Sunteți pe pagina 1din 14

Analiza strategiei Uniunii Europene în

domeniul ştiinţei şi tehnologiei


Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE (actincon@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București
Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL (madalinagabriela_anghel@yahoo.com)
Universitatea „Artifex” din București
Drd. Andreea – Ioana MARINESCU (marinescu.andreea.ioana@gmail.com)
Academia de Studii Economice din București
Drd. Maria MIREA (mirea_maria@yahoo.com)
Academia de Studii Economice din București

Abstract
În acest articol, autorii au cercetat modul în care Uniunea Europeană
și statele membre acționează pe linia dezvoltării științei, tehnologiei și
inovării, în vederea îmbunătățirii calitative a activității economice. În acest
context, se analizează prevederile strategiei Uniunii europene până în anul
2020, lansată în octombrie 2010. Accentul este pus pe prezentarea datelor
privind cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană și fiecare stat membru în
domeniul cercetării și dezvoltării. Pentru a fi relevante, datele respective sunt
comparate și cu indicatorii în acest domeniu ai altor state cu standard ridicat
al economiei, cum sunt S.U.A., Japonia și China. Rezultă că ponderea cea
mai mare a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare din Produsul Intern Brut
o înregistrează Japonia, în jur de 4,0-4,2% în perioada 2013-2016. În toate
statele membre ale Uniunii Europene, cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea au
crescut an de an, din 2004 până în 2014, așa cum rezultă și din reprezentarea
grafică. S-au prezentat date cu privire la personalul de specialitate angajat în
aceasta activitate în Uniunea Europeană, precum și în fiecare stat membru.
Cuvinte cheie: cercetare, inovație, știință, strategie, uniune inovativă
Clasificarea JEL: O31, O32

Introducere
Statisticile Uniunii Europene în domeniul științei, tehnologiei și inovației
acoperă o gamă suficient de importantă fiind numită activitatea de cercetare și
dezvoltare (R&D). În acest sens, dezvoltarea inovației, a științei și tehnologiei
presupune și o utilizare mai bună și mai consistentă a resurselor umane. Știința
este parte a dezvoltării societății. Numai prin dezvoltarea științei adică a inovației,
invențiilor, în toate domeniile se asigură fundamentul pentru progresul economic
al fiecărei țări. Europa are o lungă tradiție în domeniul cercetării și inovării,
existând numeroase proiecte de prestigiu și de mare eficiență economică în

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 3


domeniul industrial, al biologiei, farmaceutic, telecomunicațiilor sau în domeniul
aerospațial. De regulă, R&D este întotdeauna considerat ca vârful de lance care
stă în spatele creșterii ecoonmice și al sporirii numărului de locuri atât în domeniul
creației cât și în domeniul activității economice. Oricum, extinderea influenței
cercetării în domeniul sferei economice asigură o protecție a mediului înconjurător,
a mediului de afaceri internațional, a îmbunătățirii calității produselor realizate în
toate domeniile, mai ales în domeniul medicinii, cea care asigură prin progresele
dobândite o stare de sănătate mult superioară a persoanelor din fiecare țară. În
octombrie 2010, Uniunea Europeană a lansat programul de dezvoltare până în
2020, programul numindu-se Uniunea inovativă, care are ca scop dezvoltarea
climatului de cercetare în domeniul energiei, securității alimentare, al sănătății și
al calității vieții populației. În Uniunea Europeană, inovațiile sunt monitorizate
și implementate prin această Uniune inovativă. În acest domeniu, au fost și sunt
atrase și țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene, avându-se în vedere pe
de o parte posibilitatea atragerii altor țări în Uniunea Europeană, sau atragerea la
proiecte de cercetare și inovare a altor specialiști, a altor țări, care au tradiție în
acest domeniu.

