Curs 3 Pediatrie și Puericultură –Dr.

Olăroiu Laura
Școala Postliceală Sanitară „Sf. Vasile cel Mare”

FOAIA DE OBSERVAȚIE ÎN PEDIATRIE

CONȚINUT

ANAMNEZA........................................................................................................................................................ 2

Motivele prezentării .......................................................................................................... 2

Istoricul bolii ....................................................................................................................... 3
Antecedente heredo-colaterale......................................................................................... 3
Antecedente personale fiziologice .................................................................................. 3
Perioada antenatală ........................................................................................................ 3
Perioada intranatală ....................................................................................................... 4
Antecedente neonatale .................................................................................................. 5
Antecedente postnatale ................................................................................................. 5
Antecedente personale patologice .................................................................................. 6
Condiții de viață ................................................................................................................. 6
EXAMENUL FIZIC ............................................................................................................................................. 7

Starea generală ............................................................................................................ 7

Măsurarea unor constante, precum și a indicilor antropometrici ..................... 7
Faciesul ......................................................................................................................... 7
Extremitatea cefalică .................................................................................................. 8
Tegumente ................................................................................................................... 9
Mucoase ...................................................................................................................... 10
Sistemul celular subcutanat ................................................................................... 10
Sistemul ganglionar ................................................................................................. 10
Sistemul muscular .................................................................................................... 11
Sistemul osteo-articular ........................................................................................... 12
Aparatul respirator ................................................................................................... 14
Aparatul cardiovascular .......................................................................................... 15
Aparatul digestiv ...................................................................................................... 16
Ficat, căi biliare, splină ............................................................................................ 17
Aparatul reno-urinar ................................................................................................ 17
Sistemul nervos ......................................................................................................... 17

1
 ANAMNEZA
Definiția anamnezei: (gr. ana=din, + mnesis = memorie) este prima etapă în
cadrul examinării clinice a bolnavului și reprezintă totalitatea informațiilor obținute
de medic de la bolnav sau însoțitorii acestuia, cu scopul stabilirii diagnosticului.
Diagnosticul (gr. dia= prin, + gnosis = cunoaștere) medical permite denumirea
bolii, pornind de la datele cunoscute și de la simptomele și semnele caracteristice.
Înainte de stabilirea diagnosticului, este necesară culegerea datelor, sursele de
informație fiind diverse în pediatrie –aparținătorii ocupă locul 1 până la o anumită
vârstă a copilului (de obicei 10 ani), ulterior rolul principal în descrierea simptomelor
revine copilului. Copiii, indiferent de vârstă, nu vor constitui unica sursă de
informație; cu adolescenții este uneori necesară și o discuție în absența părinților –
adoptarea unei atitudini adecvate față de adolescent poate câștiga încrederea
acestuia, iar dialogul devine astfel eficient. După Restian (1988), sursele de informare
pentru elaborarea diagnosticului sunt:
 pacientul;
 aparținătorii;
 mediul din care provin.
Comunicarea medic-părinte-copil va avea loc într-un climat de încredere,
răbdare și înțelegere. Dialogul va fi inițial liber, apoi ghidat de către medicul
pediatru, astfel încât să fie înlăturată spaima copilului și părintelui în vederea
obținerii unor informații cât mai complete și utile pentru diagnosticul pozitiv.
În principal, anamneza va încerca să elucideze:
1. motivele care l-au determinat pe pacient sau pe aparținătorii acestuia să se
prezinte la medic;
2. istoricul bolii pentru care s-a prezentat;
3. antecedente heredo-colaterale;
4. antecedente personale ale bolnavului, atât cele fiziologice, cât și cele
patologice.

MOTIVELE PREZENTĂRII

Cele mai frecvente acuze la momentul prezentării la medicul pediatru sunt:

Febra; Refuzul alimentației; Modificări ale Traumatismele

Rinoreea; Diareea; diurezei; (accident mașină,
Tusea; Durerea abdominală; fracturi);
Respirația dificilă; Bolile eruptive; Cefaleea.

