DERMATOLOGIE

LP 1 – LEZIUNI ELEMENTARE
Simptomatologia obiectiva a bolilor de piele
1. Leziuni prin modificari de culoare „pete” sau macule
Ele nu modifica relieful sau consistenta pielii, produc numai schimbari de culoare. Pot fi mai restranse
sau mai extinse, limitate sau difuze. Dupa natura colorantului si modul lor de formare se impart in:
a) Pete pigmentare propriu-zise, care sunt produse de variatiile cantitative ale pigmentului
natural-melanina.
Execesul de melanina produce petele hiperpigmentate, lipsa melaninei da nastere la petele
acrome, albe.
Petele hipercrome pot fi congenitale (primitive), care in forma lor localizata apar sub forma de nevi
pigmentari, iar in forma lor diseminata ca nevi sistematizati. Petele acrome pot fi de asemenea
congenitale si localizate in nevi acromici sau difuze, in care caz realizeaza albinismul, maladie
enzimatico-metabolica interesand melanogeneza, boala genetica.
Petele hipercrome castigate pot fi primare (primitive) ca efelidele (pistruii) sau cloasma faciala, sau
pot fi secundare realizand petele posteruptive (de ex in lichenul plan, pemfigus, etc). In rare cazuri
pigmentatia difuza apare secundar dupa peliculoza cronica, eritrodermii, etc. In aceste cazuri vorbim
de o melanodermie. In boala Addison melanodermia e primara.
Petele acrome castigate pot fi de asemenea primitive sau secundare. Petele primitive apar in boala
numita vitilogo, cele secundare in psoriazis, pitriazis versicolor, sindromul varicos.
Petele hiperpigmentate si hipopigmentate pot coexista, realizand petele leucomelanodermice, de
exemplu in sifilisul secundar apar pe gat realizand colierul venerei. Pete mixte leucomelanodermice
apar si in cicatrici.
Modificarile pigmentare pot insoti si alte leziuni elementare ca de ex cele papuloase, de ex papulele
nigricante din sifilisul secundar.
Petele pigmentare artificiale iau nastere prin introducerea unor coloranti straini pe cale exogena
sau endogena.
Pe cale exogena vorbim de tatuaj care poate fi ornamental (memorial, erotic), poate fi accidental
(explozie sub un metru distanta), sau profesional (la muncitorii din minele de carbuni, la fabricile de
negru de fum, etc). In cazul colorantilor endogeni pigmentatiile sunt difuze si apar mai ales dupa
preparatele de argint (argiroza), de aur (crisioza) cand sunt cenusii, sau dupa antipaludice galbene
sau xantodermia palmoplantara (dupa consum exagerat de morcovi sau dovleac). Icterul este de
asemenea o pigmentatie endogena indiferent de patogeneza.
b) Petele vasculare se caracterizeaza prin culoarea lor rosie. Ele pot fi produse prin mai multe
mecanisme fiziopatologice:
- prin hiperplazie capilara: petele vasculare propriu-zise. Ele pot aparea congenital ca in
hemangioame sau pot fi castigate ca reteaua de teleangiectazii localizata mai ales pe pometi si nas,
revelatoare pentru o hepatita cronica sau pentru o hiperfoliculinemie.
- prin congestie vasculara in care caz se numesc pete congestive. Aceste pete dispar prin presiune
pentru ca sa reapara imediat. Petele congestive pot fi realizate printr-o congestie activa, cand sunt
rosii sau roze, prezinta o caldura locala (petele eritematoase sau eritemele) sau printr-o congestie
pasiva (petele cianotice), rosii-violacee si fara caldura locala.
Petele congestive pot fi primare si secundare. In marea lor majoritate sunt primare realizand
eruptii care dupa aspectul lor pot imita pe cele din bolile eruptive, fiind scarlatiforme, rujeoliforme,
rubeoliforme sau figurate (anulare, circinate, etc). Haloul eritematos este zona hiperemdica reactiva
din jurul altor leziuni (papule, pustule, etc), fiind deci secundara.
c) Petele purpurice reprezinta a 3-a varianta a petelor vasculo-sanghine, in care spre deosebire
de celelalte se produce extravazarea sangelui si ca atare, ele nu dispar la presiune. Dupa marimea lor
si a vaselor din care deriva se deosebesc petesiile, care sunt punctiforme si deriva din capilare,
DERMATOLOGIE