Literature review
Buesaa, Heijsa și Baumert (2010) analizează factorii determinanți ai
inovării regionale în Europa. Isaic-Maniu, Anghelache, Mitruț și Voineagu
(2007) analizează evoluția activității de cercetare, dezvoltare și inovare în
România. Akçomaka și ter Weel (2009) se concentrează asupra capitalului
social, a inovării și a creșterii economice în Europa. Cincera și Veugelers (2013)
analizează tinerii lideri inovatori în corelație cu decalajul intensității cercetării
și dezvoltării din Uniunea Europeană. Rodríguez-Pose (2008) evaluează
impactul cercetării și dezvoltării, difuzarea, sistemele de inovare asupra creșterii
regionale în Europa. Cruz-Jesus, Oliveira și Bacao (2012) sunt preocupați de
disparitățile digitale europene, în intervalul de referință 2008-2010. Dachs și
Pyka (2010) analizează factorii care influențează internaționalizarea inovației.
Pinto (2009) studiază caracteristicile diversității inovării în cadrul Uniunii
Europene. Moncada-Paternò-Castello și colab. (2010) discută despre sistemul
de cercetare și dezvoltare corporativă din UE, în comparație cu cel din afara
UE, în ceea ce privește performanța. Srholec (2009) discută despre impactul
proprietății străine asupra cooperării în domeniul inovării. Anghelache, Niță și
Badiu (2016) evaluează poziția și rolul remitențelor migranților în dezvoltarea
economică a unei țări. Voigt și Moncada-Paternò-Castello (2012) evaluează
impactul posibil al întreprinderilor mici și mijlocii cu creștere rapidă în domeniul
cercetării și dezvoltării asupra structurii economice a Uniunii Europene la
orizontul anului 2020. Barbosa și Faria (2011) sunt preocupate de diferențele
instituționale în Europa în materie de inovații. Block (2012) analizează cazul

4 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017


investițiilor în cercetare și dezvoltare în firme de familie și fondatoare. Onetti
et.al. (2012) prezintă modele de afaceri competitive pentru noile firme bazate pe
tehnologie. Bravo-Ortega și Marín (2011) dezvoltă relațiile dintre cercetare și
dezvoltare și productivitate. Farole, Rodríguez-Pose și Storper (2011) analizează
caracteristicile politicii de coeziune a UE.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii


• Costurile cercetării și dezvoltării
Unul dintre obiectivele-cheie ale strategiei Uniunii Europene în
domeniul creșterii activității de cercetare și dezvoltare îl reprezintă finanțarea.
În Uniunea Europeană, strategia stabilită în 2010 până în 2020 a vizat obiective
pe termen lung care preconizau o creștere anuală cu 3% a finanțării în acest
domeniu. Cheltuielile globale în acest domeniu al cercetării și dezvoltării au
fost de 284 mld. de euro în 2014, reprezentând o creștere de 3,4% față de anul
anterior, fiiind cu 42% mai ridicată decât în anul 2004. În domeniul creșterii
cercetării și dezvoltării Uniunea Europeană are în vedere ca pe această cale, să
crească productivitatea muncii, să crească numărul de locuri de muncă oferite
populației așa încât, prin rezultatul concret al creșterii produsului intern brut să se
asigure și posibilitatea unei îmbunătățiri a condițiilor de evoluție în continuare a
economiei în ansamblu ei, ca și a creșterii condițiilor de viață, în ultimă instanță
a calității vieții. În anul 2012 s-a înregistrat o creștere de 2,01% față de 2010, iar
în 2013 de 2,03% față de 2012, iar 2014, 2015, 2016 înregistrând în principiu
aceeași rata de creștere, 2,10-2,20% față de perioadele anterioare. În ceea ce
privește utilizarea rezultatelor dobândite în cercetare, s-a asigurat dezvoltarea și
creșterea produsului intern brut în majoritatea statelor din Uniunea Europeană, cu
un accent mai ridicat în unele țări din estul și chiar centrul Europei, care desigur
au avut un nivel mai redus al dezvoltării, dar care prin accesarea rezultatelor
cercetării au dobândit o creștere mai intensă. Un studiu comparativ l-am efectuat
între nivelul de creștere al cheltuielilor în domeniul cercetării și dezvoltării în
Uniunea Europeană comparativ cu Japonia, Statele Unite și China (exceptând
Hong Kong-ul). Constatăm că cel mai înalt ritm de creștere al cercetării și
dezvoltării l-a înregistrat Japonia care a avut o creștere cuprinsă între 3,1% în
2004, menținându-se la 3,5-3,6% în 2013, 2014 și 2015. Statele Unite au urmat
același trend, ușor crescător, cuprins între 2,5% al creșterii cheltuielilor din
PIB în anul 2004 ajungând la 2,0 – 2,1% în 2015, 2016. China la rândul ei a
înregistrat un ritm crescător mai ales din 2008 fiind la același nivel al alocării
din produsul intern brut egal cu al Statelor Unite. Uniunea Europeană a urmat
un trend aproape constant, de 1,7% în 2004, ajungând la 2% în ultimii patru ani.
Se constată că toate țările luându-le pe acestea ca țări individuale sau grup de
state în cadrul Uniunii Europene, au acordat o atenție ridicată în ceea ce privește

