Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Zona pentru care se face studiul de coexistenta LEA cu cablu de telefonie din judetul
Teleorman, face parte din zona climato-meteorologica A, tipul de amplasament 2 (conform
STAS 10101/20-90).
3 CONDUCTOARE.
Incarcarile unitare de calcul se obtin prin inmultirea incarcarilor unitare normate (Anexa 3) cu
coeficientul partial de siguranta.
Incarcarile specifice normate si de calcul se obtin din incarcarile unitare normate si de calcul
(Anexa 3 si Anexa 4), impartite la sectiunea reala a conductorului.
- Incarcari specifice normate: - Incarcari specifice de calcul:
Inlocuind in formulele anterioare valorile din Anexa 1, Anexa 3 si Anexa 4, vom avea
incarcarile specifice de calcul pe conductoare prezentate in Anexa 5 si Anexa 6.
Calculul mecanic al conductoarelor se efectueaza dupa metoda la stari limita (critice), in care
rezistentele de calcul sunt stabilite in procente din rezistenta de rupere calculata a
conductorului (Prc).
Prin calcul se urmareste ca rezistenta mecanica de calcul sa nu fie depasita cu mai mult de 5%
in punctele de prindere ale conductorului in cleme, la diferite ipoteze (stari) de functionare.
Rezistenta de rupere specifica calculata a conductorului este:
Prc = 0,95 * Tr / Sc (daN/mm2), unde:
Tr - tractiunea de rupere a conductorului (daN) ;
Sc – sectiunea reala a conductorului (mm2).
Calculul tractiunilor la alte stari decat cele de dimensionare (AL 50mm2 , AL 35mm2 ,
TYIROLAL50+3X95+16 mm2 AFYI 25 mm2, CaTf 150 per, RG 11,6 M) se va face cu
ajutorul ecuatiei de stare, aplicindu-se metoda cu module de elasticitate initial si final egale.
Sagetile de montaj se calculeaza cu valori ale incarcarilor si tractiunilor normate, pornindu-se
de la incarcarile de calcul (g7c si g1c) si valoarea maxima a rezistentei de calcul admisa (Prc) ca
ipoteza de dimensionare.
Sageata maxima se calculeaza in ipoteza corespunzatoare temperaturii maxime sau ipoteza
incarcare cu chiciura.
Deschiderea critica (Acr) este o marime teoretica care da posibilitatea sa se deduca care din
urmatoarele trei stari produce tractiunea cea mai mare in conductor.
Se vor verifica urmatoarele ipoteze de dimensionare:
starea de solicitare maxima, aparuta in ipoteza vint simultan cu chiciura (temperatura de
formare a chiciurii (-5 °C), vint simultan cu chiciura si depuneri de chiciura pe elementele
componente ale liniei), cu incarcarea g7c, pentru care valoarea maxima a rezistentei de calcul va
fi:
Pmax(-5°C+ch+v) = k1 max * Prc;
starea de temperatura minima (-30 °C, vintul si chiciura lipsesc), cu incarcarea g1c, pentru care
valoarea maxima a rezistentei de calcul va fi : Pmax(-30°C) = k2 max * Prc;
starea de solicitare de fiecare zi , corespunzatoare ipotezei de temperatura medie (de fiecare zi
– temperatura medie (+15°C, vintul si chiciura lipsesc), cu incarcarea g1c, pentru care valoarea
maxima a rezistentei de calcul va fi : Pmax(+15°C) = k3 max * Prc.
Coeficientii partiali de siguranta.
Coeficientii partiali de siguranta au urmatoarele valori maxime (cf. Ip 8/97):
k1 max = 0,67 ; k2 max = 0,44 ; k3 max = 0,18.
Coeficientii partiali de siguranta : 0,67 la -5 °C+ch+v, 0,44 la -30 °C si 0,18 la +15°C au
rezultat din coeficientii de tractiune definiti de normativul PE 104/93, corectati datorita
diferentelor de temperatura intre starile de dimensionare si starea in care este definita rezistenta
de rupere.