2
ISTORICUL BOLII

Va cuprinde date despre când a debutat simptomatologia, care a fost primul simptom, ce
atitudine terapeutică a fost abordată la domiciliu și care a fost răspunsul la aceasta, dacă au existat
factori agravanți sau care să amelioreze simptomatologia, cum au evoluat simptomele bolii și
starea generală a bolnavului de la debut până în prezent.

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE

= istoric familial –furnizează date asupra genitorilor, ascendenților și rudelor.

Se obțin date despre vârsta și starea de sănătate a părinților și fraților, despre eventuala
simptomatologie similară în prezent, despre existența în familie a unor boli genetice, malformații
congenitale, boli metabolice, endocrine, imunologice, cardiovasculare, neoplazii, infecții etc.
Important de aflat este dacă au existat în familie decese la vârste tinere.

Important de aflat este care a fost starea sănătății mamei înaintea actualei sarcini, dacă au
existat sarcini cu oprire din evoluție în antecedente și dacă mama a dezvoltat boli postnatal
(tireotixicoză, diabet, miastenie, colagenoze).

Ținând cond de numărul crescut de cazuri de tuberculoză pulmonară în România, una

dintre întrebările importante este dacă în familie este un membru cu tuse cronică (în cazul unui
copil care tușeste cronic, are curba ponderală descendentă sau staționară plus alte manifestări
aparent nespecifice –transpirații nocturne).

Anamneza familială pozitivă pentru unele boli de colagen (lupus eritematos sistemic,
artrită reumatoidă juvenilă, alte vasculite imune) sau boli atopice (astm, rinită, eczeme cutanate),
precum și schizofrenia cresc în mod semnificativ riscul de boală al copilului examinat (1) (2).

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE

Trebuie să cuprindă date despre perioada antenatală, intranatală, neonatală și postnatală.

PERIOADA ANTENATALĂ:

Sunt importante următoarele aspecte:

- vârsta mamei în timpul sarcinii: vârsta optimă de procreere la femei este 20-30 ani. Vârsta mamei
sub 18 sau peste 45 de ani se consideră factor de risc pentru noul născut;

- mama este sau nu consumatoare de alcool, tutun, droguri sau medicamente;

- mama a lucrat în mediu toxic în timpul sarcinii;

- evoluția sarcinii:

a) fiziologică
b) cu risc
 risc infecțios –mama prezintă una sau mai multe infecții documentate în timpul
sarcinii. Trebuie precizat dacă infecțiile au fost tratate și cu ce au fost tratate;

3
  risc teratogen –mama a fost expusă unor investigații radiologice pe timpul sarcinii;
! Sensibilitatea produsului de concepție la acțiunea radiațiilor scade din prima până
în a 6-a lună de sarcină. După această vârstă, riscul malformațiilor este mai scăzut,
dar crește riscul neoplaziilor postnatale;
 alte riscuri – HTA de sarcină, DZ gestațional etc.

Tot sarcină cu risc este considerată și cea a unei femei cunoscute cu lupus eritematos
sistemic, purpura trombocitepenică idiopatică, precum și miastenia gravis – aceste maladii se pot
manifesta clinic la nou-născut drept consecință a anticorpilor materni transmiși transplacentar.

PERIOADA INTRANATALĂ

Antecedentele intranatale se referă la:

- cum a decurs sarcina; durata sarcinii în săptămâni =vârsta gestațională;

- felul și durata travaliului

- prezentația copilului

Prezentație craniană Prezentație facială

Prezentație pelviană Așezarea transvesă

- greutatea, lungimea și perimetrele copilului la naștere;

- eventualele intervenții obstetricale (aplicații forceps. secțiune cezariană);

- anestezice aplicate mamei;

- necesar reanimare în sala de nașteri.