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 5


creșterea alocărilor din produsul intern brut pentru cercetare și dezvoltare. În
figura 1 este reprezentată grafic alocarea cheltuielilor din produsul intern brut
pentru cercetare și dezvoltare, iar în figura 2 se arată evoluția creșterii alocărilor
din produsul intern brut pentru cercetare și dezvoltare în perioada 2004-2015.

Ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în Produsul Intern


Brut, în perioada 2004-2014
Figura 1

Sursa: Eurostat - Key figures on Europe 2016, pag. 135

Ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în Produsul Intern


Brut, în perioada în anii 2004 și 2014 în Uniunea Europeană
Figura 2

Sursa: Eurostat - Key figures on Europe 2016, pag. 136

6 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017


Se constată că un ritm ridicat al utilizării din PIB a unor sume pentru
cercetare și dezvoltare au înregistrat Finlanda, Suedia, Danemarca, Austria,
Germania, Belgia, Slovenia, Franța, Republica Cehă, Olanda, Regatul Unit
al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Acestea au ajuns la rate de alocare de
3,3 – 3,4 %, iar în cazul Regatului Unit la aproximativ 2%. În cazul României
constatăm că această alocare atât în 2004 cât și în 2014 a rămas constantă, de
aproximativ 0,4% din Produsul Intern Brut. Este esențial faptul că, aproape
toate statele Uniunii Europene, cu excepția Luxemburgului și Croației sau
Finlandei și Suediei, au alocat fonduri sporite în 2014 față de 2004. România
a rămas la un nivel constant, ceea ce presupune necesitatea unei creșteri a
alocărilor respective.

• Personalul cuprins în cercetare și dezvoltare


Un element esențial în realizarea îmbunătățirii cercetării și dezvoltării
îl reprezintă numărul de cercetători, inovatori, care sunt atrași în aceste domenii
de maximă importanță, pentru dezvoltarea rezultatelor cercetării în Uniunea
Europeană. Numărul cercetătorilor în Uniunea Europeană a crescut în anii din
urmă, existând un număr de 1.760.000 de cercetători în 2014, care a marcat
o creștere de 441.000 de cercetători, adică aproximativ 33,6% față de anul
2004. Din studiul personalului implicat în cercetare și dezvoltare, constatăm
că 48% au fost concentrați în cercetarea în domeniul sectorului de afaceri, în
domeniul învățământului superior, sau în domeniul altor sectoare importante
din cadrul economiei naționale. Așa cum am arătat, în o serie de state cum ar fi
Suedia, Olanda, Austria, Irlanda, Franța, Malta, Danemarca, s-a înregistrat un
număr important de cercetători în toate aceste domenii. În contrast cu situația
din aceste țări, în sectorul de stat din Bulgaria și România există un număr
important de cercetători angrenați în activitate dintre cei care au această
posibilitate, numai că numărul total al acestora este redus față de celelalte
state. Analizând cercetarea și numărul de persoane cuprinse în principalele
domenii de activitate constatăm că 67% dintre aceștia erau de gen masculin,
iar cel al persoanelor de gen feminin fiind la aproape jumătate din numărul
personalului. În domeniul personalului cuprins în activitatea de cercetare și
dezvoltare, constatăm că în Danemarca 2% din forța de muncă, în Finlanda
1,9% sau în Luxemburg erau persoane care activau în domeniul cercetării și
dezvoltării. La nivelul Uniunii Europene, 28 de state, gradul de cuprindere în
activitatea de cercetare era de 1,1% din totalul forței de muncă angajate. În
România nivelul angrenării în totalul forței de muncă este de 0,3% ca și în
Cipru, iar în Suedia de 1,6%. Un studiu pe grupe de vârstă, artă că în ultimii
ani, a sporit numărul cercetătorilor cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 de ani,
numărul absolvenților de studii superiaore care s-au dedicat cercetării a ajuns

