Descrierea instalaţiei
Instalaţia experimentală este prezentată în figura 2.1.
Difuzor de
admisie
Manometrul
Elementul de încălzire şi pentru
termocuplul pentru măsurarea
temperatura suprafeţei presiunilor
mici
Termometrul Voltmetrul Buton de
digital oprire/ Regulator de
pornire temperatură Canalul
de aer
Priză pentru
conectarea Manometrul
termocuplului care pentru
masoară măsurarea
temperatura aerului presiunilor mari
Buton de
oprire/
pornire
Priză pentru
conectarea Comutator Evacuarea
elementului de Poziţia sus: Comutator
voltmetru: aerului
încălzire indică
temperatura Poziţia sus: 35V;
elementului Poziţia jos: 70V Diafragma
termorezistenţei
Poziţia jos:
indică
temperatura
aerului în canalul
de aer
ta
ts Element
Placă cilindric
monotubulară
Aria
încălzită
Tuburi
retractabile ce
pot fi înlocuite
Placă prin elementul Fascicul de tuburi
multitubulară cilindric
încălzit electric
w = 74,294
(273,15 + t a )∆H
pa
wmax [m/s] – viteza maximă a aerului în fasciculul de tuburi:
S 9,75 ⋅ 10 −3
wmax = w =w = w ⋅ 2,34 ;
S min 4,160 ⋅ 10 −3
α [W/m2⋅K] – coeficientul de transfer de căldură prin convecţie
qs
pentru peretele plan, determinat experimental: α = ;
∆t
∆H [mmH2O] – diferenţa de presiune;
∆t [°C] – diferenţa de temperatură dintre suprafaţa elementului
de încălzire şi aer: ∆t = ts – ta;
λa [W/(m·K)] – conductivitatea termică a aerului;
µa [N·s/m2] – vâscozitatea dinamică a aerului: µa = ρa·νa;
24 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator
Tabelul 2.1
Date experimentale
Mărimi măsurate
Nr. determinării
experimentale
1 2 3 4 5 6
ts [ 0C]
ta [ 0C]
∆H [mmH2O]
U [V]
Tabelul 2.2
Date calculate
Mărimi calculate
Q[ W]
qs [W/m2]
∆t [K]
α [W/m2⋅K]
w [m/s]
νa [m2/s]
Re
λa [W/m⋅K]
Nu
Tabelul 2.3
Exemplu de calcul pentru determinarea experimentală a coeficientului mediu de
transfer de căldură prin convecţie la curgerea transversală a aerului peste un
cilindru
Q qs ∆t α w νa Re λa Nu
2 2 2
[W] [W/m ] [K] [W/m ⋅K] [m/s] [m /s] [W/m⋅K]
-5
20 8094 75 107,9 8,06 1,503·10 8473 0,0258 66,07
Tabelul 2.4
Relaţii de calcul pentru determinarea numărului Nusselt
Autor Condiţii de
Relaţia de calcul valabilitate
Zhuhauskas,
0, 25
0, 6 0,37 Pr Re = 103 – 2⋅105
Nu = 0,26 ⋅ Re ⋅ Pr ⋅
Prs
Whitaker
0, 25
0, 4 µ Re = 10 – 105
(
Nu = 0,4 ⋅ Re 0, 5
+ 0,06 ⋅ Re 0, 67
)Pr a
µs
Churchill şi Bernstein
4/5
0,62 ⋅ Re1 2 ⋅ Pr 1 3 Re 5 / 8 Re·Pr > 0,2
Nu = 0,3 + ⋅ 1 +
[ (
1 + 0,4 / Pr 2 3 1 / 4 )] 28200
270
250
Coeficientul de transfer de caldura convectiv
230
210
190
[W/m K]
2
170
150
130
Whitaker
110 Churchill & Bernstein
Zhuhauskas
90 Experimental
70
8517 13473 16493 19041 23328 26932 30116 31586
Numarul Re
280
Randul 1
Coeficientul de transfer de caldura convectiv
260
Randul 2
240 Randul 3
Randul 4
220
Randul 5
Randul 6
[W/m K]
200
2
180
160
140
120
100
10000 12000 14000 16000 18000 20000 22000 24000 26000 28000 30000
Numarul Re
Consideraţii teoretice
Coeficientul mediu de transfer de căldură convectiv pe un tub al unui
fascicul depinde de poziţia tubului în fascicul. Pentru tuburile din primul
rând, α este aproximativ egal cu cel determinat la curgerea transversală
peste un cilindru singular. Pentru tuburile din celelalte rânduri, coeficientul
convectiv este mai mare datorită turbulenţei sporite de prezenţa tuburilor din
amonte. După un anumit număr de rânduri, însă, condiţiile de transfer de
căldură se stabilizează, astfel că α rămâne acelaşi pentru următoarele
rânduri din fascicul.
