SEMNELE DE PUNCTUAȚIE ȘI DE ORTOGRAFIE

Semnele de punctuație reprezintă sistemul de semne grafice convenționale folosite

pentru a marca pauzele, intonația și întreruperea șirului vorbirii și pentru a delimita părțile de
propoziție și propozițiile în cadrul frazei.

Semnele de punctuație folosite în limba română sunt următoarele:

1. Punctul 7. Semnul întrebării

2. Virgula 8. Semnul exclamării

3. Cratima 9. Punctul şi virgula

4. Două puncte 10. Semnele citării (ghilimelele)

5. Linia de dialog 11. Parantezele

6. Linia de pauza 12. Punctele de suspensie

1. Punctul marchează sfârşitul unei propoziţii sau fraze enunţiative.

Am început să mă documentez în vederea realizării lucrării de licență .

2. Virgula desparte

 elementele unei enumeraţii: A adunat tot ce i-a ieșit în cale: oale, ulcele, pleduri.
 două părţi de propoziţie sau două propoziții de acelaşi fel (coordonate):
Sinistrații au cerut apă, alimente, medicamente și corturi.
S-a decis să se închidă piețele, să se poarte mască, să nu se circule în timpul nopții.
 apoziţia simplă sau dezvoltată de restul propoziţiei
Georgică,vărul meu, a ajuns primul la benzinărie.
 construcțiile incidente
Când am deschis gura să zic ceva, deși ar fi fost mai bine să nu, toți s-au ridicat
împotriva mea.
 construcțiile gerunziale şi participiale aflate la începutul comunicării de restul
enunțului
Fiind distrat, a uitat să își ia bagajele din mașină.
Inventată de o femeie din India, mașina de spălat vase a devenit repede apreciată în
toată lumea.
 complementele circumstanţiale de loc și de timp
Pe malul lacului, pescarii și-au pregătit undițele de la cinci dimineața.
Ieri, ne-am întâlnit cu toții la zoo.
 adverbele de afirmaţie sau de negaţie (egale cu o propoziţie ) de restul enunţului
Venise cineva la auzul chemării? Nu, nimeni.
 substantivul în cazul vocativ de restul propoziţiei
Mamă, să mă aștepți în fața pieței!
 o interjecţie exclamativă de restul propoziţiei
Vai, ce priveliște minunată ai surprins în fotografie!
 marchează lipsa predicatului
La ei au venit cu toții, la noi, nimeni
 . marchează raportul de subordonare între unele propoziții secundare și regentele lor
Dacă ne vedem mâine, îți povestesc tot ce am pățit.
Unde se auzeau lăutari cântând, acolo se ducea și el.
Când am ajuns în fața ușii, vecinii erau deja adunați acolo.
Din cauza faptului că fumul era prea dens, nu se vedea nimic în jur.

3. Cratima
 Indică scrierea corectă a unui cuvânt compus: floarea-soarelui, rea-voință, viță-de-
vie
 Se pune între două numerale pentru a exprima aproximaţia:doi-trei prieteni, al
treilea-al patrulea loc
 Leagă desinenţa sau articolul hotărât de abrevieri sau de unele neologisme: show-
uri/show-u, flash-urile

4. Două puncte anunță

 o explicație: Motivul invocat este: neplata la timp a taxelor.
 o enumerație: Am luat de toate: fructe, legume, dulciuri etc.
 vorbirea unui personaj într-o operă literară: «Aglaia zice: „Nu accept un refuz!” »

5. Linia de dialog indică

 începutul vorbirii directe (a fiecărui participant la dialog)

-Ce ai făcut în legătură cu procesul?

- Am fost peste tot și am adunat probe.
6. Linia de pauză delimitează

 o explicaţie, o completare la restul enunţului

Au rămas toți –– și frații și bunicii –– și s-au purtat ca și când nu s-ar fi întâmplat
nimic.
 o construcție incidentă: M-a ascultat –– fără reproșuri și fără grimase –– și mi-a spus
să nu mai procedez la fel data viitoare.

7. Semnul întrebării marchează

 sfârşitul unei propoziţii sau fraze interogative
Unde îmi recomandați să merg în următorul concediu?

8. Semnul exclamării marchează

 sfârşitul unui enunț exclamativ
Ce mult mă bucur să te revăd!
 sfârşitul unui enunț imperativ
Vino repede la mine!
 separarea unui vocativ sau a unei interjecţii de restul enunţului
Oooof! Câte peturi sunt în pădure!
Corina! Pleacă repede de acolo!

