Vocabularul1 limbii române

Vocabularul sau lexicul unei limbi cuprinde totalitatea cuvintelor folosite de către vorbitorii ei
nativi în contexte formale și informale variate.

În cadrul vocabularului limbii române se pot distinge 2 compartimente, delimitate pe baza

măsurii în care elementele acestora sunt cunoscute și folosite de către vorbitori:

 vocabularul fundamental/fondul principal lexical (cuprinde cca. 10% din totalul

cuvintelor limbii – aproximativ 1500 de lexeme2)
 masa vocabularului (însumează cca. 90% din totalul cuvintelor limbii)

! În limba română sunt aproximativ 170.000 de cuvinte.

Elementele care aparţin vocabularului fundamental/ fondului principal lexical se

caracterizează prin următoarele trăsături:

 sunt îndeobşte cunoscute şi utilizate

 sunt cel mai des folosite în vorbire
 sunt cele mai stabile elemente ale limbii
 constituie punctul de plecare pentru alte compuse şi derivate
 sunt prezente în structura a numeroase locuţiuni şi expresii

Dintre acestea amintim: substantivele care denumesc grade de rudenie, părţi ale corpului, obiecte
casnice, alimente, băuturi, vieţuitoare, zilele săptămânii, lunile anului, anotimpurile, corpuri
cereşti: mamă, tată, frate, masă, cap, ochi, pâine, apă, câine, vineri, octombrie, primăvară,
soare, lună etc.; adjective propriu-zise care trimit către stări sufleteşti, însuşiri umane, însuşiri
ale obiectelor (dimensiune, culoare, formă etc.): vesel, trist, roşu, alb, mare, mic, înalt, rotund;
adjective pronominale: această, mele etc.; pronume: eu, tu, el, ea etc.; numerale: de la unu până
la zece, sută, mie, milion; verbe auxiliare; verbe copulative; verbe predicative care trimit către
acţiuni, stări esenţiale în existenţa omului: a avea, a fi, a crede, a mânca, a merge, a sta, pleca, a
veni etc.; articole: un, lui, o, nişte etc.; anumite adverbe: bine, repede, aici, acum, azi, mâine, da,
nu etc.; prepoziţii: de, în, la, cu etc.; conjuncţii: şi, că, să, dacă etc.; unele interjecţii: hai, vai, au
etc.3

Ȋn masa vocabularului sunt cuprinse elemente care se caracterizează prin mobilitate crescută4 și
utilizare specializată sau delimitată regional ori temporal:

 regionalisme
 arhaisme
 elemente de argou
 elemente de jargon
1
Fr. vocabulaire < lat.vocabularium; lexic < fr. lexique
2
Iorgu Iordan, Vladimir Robu, 1978, p. 278.
3
Angelica Hobjilă, 2013, p. 56
4
Al. Graur, 1968, p. 57
 termeni tehnici şi ştiinţifici
 neologisme
 locuţiuni şi expresii

Regionalismele sunt unităţi lexicale folosite numai în anumite arii geografice.

Atunci când un regionalism este folosit în cel puţin trei regiuni geografice diferite, el devine
termen popular, aşa cum este cazul unor cuvinte ca: apus, leafă,lehamite, lele, miazănoapte,
miazăzi, moş, muiere, neică,oleacă, răsărit, tocăniţă, tochitură, ţaţă etc.5
Regionalisme din zona Munteniei: bostan (pepene), muică (mamă), pâclă (căldură mare),
ţuţeică (leagăn)
Regionalisme din zona Moldovei: barabulă (cartof), păpuşoi (porumb), pântece (burtă),
ţintirim (cimitir)
Regionalisme din zona Maramureşului: clop (pălărie), cocon (copil), potică (farmacie)

Arhaismele sunt acele cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale și construcții sintactice 6
folosite în decursul anumitor perioade istorice, dar care au ieşit din uzul vorbitorilor de limbă
română în contemporaneitate. Arhaismele sunt prezente nu doar la nivel lexical-semantic, ci și la
celelalte niveluri ale limbii: fonetic/fonologic, morfologic, sintactic.
Arhaismele lexicale se regăsesc în cuprinsul cărților și operelor literare cu un conținut istoric:
paharnic, polcovnic, hronic, izvod, pisanie, zapis etc.
Arhaismele fonetice: rumpe, pohtă, câne, sară, subt, cătră etc.
Arhaisme morfologice: aripe, palaturi, carele, irime etc.
Arhaisme sintactice: Domnul cel tarele, mijloc de besearecă, nimic cere etc.