4
PERIOADA NEONATALĂ

- starea nou-născutului la naștere – scorul Apgar;

- starea nou-născutului în primele ore și zile de viață. Se vor nota:

 momentul când a fost pus la sân;

 dacă a fost alimentat strict natural sau a necesitat suplimentare cu formulă de lapte;
 prima micțiune;
 eliminarea meconiului;
 scăderea fiziologică în greutate;
 data apariției icterului neonatal (icterul fiziologic apare la 24 ore după naștere, NU mai
devreme), durata și intensitatea icterului, precum și necesitatea fototerapiei;
 durata spitalizării –se vor prelungi motivele prelungirii spitalizării acolo unde este nevoie;
 greutatea în ziua externării din maternitate.

! Majoritatea malformațiilor congenitale sunt depistate în maternitate și unele sunt supuse

intervenției chirurgicale chiar în această perioadă.

! Se semnalează orice patologie legată de actul nașterii – cefalhematom, paralizie de plex brahial.

PERIOADA POSTNATALĂ

Se vor nota date despre:

- creștere și dezvoltare;

- nutriție și alimentație (tip de alimentație, cantitate, momentul diversificării) cu aspectul curbei

ponderale;

- necesitatea administrării unor suplimente alimentare (când? cum? cu ce?);

- vaccinările efectuate (cele obligatorii prin Ministerul Sănătății cu sau fără vaccinări opționale);

- existența unor alergii cunoscute (la alimente/ medicamente/ acarieni etc);

- dezvoltarea psihomotorie pe etape de vârstă: când a început să țină capul, când a făcut primii
pași, când a rostit primele sunete/ primele cuvinte cu sens etc;

- profilaxia rahitismului. Este recomandată de la vârsta de 7 zile până la 18 luni .

5
 La copiii mai mari, se vor nota și: evoluția pubertății și adolescenței, dacă există conflicte la
școală, dacă au apărut obiceiuri nesănătoare (fumat, alcool, droguri), activitatea sexuală, utilizarea
anticoncepționalelor etc.

ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE

Trebuie obținute informații despre:

 boli transmisibile –dacă a prezentat o asemenea boală și la ce vârstă;

 afecțiuni acute sau cronice pentru care a necesitat internare –la ce vârstă; Sevor semnala
internările sau îmbolnăvirile repetate (episoade de afecțiuni respiratorii sau digestive
recurente)
 intervenții chirurgicale (tipul de intervenției, vârsta, evoluța postoperatorie);
 traumatisme;
 intoxicații (cu ce, la ce vârstă, cu ce a fost tratat);
 reacții adverse medicamentoase cu dezvoltarea de șoc anafilactic sau alte manifestări.

CONDIȚII DE VIAȚĂ
 condiții de igienă la domiciliu
 câți membri trăiesc în câte camere
 nivelul de educație sanitară
 studiile mamei și ale familiei
 starea psihică a mamei
 existența unor situații conflictuale în familie / la școală

6
 EXAMENUL FIZIC
Examenul fizic al bolnavului începe cu inspecția. Cu ocaziei inspecției, trebuie identificate
eventuale deficiențe privind capacitatea de comunicare a bolnavului, retardul în dezvoltarea
psihomotorie, retardul mintal, faciesul particular cu sugestia unor sindroame genetice etc.

STAREA GENERALĂ

Satisfăcătoare

Bună Mediocră

Comă
=copil Gravă
aresponsiv

MĂSURAREA UNOR CONSTANTE, PRECUM ȘI A INDICILOR ANTROPOMETRICI

După notarea stării generale, în etapa următoare se obișnuiește consemnarea unor

măsurători: temperatara cutanată sau rectală, greutatea, talia, perimetrele, indicele ponderal,
suprafața corporală, indexul de masă corporală.

De asemenea se vor consemna:

 pulsul - poate fi interpretat în legătură cu vârsta și cu eventualul puseu febril (frecvența

cardiacă va fi crescută dacă temperatura corpului e crescută);
 numărul de respirații pe minut;
 saturația în Oxigen;
 măsurarea tensiunii arteriale –măsurată la ambele brațe, la membrele superioare și
inferioare, în repaus, în clinostatism sau ortostatism;

FACIESUL

- poate fi necaracteristic (normal conformat) sau se pot descrie particularități legate fie de starea
copilului (de ex. facies suferind –în durere; facies încercănat cu ochii înfundați în orbite -în
deshidratare), fie de o boală genetică (ex. sindromul Down, sindromul Hurler).