9. Punctul şi virgula marchează

 pauză mai mare decât cea indicată prin virgulă și mai mică decât aceea semnalată
prin punct – se evită întreruperea bruscă a unei comunicări
M-am uitat în toate părțile și am scotocit peste tot;chiar și sub paturi. Nu era
nicăieri.
10. Semnele citării (ghilimelele)  marchează
 începutul și apoi încheierea unui citat sau a unui titlu
„ A fost odată ca niciodată...”; În romanul „Ion”, personajul principal e dornic
să se îmbogățească..
 vorbirea unui personaj (în locul liniei de dialog)
Apoi a adăugat: „Nu mai putem continua la fel!”
 folosirea cu sens figurat a unui cuvânt
De multe „bucurii” ce avea, nu mai putea dormi noaptea.
 existenţa unui citat în citat
«Coana Chirița: „La bulivar, birjar!” »
 11. Parantezele

Parantezele rotunde ( ) sau drepte [ ] indică un adaos - de tip explicaţie, precizare ori un

amănunt - în interiorul unui enunţ. În acest sens, ele au același rol ca linia de pauză sau ca
virgulele.

A trimis sute de invitații (tot pentru evenimentul respectiv) și a umplut sala.

12. Punctele de suspensie arată o întrerupere a cursului vorbirii. Această întrerupere se poate
produce în interiorul sau la finalul unui enunț.

Nu mai știu...s-au întâmplat prea multe între timp.

Și s-a dus departe...

Semnele de ortografie

Cratima
 La nivel morfologic, cratima unește/leagă două părți de vorbire
să-ți povestesc (conjuncție+pronume personal) v-am ascultat (pronume personal+verb
auxiliar)
 La nivel fonetic, cratima marchează rostirea legată a două cuvinte (deseori e vorba și de
elidarea unei vocale și de pronunțarea într-o singură silabă a celor două cuvinte: să-i cer un
sfat)

Punctul este folosit ca semn ortografic în abrevieri (prescurtări): nr., id., etc., nr. crt., cf.

O propoziție care are ca ultim cuvânt etc. se va încheia cu un singur punct!

Nu sunt urmate de punct:

- abrevierile care păstrează ultima literă a cuvântului abreviat: dl, dna, cca (excepție: dr.)

- abrevierile denumirilor unităților de măsură și ale elementelor chimice: g, km, Mg, Na

- abrevierile numelor punctelor cardinale: N, S, E, V

Acronimele se scriu fără puncte: UNESCO, UE, ONU, NATO.

 Folosirea virgulei înainte şi după conjuncţia „şi”
Există și contexte în care se pune virgulă înainte şi/sau după conjuncţia „şi”.

 Într-o frază cu mai multe propoziţii principale coordonate copulativ prin „şi”
Și el muncește, și el alergă, și el se îngrijește de treburile casnice.
 Înainte de „şi”, atunci când este folosit cu valoare adversativă
L-am implorat, și tot nu s-a lăsat convins.(și=dar)
 Când enunțul are sens cumulativ: Nu doar dansează, și cântă foarte frumos.
 Când și are valoare concluzivă (o putem înlocui cu deci): Muncea întotdeauna
puțin, și prin urmare insuficient.
 Într-o frază în care, între aceste propoziţii se intercalează:

- o interjecţie: Vino, măi, şi explică-mi!

- o apoziţie: A venit cu Irina, prietena lor, şi am petrecut o zi minunată.

- un vocativ: Să fii sănătos, prietene, și să ai noroc!
- o construcţie incidentă: Să plecăm, zisese șoferul, și pornise motorul în grabă.
- o atributivă explicativă: M-am întâlnit cu Ioana, care era tare grăbită, și nu am
reușit să îi explic situația.

Motivați utilizarea virgulei în enunțurile:

 Dacă aveam mai mult timp, adunam și câteva plante medicinale.

 Spre calea ferată, drumul era umbrit de arbori bătrâni.
 Totuși, pare ciudat, la final ne-a reproșat că nu i-am acordat suficientă atenție.
 Pe măsură ce călătoria se apropia de sfârșit, ne doream să o putem lua de la capăt.
 Trezit din somn sunt buimac, ursuz, ciufut.
 Ascundeam în mine o viaţă, străină celorlalţi, blândă, frumoasă, neînţeleasă.
 Am să merg, fără doar și poate, să îl vad.
 Elena, vecina, a venit în vizită.