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 7


la 12,7‰ , desigur existând diferențe de la o țară la alta. În figura 3 se prezintă
ponderea pe care o are rata de ocupare în timp complet de muncă, cu contract
de muncă în domeniul cercetării.

Cercetători cu normă întreagă, pe sectoare de activitate, în anul 2014


(% din total)
Figura 3

Sursa: Eurostat - Key figures on Europe 2016, pag. 138

S-au considerat patru domenii în această privință, respectiv, sectorul


întreprinderilor din domeniul afacerilor, sectorul învățământ superior, sectorul
guvernamental și sectorul non-profit privat. Se constată că ponderea cea mai mare
o deține angajarea în domeniul sectorului de afaceri și apoi sectorul învățământului
superior în aceste țări. În România constatăm că trei domenii dețin ponderea

8 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017


importantă, respectiv, cercetarea în domeniul afacerilor, cercetarea în domeniul
învățământului superior și cercetarea susținută de guvern, activitatea de cercatare
în domeniul privat fiind practic, nesemnificativă. Studiul arată că ponderea
cercetării în domeniul afacerilor este ridicată, în majoritatea țărilor dezvoltate
cum sunt Suedia, Austria, Olanda, Franța, Malta, Germania și altele, fiind ceva
mai redusă în țări ca România, Bulgaria, Cipru, Croația, Grecia care mai au multe
de întreprins pentru a ajunge la un standard ridicat al cercetării și ocupării forței
de muncă în acest domeniu. În fugura 4 se prezintă numărul de absolvenți care
lucrează în domeniul științei și tehnologiei, acesta fiind reprezentat în promile și
se referă la grupa de vârstă 20-29 de ani.

Numărul absolvenților din domeniul științei și tehnologiei, în anul 2014


(absolvenți terțiari în știință și tehnologie la 1 000 de persoane în vârstă de
20-29 ani)
Figura 4

Sursa: Eurostat - Key figures on Europe 2016, pag. 139

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 9


Reține atenția faptul că în majoritatea statelor numărul bărbaților
angajați în acest domeniu este net superior. Și în România sunt aproximativ
18‰ persoane de gen masculin angrenate în cercetare și în domeniul tehnologic
și doar 13,5‰ din rândul femeilor. Unele țări cum sunt Luxemburg, Cipru,
au o ocupare destul de redusă, simplu pentru că aceste țări nu au un nivel
de dezvoltare economică prea substanțial și de aceea și ponderea lor este
oarecum redusă. Datele pot fi adâncite constatându-se nivelul de cuprindere al
absolvenților în aceste două domenii care dau sens și esență cercetării care stă
la baza dezvoltării economice a fiecărei țări.

