spânzurare cârciumarului Abrum
si a Anei sunt momente care susțin
verosimilitatea romanului. Obiectivitatea
este absolută iar tehnicile narative sunt cele
specifice simietria anticipativa, tehnica
detaliului, a planurilor paralele.
Prin ilustrarea zonei conștientului uman
prin interesul pentru instinctualitate, prin
secvențele violente romanului lui Rebreanu
poate fi considerat și un roman
NATURALIST.
Modernitatea romanului reiese din prezenta
conflictului interior ("Glasul pământ si
Glasul iubirii"), problematica
intelectualului(familia Herbelea)

Tema romanului:o constituie viața satului

de la începutul sec al XX lea in care
demnitatea si locul omului in colectivitate
se măsurau în funcție de avere, respectiv de
pământ.
Tema centrala este dublată de tema iubirii
aspect evidențiat și prin titlurile celor doua
părți ale romanului ce scot în relief dilema
din sufletul protagonistului, alte teme
importante sunt:tema destinului(al cărei
mesager este Savista), tema națională
(existenta satului ardelenesc și stăpânire),
tema familiei (relatia dintre soți,părinți,
copii).
Tema romanului este susținută se secvente
reprezentative precum:hora, hotărârea lui
Ion de a o seduce pe Ana, nunta, sărutarea
pământului, moartea copilului, moartea
Anei, moartea lui Ion, maltratarea Anei față
de tată si hoț.

Incipitul:simietria incipitului cu finalul face

din roman o lume inchisa asupra căreia nu
se mai poate interveni, în incipit este
descris drumul spre satul pripas care
reprezintă calea de acces spre lumea
ficțiunii.Drumul este personificat cu ajutorul
verbelor("urcă, aleargă, gonește") și
anticipează destinul lui Ion. Sunt prezente
detalii toponimice(Cârlibaba, Jidovița,
Bistrița) care susțin verosimilitatea sau au
valoare anticipativă(Râpele Dracului,
Cișmeaua Mortului) crucea strâmbă de la
marginea satului cu un Hristos de tinichea
ruginita, anticipează tragismul personajelor,
prin prezentarea caselor este prefigurat și
firea personajelor(casa învățatorului"cu usa
larg deschisa și cu doua ferestre care se
uită tocmai in inima satului" trimite cu
gândul la rolul moralizator al acestui). Casa
lui Ion are ușa închisă cu zăvorul la fel ca
firea introvertită a lui, iar acoperișul de paie
parcă este un cap de balaur semn al
instictualitatii personajelor.

Finalul este inchis previzibil și dramatic, Ion

reintră în pământul care i-a fost atât de
drag, iar cel pe care il avea devine
propietatea bisericii, Herbelea se
pensionează și părăsește satul dupa ce
lasa in locul lui noul cuplu -Ghighi și
Zăgreanul-. Chiar dacă unii au murit(Ion,
Ana, Petrișor) iar alții au părăsit satul,
timpul nepăsător își urmează cursul de
parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Romanul se încheie cu imaginea drumului
care iese din satul pripas și se pierde în
șoseaua cea mare nu înaintea unui moment
de meditație "peste zvărcolilile vieții vremea
vine nepăsătoare ștergând toate urmele".

a)statut social, psihologic, moral

Ion este personajul central, complex care

domina intreaga lume a fictiunii.Critica
literara are o viziune contradictorie asupra
personajului.De exemplu,
George Calinescu este de parere ca
protagonistul este "o bruta careia siretenia
ii tine loc de intelepciune".Mihail
Dragomirescu il considera pe ion
"un simbol tragic al sortii omenesti caci
intr-un veac al bunurilor materiale, toti
suntem mai mult sau mai putin ion".

D.p.d.v social, este tipul taranului a carui

patima pentru pamant rezulta din
convingerea ca pamantul inseamna
demnitate si valoare in comunitate.Flacaul
repeta intr-o oarecare masura metoda
socrului sau care dobandeste averea prin
casatorie. Asemanarile se opresc aici
intrucat vasile baciu isi iubise nevasta
pe cand ion face din ana o victima a
brutalitatii.

D.p.d.v moral, este tipul parvenitului

( persoana care se imbogateste prin
mijloace necinstite ) care foloseste femeia
drept mijloc de imbogatire.Patima lui
Ion pentru pamant ridica o intreaga lume
impotriva lui: socrul care nu l-a dorit, preotul
care il dojeneste in biserica, Simion Lungu,
caruia, i-a luat din
pamanturi,invatatorul Herdelea care l-a
ajutat dar pe care l-a tradat. Insultat de
Vasile Baciu la hora, Ion doreste sa se
razbune. Vasile Baciu ii reproseaza
ca umbla dupa fata lui si-l numeste
"tarantoc, talhar, hot"
La inceputul romanului, Ion are un portret
favorabil, desi sarac, este "iute si harnic", iar
pamantul "ii era drag ca ochii din cap". De
aceea, lipsa pamantului
ii apare ca o nedreptate. Istet, silitor si
cuminte, trezise simpatia invatatorului care
il considera capabil sa-si schimbe conditia
urmand o scoala.

D.p.d.v psihologic, Ion contrazice imaginea

tipica a taranului intrucat, in tot ceea ce
face exista o exagerare, o incalcare a
masurii care deriva din frustrarea
sociala si sentimentala. Secventa care
ilustreaza acest lucru este cea a sarutarii
pamantului care este pentru Ion o forta care
il cheama si ii ordona miscarile.

b)ilustrarea a doua trasaturi prin intermediul

a doua secvente:
Trasatura dominanta este lacomia de
pamant cand intra cu plugul in pamanturile
lui Simion Lungu " inima ii tremura de
bucurie ca si
si-a
a marit avere