Frica, anxietatea, fobia în cabinetul stomatologic

Tipare comportamentale la copil și adolescent

Scale de evaluare a comportamentului

Coordonator rezidenţiat: Medic rezident pedodont

Sl Dr. Cristina Bartok-Nicolae Tudorachi Andrada Anamaria

Medic primar Ortodonție și Ortopedie Dentofacială

/ Pedodonție Doctor în Științe Medicale – Medicină

1
 Frica, anxietatea, fobia în cabinetul stomatologic

1. Frica dentară reprezintă o emoție aparută ca un răspuns la diferite proceduri

stomatologice, este întalnită la copii cu vârste sub 3 ani, exacerbată în jurul vârstei de 10-12 ani
și scade ca și reactivitate când se ajunge la adolescentă.

1.1. Forme clinice ale fricii dentare :

 Nelinistea dentara - copilul prezinta o usoara reticenta asupra actului stomatologic,

acesta devine usor nelinistit, agitat .
 Anxietatea dentară - constă într-un cumul de sentimente exacerbate : frica, spaima,
teama de durere, neîncredere în clinician.
 Fobia dentară – stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză
obiectivă sau precisă.

1.2 Cauzele fricii dentare :

Există o serie de cauze care duc la instalarea acestei frici dentare:

 antecedente neplăcute din cadrul unui cabinet stomatologic, în urma cărora copilul
rămâne cu o frică permanentă;
 imaginea negativă care i-a fost impregnată celui mic în minte prin descrierea unor
antecedente neplăcute ale colegilor de clasă sau chiar ale părinților;
 Frica de necunoscut;
 Frica de zgomotul produs de instrumentele stomatologice;
 Frica de sangerare , etc.

Din aceste cauze, copiii pot refuză total vizita la cabinetul stomatologic și astfel problemele
dentare se pot agrava cu timpul. Vestea bună este că teama de dentist poate fi alungată sau chiar
prevenită prin tehnici ușor de pus în practică.

1.3 Clasificarea comportamentului pacientilor :

2
 Clasificarea lui Frankl imparte comportmentul in 4 clase:

 Comportament total negativ (F1--)

 Comportament partial negativ (F2-)
 Comportament partial pozitiv (F3+)
 Comportament total pozitiv (F4++).

Clasificarea clinică a pacientilor :

În functie de clasificarea comportamentală, pacienții se clasifica în :

      Pacienți necooperanți parțial

Acești pacienți prezintă tipare comportamentale negative, aceștia pot fi incontrolabili,

sfidători etc. Comunicarea este absentă sau diminuaă deoarece capacitatea acestora de
comunicare este diminuată sau absentă.

Pacienți necooperanți total

Pacienții necooperanți necomunicativi sunt deobicei copiii total necooperanți, aceștia nu

acceptă sub nici o formă realizarea procedurilor stomatologice.

În aceasta categorie se incadreaza:

-copiii cu dizabilitați mentale (retard mental) sau senzoriale (surzi, muți), de orice vârstă,
manifestă comportament imatur, capacitatea lor de comunicare fiind absentă sau mult diminuat
(necomunicativi). Ei sunt pacienți care indiferent de metoda de comunicare folosită rămân
necooperanți.

-copiii mici de sub 3 ani (pacienți precooperanti) au un comportament imatur, necomunicativ,

opunându-se tratamentului prin orice mijloc.

Tratamentul comportamental al pacienților din această categorie este axat în special pe

metodele de constrângere nemedicamentoase și medicamentoase (sedarea conștienta, anestezia
generală)

3
 Pacienții necooperanți cu potențial de a deveni cooperanți (pacienți
potențial cooperanți)

Sunt copii total/parțial necooperanți, de diferite vârste, la care se poate prevedea pentru viitor
ca ar putea deveni cooperanți prin aplicarea diferitelor metode de tratament comportamental.

Tipare comportamentale negative:

-copiii răsfătați de orice vârstă (supraprotejati) care manifesta un

comportament sfidător opunandu-se prin orice mijloc actului terapeutic;

-copiii de 3-6 ani cu frică exagerată de dentist care manifestă un

comportament incontrolabil (distrug diferite obiecte, agresează persoanele din jurul lor verbal
sau fizic, plâng în hohote, muscș, fug de pe fotoliul dentar opunându-se astfel prin toate
mijloacele tratamentului);

-copii timizi, ezitanți, nehotărați, influentabili care se feresc de tratament și pot trece ușor în

-categoria pacienților incontrolabili)

-copii neîncrezatori de orice vârstș

-copii încordati (copii mai mari care își trosnesc încheieturile mâinilor ca semn de tensiune
nervoasă)

-copii plângaciosi (plang de pe stradă, scâncesc permanent, fară lacrimi, nu pot fi stăpaniți într-o

sedință).