• Inovația
Inovația este forma cea mai precisă în ceea ce privește dezvoltarea
cercetării, care să asigure creșterea sustenabilă a statelor membre ale Uniunii
Europene. Strategia Uniunii Europene stabilită, încurajează statele membre
să urmeze o politică adecvată de sporire a inovației în toate domeniile,
dar mai ales în cele de vârf ale economiei naționale. Aproape jumătate
din întreprinderile membre ale Uniunii Europene arătau că în domeniul
cercetării economice 48,9% o reprezentau inovațiile în perioada 2008-2010,
care reprezenta un nivel de 3,9% din totalul cercetătorilor. Aproximativ un
sfert dintre statele membre ale Uniunii Europene au activități organizate în
domeniul inovației, acestea fiind cu rezultate semnificative care s-au introdus
în domeniul activității întreprinderilor economice. Pe totalul Uniunii Europene
aproximativ 23,7% din întreprinderi au apelat și au introdus procesele inovative
atât în domeniul unor activități, cât și în domeniul mai larg al economiei
naționale. Din acest punct de vedere putem aprecia că în domeniul sistemului
de implementare a inovațiilor, an de an, întreprinderile din domenii diverse
de activitate și-au organizat propria activitate de inovație, au sprijinit în mod
individual inovarea sau au atras proiectele inovative în activitatea economică.
Aproximativ 6 din 10 proiecte de inovații au fost folosite în mod eficient și
comprtitiv fiind implementate în activitatea marilor producători din fiecare
stat membru. 28,5% dintre antreprenorii din domeniul economic consideră
important să atragă inovațiile și invențiile noi, așa încât să asigure creșterea
competitivă și semnificativă a activității economice. Mai puțin de jumătate
dintre aceste metode au o importanță deosebită, dar, constatăm că an de an,
până în 2016, nivelul implementării inovațiilor în activitățile economico-
sociale au ajuns la 51,2%. În tabelul 1, se prezintă proporția în care inovațiile
au fost impelementate în activitatea economică. Este vorba de procentul
întreprinderilor care au recurs la acestea, precum și la procentul inovațiilor
antreprenoriale care și-au găsit utilizare și aplicare în domeniile economice.

10 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017


Ponderea întreprinderilor inovatoare pe tipuri de implementare,
în perioada 2010-2012
Tabelul 1

Sursa: Eurostat - Key figures on Europe 2016, pag. 141

În ceea ce privește România, constatăm că în 2010, 4,6% erau inovații


atrase, iar din punct de vedere al proceselor de implementare logistică, de
distribuție și așa mai departe acesta a crescut de la 31,6% la 69,3% în ceea
ce privește utilizarea metodelor noi de creștere a proceselor economice. În
figura 5, Metode pentru menținerea și creșterea competitivității în producție
și a procesului inovativ, este prezentat un grafic care arată modul în care,
procentual, acestea au fost utilizate în procesul de producție.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 11


Metode pentru menținerea și creșterea competitivității în producție și/
sau a procesului inovativ după gradul de importanță, UE-28, 2010-2012
(% din toate întreprinderile inovatoare de produse și / sau procese)
Figura 5

Sursa: Eurostat - Key figures on Europe 2016, pag. 142

Sunt luate domenii ca designul, patentele, procesele, inovațiile,


complexitatea bunurilor și serviciilor, ideea creșterii valorilor și avantajelor
activității economice.
• Analiza utilizării patentelor de fabricație
Patentele reflectă inițiativa activității și a capacității de exploatare
în potențialul economic al inovațiilor. În acest context, indicatorii utilizați
arată un acces sporit al tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene la
patentele de fabricație. Din totalul numărului de patente aplicate în Uniunea
Europeană, 142,7 mii au fost utilizate în 2014, care a crescut de la 56,6 mii
în 2010. Patentele utilizate au crescut an de an, asigurând astfel o sporire
a eficienței calității și rezultatelor activităților economice. Dintre statele
membre, Germania are cel mai înalt procent de patente aplicabile în 2014,
respectiv 20,7 mii (36,5% din totalul Uniunii Europene), urmată de Franța
cu 9,1 mii, Italia 4,2 mii, Olanda 3,2 mii, Suedia 3,4 mii. Și unele state ne-
membre au procent ridicat de utilizare a patentelor de fabricație, cum este
cazul Statelor Unite - 36,8 mii, Japonia- 21,3 mii, urmată de China – 7,5 mii
sau Coreea de Sud - 6,8 mii. Relativ la numărul populației, numărul de patente
este ridicat în Suedia, Finlanda, Danemarca sau Austria care au un număr de
patente ridicat, comparat prin raportare la numărul populației din Uniunea
Europeană. Patentele aplicate în domeniul informațiilor și comunicațiilor
tehnologice reprezintă o treime, aproape 32% din totalul celor utilizate în