7
EXTREMITATEA CEFALICĂ

Nu se va pierde din vedere palparea craniului, pielii capului, fontanelelor și suturilor

craniene (vezi figura nr. 1).

Figura nr. 1.

Craniul este proporțional mai mare la copil decât la adult. Dimensiunea craniului trebuie
coroborată cu alți indici antropometrici ai copilului (talie și greutate), fiind normal ca un copil cu
greutate și talie mai mare să aibă și un perimetru cranian crescut.

De asemenea poate să existe macrocranie constituțională –se iau în calcul dimensiunile

capului mamei sau altor membri ai familiei înainte de a stabili dacă dimensiunea craniului este
sau nu în limite normale pentru vârstă.

Oasele bolții craniului cresc perpendicular pe linia de sutură, astfel:

 sutura coronară permite creșterea craniului în sens anteroposterior;

 sutura sagitală permite creșterea craniului în sens lateral;
 sutura metopică permite creșterea osului frontal în sens lateral.

8
 MACROCRANIA: perimetrul cranian depășește cu 2 deviații standard (aproximativ 2,5
cm) media corespunzătoare vârstei. Cauzele pot fi malformative, infecțioase, neoplazice și
traumatice.

Microcrania: perimetrul cranin cu 2-3 deviații standard sub valorile corespunzătoare

vârstei în funcție de greutate și talie. Dimensiunile craniului sunt în strânsă legătură cu volumul
conținutului –toate bolile asociate cu creșterea necorespunzătoare a volumului creierului dezvoltă
microcefalie. Există și o variantă familială în care ritmul de creștere al perimetrului cranian este
corespunzător standardelor, dar se pornește de la o valoare mai mică. Dintre cauzele de
microcefalie, amintesc: craniostoza (închiderea precoce a fontanelolor –sinostoza suturilor se
opune dezvoltării creierului normal. Apare în cazul hipervitaminozei D), microcefalia ereditară
sau microcefalia asociată cu diplegie spastică (afectare neurologică importantă).

Pe lângă modificările dimensiunii, craniul poate prezenta și anomalii de formă. Craniul

normal al copilului are formă sferică. Anomaliile de formă se asociază deseori cu asimetrii ale
craniului – anomalie întâlnită în cazul craniostozei.

Tot la nivelul extremității cefalice se va face examinarea ochilor și a urechilor. Se vor

consemna doar dacă există modificări notabile (ex. strabism convergent –figura nr. 2; ureche
hipoplazică –figura nr. 3).

Fig. nr. 2.Strabism convergent Fig. nr. 3. Ureche hipoplazică

TEGUMENTE

Examinarea generală a tegumentelor presupune dezbrăcarea completă a copilului, chiar

dacă aceasta se va face pe segmente pentru școlar și adolescent.

Trebuie apreciate:

 culoarea
 elasticitatea
 starea de hidratare

9
  apariția unor modificări patologice (hiperpigmentări, depigmentări, erupții cutanate,
cicatrice recente sau mai puțin recente, hemoragii, desen vascular accentuat, leziuni
cutanate, formațiuni tumorale, edeme etc) – cu precizarea clară a sediului lor.
În evaluarea obiectivă a tegumentelor se va avea în vedere că pot intervi erori de
interpretare –o eritrodermie neonatală sau o hiperpigmentare tegumentară constituțională
pot masca o anemie.
La un copil cunoscut cu spitalizări repetate, va fi acordată o atenție particulară examinării
sediului de elecție pentru montarea de branule, în scopul depistării unor eventuale abcese,
zone de fluctuență, noduli calcificați la locurile de puncție.