Tratamentul comportamental bazat pe comunicare, aplicat în mai multe ședințe, aduce reale
beneficii în cazul acestor copii. Un tratament comportamental prost condus poate însă să
conducă la trecerea acestor pacienți la un comportament total necooperant.

    Pacienți cooperanți

4
 Pacienții total cooperanți acceptă fără rețineri tratamentul stomatologic fiind veseli și
comunicativi.

Pacienții i parțial cooperanți pot avea unele rețineri fată de actul terapeutic (timid, reținut,
tensionat, irascibil, plângareț) deși în general respectă indicațiile date de medic.

Tratamentul comportamental :

Premizele obținerii unui comportament cooperant sunt:

 echipa medicală binevoitoare, calmă;

 cabinet medical cu un aspect atragator;
 ședinte de tratament scurte;
 ședinte de tratament programate când copilul este odihnit.

1.4 Comportamentul și dezvoltarea copilului

Desigur, realizarea manoperelor stomatologice la copii sunt diferite de cele ale adulților,
esențial fiind ca aceste manopere să fie aplicate și explicate în funcție de vârsta pacientului,de
funcția cognitivă și abilitatea de întelegere a fiecăruia.

Sugarii, copiii și adolescenții suferă modificări progresive în ceea ce privește

receptivitatea cognitivă și limbaj expresiv, abilitate motorie fină și brută și dezvoltare socială /
emoțională.

Fiecare copil este unic și se poate dezvolta diferit față de alți copii de aceași vârstă, de
exemplu, un copil se poate prezenta cu abilități motorii puternice, dar cu un limbaj mai puțin
dezvoltat, în timp ce acesta poate fi opus pentru un alt coleg de aceeași vârstă.

Repere și probleme de dezvoltare

Există două nevoi esențiale care rămân constante de la naștere până la vârsta adultă:
dorința

să te simți important și să ai o legătură emoțională cu ceilalți. Profesioniștii din domeniul

sănătății orale care sunt conștienți de dezvoltarea și nevoile corespunzătoare vârstei pacientului

5
lor pot să folosească aceste informații pentru a dezvolta un raport cu copilul și să aplice metode
adecvate pentru comportamentul acelui copil în mediul dentar.

Repere generale ale dezvoltării și comportamentul copilului

•Vârsta 3–4 luni

În primele lor 3-4 luni, bebelușii devin

extrem de interesați de oameni, locuri și obiecte.

• Vârsta 6–8 luni

Până la 6–8 luni, sugarii descoperă noi

modalități de a împărtăși și de a-și exprima curiozitatea, bucuria, frustrare și frică în lumea lor.
Bebelușii își pot schimba atenția în timp ce se concentreaza pe un obiect, de exmplu daca dupa
ce obicetul le-a atras atentia prin concentrare isi pot impartasii sentimentele fata de parintii lor.

Până la 8 luni, bebelușii încep să se târască și să-și descopere împrejurimile, învățând să

distingă diferențele din lumea și oamenii lor. Mobilitatea stabilește scena pentru prima apariție
semnificativă a fricii. Conștientizarea străinilor începe în acest moment. Înțelegerea cuvintelor
rostite și comunicarea non-verbală (limbaj receptiv) se dezvoltă într-un ritm mult mai mare decât
limbajul expresiv. Bebelușul învață să „facă referință socială”, unde își arată interesul pentru un
obiect sau persoană și apoi apelează la părinți pentru feedback emoțional. Pruncul este capabil să
citeasca expresia facială a părinților / îngrijitorului, tonul vocii și cuvintele, pentru a înțelege
conceptul unui anumit pericol sau siguranță.