12 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017


perioada 2012-2016. Numărul acestora a crescut și va crește în continuare ca
urmare a dezvoltării sistemului informațional, al comunicațiilor în domeniul
tehnologic. Astfel în o serie de state membre ale Uniunii Europene întâlnim un
record de patente aplicate cum sunt Germania, Franța, Marea Britanie, Suedia,
Olanda, Italia, Finlanda care au peste 500 de aplicații. Alte state membre ale
Uniunii Europene au un număr mai redus de patente aplicate acestea ținând
seama și de anvergura pe care o are dezvoltarea economică a acestor state.
Numărul acestor patente aplicate în statele ne-membre ale Uniunii Europene a
fost suficient de mare, de exemplu în Statele Unite – 11,9 mii, în Japonia – 7,6
mii, în China și Coreea de Sud înregistrându-se procente mai ridicate decât în
statele membre ale Uniunii Europene și chiar al Germaniei. În figura 6 sunt
prezentate patentele aplicate în perioada 2000-2014, ca structură la un milion
de cetățeni.

Cereri de brevetare către OEB, 2004 și 2014 (pe milion de locuitori)


Figura 6

Sursa: Eurostat - Key figures on Europe 2016, pag. 144

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 13


Iată, pe primele locuri se clasează și în 2004 și în 2014, existând un
ritm crescător, Suedia, Finlanda, Germania, Danemarca, Austria, Olanda,
Franța sau Belgia. În Luxemburg ca și în Germania sau Olanda numărul
patentelor aplicate în 2014 a fost inferior celor utilizate și implementate în
anul 2004. În ceea ce privește România, constatăm că în 2004, ori nu există
date ori fiind mai sinceri, nivelul de aplicare a patentelor în acet domeniu a
fost redus, ajungând la circa 2 procente în 2014. De asemenea, în figura 7 se
prezintă grafic aplicarea patentelor în domeniul informației și comunicațiilor.
Acesta se referă la numărul de astfel de patente utilizate.

Cereri de brevet la OEP - TIC, 2012 (număr)


Figura 7

Sursa: Eurostat - Key figures on Europe 2016, pag. 145

14 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017


La nivelul Uniunii Europene nivelul a fost de 10.367 pe total, din
care Germania implementa 4.787, Franța 2.693, urmând apoi în ordine, Marea
Britanie, Olanda, Italia, Finlanda. În ceea ce privește situația României,
constatăm că aceasta a implementat doar 10-15 patente annual, din 2012 până
în 2016. Comparativ cu statele non-membre, constatăm că cele patru, Statele
Unite ( 11.933 patente), Japonia (7.581 patente), China (3.299 patente), Coreea
de Sud ( 3.170 patente) sau situat net deasupra întregii comunități a Uniunii
Europene, din punct de vedere al utilizării patentelor de fabricație.

Concluzii
În ceea ce privește studiul efectuat, în legătură cu evoluția științei,
constatăm în primul rând o creștere a nivelului de cercetare și dezvoltare, a
angrenării unui număr de personal din ce în ce mai mare în aceste domenii,
creșterea inovațiilor și a patentelor aplicate în activitatea social-economică.
Se constată că nivelul cercetării și al dezvoltării a cuprins ponderi din ce
în ce mai ridicate care au asigurat o îmbunătățire a calității producției, a
îmbunătățirii managementului economic, social și administrativ, asigură un
acces neîngrădit la informații și capacitatea de documentare foarte ridicată.
Cifrele analizate relevă preocuparea Uniunii Europene ca prin strategia
pentru ultimul deceniu 2010-2020, în acest domeniu, să se atingă scopul și să
asigure o implementare net superioară a rezultatelor cercetării și inovării în
activitatea economică. Articolul evidențiază preocuparea Uniunii Europene
de a perfectiona cercetarea și dezvoltarea în statele membre, care să permită
inițierea de proiecte comune de anvergură.

