Adverbul

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată caracteristici ale unei acțiuni sau pe
cele ale unei stări. Întrucât acțiunea este exprimată prin verb, adverbul va indica însușirile
acestuia.
Acesta determină sensul unui verb, al unui adjectiv (ex. aproape încheiat) sau pe cel al unui
alt adverb (ex. prea devreme). Orice verb și adjectiv pot fi însoțite de un adverb.

Clasificarea adverbelor
1. După formă:
 Adverbe simple
Exemple: așa, altfel, aici, acolo, bine, rău
 Adverbe compuse
Exemple: după-amiază, azi dimineață, astă-iarnă

 După înțeles:
 Adverbe de loc – indică poziția, direcția și distanța.
Exemple: undeva, sus, acolo, aici, departe, aproape, unde, împrejur, înainte
 Adverbe de timp – indică timpul petrecerii acțiunii.
Exemple: târziu, devreme, ieri, astăzi, acum, atunci, odată
 Adverbe de mod – indică modul desfășurării acțiunii.
Exemple: așa, altfel, mișelește, astfel, nicicum, degrabă, târâș, alene, cum, bine, românește.

 După criteriul sintactic:

 Adverbe regente (predicative) cu funcție sintactică de predicat verbal în prepoziție.
Exemple: desigur, pesemne, poate
 Adverbe relative în frază, când introduc propoziții subordonate, în care îndeplinesc
funcții sintactice.
Exemple: unde, când, cum și compusele lor: oriunde, oricând, oricum.

Gradele de comparație ale adverbelor

Gradele de comparație ale adverbului reprezintă formele luate de către acesta pentru a
exprima nivelele trăsăturilor sau a contextului în care se petrece o acțiune. Nu toate adverbele
suportă grade de comparație, însă cele care o fac sunt, de obicei, cele mai multe adverbe de mod,
precum și câteva dintre cele de timp și de loc.
Pentru adverbe există următoarele grade de comparație:
1. Pozitiv
Bătrânul merge încet. (adverb de mod)
2. Comparativ
a. Comparativ de superioritate
Bătrânul merge mai încet decât de obicei.
b. Comparativ de inferioritate
Bătrânul merge mai puțin încet decât de obicei.
c. Comparativ de egalitate
 Bătrânul merge la fel de încet ca de obicei.
3. Superlativ
a. Superlativ relativ
Bătrânul merge cel mai încet posibil.
b. Superlativ absolut
Bătrânul merge foarte încet.

Funcțiile sintactice ale adverbelor

Adverbele pot avea următoarele funcții sintactice:
a. Atribut
Cartea de acolo este a colegului meu.
b. Nume predicativ
Este rău să refuzi un om nevoiaș.
c. Circumstanțial de loc
Eu voi merge altundeva.
d. Circumstanțial de mod
Șarpele se deplasează repede.
e. Circumstanțial de timp
Ajung acasă poimâine.

Locuțiunile adverbiale

Grupurile de două sau mai multe cuvinte care îndeplinesc rolul unui adverb se numesc
locuțiuni adverbial.
Locuțiunile adverbiale sunt formate din:
a) substantiv, pronume sau adverb repetat cu una sau cu două prepoziții: zi de zi, din
vreme în vreme, rând pe rând, din ce în ce, din când în când.
b) substantiv, adjectiv substantival, participiu (de obicei
negativ), numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziții: de dimineață, de voie, de nevoie,
în grabă, în tăcere, din nou, pe de rost, pe nepusă masa, de-a pururea, pe neașteptate, pe
negândite, încetul cu încetul, cu una cu două, etc.
c) din părți de vorbire de același fel: calea-valea, harcea-parcea, vrând-nevrând, târâș-
grăpiș, hodoronc-tronc, ici-colo, etc.
Se scriu cu cratimă:
o locuțiuni adverbiale al căror prim termen de compunere sunt
propozițiile întru sau dintru. Aceste propoziții, au pierdut u înaintea unui cuvânt care
începe cu o vocală: într-acolo, într-adins, într-adevar, dintr-adins, dintr-acolo.
o locuțiunile adverbiale formate din prepoziția după sau din adjectivul demonstrativ astă și
un substantiv cu sens temporal: după amiază, astă-vară, astă-seara, etc.
o marea majoritate a locuțiunilor adverbiale formate prin unirea a două părți de vorbire
identice: substantive, a unui substantiv cu un adverb, a două verbe, a două adverbe sau a
două interjecții: calea-valea, val-vârtej, vrând-nevrând, harcea-parcea, târâș-grăpiș,
hodoronc-tronc.