România și ,,concertul european”;

de la ,,criza orientală” la marile alianțe ale secolului al XX-lea

În anul 1683, are loc ultimul asediu al turcilor asupra Vienei. Din cauza faptului că
începuse declinul Imperiului Otoman, va începe așa-numita ,,criză orientală” sau ,,problemă
orientală” care presupunea împărțirea teritoriilor deținute de către Imperiul Otoman în
Europa, între Marile Puteri, în mod special între Rusia și Austria (Imperiul Habsburgic).
În anul 1828-1829, în urma războiului ruso-turc, s-a încheiat Pacea de la Adrianopol
care prevedea ca Principatele române să rămână sub suzeranitate otomană, dar să intre sub
protectorat rusesc. Protectorat care se va menține până în anul 1856, când, în urma războiului
Crimeei, la Congresul de Pace de la Paris, este înlocuit cu garanția colectivă a Marilor Puteri.

Războiul de independență
În anii 1875-1876, izbucnesc mișcări insurecționale în Balcani, în țări aflate sub
dominația Imperiului Otoman, iar Bosnia-Herțegovina, Bulgaria și Serbia declarau război
Imperiului Otoman. Aceasta perioadă reprezintă o altă etapă a ,,problemei orientale”. În
sprijinul acestora va veni Rusia sub pretextul sprijinirii creștinilor din Balcani. La început,
România s-a proclamat neutră față de aceste conflicte, însă, în anul 1876, se adoptă o nouă
Constituție otomană care considera România drept ,,provincie privilegiată” a Imperiului
Otoman. Acest lucru, dovedea că singurul mod de a obține independența era calea militară.
La 4 aprilie 1877, se semnează o convenție militară româno-rusă care prevederea
traversarea teritoriului României de către trupele ruse în drumul lor spre Balcani. Convenția
nu prevedea participarea României la război, deoarece Rusia dorea să anexeze, după
terminarea războiului, cele trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad, deși,
conform convenției, Rusia se obliga să respecte integritatea teritorială a României.
La 12 aprilie 1877, Rusia declara război Imperiului Otoman și începea deplasarea spre
Balcani. Până la sosirea trupelor rusești în Balcani, armata otomana aflată la sud de Dunăre a
bombardat localitățile românești de la nord de Dunăre. În aceste condiții, armata română a
ripostat, și astfel, neoficial, România se afla în stare de război cu Imperiul Otoman. În aceste
condiții, la 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu proclama în Parlament independența
României față de Imperiul Otoman.
Trupele ruse ajunse la sudul Dunării au asediat fără succes Plevna (considerată cheia
luptelor din Balcani). În aceste condiții, în iulie 1877, Marele Duce Nicolae, comandantul
frontului rus din Balcani îi va trimite o telegramă lui Carol I prin care îi solicita ajutorul
militar. Deși, nu s-a încheiat o convenție militară între România și Rusia, armata română trece
Dunărea sub comanda lui Carol I. Astfel, trupele române vor cuceri redutele Grivița I,
Rahova, iar la 27 noiembrie 1877, după trei luni de asediu, Osman-pașa, conducătorul trupelor
otomane de la Plevna, se va preda.
La sfârșitul războiului, se vor semna tratatele de pace:
- februarie 1878 – Tratatul de la San Stefano care recunoștea independența
României și Serbiei și autonomia Bosniei-Herțegovina. Deși, România a avut o
mare contribuție la victorie, reprezentanții României nu au fost invitați la
negocieri.
 Tratatul a nemulțumit România căreia nu i s-a recunoscut contribuția la victorie și a
fost obligată să accepte schimbul teritorial impus de Rusia: România primea Dobrogea, Delta
Dunării și Insula Șerpilor cedând Rusiei cele trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și
Bolgrad. Prin această impunere României, Rusia nu a respectat convenția din 4 aprilie 1877
care prevedea respectarea integrității teritoriale a României.
Tratatul a nemulțumit și Marile Puteri deoarece creștea influența Rusiei în Balcani.
Astfel, Germania a cerut reluarea negocierilor de pace.
- 1 iulie 1878, Tratatul de Pace de la Berlin care recunoștea independența Serbiei
și Muntenegrului; Bosnia-Herțegovina intrau în administrarea Austro-Ungariei;
Anglia primea insula Cipru
Se recunoștea independența României, însă în mod condiționat: România primea
Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor cedând Rusiei cele trei județe din sudul Basarabiei,
Cahul, Ismail și Bolgrad. Mai mult, i se impunea să modifice articolul 7 din Constituția din
1866, care acorda cetățenie română doar celor de religie creștină, excluzând musulmanii și
evreii. Prin modificarea acestui articol se acorda cetățenie română tuturor, indiferent de
religie.
Consecințe:
- Pe plan intern. A început procesul de modernizare a României și de consolidare a
sistemului politic românesc.
- Pe plan extern. România a rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman iar Marile
Puteri vor recunoaște independența de stat a României ceea ce a dus la creșterea
prestigiului internațional al României care în anul 1881 devine Regat.
După războiul de independență, relațiile româno-ruse au devenit foarte tensionate
deoarece România nu a fost de acord cu cedarea celor trei județe din sudul Basarabiei. În
aceste condiții, pentru a proteja țara de Rusia, în 1883, regele Carol I va adera la alianța
politico-militară Tripla Alianță sau Puterile Centrale formată din Germania, Austro-Ungaria și
Italia. Regele Carol I și Ion C. Brătianu au ținut secret acest acord deoarece oamenii politici
din țară erau profrancezi. În același timp, autoritățile austro-ungare duceau o politică de
maghiarizare a românilor din Transilvania, fapt ce determină îndepărtarea României de
Puterile Centrale. România se va apropia de cea de-a doua alianță politico-militară Antanta
sau Tripla Înțelegere formată din Rusia, Franța și Anglia (înființată în anul 1907).
În anul 1913, România se va implica în cel de-al doilea război balcanic, iar în urma
Păcii de la București va anexa Cadrilaterul.