echimozele extinse si plane, produse de rupturi venoase, sufuziunile care bombeaza si provin din
vasele mari. Primele sunt expresia unei fragilitati capilare, echimozele si hematoamele se pot
produce si prin traumatisme accidentale. Coloratia acestor pete se modifica cu timpul datorita
transformarilor metabolice suferite de hemoglobina extravazata: petesiile devin brune-rosii si apoi se
pigmenteaza (producandu-se hemosideroza), cele mai profunde la inceput sunt albastre, apoi brune-
verzui si la sfarsit galbene. In boala varicoasa si complexul posttrombotic, hemosideroza devine
permanenta.
Aparitia spontana sau dupa traumatisme minore denota fragilitatea vasculara, constituind
sindromul purpuric, in care se deosebeste o purpura simpla (numai cutanata) si una hemoragica cu
epistaxis, melena, hematemeza, etc.
2. Leziunile elementare solide se produc printr-un mecanism complex in care participa in mod
regulat congestia, edemul, infiltratul celular, hipertrofia celulara si uneori si degenerescenta. Ele nu
contin lichid si sunt proeminente. Dintre ele fac parte:
- Papula este o ridicatura emisferica de marime variind intre 1mm (papula miliara) pana la 5 mm,
este dura, nu contine lichid si este rezolutiva dar dupa o perioada de persistenta mai lunga. Ia nastere
prin mai multe mecanisme:
Papula epidermica se formeaza prin ingrosarea epidermului (hiperkeratoza, acantoza) si e tipica
prin veruci;
Papula dermica ia nastere prin mai multe mecanisme si cuprind 3 subtipuri. Papula edematoasa,
formata printr-un edem circumscris al corpului papilar, care apare in urticarie. Papula prin infiltrat
celular se intalneste in sifilisul secundar. Papula dismetabolica care apare in amiloidozele cutanate.
Papula mixta dermo-epidermica (prin ambele mecanisme) apare in lichenul plan.
Papulele erozive sunt tipice pentru sifilisul II, ele au suprafata erodata si un diametru de 0,5-1 cm.
- Tuberculul are dimensiuni mai mari decat papulele, peste 5 mm, cu sediul in derm si are o evolutie
spre cicatrice datorita procesului de necrobioza din centrul ei. Poate fi mai proeminent sau aproape
plat. Exista unele semne provocate pentru diferentierea tuberculilor: presiunea cu o lama de sticla,
producand anemia teritoriului, modifica culoarea tuberculului din rosie-violacee in bruna-cafenie.
Apasarea cu un stilet butonat produce o depresiune persistenta, datorita lipsei de elasticitate
(cazeum in profunzime), iar daca se apasa mai puternic, se poate patrunde in masa necrobiotica
subiacenta. Toate aceste semne pun in evidenta focarul necrobiotic central, caracteristic pentru
tubercul. Tuberculii apar mai ales in lupusul tuberculos (in care sunt violacei si moi), in sifilisul tertiar
(de culoare aramie si mai duri) si in lepra lepromatoasa (mai mari, lucitori si cu anestezie disociata).
- Nodulul este o leziune localizata in dermul profund si hipoderm, rotunda, ferma, care proemina
putin la suprafata pielii, dar se simte la palpare in straturile profunde. Are dimensiuni mai mari decat
ale unui tubercul si este rezultatul unui infiltrat celular dermo-hipodermic. Poate avea o evolutie
acuta, ca in eritemul nodos, sau cronica, ca in hipodermitele nodulare de gamba, se poate necroza si
ulcera acut (ca in furuncul), sau poate persista cronic (sarcoidoza). Nodulul a carei marime depaseste
1,5 cm poarta numele de nodozitate.
- Goma este o nodozitate hipodermica, cu o evolutie caracteristica in 4 stadii succesive: de infiltrare,
cand creste, de ramolire, cand se percepe fluctuatia, de ulcerare si cicatrizare. Gomele se observa in
tuberculoza colicvativa (scrofuloderma), in sifilisul tertiar si in unele micoze. In scrofulodermie
evolutia este lenta, ulceratiile au margini neregulate, de consistenta moale, fundul ulceratiei este
murdar, acoperit de secretii cenusiu-purulente, iar cicatricea e vicioasa. In sifilis evolutia este mai
rapida, ulceratia are margini regulate, rotunde sau ovalare, infiltrate, rosii-aramii, fundul ulceratiei
este curat, iar cicatricea supla. In actinomicoza gomele sunt situate pe un teritoriu infiltrat-lemnos, in
sporotricoza sunt insirate de-a lungul unui traiect limfatic.
Rareori gomele se pot rezorbi dand cicatrici atrofice.
DERMATOLOGIE

- Keratoza se prezinta ca o ingrosare a stratului cornos, formata din mase hiperkeratoziceaderente.