Elementele de argou sunt acele cuvinte folosite de anumite categorii de vorbitori în contexte în
care nu doresc să fie înţelese de celelalte persoane din jur (limbaj convenţional, codificat).
Exprimarea argotică se caracterizează prin originalitate, vulgaritate şi expresivitate căutată.7

În limba română pot fi delimitate următoarele categorii de argou:

 argoul hoţilor: panacot (mijloc de transport în comun în care operează furturi din
buzunare, genți etc), mufă/tuflă/coajă (portofel), crocodil (telefon mobil), ploscă (poșetă)
 argoul militarilor: tablagiu (plutonier), grăunţe (cartuşe), mititica (arest), pifan
(infanterist), sârmă (telefonist)
 argoul puşcăriaşilor: academie, pârnaie, universitate, mititica, răcoare (puşcărie),
brăţară (cătuşe), curcan (poliţist)
 argoul elevilor şi al studenţilor: baftă (succes), beton (bun, bine), boabă (restanţă), haios
(amuzant, nostim, servită (fiţuică)
 argoul beţivilor: aburit (beat), fiolă (sticlă cu alcool), sugativă (beţivan), trotilat (beat)

5
Zugun, 2000, pp. 190-192
6
Th. Hristea, 1984, p. 122
7
Ion Moise, 1994, p. 63
  argoul mahalalei: bulan (picior), bulangiu (neam prost), caroserie (corp), ciuciu (nimic),

a o îmbulina (a păţi), pirandă (soţie), şucăr (ceartă)

În limba română au luat naştere şi neologisme argotice

Principalele surse de înnoire a lexicului argotic sunt:

a) lexicul general al limbii (împrumutul intern)

b) împrumuturile din alte limbi
c) creaţiile lexicale proprii

Alpinist – hoţ (care fură) din locuinţe;

Angrosist – 1. infractor de înaltă clasă 2. Infractor cu multe condamnări;
Diurnist – hoţ care acţionează pe timpul zilei;
Excursionist – hoţ care acţionează în mai multe zone;
Regizor – şeful unei bande de răufăcători;
Solist – infractor care acţionează fără complicitatea altora etc.8

Termenii de jargon sunt cuvinte preluate din alte limbi şi folosite de anumite categorii de
persoane cu scopul evident de a ieşi în evidenţă.
Jargonul are mai multe origini, în funcţie de limba din care vorbitorii au preluat termenii
respectivi:
 engleză: O.K., hello, of course, screen, picnic, bye, sorry, weekend etc.
 franceză: merci, bon jour, madam etc.
 italiană: arrivederci, ciao etc.

Termenii tehnici și științifici sunt unităţile lexicale cunoscute și folosite cu predilecție în

anumite domenii de activitate9: matematică, chimie, fizică, astronomie, medicină, agronomie,
lingvistică (catetă, fracție, catenă, limfatic, chemoreceptori, atom, insolubil, permeabilitate,
litotă etc.); unii dintre termenii de specialitate se regăsesc în toate limbile de circulație
internaţională: civilizație, cultură, democrație, dictatură, general, motor, telefon, fotbal, tenis,
matematică, examen etc.

Neologismele sunt cuvinte împrumutate recent din limbile de circulaţie internaţională şi din
latina savantă sau create prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului (derivare şi
compunere).
! NEOLOGÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt nou împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin
mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. [< fr. néologisme, cf.
gr. neos - nou, logos - cuvânt] (DEX)

Neologisme împrumutate din diferite limbi de circulaţie internaţională

8
Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007
9
„Cuvinte profesionale” (Zugun, 2000, p. 201)
 Limba engleză: baschet< engl., fr. basket(-ball), fault< engl. fault, suporter< fr., engl.
supporter, tenis< fr. tennis, engl. tennis, scor< fr., engl. score, corner <engl. corner, spici<
engl. speech, manager< engl. manager etc.
Limba franceză: hotel < fr. hôtel, poezie< fr. poésie, populaţie<fr. population, emoţie< fr.
émotion, it. emozione (dublă etimologie),roman< fr. roman,minister< fr. ministère, parc< fr.
parc, internaţional< fr. international, curaj< fr. courage, civilizaţie< fr. civilisation, egalitate<
fr. égalité, situaţie< fr. situation, important< fr. important etc.
Limba germană: matríţă< germ Matrize, rucsac< germ. Rucksack, glasvand< germ.
Glaswand, fasung< germ. Fassung, bormaşină< germ. Bohrmaschine, laitmotiv < germ.
Leitmotiv, bliţ < germ. Blitzlicht, boiler< germ. Boiler
Limba italiană: tenor< fr. ténor, it. tenore, piano < it. piano, solfegiu<it. solfeggio, fr. solfege,
flaut <it. flauto, contabil < fr. comptable, it. contabile, valută< it. valuta etc.
Limba rusă: fotocameră< rus. Fotokamera, cursant< rus. Kursant, lampă< rus. Lampa, fr.
lampe, germ. Lampe etc.

! Neologisme împrumutate din latina savantă (dupa 1830): literă, pictură, imagine, popor, biblie,
comparaţie etc.

Neologisme formate prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului:

 prin derivare
- prefix românesc vechi + neologism: des + califica, hiper + tensiune, ne + declarat
- prefix neologic + neologism: sub + divide, re + insera
- temă veche + sufix neologic: comparaţie + -ist (comparaţionist), român + - itate (românitate)
 prin compunere (cu prefixoide şi sufixoide): hemostatic, microrecital, hidrofor, leucogramă
etc.