!!! Se va corela întotdeauna aspectul clinic cu vârsta copilului, colorația galbenă a

tegumentelor fiind normală la un nou-născut în vârstă de 2 zile, dar patologică la un sugar
de 8 luni (!Atenție. La un sugar de 8 luni cu tegumente galben-
portocalii, se caută cauze alimentare – excesul de supă de morcovi
poate produce carotenodermie, precum și excesul consumului de suc
achiziționat din comerț –figura nr. 4).

Figura nr. 4

MUCOASE

La nivelul mucoaselor se vor aprecia culoarea și gradul de hidratare, precum și eventualele

modificări întâlnite.

De asemenea, se vor examina cu atenție conjunctivele și cavitatea

orală (inclusiv faringele). Examenul faringelui, deși obligatoriu, se va
efectua la sfârșitul examenului fizic pe aparate și sisteme, acesta
reprezentând o manevră neplăcută pentru copil ce îl va determina să fie
necooperant în continuare.

! Denumirea populară de „roșu în gât” se traduce în termeni

medicali drept „faringe hiperemic” (figura nr. 5).

Figura nr. 5.

SISTEM CELULAR SUBCUTANAT

- se apreciază la nivelul pliului cutanat abdominal sau la nivelul brațului.

SISTEMUL GANGLIONAR

Presupune evaluarea sediului, dimensiunii, consistenței, sensibilității, mobilității și

numărul ganglionilor afectați.

Se va ține cont că la copil, spre deosebire de adult, ganglionii cu diametrul sub 1 cm sunt
palpabili constant la nivelul inghinal, axilar și cervical, fără să existe o semnificație patologică.

10
 Una dintre patologiile frecvent întâlnite în practica pediatrică și care asociază mărirea de
volum a ganglionilor (=limfadenopatie) este mononucleoza infecțioasă, numită și boala sărutului,
produsă de virusul Ebstein Barr (figura nr. 6).

Mononucleoza
infecțioasă:

 febră

 astenie

 odinofagie

 limfadenopatie

Figura nr. 6.

SISTEMUL MUSCULAR

Examinarea sistemului muscular oferă date asupra tonusului muscular, forței musculare,
asupra mersului, arhitecturii grupelor musculare și simetriei dreapta-stânga.

! La nou-născut predomină poziția în flexia a membrelor (figura nr. 7).

Figura nr. 7.

! La pubertate, apar diferențe între cele două sexe în ceea ce privește distribuția țesutului
muscular.

11
 Hipotonia musculară = scăderea tonusului muscular (figura nr. 8).

Se obiectivează prin scăderea rezistenței

musculare la efectuarea mișcărilor pasive, creșterea
amplitudinii mișcărilor și scăderea consistenței
musculare la palpare. Hipotonia apare atât în boli
primitive musculare, cât și în afecțiuni neurologice.
Mobilizarea pasivă a membrelor dă examinatorului
senzația unei moliciuni particulare. Susținând sugarul
de axile, capul cade balant, iar membrele inferioare
atârnă inerente. Aspectul poate fi comparat cu al unei
„păpuși de cârpă”. Hipotonia se poate asocia cu
reflexe osteotendionase abolite.

Figura nr. 8.

Hipertonia musculară (spasticitatea) = creșterea tonusului

muscular demonstrabilă prin creșterea rezistenței opuse de musculatură la
efectuarea mișcărilor pasive și scăderea amplitudinii acestora. Mușchii
hipertoni sunt fermi la palpare, cu tendonul de inserție „în tensiune”.

Hipertonia poate fi paroxistică (=crize de contractură musculară cu

durată de secunde, minute sau ore, având debut brusc și fiind localizate
sau generalizate) sau permanentă.

Fig. nr. 9. Opistotonus

În figura nr. 9 se observă opistotonus = spasm prelungit al musculaturii paravertebrale ce

determină poziția spatelui în arc de cerc.

SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR

De obicei, dacă nu sunt acuze la nivel osos și articular, se va menționa că sistemul osteo-
articular este aparent integru morfofuncțional.