Poate fi primara si circumscrisa ca in hiperkeratoza palmo-plantara familiala sau difuza ca in ihtioza,
dar poate fi si secundara ca in eczemele keratozice palmare sau plantare.
- Lichenificarea consta dintr-o ingrosare a pielii, cu exagerarea santurilor, care prin intretaierea lor
determina un aspect hasurat. In ochiurile acestui cadrilaj se formeaza elemente pseudopapuloase.
Placa este reliefata din tegument, bine delimitata, de culoare cenusie. La formarea ei participa atat
hiperplazia epidermului cat si un infiltrat dermic. In aparitia ei, rolul fundamental revine gratajului
repetat. Poate aparea primar (in neurodermita), sau secundar (eczema lichenificata).
- Vegetatia este o hiperplazie de tesut moale, realizand proeminente mici de marimea unor gamalii
de ac pina la cativa cm, strans alaturate, alcatuind excrescente conopidiforme (in ,,creasta de
cocos’’). Pot fi primare ca in papiloamele genitale sau in vegetatiile venerice sau secundare ca in
piodermita vegetanta.
- Verucozitatea este produsa prin asocierea unor proliferari vegetante acoperite la suprafata de o
keratoza, avand ca expresie un teritoriu rugos, cornos, brazdat de santuri adanci. Apare primar in
verucile vulgare conglomerate, iar secundar in tuberculoza verucoasa..
- Tumora este o proliferare neinflamatorie produsa de hiperplazia elementelor celulare proprii,
circumscrisa pe un teritoriu cutanat. Se deosebesc tumori epiteliale, in care e afectat epidermul si
tumori conjunctive, in care epidermul este doar ridicat. In tumorile benigne nu se percep fenomene
inflamatorii, evolutia e lenta, deseori ele devin stationare, pot fi congenitale, nu exista semne
subiective, nu invadeaza in profunzime, nu produc metastaze si rareori ulcereaza. Cele maligne au
caracter invadant si se ulcereaza, produc frecvent metastaze ganglionare.
3. Leziunile elementare cu continut lichid (cavitare) iau nastere prin exoseroza prin care se
acumuleaza lichide in epidem unde produc cavitati si prin exocitoza cu elemente celulare migratorii,
din seria alba sau si rosie. Din aceasta categorie fac parte:
- Vezicula: ridicatura punctiforma sau perlata, de dimensiuni mici intre 1 si 3 mm, plina de un lichid
seros sau mai rar seros-hemoragic. Din punct de vedere patogenic se deosebeste o vezicula
interstitiala, care apare in spatiile dintre celulele malpighiene (eczema) si una parenchimatoasa, care
se formeaza prin umflarea unei celule sau a unui grup de celule malpighiene prin degenerescenta (in
viroze ca herpes, varicela, vareola). In ambele cazuri cavitati mici se pot contopi in altele mai mari.
Exista si un mecanism mixt (veziculizatia balonizanta) in care procesele amintite se intrica (zona
zoster). Veziculele prezinta o evolutie fie spre uscare, cand se rezolva prin descuamatie, sau spre
spargere, cand sunt urmate de eroziuni si zemuire.
- Pustula este o leziune de marimea veziculei de care se deosebeste printr-un continut purulent
(exocitoza). Dupa locul de aparitie, pustulele sunt foliculare, avand forma conica, centrata de un fir
de par (foliculite) si nefoliculare (interfoliculare), intalnite in variola, psoriazis pustulos, pustuloza
subcornoasa (continutul acestor pustule este steril din punct de vedere bacteriologic). Pustulele pot
aparea si secundar prin fenomenul de pustulizare a unor vezicule sau bule (lichidul clar din aceste
leziuni devine purulent). Evolutia pustulelor se face spre uscare si acoperirea de cruste sau desfacere
si producerea de solutii de continuitate la suprafata tegumentului.
- Bula sau flictena este o leziune cu continut lichid proeminenta de marimi mai mari putand ajunge
pana la 5-10 cm. Peretii ei pot fi flasci sau destinsi, cavitatea poate fi umpluta de un lichid serocitrin,
bule seroase, hemoragic, bule hemoragice, sau purulent, pustulobule. Dupa situatia lor fata de
straturile epidermice, deosebim bula superficiala sau subcornoasa cu peretii friabili care devin flasci
in mod rapid (ca in impetigo) si continutul lor se transforma purulent, bula „mijlocie” sau
intramalpighiana ca in pemfigus (fragila) si bula profunda sau subepidermica ca in epidermolizele
buloase, arsurile de gradul II, herpes gestationes, pemfigoidul bulos, dermatita herpetiforma, porfiria
cutanata tardiva. Bulele se produc prin alterarea legaturilor dintre celulele epidermului, fenomen
cunoscut sub numele de acantoliza sau prin distrugerea integritatii celulare (citoliza). Bulele
DERMATOLOGIE