Coeficientul convectiv mediu pe un fascicul se poate determina
folosind, de exemplu, relaţia de calcul:
0, 635
Nu = 0,273Re max Pr 0,34 ε N , (2.1)
în care εN este un coeficient de corecţie care ţine seama de numărul
rândurilor de tuburi N din fascicul. Dacă N > 10 se poate considera εN = 1.
Dependenţa εN = f(N) este prezentată în figura 2.6.
Fig. 2.6. Variaţia coeficientului de corecţie pentru fiecare rând din fascicul
32 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator
Tabelul 2.5
Date experimentale şi calculate pentru lucrare
Nr. determinării
experimentale
1 2 3 4 5 6
Poziţia diafragmei
difuzorului
Re max
Nu
0,9
Factorul εN
0,8
0,7
0,6
1 2 3 4 5 6
Randul din fascicul
α rand1 + α rand 2
parte, de exemplu, α rand 2 = , şi creşterea procentuală
2
a coeficientului de transfer de căldură convectiv,
(α rand 2 − α rand1 )
⋅ 100 .
α rand1
Tabelul 2.6
Mărimi calculate
Q [W]
qs [W/m2]
∆t [K]
α [W/m2⋅K]
w [m/s]
w' [m/s]
ν [m2/s]
Re
λ [W/m⋅K]
Nu
αmed
Creşterea procentuală [%]
Consideraţii teoretice
În acest caz, cilindrul este acoperit cu o ţesătură din sticlă de dimensiuni
cunoscute. În jurul extremităţilor acestei ţesături se află o bară colectoare de
curent electric care permite trecere unei tensiuni joase, ce are ca rezultat
încălzirea acesteia. Sub această ţesătură este plasat un disc rotativ, gradat.
(vezi figura 2.8.)
ta termocuplu
ts
A B
Vedere după X
Tabelul 2.7
Centralizator pentru mărimile măsurate şi mărimile calculate
Mărimi măsurate
Nr. determinării
experimentale
1 2 3 4 5 6
0
ts[ C]
ta[ 0C]
∆H[mmH2O]
U[V]
Poziţia unghiulară
Mărimi calculate
Q[W]
qs[W/m2]
∆t[K]
α [W/m2⋅K]
w[m/s]
νa[m2/s]
Re
Nu
240
220
200
Numarul Nu
180
160
140
120
100
10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 45000
Numarul Re
Din grafic se aleg două valori pentru numerele Nusselt si Reynolds (de
exemplu: Nu1 = 165,28, Re1 = 22439,25, Nu2 = 205,06 şi Re2 = 31728,49).
Rezultă astfel: m = 0,624 şi C = 0,319, iar relaţia devine: Nu = 0,319⋅Re0,624.
40 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator
13. Se vor nota valorile ts, ta, ∆H, V şi se vor trece în tabelul 2.7. Datele
calculate se vor trece în tabelul 2.7 – Mărimi calculate. Se va trasa
graficul radial, pentru coeficientul de transfer de căldură determinat.
250
230
Re=41000
Re=35100
210 Re=25400
Re=11100
190
170
Numarul Nu
150
130
110
90
70
50
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
θ [grade]
0º
300
200
150
140º 60º
120º 80º
100º