Primul Război Mondial (1914-1918)

În condițiile izbucnirii Primului Război Mondial, în 1914, Consiliul de Coroană hotăra
ca România să adopte o poziție de neutralitate armată față de acesta. După doi ani de
neutralitate, România va intra în război de partea Antantei cu scopul de a elibera Transilvania
și Bucovina de sub stăpânirea Austro-Ungariei. În 1916, în urma semnării Convențiilor
politică și militară cu Antanta, România va declara război Austro-Ungariei și va declanșa
ofensiva în Transilvania. Deoarece era atacată din sud de trupele Puterilor Centrale și
nebeneficiind de sprijinul militar promis de către Antanta, la sfârșitul anului 1916, două treimi
din teritoriul României, inclusiv capitala București, vor fi ocupate de trupele Puterilor
Centrale. În aceste condiții, regele, guvernul și armata se retrag în Moldova, Iașiul devenind
capitala țării.
În anul 1917, se produc schimbări mari atât pentru România cât și pentru Antanta. În
vara acestui an, cu sprijin militar din partea Antantei, armata română rezistă militar la Mărăști,
Mărășești și Oituz în fața ofensivei trupelor Puterilor Centrale. Însă, din cauza ieșirii din
război a Rusiei în urma preluării de către bolșevici a puterii, România va rămâne singură pe
frontul de est, ceea ce duce la încheierea în mai 1918 a Păcii de la București cu Puterile
Centrale. Această pace prevedea condiții foarte grele pentru România. Însă, sfârșitul Primului
Război Mondial găsește România în tabără învingătoare.
Consecințe:
- Realizarea României Mari în 1918, Marile Puteri recunoscând noile granițe ale
țării în cadrul Conferinței de Pace de la Paris din anii 1919-1920.
 noiembrie 1919, prin Tratatul de la Neuilly semnat de puterile învingătoare cu
Bulgaria, se hotăra ca Cadrilaterul să rămână în componența României.
 decembrie 1919, prin Tratatul de la Saint-Germain semnat de puerile învingătoare
cu Austria se recunoștea unirea Bucovinei cu România.
 iunie 1920, prin Tratatul de la Trianon, semnat de puterile învingătoare cu Ungaria
se recunoștea unirea Transilvaniei cu România.
 octombrie 1920, prin Tratatul de la Paris, Marile Puteri recunoșteau unirea
Transilvaniei cu România.