evolueaza fie spre uscare si aparitia de cruste, fie se rup, lasand in urma lor leziuni cu pierderi de
substanta (eroziuni sau ulceratii), fie se suprainfecteaza, continutul lor devenind purulent.
Vindecarea bulelor se face de cele mai multe ori cu pete pigmentare reziduale, in functie de
profunzime putand uneori sa ramana sau nu leziuni cicatriciale.
- Edemul este corespondentul leziunilor cavitare la nivelul dermului si hipodermului, unde acestea
nu se pot forma din cauza raspandirii colectiilor lichidiene in substanta fundamentala a tesutului
conjunctiv.
4. Leziunile elementare prin solutii de continuitate
- Excoriatia sau zgarietura este o leziune secundara dupa un microtraumatism. Ea poate fi
superficiala interesand numai epidermul sau profunda, dermica, cu hemoragie consecutiva. Ea poate
fi accidentala (intamplatoare) sau simptomatica, produsa prin grataj ca semn obiectiv al pruritului.
Ele pot fi liniare, cand se produc pe o piele normala (cele accidentale sau de ex in cazul pruritului
produs de pediculoza) sau punctiforme, cand se grateaza, prin scarpinat, leziuni pruriginoase
papuloase sau de alt tip. In evolutie se acopera de cruste hematice.
- Eroziunea este o lipsa de substanta superficiala secundara dupa vezicule, pustule sau bule, care
intereseaza numai epidermul, nu lasa cicatrice, se acopera de cruste.
- Ulceratia este o pierdere de substanta care atinge dermul, deschide vase sanghine, vindecandu-se
prin cicatrice. La ulceratii ne interesam de marime, forma, margini (regulate sau neregulate, in panta
dulce sau abrupta, subminate), de fundul ei (granulat, neted, gangrenos) si de baza ei, care poate fi
moale sau dura, scleroasa. Ulcerul este o varietate de ulceratie cu evolutie cronica, fara tendinta spre
vindecare (de ex ulcerul de gamba varicos).
Ulceratiile se deosebesc de plagi, acestea din urma fiind de natura traumatica (accidentala sau
operatorie).
- Fisura sau ragada este o pierdere de substanta liniara ce apare in jurul orificiilor naturale sau in
plici care, dupa vindecare, lasa cicatrici liniare.
- Fistula consta dintr-un traiect neregulat care conduce intr-o cavitate purulenta. Ea este secundara
unei gome (de ex goma tuberculoasa) sau unui abces cronic (fistula perianala).
5. Leziuni elementare prin retentie:
- Chisturile sunt miliare (microchisturi) cu aspect punctiform-alb, de natura cornoasa, sau sunt mari,
cu continut sebaceu (chisturi sebacee).
- Comedoanele se intalnesc prevalent pe fata persoanelor seboreice. Apar ca niste puncte negre in
infundibulul pilosebaceu si provin din sebum solidificat, detritusuri celulare, melanina. Ele se produc
in acneea juvenila si in starile de degenerescenta a elasticului cutanat (elastoidoze).
6. Deseurile cutanate, se produc prin acumularea la suprafata pielii a secretiilor, necrozei sau a
celulelor epiteliale.
- Scuama ia nastere printr-un proces de hiperkeratoza sau parakeratoza, tradus clinic printr-o
exfoliere tegumentara vizibila. Deosebim dupa marime: scuame pitiriaziforme, de diensiuni mici,
furfuracee, taratoase (pitiriazisul simplu al pielii paroase a capului), scuame lamelare, sidefii,
stratificate (psoriazis) si in lambouri care cuprind regiuni anatomice intregi (scarlatina, eritrodermii).
Scuamele mai pot fi uscate, in psoriazis, umede, in eczema, grase, in dermatita seboreica.
- Crusta este o leziune secundara formata prin coagularea si uscarea unor secretii patologice. Daca
lichidul in cauza e sangele, crustele sunt brune, daca e o serozitate, crustele sunt galbene ca mierea,
melicerice (ca in impetigo), iar daca e puroi apar cruste galben-verzui sau cenusii. Ele acopera
eroziuni sau ulceratii. Godeul favic este o crusta de aspect particular, formata din exudat si paraziti.
Rupia este formata prin suprapunerea concentrica a mai multor cruste, data de cresterea progresiva
a leziunii subiacente (ulceratiei) si a crustei.
- Escara si sfacelul sunt leziuni elementare produse prin procesul de gangrena. Escara este consecinta
unei gangrene uscate, poate fi alba slaninoasa (ca in combustiile de gradul III, sau in necrozele
DERMATOLOGIE

vasculare acute), sau neagra-bruna (ca in gangrenele vasculare uscate, sau in combustiile prin
carbonizare). Sfacelul este consecinta gangrenei umede si se prezinta ca fragmente moi, galbui sau
negricioase, formate din tesut descompus (gangrena septica si autolitica).
7. Sechelele cutanate, sunt secundare unor leziuni premergatoare.
- Cicatricea rezulta din repararea unei pierderi de substanta prin tesut conjunctiv dens. Ea poate fi
supla (comuna), cand se deosebeste de pielea vecina numai prin culoare (hiper- sau depigmentata),
prin lipsa porilor si a firelor de par sau cicatricea vicioasa, cand prezinta modificari pronuntate: poate
fi hipertrofica (fibroasa, proeminenta), cheloidiana (dura, fibroasa, rosie, cu potential evolutiv) sau
dimpotriva atrofica, deprimata si indurata.
- Scleroza este consecinta unui proces interstitial fara solutii de continuitate, in care se inmulteste
tesutul conjunctiv fibros (de ex sclerodermia sau dermatoscleroza din sindromul varicos). Procesul e
favorizat de starea de anoxemie tisulara. Atat in cicatrici cat si in scleroza, hipertrofia apartine
conjunctivului, in timp ce epiteliul e subtiat si atrofic.
- Atrofia consta in subtierea tuturor straturilor pielii, care devine neteda, flasca, se increteste inert ca
o foita de tigareta, fara elasticitate. Prin disparitia secretiilor pielea e uscata. Ea nu trebuie
confundata cu cicatricea atrofica ce apare dupa o solutie de continuitate, ci este consecinta unui
endogen interstitial (atrofii vasculare) sau exogen-toxic (de ex alopecia atrofica din favus). Prin pielea
subtiata se vad capilarele, venulele, ca o retea distincta.

