Glandele endocrine

Glandele cu secreție internă sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule
produc substanțe active, numite hormoni, pe care îi eliberează direct în sânge.
Hormonii sunt substante chimice specifice, care acționează la distanță de locul
sintezei îi produc efecte caracteristice. Se consideră glande endocrine: hipofiza,
suprarenalele, tiroida, paratiroidele, testiculul, ovarul, pancreasul insular,
timusul, epifiza și, temporar, placenta.
Alte organe care au și celule cu rol endocrin:
 antrul piloric (în stomac) secretă gastrina
 duodenul secretă 6-8 hormoni cu rol în reglarea activității secretorii și
motorii a aparatului digestiv
 rinichiul secretă renina si eritropoietina
În plus, unii neuroni hipotalamici ai altor organe nervoase au și activitate
secretorie, proces numit neurosecreție, care reprezintă tot o funcție endocrină.

Astfel, sistemul endocrin este conceput ca un sistem anatomo-funconal

complex, controlat de sistemul nervos, având rolul de a regla și coordona pe
cale
umorală activitatea diferitelor organe pe care le integrează în ansamblul
funcțiilor organismului.

HIPOFIZA
-se află la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, pe șaua turcească a osului
sfenoid (osul sfenoid are o porțiune în formă de șa, numită șaua turceasă)

-ca structură are 3 lobi:

 anterior – 75% din hipofiză
 mijlociu (intermediar) – 2% din hipofiză, fiind o lamă epitelială
aderentă(lipită) de lobul posterior
 posterior

-ca funcție, lobii sunt împărțiți astfel:

 lobul anterior + lobul intermediar = adenohipofiza
 lobul posterior = neurohipofiza
-anatomic - hipofiza se leagă de hipotalamus prin tija pituitară
-funcțional – adenohipofiza se leagă de regiunea mediană (mijlocie) a
hipotalamusului, printr-o legătură vasculară(vase de sânge), numită sistemul
port- hipotalamo-hipofizar

-neurohipofiza se leagă de regiunea anterioară a hipotalamusului, printr-o

legătură nervoasă (axoni ai neuronilor din hipotalamus), numită tractul nervos
hipotalamo-hipofizar

-prin aceste legături vasculare și nervoase și prin produșii de neurosecreție,

hipotalamusul controlează și reglează secreția hipofizei, iar prin intermediul
acesteia, coordonează activitatea întregului sistem endocrin

a. Adenohipofiza
-se află în partea anterioară a hipofizei dar se întinde și posterior, înconjurând
aproape complet neurohipofiza
-hormonii secretați sunt: - glandulotropi –acționează asupra altor glande
endocrine:
ACTH, TSH FSH și LH (fig.4)
-non-glandulotropi: STH și prolactina (fig.4) –acționează
direct asupra țesuturilorâ

b. Lobul intermediar (mijlociu)

-face parte din adenohipofiză
-secretă un hormon de stimulare a pigmentogenezei (producția de melanină în
melanocite) numit hormon melanocitostimulant (MSH)

c. Neurohipofiza (lobul posterior)

-hormonii eliberați în circulație de către neuro-hipofiză sunt vasopresina
(hormonul antidiuretic -ADH) și oxitocina
-ei sunt secretați în hipotalamusul anterior și transportați în neurohipofiză prin
tractul nervos hipotalamo-hipofizar, neurohipofiza doar îi depozitează și
eliberează în circulație dar nu îi secretă propriu-zis

GLANDELE SUPRARENALE
-glande pereche
-situate la polul superior al rinichilor
-au - o porțiune corticală –corticosuprarenala (la periferie) cu zonele:
 zona glomerulară
 zona fasciculată
 zona reticulată

- o porțiune medulară – medulosuprarenala (în mijloc)

-corticosuprarenala și medulosuprarenala sunt diferite din punct de vedere
embriologic, anatomic și funcțional
-secreția hormonală este stimulată în condiții de stress (stări de încordare
neuropsihică, de emoții, traumatisme, frig sau căldură excesivă ), au rol
important în reacția de adaptare a organismului în fața diferitelor agresiuni
interne și externe.

