1. Sisteme de reglare automată. Structuri de sisteme de reglare automată.

2. Clasificarea sistemelor automate. Problema reglării.

3. Traductoare. Structura. Clasificarea.

1. Sisteme de reglare automată. Structuri de sisteme de reglare automată.

Un Sistem de Reglare Automată (SRA) este un sistem tehnic cu ajutorul căruia se urmăreşte aducerea sau
menţinerea valorii mărimii de ieşire dintr-un proces la o valoare de referinţă în mod automat, fără intervenţia
omului, pe baza unei legi de reglare.
Un SRA este format dintr-un dispozitiv de automatizare (DA) şi procesul de automatizat (P).

Schema bloc simplificată a unui SRA (a - după efect, b - după cauză):

DA – Dispozitiv de Automatizare, P – Proces, u – mărime de execuţie.
 Dispozitivul de automatizare are rolul de a primi informaţie referitoare la starea curentă a procesului reglat (P),
şi de a genera comenzi convenabile asupra procesului, în vederea menţinerii sau aducerii stării acestuia într-o
anumită stare dorită.
Dispozitivul de automatizare cuprinde în structura sa traductorul (T) – ce furnizează informaţia cu privire la
starea curentă a procesului, prin măsurare, regulatorul (R) – ce generează comenzile astfel încât să se
îndeplinească obiectivul reglării (menţinerea sau aducerea stării curente a unui proces la o anumită stare de
referinţă) şi elementul de execuţie (EE) – ce are rolul de a aplica comanda regulatorului în proces.
2. Clasificarea sistemelor automate. Problema reglării.
Sistemele automate se clasifica dupa mai multe criterii:
1. După dependenţele, în regim staţionar, dintre mărimile de ieşire şi de
intrare ale elementelor componente se deosebesc:
- SRA liniare
- SRA neliniare

2. După caracterul prelucrării semnalelor se deosebesc:

- SRA continue
- SRA discrete

3. După viteza de răspuns a procesului reglat la un semnal aplicat la intrare se

deosebesc :
- SRA pentru procese
- SRA pentru procese lente

4. După principiul de funcţionare, pot fi:

- SRA după efect
- SRA după cauză

5. După caracteristicile construcţiei dispozitivelor de automatizare se deosebesc:

- SRA unificate
- SRA specializate

6. După agentul purtător de semnal se deosebesc:

- SRA electronice,
- SRA pneumatice,
- SRA hidraulice,
- SRA mixte.

Reglarea este operaţia de menţinere a mărimii de ieşire a unui proces la o

valoare cât mai apropiată de cea a unei mărimi de referinţă, în condiţiile
modificării în timp a mărimii de referinţă şi a acţiunii perturbaţiilor asupra
procesului reglat.
 Problema reglării constă în elaborarea unei comenzi (c) asupra procesului
reglat (P), astfel încât mărimea de ieşire a procesului (y) să urmărească cât mai
aproape o mărime de referinţă dată (r), în condiţiile acţiunii perturbaţiilor (v 1 şi
v2) asupra procesului. Comanda este elaborată de către un element decizional,
numit regulator, după un algoritm adecvat (lege de reglare), pe baza valorii
curente a mărimii reglate (ieşirea procesului- y), a referinţei (r) şi a perturbaţiilor
măsurate (v1).

3. Traductoare. Structura. Clasificarea.

Traductorul este parte componentă a dispozitivului de automatizare din structura unui

Sistem de Reglare Automată (SRA).

Rolul traductorului este acela de a furniza informaţia referitoare la valoarea curentă a

mărimii reglate, prin măsurare.

Un traductor este compus din două elemente:

- elementul sensibil (senzorul) – care preia mărimea ce trebuie măsurată şi o

transformă într-o mărime de natură mecanică, de obicei o deplasare;

- adaptorul – care transformă mărimea mecanică într-o mărime electrică sau

pneumatică, ce poate fi ulterior prelucrată în cadrul SRA.

Clasificarea traductoarelor.

In aparatele electrice pentru masurarea marimilor neelectrice se folosesc o mare

varietate de traductoare. Ele se pot clasifica dupa mai multe criterii.

a)          Dupa natura marimii electrice de la intrare, traductoarele pot fi:

Ø          Traductoare pentru marimi geometrice ( lungime, volum, arie, grosime, nivel,
unghi.)

Ø          Traductoare pentru marimi mecanice (masa, forta, presiune, debit, viteza de
rotatie).
Ø          Traductoare de temperatura;

Ø          Traductoare pentru marimi fotometrice;

Ø          Traductoare pentru radiatii;

Ø          Traductoare pentru marimi de compozitie( concentratie);

Ø          Traductoare pentru marimi de material ( densitate, viscozitate).

b) Dupa principiul de functionare, traductoarele pot fi:

Ø            Traductoare generatoare, care produc un semnal electric fara sa fie alimentate

cu energie electrica (ex: termocupluri, tahogeneratoare, dispozitive fotoelectrice);

Ø            Traductoare parametrice, care necesita alimentarea electrica si furnizeaza

semnalul de iesire sub forma variatiei unui parametru (ex: termorezistente, traductoare
inductive sau capacitive, de deplasare).

c) Dupa marimea de iesire, traductoarele pot fi:

Ø           Traductoare analogice, la care marimea de la iesire variaza continuu;

Ø           Traductoare digitale, la care marimea de iesire variaza discontinuu, dupa un

anumit cod