Originea limbii romane

Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din

subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a
cincea după numărul de vorbitori, în
urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere
tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba
dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de
stat atât în România cât și în Republica Moldova, unde circa 75% din populație o
consideră limbă maternă.
Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane,
dintre care circa 24 de milioane o au ca limbă maternă.Din numărul total de vorbitori,
peste 17 milioane se află în România, unde româna (dialectul dacoromân)
este limbă oficială și, conform recensământului populației din 2011, este limbă
maternă pentru peste 90% din populație. Limba română este una dintre cele șase
limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă
oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale,
precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană.
Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a
numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat
întemeierea statului România. Deși supușii voievodatelor se desemnau ca
"Ardeleni" (sau "Ungureni"), "Moldoveni" sau "Munteni", numele de "rumână" sau
"rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători
străini precum și în documente românești ca Palia de la Orăștie sau în Letopisețul
Țării Moldovei.
În URSS, limba română era numită moldovenească în documentele oficiale
ale autorităților sovietice, lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica
Moldova și după 1994. Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi
moldovenești de sine stătătoare, deși au existat și voci venite în sprijinul
moldovenismului (cf. Vasile Stati). Identitatea dintre limba română și limba
moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova. De asemenea,
Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția
Republicii Moldova trebuie să fie stipulată, ca limbă oficială, limba română. Totuși, în
ciuda faptului că termenul românește pentru limba română este atestat încă
din secolul al XVI-lea în toate trei voievodatele Moldovei, Transilvaniei și Țării
Românești de către Francesco della Valle și alții, Legea cu privire la concepția
națională a Republicii Moldova (546/2003) sugerează că limba română comună
celor două națiuni are la bază „izvorul viu al graiului popular din Moldova”.