• Vârsta 9–12 luni

Până la 9 luni, acum sunt posibile conversații bidirecționale despre sentimente. sugarii
deveni conștient de posibilitatea altora de a-și împărtăși gândurile și sentimentele. Înțelegerea și
etichetarea sentimentelor și experiențelor sugarului vă pot ajuta in consolidarea relațiilor,
acceptarea și încrederea. Se dezvoltă constata obiectului sau permanența în care sugarii încep să
realizeze asta. Anxietatea de separare este o consecință a acestei etape și poate continua in
diferite grade până la 18 luni. Implicații dentare Comportamentul copiilor este o funcție a
învățării și dezvoltării lor, și așa este rezonabil să se aștepte ca și comportamentul lor în mediul
stomatologic varia.
Copilul are o capacitate limitată de a înțelege procedurile dentare. Cu toate acestea, cu
o sensibilitate la dezvoltarea emoțională normală a copilului și așteptările de joc, chiar fără
6
cooperare, un examen oral și un anumit tratament pot fi adesea realizate fără sedare. Este necesar
un raport bun cu părinții, deoarece dentistul poate educa părintele în importanța de a trimite
feedback pozitiv și adecvat sugarului / copilului despre experiența stomatologică.
• Vârsta 1-3 ani (ani mici - egocentrici)
Sugarii încep să-și dezvolte sentimentul de sine și să-și exploreze autonomia. Ar putea
sa devină neconform pentru prima dată, deoarece practică afirmarea, încercând să se stabilească
ca fiind independenți și evitând situațiile care îi fac pe ei să se simtă în afara controlului și cu un
sentiment limitat de sine. Limba se dezvoltă și „Nu” devine favorit în repertoriul lor de cuvinte.
Împărtășirea și jocul de cooperare este lipsit de sens în această etapă, așa cum sunt „regulile
copilului la proprietate (un obiect preferat al copilului )

• Vârsta de 3 ani
Până la această vârstă, copiii sunt mai puțin
egocentrici și le place să fie pe placul adulților.
Au o imaginație foarte activa și le plac poveștile;
pot sa intretina comunicarea „back to back”.
reciproca, iar copiii la această vârstă au de obicei
capacitatea de raţionament.
În momente de stres, ei se vor orienta către un
părinte și nu vor accepta explicațiile unui străin.
De obicei, acești copii se simt mai în siguranță dacă un părinte are voie să rămână cu ei
până când s-au familiarizat cu profesioniștii în domeniul stomatologiei, apoi abordarea poate fi
adoptată.

• Vârsta 4-5 (începutul copilăriei)

7
 Până la această vârstă, copiii explorează noi medii și relațiile din jurul lor . Ei preferă
prietenii individuale, deoarece mai multe dintre ele sunt dificil de gestionat.
Cu toate acestea, odată ce fac parte dintr-un colectiv- de exemplu la școală, ei trebuie
să învețe să stea liniștiți în grupuri și să acorde atenție.
Se dezvoltă în continuare abilități sociale și reglarea emoțiilor în timp ce se amestecă
cu semenii lor.
Acești copii ascultă cu interes și răspund bine la indicațiile verbale. Ei au multa
imaginatie și pot fi predispuși la exagerare. În plus, vor participa bine la grupuri sociale mici.
Copiii în vârstă de 4 ani sunt extrem de creativi, așa cum le permite fantezia și jocul
imaginar. După cum le permite fantezia și jocul imaginar ei să pot sa raspunda prin diferite
emotii. Prin urmare, pretinderea jocului poate deschide ușa gândurilor unui copil și oferă
posibilitatea medicului dentist sa afle informații valoroase ce il poate ajuta in managementul
comportamental al copilului. Astfel ,arătând mare interes, ascultând și reflectând înapoi la ceea
ce tocmai a spus copilul sau atribuind rolul de pacient unei alte jucării în conversația cu ei, îi va
încuraja să exploreze
mai departe.