LP 2 – LEZIUNI PRIMARE
Leziuni elementare
Leziuni elementare - structura pielii
Epiderm – stratul cel mai superficial al pielii, constituit din epiteliu scuamos
Derm – stratul dintre epiderm si tesutul subcutanat, impartit in dermul papilar si cel reticular;
contine unitatea pilosebacee, glandele ecrine si cele apocrine
Tesut subcutanat – strat de tesut grasos situat intre derm si fascia subiacenta
Tegument: invatarea “citirii cutanate.
Intregul tegument trebuie inspectat, inclusiv mucoasele, regiunile genitala si anala, precum si
parul, unghiile si ganglionii limfatici periferici. “Citirea cutanata” este la fel ca lectura unui text.
Leziunile cutanate fundamentale sunt literele alfabetului; Forma, culoarea, marginile si alte
caracteristici ale lor formeaza cuvinte, iar localizarea si distributia lor permite formarea unei
propozitii sau a unui paragraf. Prin urmare, elementele obligatorii pentru diagnosticul dermatologic
sunt (1) tipul leziunii cutanate, (2) culoarea, (3) marginile, (4) consistenta, (5) forma, (6)
aranjamentul, (7) distributia leziunilor.
Recunoasterea literelor: tipuri de leziuni cutanate
Leziuni elementare – leziuni primare
 Macula – discoloratie plana, circumscrisa, ce poate fi hiperpigmentata, hipopigmentata, rosie
(eritematoasa), violaceu-purpurica, albastruie
 Papula – leziune solida elevata din planul tegumentului, cu dimensiuni de pana la 0.5 cm in
diametru, de culoare variabila; papulele pot conflua formand placi
 Placa – leziune circumscrisa, superficiala, elevata, mai mare de 0.5 cm in diametru, deseori
formata prin confluarea papulelor
 Nodulul – leziune solida, circumscrisa, elevata, cu un diametru mai mare de 0.5 cm in
diametru, ce implica dermul si uneori tesutul subcutanat; un nodul mare mai este denumit
tumora
 Vezicula – colectie circumscrisa de fluid de pana la 0.5 cm in diametru
 Bula – colectie circumscrisa de fluid mai mare de 0.5 cm in diametru
 Pustula – colectie circumscrisa de lichid purulent de diferite dimensiuni
DERMATOLOGIE

 Placa uriticariana – placa edematoasa ce rezulta prin infiltrarea dermului cu lichid; este
tranzitorie, persistand doar cateva ore
 Scuame – exces de celule epidermice moarte produs prin acumulare de keratinocite
cornoase si/sau descuamare intarziata
 Crusta – colectie de ser, sange, puroi uscat
 Eroziune – pierdere focal de substanta ce nu depaseste jonctiunea dermoepidermica si se
vindeca fara cicatrice
 Ulcer – pierdere de substanta ce depaseste jonctiunea dermoepidermica, se vindeca cu
cicatrice
 Fisura – pierdere de substanta liniara cu pereti aproape verticali net definiti
 Atrofia – depresiune a tegumentului rezultata prin subtierea epidermului sau a dermului,
tegumentul devenind plisabil, lucios sau deprimat
 Cicatricea – aparitia de tesut conjunctiv anormal reprezentand afectarea dermului
 Lichenificare – ingrosarea epidermului ca urmare a gratajului, cu accentuarea liniilor naturale
ale tegumentului
 Escoriatia – eroziune produsa printr-o injurie exogena (grataj) cuprinzand epidermul partial
sau in totalitate
 Chist – leziune circumscrisa prezentand un perete (camasa) si un lumen prin care se scurge
continutul
 Comedoane – dop de material sebaceu si keratinic situat la nivelul orificiului folicular ce
poate fi deschis (negru) sau inchis (alb)
 Petesii – depozite sanguine circumscrise cu dimensiuni sub 0.5 cm in diametru; peste 0.5 cm
diametru se numesc purpura
 Telangiectazii – reprezinta vase sanguine superficiale dilatate
Gruparea literelor pentru a forma cuvinte: caracterizarea suplimentara a leziunilor identificate
 Culoare: roz, rosie, violet(leziunile purpurice nu se decoloreaza in cazul aplicarii de presiune
cu o lama de sticla), alba, aramie, bruna, neagra, albastra, gri sau galbena. Culoarea poate fi
uniforma sau leziunile pot fi multicolore.
 Margini: definite bine (putand fi conturate cu creionul) sau imprecis.
 Forma: rotunde, ovale, poligonale, policiclice, inelare, cu aspect de iris,
serpiginoase(asemenea unui sarpe), ombilicate.
 Palpare: consistenta-moale, ferma, dura, fluctuanta, rigida; temperatura-leziune mai calda
sau mai rece decat ariile din jur; mobilitatea.
Formarea de propozitii si intelegerea textului: evaluarea aranjamentului, tiparelor si distributiei.
Numar: leziuni unice sau multiple.
Aranjament: leziunile multiple pot fi
(1) grupate: herpetiforme, arcuite, inelare, reticulate (in forma unei retea), liniare, serpiginoase sau
(2) diseminate: leziuni discrete larg distribuite.
Confluenta: prezenta sau absenta.
Distributie: de luat in considerare
(1) extensia: leziuni izolate (unice), localizate, universale,
(2) tiparul: simetric, in regiunile expuse, in zonele de presiune, in ariile intertriginoase, cu localizare
foliculara, aleatorii, pe traiectul dermatoamelor sau al liniilor Blaschko.
DERMATOLOGIE