1.Corticosuprarenala (CRS)
-hormonii sunt de natură lipidică, provenind din colesterol
-sunt vitali
-sunt împărțiți în 3 grupe

a. Mineralocorticoizii
-sunt secretați de zona glomerulară
-reprezentantul principal – aldosteronul (fig.6)
-reglarea secreției de aldosetron se face cu ajutorul reninei secretată de rinichi
-rol în metabolismul sărurilor minerale

b. Glucocorticoizii
-secretați de zona fasciculată
-reprezentați în special de cortizon și hidrocortizon (cortizol)
-cea mai mare parte circulă în sânge legați de proteinele plasmatice, doar o
mică fracțiune care circulă liberă exercită efectele metabolice specifice

c.Hormonii sexosteroizi
-secretați de zona reticulată
-reprezentați de 2 grupe de hormoni - androgeni -asemănători celor secretați
de testicul
- estrogeni -asemănători celor secretați de ovare
-completează acțiunea hormonilor sexuali ai testiculelor și ovarelor
-rol în apariția și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (cele care apar la
pubertate)
-la băieți: creșterea bărbii și mustăților, dezvoltarea laringelui și ingroșarea
vocii, dezvoltarea scheletului și a masei musculare
-la fete, stimulează dezvoltarea glandei mamare, depunerea lipidelor pe șolduri
și coapse
-reglarea secreției de hormoni sexosteroizi se face cu ajutorul ACTH ca și în
cazul glucocorticoizilor

2. Medulosuprarenala
-porțiunea medulară (din mijloc) a glandelor suprarenale
-anatomic și funcțional este formată din neuroni care nu au prelungiri
-aparține de sistemul nervos vegetativ simpatic, fiind considerată un mare
ganglion simpatic
-hormonii se numesc catecolamine: - adrenalina/epinefrina 80%
- noradrenalina/norepinefrina 20%

Tiroida
-localizată în zona anterioară a gâtului
pe fața anterioară a traheei și pe laturile
laringelui

1. Structura
-învelită de o capsulă fibroasă
(loja tiroidei)
-are 2 lobi laterali, uniți între ei Fig.10 Localizarea tiroidei
prin istmul tiroidian
Fig.11 Foliculii tiroidieni
-celulele foliculare secretă proteina numită tireoglobulină, aceasta ajunge în
coloid
-tireoglobulina este forma de depozit a hormonilor tiroidieni
-fiind o proteină, tireoglobulina este formată din aminoacizi, unul din
aminoacizi pe care îi conține este tirozina
-iodul din sânge ajunge în foliculi și se leagă de tirozina din structura
tireoglobulinei
(iodarea moleculelor de tirozină) și sub influența TSH, tireoglobulina este
transformată în hormonii tiroidieni triiodotironina (T3) și
tiroxină/tetraiodotironină (T4)
-sub influența TSH, hormonii tiroidieni sunt eliberați în sânge
-sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni în sânge sunt dependente de TSH
Hiposecreția- Indiferent de vârstă, procesele energetice sunt reduse,
metabolismul bazal este scăzut, iar țesuturile sunt îmbibate cu un edem mucos
(mixedem), pielea devine uscată, îngroșată, se produce căderea părului, apare
senzația de frig.

1. Hipofuncția/hiposecreția tiroidiană la copil –NANISM TIROIDIAN/

CRETINISM
Încetinire a dezvoltării somatice si psihice care poate merge până la cretinism.
Se caracterizează prin creștere întârziată (talie mică și neproporțională),
trăsături faciale caracteristice, dezvoltare osoasă anormală, retard psihic,
temperatura scăzută, letargie. Diagnosticat precoce, poate fi tratat cu succes
cu tiroxină (medicamente cu tiroxină).

2. Hipofuncția/hiposecreția tiroidiană la adult – MIXEDEM

Se produce o diminuare a atenției, memoriei și capacității de învățare.
Afectează echilibrul hidro-electrolitic, provocând edem (umflarea țesuturilor cu
apă) și creșterea volumului sangvin, urmată de creșterea presiunii sangvine
(hipertensiune). Simptomele de mixedem includ: scăderea metabolismului
bazal, letargie, tendința de a crește în greutate. Beneficiază de terapie cu
hormoni de substituție (medicamente cu hormoni).

3.GUȘA ENDEMICĂ
Se caracterizează prin creșterea de volum a glandei tiroide însoțită de obicei
de hipofuncție/hiposecreție. Cauza gușei este dată de absența iodului din
alimentație și prezența în alimente și în apa de băut a unor substanțe chimice
oxidante, numite substanțe gușogene. Acțiunea acestora se exercită în mod
negativ, producând hipertrofia (creșterea) glandei numai în regiunile sărace în
iod. Dezvoltarea anormală a tiroidei este provocată de excesul de TSH, stimulat
de nivelele plasmatice mici de tiroxină (hipotalamusul și hipofiza detectează
faptul că sunt prea puțini hormoni tiroidieni în sânge, astfel crește secreția de
TSH pentru că organismul încercă cumva să crească secreția de hormoni
tiroidieni, deci îi dă TSH tiroidei ca să o “pornească”).