Adolescentul
Adolescentul se confruntă cu rezolvarea întrebărilor majore, cum ar
fi: cine sunt eu? Cine sunt vreau sa devin? Cine ar trebui să fiu?
Având în vedere astfel de sarcini, este de înțeles că
adolescenții sunt adesea percepuți ca auto-absorbiți, excluzându-se
din familie și într-o oarecare măsură, de colegii lor. Multe interacțiuni
cu adolescentul tind să rezulte într-o perspectivă narcisistă a oricărei
situații.
Adolescenții sunt într-o călătorie de auto-descoperire și, spre
deosebire de copilul mic, sunt în căutarea unei mai mari autonomii, cum ar fi experimentarea cu
noi identități, realități și concepte de sine, toate fiind sănătoase. Experimentarea și utilizarea
tutunului și alte substanțe sunt frecvente.
Adolescenții cred de obicei că sunt invulnerabili și că nu vor întâlni
rezultate adverse din acțiunile lor. Nu se așteaptă, de exemplu, la rezultate negative cu privire la
sănătate, care vor fi consecinta consumului de tutun, deoarece nu ei ci „alte persoane” devin
dependente și numai „bătrânii” au probleme de sănătate.
Aspectul devine din ce în ce mai important în perioada adolescenței.
Adolescenții simt adesea că experiențele lor sunt unice, deci ascultă cu deschidere si
8
, oferindu-i independență așa cum s-ar face in cazul unui adult vor câștiga încredere și
cooperare.
Raportul mai mare este obținut atunci când dentistul adoptă o procedură de
neprejudecare
și abordare respectuoasă față de adolescent.

1.5 Scale de evaluare a comportamentului . Înțelegerea temperamentului

copilului
A existat o dezbatere de lungă durată în literatura despre dezvoltarea copilului
gradul în care dezvoltarea copilului este influențată de „natură” versus „îngrijire”.
Studiile sugerează că, copiii intră într-adevăr în lume cu un temperament caracteristic
sau personalitate care rămâne cu ele într-o oarecare măsură, pentru tot restul vieții.
Thomas and Chess (1977) au sugerat că există trei temperamente de bază care
influența personalitatea ulterioară:
 Temperament ușor
Acești copii au o dispoziție pozitivă, funcții corporale regulate, sunt adaptabili și
flexibili
și să aibă o abordare pozitivă asupra schimbărilor sau a situațiilor noi.
 Temperament dificil
Acești copii sunt mai iritabili și mai intensi. Au funcții ale corpului neregulate și luați
ceva timp pentru a dezvolta hrana, jocul, modele de somn și rutine. Au dificultăți cu situații noi
și adaptându-se la schimbare și tind să se retragă în social
 Temperament lent până la acomodare
Acești copii au o dispoziție timidă și un nivel de activitate scăzut. Inițial, sunt mai lente
să se adapteze la situații noi, dar odată ce sunt confortabili cu mediul lor, ei începe să se
angajeze.

Aproximativ 65% dintre sugari se pot încadra într-una din aceste trei categorii. Restul
au un amestec de trăsături.

Întelegerea tiparului comportamental in procedurile stomatologice :

În general, este acceptat faptul că dinții au potențialul de a provoca iritații locale, cu toate
acestea, nu există dovezi acceptate care să lege simptomele sistemice, cum ar fi diareea, obrajii
9
înroșiți și febră, până la dinți. Este important să solicitați sfaturi medicale în cazul unui sugar are
boli febrile persistente.

Întelegerea tiparului comportamental la varsta de 3 ani

Până la această vârstă, copiii sunt mai puțin egocentrici și le place să fie pe placul
adulților.
Au imaginații foarte active și le plac poveștile; comunicare înapoi și înapoi
este posibil, iar copiii la această vârstă au de obicei capacitatea unora
raţionament.
În momente de stres, ei se vor orienta către un părinte și nu vor accepta explicațiile
unui străin.
De obicei, acești copii se simt mai în siguranță dacă un părinte are voie să rămână cu ei
până când s-au familiarizat cu profesioniștii în domeniul stomatologiei. Apoi un pozitiv
abordarea poate fi adoptată.
Implicații dentare
Utilizarea liberală a laudelor pentru respectarea cererilor în chirurgie este indicată,
având în vedere
dorința copilului de a face plăcere adulților.
A spune povești în timpul tratamentului poate ajuta la captarea atenției copilului
și pentru a-l distrage de la orice aspect neplăcut al îngrijirii.

Întelegerea tiparului comportamental la varsta de 4-5 (anii de copilăriei)

Până la această vârstă, copiii explorează noi medii și relații în cadrul lor
lume. Ei preferă prietenii individuale, deoarece mai multe dintre ele sunt dificil de gestionat. Cu
toate acestea, odată la școală, ei trebuie să învețe să stea liniștiți în grupuri și să acorde atenție.
Se dezvoltă în continuare abilități sociale și reglarea emoțiilor în timp ce se amestecă
cu semenii lor.
Acești copii ascultă cu interes și răspund bine la indicațiile verbale. Ei au minți pline de
viață și pot fi predispuși la exagerare. În plus, vor participa bine la grupuri sociale mici.
Copiii în vârstă de 4 ani sunt extrem de creativi, așa cum le permite fantezia și jocul
imaginar

Întelegerea tiparului comportamental la adolescenti

Tratarea adolescentului ca fiind propria persoană, independent de părinte /îngrijitorul,
de obicei va fi bine primit.