Perioada interbelică
- în 1919, România a aderat la Societatea Națiunilor, care era o organizație
internaționala care milita pentru păstrarea securității colective.
- România a semnat tratate bilaterale cu Franța, Italia și Polonia.
- A pus bazele unor alianțe regionale defensive precum Mica Înțelegere (Mica
Antantă) în 1921 (Cehoslovacia, Iugoslavia și România) și Înțelegerea Balcanică în
1934 (Iugoslavia, România, Grecia și Turcia).
- În 1928, a semnat Pactul Briand Kellog care avea scopul de a elimina războiul ca
mijloc de rezolvare a conflictelor.
- Între 1934-1936, ministru de externe Nicolae Titulescu a purtat negocieri cu
ministru de externe sovietic Nicolae Litvinov în vederea semnării unui tratat prin
care URSS-ul să recunoască unirea Basarabiei cu România, însă fără rezultat.

Al Doilea Război Mondial

După anul 1933, Germania condusă de Adolf Hitler va întreprinde o serie de acțiuni
care vor pune în pericol pacea mondială. Astfel, în anul 1938, prin acordul de la Munchen,
Germania ocupă regiunea sudetă din Cehoslovacia. Deoarece România nu a putut sprijini
Cehoslovacia, Mica Înțelegere se va destrăma.
Pe 1 septembrie 1939, Germania va ataca Polonia declanșând Al Doilea Război
Mondial. La izbucnirea acestuia, România își va declara neutralitatea. În vara anului 1940, în
urma dictatelor impuse României, țara noastră va pierde o treime din teritoriu și populație:
URSS-ul va anexa Basarabia și Nordul Bucovinei; Ungaria va lua prin Dictatul de la Viena,
N-V Transilvaniei; Bulgaria va anexa Cadrilaterul. Pentru a recupera din teritoriile pierdute,
România va intra în cel de-al Doilea Război Mondial, în, 1941, de partea Germaniei împotriva
URSS-ului. În scurt timp va elibera Basarabia și nordul Bucovinei și va decide continuarea
războiului alături de Germania împotriva URSS-ului având scopul de a obține Transilvania.
După lupta de la Stalingrad din anul 1943, câștigată de către sovietici era evident că
Germania va pierde războiul.
 Pe 23 august 1944, va avea loc lovitura de stat din ordinul regelui Mihai I când
mareșalul Ion Antonescu va fi arestat iar România va întoarce armele împotriva Germaniei și
se va alia URSS-ului. Armata română va lupta alături de URSS până în anul 1945, când se va
sfârși cel de-al Doilea Război Mondial cu înfrângerea naziștilor.
Prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, deși România se găsea la sfârșitul
războiului în tabăra învingătoare, României nu i se va recunoaște participarea la război alături
de Națiunile Unite (SUA, URSS, Anglia). România va fi tratată ca un stat învins, fiind
obligată să plătească URSS-ului despăgubiri de război de 300 milioane de dolari. Tratatul de
pace a avut și o prevedere favorabilă României și anume anularea Dictatului de la Viena ceea
ce a permis revenirea N-V Transilvaniei statului român.
O altă urmare a celui de-al Doilea Război Mondial a fost faptul că România a intrat în
sfera de influență sovietică, instaurându-se în țara noastră un regim sovietic.