LP 3 – DERMATOLOGIE
DERMATOZE PARAZITARE ANIMALICE
Definitie: Afectiuni cutanate provocate de agenti patogeni din regnul animal dotati cu mobilitate in
plagi tegumentare – epizoonoze, in profunzimea tegumentului – dermatozoonoze.
Morbiditatea: cazuri izolate, endemice, epidermice
Clasificare:
1. helmintoze: afectiuni produse de viermi plathelminti, nematod, larve
2. arahnoidoze: artropode (scabia)
3. entomoze: modificari cutanate provocate de insecte, larve (miaze cutanate, larva
migans,pediculoze)
SCABIA
Prurit nocturn, vesperal
Leziuni papulo-veziculoase punctiforme sau liniare (galeria acariana)
Contaminarea interumana sau vestimentara
Etiopatogenia:
• Sarcoptex sc. 0,2-0,3 mm, 4 perechi picioare, rostru si un numar de spini
• galeria acariana – oua- larve-nimfe, ciclu: 5-6 saptamani
• contaminare: directa, sexual, prosoape, asternut
Clinica: incubatie: 3-6 saptamani, leziuni papulo crustoase mici
Regiuni patogenice: pliul axilar, periombilical ,interdigital, la femei areola mamara, la barbati scrotal,
penian, la copii: obrajii, plantari
Evolutia: suprainfectie – eczematizare-generalizare „sc.norvegiana”
Diagnostic laborator: clinic + epidemiologic
Diagnostic diferential: pediculoza eczema papulo-veziculoasa, prurigo. Intepatura insecte.
Tratament:
• fierberea lenjeriei + pudrare (cinci zile)
• Lindan 1 % (suf, mai rar), benzoat de benzil 20 % copii 2-4 seri consecutiv, intreg tegumentul.
PEDICULOZA DE CAP
• prurit occipital
• identificarea macroscopica a parazitului sau lindinelor
• aparitia in focar epidermic
Etiopatogeneza:
• Pediculus capitis 2 mm, un cap prevazut cu mandibule, rostru de intepare si fixare. Torace cu trei
perechi de picioare si un abdomen lat compus din opt segmenti.
• Femela depune ouale pe firul de par – 1 saptamana – se reia ciclul biologic
• Contaminarea directa interumana, obiecte de uz personal
Clinica si evolutie: leziuni de grataj-crute (s. De fond), eroziuni, escoriatii – suprainfectia (furuncule,
limfagite, adenite)
Diagnistic diferential: - eczema pielii paroase, streptococia scuamoasa a pielii capului. Impetigo
streptococic. Dermita seboreica. Dermita iritativa a pielii capului.
Tratament: raderea, spalarea (apa si sapun), acid acetic 15- 20 %. Pieptanat cu piaptan des, uscare,
apoi Lindan, operatia repetata de 2-3 ori pe zi.
PEDICULOZA DE CORP
• prurit: la centura pelviana si intrerscapulo-umerala
• identificarea macroscopica a parazitului
• aparitia in focare epidemice: boala vagabonzilor – leucomelanodermie-. Morfologie similara celui
de pe cap: excoriatii liniare paralele pe umeri, interscapular cu evolutie spre furuncule, ectime,
impetiginizari.
DERMATOLOGIE