4.Hiperfuncția/ Hipersecreția tiroidiană– BOALA BASEDOW-

GRAVES/GUȘA TOXICĂ
Implică mărirea de volum a glandei tiroide asociată cu hipersecreția de
tiroxină. Este caracterizată prin creșterea metabolismului bazal cu 100%,
persoana scăzând în greutate și apar hipersudorații (transpirație abundentă).
Prezintă tulburări funcționale prin accentuarea efectelor fiziologice ale
hormonilor și frecvență cardiacă crescută (tahicardie). În jumătate dintre cazuri
apare și exoftalmia (protruzia globilor oculari), ca o consecință a edemului
retroorbitar (în spatele ochilor) si a tumefacției (umflare) mușchilor extrinseci
ai globilor oculari.

PANCREASUL ENDOCRIN
-pancreasul se află în cavitatea abdominală, este acoperit parțial de stomac și se
află în curbura duodenului (segment al intestinului subțire care vine în
continuarea stomacului)
-format din cap, corp și coadă pancreatic principal (de la coadă și până la cap)
și de canalul pancreatic accesor/secundar (numai la cap), prin canale trec
enzimele digestive

Pancreasul endocrin
-format din insule de celule endocrine - insulele Langerhans
-insulele Langerhans conțin mat multe tipuri de celule secretorii:
celulele a (20%) -secretă glucagon,
celulele β (60-70%) - secretă insulină
celulele Δ (10%) – secretă somatostatină

1. Insulina
-descoperită de cercetătorul român Nicolae C. Paulescu în 1921, pentru
redescoperirea ei, în 1923, canadienii F.G. Banting și J.J.R. Macleod au primit
Premiul Nobel
-singurul hormon cu efect anabolizant (de sinteză, formare) pentru toate
metabolismele intermediare
-singurul hormon hipoglicemiant (care scade glicemia- scade cantitatea de
glucoză din sânge).
Deficitul de insulină cu incapacitatea organismului de a oxida glucidele
(diabetul zaharat) constituie o boală metabolică complexă, caracterizată prin
prezența valorilor crescute ale glicemiei la determinări repetate. Pacienții
prezintă hiperglicemie, glicozurie (glucoză în urină ceea ce nu este normal),
poliurie (urinează mai mult), polidipsie (bea multă apă), polifagie (manâncă
mult), dezechilibre acido-bazice și electrolitice. Complicațiile bolii provoacă și
compromiterea morfofuncțională a unor țesuturi și organe de importanță vitală,
cum ar fi sistemele nervos, cardiovascular sau excretor.

-stimulul pentru secreția de insulină este hiperglicemia (creșterea cantității de

glucoză în sânge)
-când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) crește hiperglicemie
secreție de insulină

EPIFIZA/ GLANDA PINEALĂ

-situată între tuberculii/coliculii cvadrigemeni superiori (situați pe fața
posterioară a mezencefalului)
-intră în componența epitalamusului (component al diencefalului)
-anatomic și funcțional, are conexiuni cu epitalamusul, cu care formează un
sistem neurosecretor epitalamo-epifizar
-epifiza are legături strânse cu retina
Hormoni
-sunt melatonina și vasotocina
-extractele de epifiză au și efecte metabolice, în metabolismul lipidic, glucidic,
proteic, și în cel mineral
a. Melatonina

-are acțiune frenatoare (oprire) asupra funcției gonadelor (testicule și ovare)

-stimulii luminoși produc, prin intermediul nervilor simpatici, o reducere a
secreției de melatonină
-la întuneric, secreția de melatonină crește, frânând/oprind funcția gonadelor
b. Vasotocina
-are o puternică acțiune antigonadotropă(inhibă acțiunea gonadotropilor)mai
ales anti-LH

TIMUSUL
-rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei(dezvoltării), până la
pubertate
-are localizare retrosternală (în spatele sternului), între plămâni și sub tiroidă
-la pubertate, involuează, fără să dispară complet
-glandă cu structură mixtă, de epiteliu secretor endocrin și organ limfatic
-nu au fost individualizați hormoni ca atare dar se cunosc o serie de efecte ale
extractelor de timus: -nu au fost individualizați hormoni ca atare dar se cunosc o
serie de efecte ale extractelor de timus:

acțiune de frânare a dezvoltării gonadelor (testicule și ovare)

acțiune de stimulare a mineralizării osoase
efecte de oprire a mitozelor (diviziuni celulare ale celulelor corpului)
NEUROTRANSMITATORI

Sistemul nervos vegetativ simpatic

-intervine în situații de luptă sau fugi când organismul are nevoie de o mare
cantitate de energie
-intervine în termoreglare
-fibra preganglionară scurtă și mielinică
-fibra postganglionară lungă și amielinică
-sinapsa dintre fibra preganglionară și postganglionară - colinergică-
eliberare de acetilcolină
-sinapsa dintre fibra postganglionară și efector - adrenergică- eliberare de
noradrenalină

Sinapsa dintre neuronul preganglionar și cel postganglionar este o sinapsă

colinergică mediatorul chimic fiind acetilcolina.