Se vor nota localizările eventualelor acuze articulare. Atenție la diferența între artrită și
artralgie!

Artrita = inflamație a articulației caracterizată Artralgia = durerea care însoțește artrita

prin: o de obicei fără modificări clinice la nivel
 grade variate de impotență funcțională articular
 tumefacție o poate fi însoțită de poziție antalgicp
 eritem o se poate asocia cu impotența
 căldură funcțională

12
 Examenul cutiei toracice este important mai ales la copiii de vârstă școlară. De obicei
precede examenul aparatului respirator și constă în inspecția coloanei verterale, asociată eventual
cu percuția apofizelor spinoase.

Fig. nr. 10. Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale. Lordoză. Cifoză

Fig. nr. 11. Scolioza

13
APARATUL RESPIRATOR

Auscultație
Percuție

Palpare

Inspecție

Pentru examinarea aparatului respirator, copilul este așezat în poziția șezând, cu excepția
nou-născuților, sugarilor sau bolnavilor în stare gravă ce stau doar în decubit dorsal –în această
ultimă situație copilul va fi poziționar în decubit lateral și susținut de examinator sau de
aparținător.

1. Inspecția toracelui evidențiază eventuale asimetrii și deformări, frecvent întâlnite în

rahitism (torace rahitic), dar și în alte patologii cu implicare osoasă sau musculară.

Se apreciază amplitudinea și frecvența respirațiilor, ritmul respirator (regulat/neregulat,

periodic etc), prezența tirajului intercostal, substernal sau suprasternal, a stridorului, a „bătăilor
aripilor nazale”.

2. Palparea vibrațiilor toracice, deși mai rar efectuată în clinica pediatrică, este consemnată
în examenul clinic clasic al aparatului respirator.

3. Percuția toracelui produce un sunet sonor, relativ jos ca înălțime și lung ca durată, întins
pe toată suprafața câmpului pulmonar. Modificările de intensitate a sonorității pulmonare sunt:

a) fie în sensul diminuării sonorității pulmonare (submatitate, matitate relativă, matitate

absolută – zgomotul mat este un zgomot scurt, sec, fără rezonanță, asemănător sunetului
obținut prin percuția masei musculare a coapsei
b) fie în sensul creșterii sonorității pulmonare (hipersonoritate) =creșterea cantității de aer în
plămân

4. Auscultația - dintre toate metodele clinice de examinare a aparatului respirator,

auscultația este cea mai importantă, având drept scop sesizarea diferitelor zgomote produse în
torace, în cursul respirației, tusei, vorbirii. Auscultația poate fi:

 directă sau imediată, prin aplicarea directă a urechii pe toracele copilului;

 indirectă sau mediată, folosind stetoscopul drept intrument interpus între urechea
medicului și toracele pacientului.

14
 Auscultația evidențiază modificări ale murmului vezicular și eventuala prezență a ralurilor
pulmonare.

Wheezingul este zgomotul expirator audibil mai bine cu urechea decât cu stetoscopul și
este un semn esențial în sindromul bronho-obstructiv.

APARATUL CARDIOVASCULAR

1. Inspecția

- se vor nota în primul rând prezența cianozei (figura nr. 12) și a degetelor hipocratice
(apărute ca urmare a creșterii numărului de capilare, anevrisme arterio-venoase și țesut conjunctiv
la nivelul falangelor terminale ale degetelor –figura nr. 13), acolo unde este cazul, aceste 2 semne
fiind caracteristice bolilor congenitale de cord cu șunt stânga-dreapta;

Figura nr. 12. Cianoză perioronazală Figura nr. 13. Degete hipocratice

- ulterior, se va examina regiunea precordială: bombarea acestei zone este determinată de o

cardiomegalie importantă.

2. Palparea

- va fi localizat șocul apexian (de obicei în spațiul IV-V intercostal pe linie medioclaviculară
stângă –figura nr. 14)

Figura nr. 14.

3. Percuția – nu se efectuază în practică pediatrică

15
 4. Auscultația

Figura nr. 15.