Diagnostic diferential: scabia, prurigo acut (cronic), prurit din afectiuni generale
Tratament: fierbere, pulverizarea insecticidelor, baie + pudra, DDT.
PEDICULOZA PUBIANA
• prurit pubian, genital
• evidentierea oualor
• corelatia cu un contact sexual cu 5- 10 zile anterior aparitiei pruritului
• culoare galbuie, capul plat, gheare puternice
O Depistarea cazurilor de boala
O Izolarea si tratarea acestora
O Triaj epidemiologic
O Control sanitar antiepidemic
DERMATOZE MICOTICE
Definitie: afectini cutanate produse de paraziti vegetali (plante inferioare) care neputand sintetiza
clorofila utilizeaza ca material substante organice ale organismului parazital, indeosebi keratina din
tegument si anexe
Diagnostic micologic:
•examen direct, lama, lamela
•insamantarea pe medii de cultura selectiva
•inocularea la animal
•intradermoreactii cu extracte de culturi de ciuperci
•antibiograma antifungica
•capacitatea de fermentare a zaharurilor
•teste de imunofluorescenta
•Lampa Wood
Criterii de clasificare morfoclinice:
1. micoze cutanate propriu – zise:
1.1. epidermice:
 Epidermofitiile
 Candidozele cutaneo – mucoase
 Pitiriazul versicol
1.2. dermo-hipodermice: actinomicoza, sporotricoza, blastomicoze
2. micoze foliculare (pilomicozele): microsporia, tricofitia, favusul
3. micoze unghiale : hifomicetice; candidozice

DERMATOZE MICOTICE FOLICULARE (PILOMICOZELE)

MICROSPRIA
Clinica:
• placi 2-10 cm (3, 4 la numar) rotunde, ovalare, rupte egal la 3 – 4 mm de la emergenta, eritem,
scuamare furfuracee
• placi mari scuamoase la nivelul pielii paroase
• fire de par rupte egal de la emergenta, aspect ingrosat de un depozit purulent in manson
• M.Audoini - parazitare ectotrix, direct fie prin obiecte folosite in comun
Examen de laborator: Wood-fluorescenta verzuie stralucitoare
Diagnostic diferential:
•tricofitia uscata
•Favusul
•Psoriazisul capului
•pelada
DERMATOLOGIE

Tratament:
local: raderea, badijonarea cu sol.sab., alcool iodat 1 %;
general: Griseofulvina 10 mg./kgcorp pt. 3 saptamani
TRICOFITIA SUPERFICIALA USCATA
Etiopatogeneza: Tr. Violaceum, Tr. Tonsurans – parazitare endotrix
Clinica: - placi scuamoase in pielea capului, talie mica, numeroase
- fire de par inegale, comparat cu miriste
- inoculari unghiale, herpes circinat
Diagnostic laborator: firul parazitat endotrix
Diagnostic diferential:
• microsporia
• favusul
• tinea amiantacee
• Eczema seboreica
• psoriazis
Forma profunda inflamatorie
Clinica
- Leziuni papulo-nodulare pustuloase, inflamatorii
- epilarea lejera a firelor de par
- evidentierea micologica
Etiopatogeneza: Tr. Gipseum, Verucosum-zoofili, ectotrix, folic.prof
a) KERION CELSI
Copii: pielea paroasa, papulo-pustule, placard inflamator
Supuratie in stropitoare, limfangenite si adenite dureroase
b) SICOZISUL TRICOFITIC
Noduli inflamatorii, furunculozi grupati la nivelul regiunii mentoniere, latero-facial, cu tendinta de
pustulizare si expulzarea firului de par

FOLICULITELE CONGLOMERATE LELOIR

• leziuni pustuloase, expres
• Inoculari tricofitice inflamatorii la nivelul pielii, membre, torace cu dispozitie circinata
Diagnostic laborator:
• ectotrix
• I.D.R. la tricofitina pozitiv
Diagnostic diferential
• furuncul
• Sicozis stafilococic
• Impetigo
• Herpes
Tratament
• epilarea firelor de par
• incizii de degajare si drenaj
• comprese antimicotice, septice, sol. Rivanol 1 0/00
• antimicotice, sabouraud
• tratament general – Griseofulvina
• Rx. Terapia inflamatorie
DERMATOLOGIE

FAVUSUL TR. SCHONLEINI

Clinica:
• alopecie atrofocicatriciala
• alterarea elasticitatii firului de par
• ap.godeului favic
• evidentierea parazitului prin ex. Micologic
• f. cu godeuri (formatiuni concave, galbene)
• f. pitiriazica (placarde scuamoase furfuracee)
• f. Impetigoida (cruste melicerice)
• f. papiroida (f. Contagioasa, godeu marcat de lame scuamoase)
• f. alopecica ( pseudopelada griseofulvina 2 – 3 luni
Diagnostic diferential: pelada, pseudopelada, impetido pp. Capului, LEC, Lichen, Folic decalvante.