Bibliografie
1. Akçomaka, I. S. and ter Weel, B. (2009). Social capital, innovation and growth:
Evidence from Europe. European Economic Review, 53 (5), 544-567
2. Anghelache, C., Manole, A., Anghel, M. G. and Popovici, M. (2016). Human
resources: their role and development in the national economy. Romanian
Statistical Review Supplement, 4, 59-65
3. Anghelache, C., Niță, G. and Badiu, A. (2016). Migrants remittances – an important
and stable source of external funds, in the economic development of a country,
Romanian Statistical Review, Supplement, 12, 83-90
4. Barbosa, N. and Faria, A. P. (2011). Innovation across Europe: How important are
institutional differences?. Research Policy, 40 (9), 1157-1169
5. Block, J. H. (2012). R&D investments in family and founder firms: An agency
perspective. Journal of Business Venturing, 27 (2), 248-265
6. Bravo-Ortega, C. and Marín, A. G. (2011). R&D and Productivity: A Two Way
Avenue?. World Development, 39 (7), 1090-1107
7. Buesaa, M., Heijsa, J. and Baumert, T. (2010). The determinants of regional
innovation in Europe: A combined factorial and regression knowledge production
function approach. Research Policy, 39 (6), 722-735

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 9 / 2017 15


8. Cincera, M. and Veugelers, R. (2013). Young leading innovators and the EU’s
R&D intensity gap. Economics of Innovation and New Technology, 22 (2), 177-
198
9. Cruz-Jesus, F., Oliveira, T. and Bacao, F. (2012). Digital divide across the European
Union. Information & Management, 49 (6), 278-291
10. Dachs, B. and Pyka, A. (2010). What drives the internationalisation of
innovation? Evidence from European patent data. Economics of Innovation and
New Technology, 19 (1), 71-86
11. Farole. T., Rodríguez-Pose, A. and Storper, M. (2011). Cohesion Policy in the
European Union: Growth, Geography, Institutions. Journal of Common Market
Studies, 49 (5), 1089–1111
12. Isaic-Maniu, A., Anghelache, C., Mitruţ, C. and Voineagu, V. (2007). Evoluţii în
activitatea de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI). Revista Română de Statistică,
Supliment, decembrie 2007, 10-17
13. Moncada-Paternò-Castello, P. et al. (2010). Does Europe perform too little
corporate R&D? A comparison of EU and non-EU corporate R&D performance.
Research Policy, 39 (4), 523-536
14. Onetti, A., Zucchella, A., Jones, M. V. and McDougall-Covin, P. P. (2012).
Internationalization, innovation and entrepreneurship: business models for new
technology-based firms. Journal of Management & Governance, 16 (3), 337–368
15. Pinto, H. (2009). The Diversity of Innovation in the European Union: Mapping
Latent Dimensions and Regional Profiles. European Planning Studies, 17 (2),
303-326
16. Rodríguez-Pose, A. (2008). Research and Development, Spillovers, Innovation
Systems, and the Genesis of Regional Growth in Europe. Regional Studies, 42
(1), 51-67
17. Srholec, M. (2009). Does foreign ownership facilitate cooperation on innovation?
Firm-level evidence from the enlarged European Union. The European Journal
of Development Research, 21 (1), 47–62
18. Voigt, P. and Moncada-Paternò-Castello, P. (2012). Can Fast Growing R&D-
Intensive Smes Affect the Economic Structure of the Eu Economy?: A Projection
to the Year 2020. Eurasian Business Review, 2 (2), 96–128
*** Eurostat - Key figures on Europe 2016

16 Romanian Statistical Review - Supplement nr. 9 / 2017