10
 A lua ceva timp pentru a vorbi despre subiecte non-dentare într-un mod „adult” poate
fi un lucru bun de a dezvolta raportul de comunicare si incredere dintre adolescent-medic.
Accentuarea importanței îngrijirii auto-dentare pentru a-și menține zâmbetul poate fi o
o modalitate de a „ajunge” la adolescenți în ceea ce privește comportamentele preventive.

Concluzii :

Copiii și adolescenții diferă foarte mult, nu numai la nivel stomatologic și dezvoltare

fizică, dar și în ceea ce privește maturitatea psihologica

11
 Dezvoltarea psihologică încă de la începutul copilăriei și adolescenței până la vârsta
adultă este o lungă și fascinantă călătorie. Îndrumările si exemplele din lumea adulta, dezvolta in
copilul individual un timp comportamental când rezolvă provocările întâmpinate de-a lungul
anilor.

Ca medici stomatologi trebuie să fim bine orientați cu privire la acest plan de călătorie.
Astfel de cunoștințe sunt premise pentru comunicarea cu copii în sfera aparatului dentar, astfel
putem înțelege și sa tratam. Dezvoltare cognitiva privește raționamentul și rezolvarea
problemelor. Copilul o data ce ajunge sa interactioneze cu mediul este capabil să exploreze și să
inteleaga . Aceste abilități se dezvoltă pe măsură ce copilul învață din experiențele anterioare,
avansează în activitățile fizice și interacționează cu alte persoane - dezvoltarea cognitivă și
emoțională se împletesc de la bun început. Factorii temperamentali sunt importanți și afectează
modul în care copilul reacționează în situații inedite, cum ar fi prima programare stomatologica.
Fiecare copil are propriul său itinerar, copilul preșcolar este încă dependent de îngrijitori și este
de obicei la un nivel preoperațional unde este dificil pentru a înțelege relația dintre cauză și efect.
Inscrierea la școala implică noi provocări pentru copil, cum ar fi să i-a mai multă
responsabilitate, relațiile de la egal la egal devind importante. Raționamentul copilului este mai
logic, dar tot odata este dificil ca un copilul să înțelegă fenomene abstracte, astfel medicul
dentist trebuie sa adopte o comunicare pe intelesul copilului.

Adolescența este un moment de tranziție. Această perioadă cuprinde ambele perioade

furtunoase și calme, manifestările sale variază imens între indivizi. Relațiile dintre colegi au o
importanță esențială, individul trece printr-o perioadă de numeroase aspecte fizice, schimbări
sociale și intelectuale. Raționamentul avansează și individul începe să înțeleagă abstractizările.
Activitatea stomatologică este percepută ca fiind stresantă pentru mulți copii și adolescenți, ceea
ce îi poate face să nu relationeze in termeni optimi pozitivi fata de procedurile stomatologice. Cu
cât au mai multă încredere în dentist, cu atât este mai ușor pentru ei să efectueze în conformitate
cu nivelul lor de maturitate. Mai departe, tânărul pacient face parte dintr-un context social, și
acest lucru ar trebui să fie luat în considerare și ca medici dentisti trebuie adoptat individual
procedurile dentare pentru fiecare copil și adolescent concentrându-se pe punctele forte ale
individului, dar și luând în considerare punctele slabe ale acestuia.

12
.

Bibliografie :
1. Angus C. Cameron, Richard P. Widmer (eds.) - Handbook of Pediatric
Dentistry-Mosby (2013)
2. Pediatric Dentistry A Clinical Approach Third Edition Edited by Göran Koch,
Sven Poulsen, Ivar Espelid, Dorte Haubek
3. https://www.drbarryapplegate.com/when-should-my-baby-have-their-first-dentist-
visit.html
4. https://www.freepik.com/premium-vector/happy-cute-kid-go-dentist-check_6328606.htm
13
14