Eforturile care apar in conductor nu trebuie sa fie mai mari decit eforturile admise de celelalte
elemente (stalpi, armaturi, clema de tractiune, etc). In cazul in care eforturile in conductoare
sunt mai mari, se recurge la micsorarea tractiunii in conductor, prin alegerea unor coeficienti
partiali de siguranta mai mici.
A. CONDUCTOARE.
3.4.1.A. DESCHIDEREA LIMITA - Acr. (CRITICA).
Calculul numeric al deschiderii limita – Acr. (critica) este dat in ‘’Anexa 8’’.
Rezistenta specifica de rupere calculata a conductorului (Anexa 1) este:
Prc = 0,95 * Tr / Sc (daN/mm2), unde:
Tr (daN) - tractiunea de rupere a conductorului.
Sc – sectiunea reala a conductorului (mm2).
Verificarea starilor critice (Anexa 7):
starea Pmax(-5°C+ch+v) = k1 max * Prc (daN/mm2);
starea Pmax(-30°C) = k2 max * Prc (daN/mm2);
starea Pmax(+15°C) = k3 max * Prc (daN/mm2).
In calculele efectuate este necesar sa se determine eforturile in cele trei stari critice pentru a se
verifica daca ele nu depasesc eforturile maxime prescrise de norme la starea respectiva.
Pentru aceasta, admitindu-se una din stari ca stare initiala, se calculeaza eforturile in celelalte
doua stari limita. Eforturile astfel obtinute nu trebuie sa depaseasca valorile prescrise pentru
starea de calcul.
Pentru o linie cu un conductor dat si o deschidere medie cunoscuta (A = 40 m -corespunzatoare
deschidelor maxime din reteaua studiata), starea critica cea mai defavorabila se alege ca stare
initiala. Aceasta se poate obtine prin compararea deschiderii liniei considerate cu trei marimi
caracteristice denumite “deschideri critice”.
Deschiderile critice se obtin din ecuatia de stare (prezentata in subcapitolul urmator)
corespunzatoare starilor critice analizate.
Pentru usurinta scrierii relatiilor am notat (Anexa 7):
P1 = Pmax(-5°C+ch+v) T1 = T(-5°C+ch+v) = -5 (°C) –temperatura de formare a chiciurii;
P2 = Pmax(-30°C) T2 = T(-30°C) = -30 ( °C) –temperatura minima a aerului;
P3 = Pmax(+15°C T3 = T(+15°C = +15 (°C) - temperatura medie a aerului.
Inlocuind in formulele urmatoare de determinare a deschiderilor critice (Anexa 8), avem:
Acr(
Acr(
Acr(
Notam cu q sarcina relativa:
q = 7c 1c
si cu qcr sarcina relativa critica:
qcr = P1 / P2 * √, unde:
A = T3 – T1 + P2 / P3 * (T1 – T2)
B = P3 – P1 + (P2 / P3)2 * (P1 – P2)
Calculul numeric al tractiunilor orizontale date de conductoare in clema, pentru toate starile de
dimensionare, este dat in ‘’Anexa 9’’ si ’’Anexa 10’’.
Tractiunea specifica orizontala de calcul (Po) se determina cu relatia:
Pom2 * (2 + h / A2) - Pom * (2 * Pm – h * mc) + A2 * mc / 4 = 0, unde:
m - starea care dimensioneaza;
h = denivelarea (m);
A – deschiderea de calcul (m);
“ mc“ (daN/m*mm2) - incarcarea de calcul (corespunzatoare starii de dimensionare).
Rezulta:
8 * Pom2 - 8 * Pom + A2 * mc
Se va determina tractiunea specifica orizontala de calcul la starea de dimensionare (Anexa 9).
Ecuatia de stare.