EPIDERMOFITIILE INGHINALE
Etiopatologeneza: Epid. Flocosum, rar Trichophiton rubrum
Clinica:
• placard pruruginos, imagine de eczema marginatum (Hebra)
• prurit inghino-genital
• congestie, zemuire, veziculatie
Diagnostic diferential:
• intertrigo candidozic
• intetrigo streptococic
• eritrasma
• psoriazis inversat
• pediculoza pubiana
• eczema perigenitala
Tratament: fierberea lenjeriei, badijonari zilnice cu Sab+W, combinatii, antimicotice

EPIDERMOFITIA INTERDIGITALA
Etiopatogeneza: agent cauzal: Epidermophiton, interdigital rar Tr.R
Clinica:
• prurit de intensitate interdigitoplantar
• macerarea alba, fisurarea, veziculatie (spatiul IV)
• descuamarea lamelara
• vezicule dishidrotice
Evolutie: eczematizare, piodermizare, limgangita, erizipel
Diagnostic: examen direct, pe mediul Sabouroud
• intertrigo candidozic
• intertrigo streptococic
• keratodermii plantare
• dishidroza plantara nonmiotica
Tratament: evitarea ciorapilor sintetici, pomezi cu acid benzoic 2-4 %

Tinea

PITIRIAZIS VERZICOLOR
Diagnostic patologic: Microsporum furfur, contaminare interumana sau lenjerie de corp
Clinica:
DERMATOLOGIE

• spate, gat, umeri, pete izolate, grupate, galbui, cafenii sau maronii deschise, fine
• descuamatia fina ptiriazica a gratajului unghiei
• absenta pruritului
Examen laborator: micologic direct lampa Wood
Diagnostic diferential:
• vitiligo
• pitiriazis rozat Gilberet
• eczematide ptiriziforme
Tratament: fierberea lenjeriei, sapun sulf, sol iodate 1 %.

CANDIDOZE CUTANEO MUCOASE

• leziuni intens congestive, madidante, erozive
• prezenta unor depozite alb, scuamoase, branzoase
• prurit senzatie de arsura
• culturi ce se dezvolta rapid
• Conditii ce cresc virulenta candidei: D.Z., antibioterapia, tratamente orale sau vaginale cu
antitrichomoniazice, corticoterapie, leucoree, avitaminoze, s.dispeptice

Manifestari candidozice cutanate, mucoase, unghiale

• Perlesul candidozic
• intertrigo cu levuri-pliu, placi eritemato-erozice, zemuinde, cu depozit alb cremos
• Paronichia candidozica – hipertrofie a repliului supra si peri unghial cu congestie si edem la acest
nivel. La presiunea zonei apare o picatura de puroi, gros, cremos.
• Intertrigo +perionixis: boala profesionala cofetari, brutari, spalatorese
• Stomatita candidozica: infantila, patologica, stomatologica
• Enantem intens, depozite cremoase compacte, stomatita smantanoasa
• Limba geografica: depapilari policiclice
• F. Hiperplazica (alba piloasa)
• F. Negricanta (neagra, piloasa)
• Vulvovaginita candidozica: arsuri, prurit, depozite alb laptoase, grunjoase, ce mascheaza un fond
intensiv cu mici fisuri si eroziuni la introitul vaginal
• Balanita: congestie eroziva circinata, fisuri radiare ale tecii preputaile
• Ano rectita candidozica
• Granulomul candidozic fata, pielea capului, tumorete aplatizate cu cruste galbui albicioase (copii)

Diagnostic diferential:
• epidermofitiile
• intertrigo microbian
• perionixis
• perionixis strepto-stafilococic
• perles stafilococic
• tricomoniaza
• balanitele infectionase nespecifice
• pruritul anal
Tratament:
• eliminarea circumstantelor etiopatogenice, D.Z, corticot.
• sterilizarea tubului digestiv
• Antifungice, Amfotericina B
DERMATOLOGIE

• local antiseptice, Borax 3 %, acid boric 3 %, Nistatin

ONICOMICOZE
• deformare si fiabilitate unghiala
• ingalbenirea unui sector din lama unghiala
• detasarea unghiei de pat
• ex. Micologic
Etiopatogeneza: invad in focar primitiv sau secundar
Clinica si evolutie: 4 tipuri morfoclinice – dupa modul de invazie
• distal (marginea libera, friabila, farmicioasa)
• superficial (lama, zone mici galbui)
• proximal (afectarea de la radacina, matrice)
• periunghial- candidoza perionixului
Dignostic laborator obligatoriu
Diagnostic diferential: psoriazisul unghial, onicodistrofie cu afectiuni generale

MICOZE CUTANATE PROFUNDE

Actinomicoza:
1. cervico faciala
2. acrala
• tumefactia dura, inflamatorie cu tendinta la fistulizare latero cervicala
• puroi cu aspect caracteristic (granule)
• examene micopatologice concludente
Diagnostic patogen: Actinomices bovis si israeli (poate fi saprofit al cavitatii bucale, prin carii sau
dupa extractii se inoculeaza in hipoderm. Forma cervico-faciala, nodozitate hipod. Ce parcurge
etapele unei gome fistulizeaza-puroi graunti, osteomielita mandibulei.
Diagnostic diferential: goma TBC, lues, limfoame, adenoflegmoane, sarcoame
Tratament: incizii, drenaje, raclajul, excizia in bloc. Antibioterapie doze ridicate (Hidrazida, IK,
cortizonice)