Auscultația cordului cu ajutorul stetoscopului (punctele principale de auscultație se pot

vedea în figura nr. 15) rămâne de primă importanță în examenul clinic de rutină al copilului sau
adultului. Permite atât identificarea unor sufluri cardiace, cât și a eventualelor anomalii ale
ritmului cardiac.

! Un suflu cardiac de intensitate mică poate să fie fiziologic la sugarii cu vârstă mai mică de
6 luni.

APARATUL DIGESTIV

Examinarea abdomenului se face în decubit dorsal sau/și în ortostatism.

Inspecția abdomenului

- va aprecia dimensiunile abdomenului, care pot fi normale sau patologice (abdomen „de
batracian” – în ascită; abdomen „în desagă” – în sindroamele de malabsorbție).

- se vor nota eventualele cicatrice, aspectul cicatricei ombilicale și starea mușchilor pereților
abdominali (sugarii mici pot avea hernie ombilicală datorată musculaturii abdominale slab
dezvoltate – de multe ori, hernia de la această vârstă se remite fără intervenție terapeutică).

Palparea abdomenului își propune, printre altele, la copilul mai mare, cooperant, să
identifice cu precizie punctele dureroase abdominale – se va preciza localizarea exactă a durerii
pentru a putea apreia cât mai precis posibilele cauze (regiunile anatomice ale abdomenului sunt
denumite în figura nr. 16).

Figura nr. 16. Regiunile anatomice abodminale

16
FICAT, CĂI BILIARE, SPLINĂ

Examinarea ficatului și splinei presupune percuție și palpare, fiind consemnate

dimensiunea, consistența, sensibilitatea și eventualele modificări de formă.

Ficatul și splina de dimensiuni normale nu sunt palpabile în mod obișnuit. În cazul

ficatului, marginea inferioară a lobului drept hepatic poate fi palpabilă sub rebordul costal drept.

Ficatul și splina palpabile, de dimensiuni crescute (definite drept hepatosplenomegalie –

figura nr. 17), care ocupă parțial sau total abdomenul copilului, trag un semnal de alarmă și
necesită investigații suplimentare și corelarea examenului clinic și paraclinic în vederea stabilirii
cât mai rapide a diagnosticului și tratamentului.

Figura nr. 17.

APARATUL RENO-URINAR

Examinarea rinichilor încheie examenul clinic al abdomenului. Palparea profundă a lojelor

renale nu identifică în mod curent organul.

În investigarea aparatului reno-urinar, importantă este și examinarea urinei –culoare,

miros, cantitate/24h. Orice modificare a urinei, poate sugera o afecțiune a aparatului reno-urinar.

! Atenție. Sugarii și copiii care poartă pampers sunt mai predispuși infecțiilor urinare. Orice
febră asociată cu manifestări generale nespecifice la un sugar trebuie să excludă diagnosticul de
infecție urinară.

SISTEMUL NERVOS

Examenul neurologic încheie de obicei examenul fizic al bolnavului, dar până în acest
moment medicul a identificat deja eventuala afectare a sistemului nervos. Secvența examinării
diferă mult, în funcție de vârsta copilului.

Se vor consemna starea de conștiență a bolnavului, orientarea temporo-spațială,

posibilitățile și gradul comunicării, iar în cazul comei, gradul de profunzime a acesteia, în funcție
de scorul Glasgow. Expresia facială, posibilitatea comunicării, semnele de hiperexcitabilitatel
neuromusculară, reflexele osteotendinoase, precum și sensibilitatea dureroasă sau tactilă trebuie
atent investigate.

17
 BIBLIOGRAFIE

1. Lazăr PUDD. Pediatrie -Curs pentru studenți, Arad; 2009.

2. Ciofu ECC. Esentialul in Pediatrie. 4th ed. București: Editura Amaltea; 2017.

3. Georgescu D. Semeiologie clinică București: Editura Național; 2014.

4. Ciofu CCE. Examenul clinic în pedaitrie București: Editura științifică și enciclopedică; 1986.

18