Pentru determinarea tractiunilor specifice in conductor la diferite temperaturi, se utilizeaza
ecuatia de stare:
Pon – A2 * n,n * Ec / (24 * Pon2) = Pom – A2 * m,c * Ec / (24 * Pom2 ) - c * Ec * (Tn – Tm),
unde:
m - starea care dimensioneaza;
n - starea corespunzatoare unei valori a temperaturii pentru care se calculeaza Pon;
Pom - componenta orizontala a tractiunii specifice la starea care dimensioneaza,
starea m (daN/mm2);
Pon - tractiunea orizontala specifica la starea Tn (daN/mm2);
Tn - temperatura starii pentru care se determina Pn si care ia diferite valori intre -30 °C
si +40 °C (°C);
Tm - temperatura starii de referinta (°C);
A (m) - deschiderea medie;
Ec (daN/mm2) - modulul de elasticitate;
-1
c °C ) - coficientul de dilatare lineara;
2
mc“ (daN/m*mm ) - incarcari de calcul (corespunzatoare starii de dimensionare).
Notam :
Y(stare) = A2 * n,n * Ec / 24 ;
Z (stare dimens.) = Pom – A2 * m,c * Ec / (24 * Pom2 ) - c * Ec * (Tn – Tm).
Rezulta : Pon - Y(stare) / Pon - Z (stare dimens.) = 0 (calculele sunt prezentate in Anexa 9 si Anexa 10).
Coeficientii de siguranta reali (de calcul) ai conductorului la diferite stari de montaj se
calculeaza prin raportarea rezistentei de calcul (la clema) la acea stare, la rezistenta de rupere a
conductorului.
Coeficientii de siguranta (de calcul) reali pentru cele trei stari (la -30 °C, -5 °C + ch + v si +15
°C) sunt:
Ksig (--5 °C +ch.+v.) = Pc (-5 °C +ch.+v.) / Prc < 0,67.
Ksig (-30 °C) = Pc (-30 °C) / Prc < 0,44.
Ksig (+15 °C) = Pc (+15 °C) / Prc < 0,18. (calculele sunt prezentate in Anexa 10).
Distanta minima intre reteua de telecomunicatii si sol la sageata maxima trebuie sa fie :
3,0 m la traversari peste treceri de pietoni si trotuare ;
5,5 m la traversari peste strazi
Conform PE 106/2003 si SR 831/2002 se determina inaltimea minima si maxima, pe verticala,
a punctelor de prindere a conductoarelor pe stalp conform tabelului urmator.
Nivelul minim de prindere in cleme pe stalpi al conductoarelor electrice (cf. plansei 2) este
hAl.inf. de la suprafata solului (corespunzator conductoarelor electrice inferioare), iar inaltimea
maxima de prindere a FO,resp.CaTf in clema pe stalp este:
hmax (FO,CaTf -cl.st.)-1 = hAl.inf.-(f (Al.inf) - f (FO,CaTf ))max – 1,25 , pentru: f (Al.inf) > f (FO,CaTf);
hmax (FO,CaTf -cl.st.)-2 = hAl.inf. – 1 , pentru: f (Al.inf) ≤ f (FO,CaTf ).
hmax (FO,CaTf -cl.st.) = min (hmax (FO,CaTf -cl.st.)-1, hmax (FO,CaTf -cl.st.)-2)
Valorile sagetilor conductoarelor electrice inferioare si de FO sunt centralizate in
‘’Anexa 11’’.
Distanta minima pe verticala de prindere a FO in clema pe stalp pentru un tip de zona (hmin
(FO,CaTf -cl.st./zona)) este egala cu suma dintre distanta minima pe verticala de prindere a FO, pentru
zona respectiva, in punctul de sageata maxima fata de suprafata solului (hmin (sol. FO,CaTf /zona)) si
sageata maxima (fmax(FO,CaTf )):
hmin (FO,CaTf-cl.st./zona) = hmin (sol.FO,CaTf./zona) + fmax(FOCaTf) (m)
Astfel, FO,resp. CaTf se va amplasa pe stalpi la urmatoarele inaltimi (h FO,CaTf
- 6,6 m la traversari peste strazi, treceri de pietoni si trotuare .
3.5 INCARCARI TOTALE DE CALCUL PE CONDUCTOARE.
4 CONSOLE SI IZOLATOARE.
4.1 INCARCARI PE CONSOLE SI IZOLATOARE.
5 CONDITII DE MONTAJ.