Teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget

(traducere – continuare)

Stadiul operatiilor formale (11 ani – adult)

In acest stadiu gandirea devine abstracta si ipotetica. Adolescentii isi pot

organiza ideile, gandurile numai in minte, fara a se mai folosi de obiecte din
lumea externa.
Piaget s-a ocupat in mode deosebit de capacitatea de a rationa in special cu
privire la posibilitatile ipotetice. Intr-un experiment unor copii li s-au dat 4
flacoane ce contineau lichide incolore, ce erau notate cu 1,2,3 si 4. De asemenea,
i s-a dat si un flacon mai mic notat cu g. Sarcina lor era sa amestece aceste
lichide astfel incat sa obtina culoarea galben.
La nivelul preoperationa, copiii faceau multa mizerie. Ei turnau lichide in si
din flacoane intr-un mod dezorganizat, haotic.
La nivelul operatiilor concrete, actiunile copiilor erau mai organizate. O
strategie pe care au folosit-o majoritatea a fost sa toarne din lichidul g in
celelalte. Apoi renuntau. Cand au fost intrebati de ce au renuntat, ei au raspuns
ca nu mai era nimic ce puteau sa faca.
La nivelul operatiilor formale, adolescentii au lucrat sistematic pentru a
acoperi toate posibilitatile. Unii au inceput prin a incerca diferite combinatii iar
apoi au realizat ca ar fi mai bine sa inculda toate posibilitatile asa ca le-au scris
pe hartie inainte de a actiona mai departe.
Estenta acestui mod de gandire este aceea ca persoana se gandeste in mod
sistematic la ipoteze. Ea nu ia in calcul doar noi posibilitati dar si izoleaza o
ipoteza prin controlul efectelor altor posibile variabile.

1
 Ca si pentru celelalte perioade, Piaget a introdus modalitati logico-
matematice de a descrie gandirea operatiilor formale. Aceste modele sunt intr-o
oarecare masura similare ci cele de la stadiile anterioare, dar le depasesc pe
acestea. Ele sunt foarte complexe. E important sa notam ca la nivelul operatiilor
formale, gandirea ajunge la cel mai inalt nivel de echilibru. Aceasta inseamna,
printre altele ca variatele operatii folosite sunt mai strans interrelationate si pot fi
aplicate la campuri foarte largi de utilizare.
Desi si-a limitat majoritatea lucrarilor pe adolescenti la gandirea
matematica si stiintifica, Piaget a facut si unele speculatii asupra rolului
operatiilor formale in viata sociala a adolescentului. Spre deosebire de copiii din
stadiu operatiilor concrete, care isi traiesc viata doar aici si acum, adolescentii
incep sa se gandeasca la probleme mai indepartate de prezent – la viitorul lor si
la natura societatii din care vor face parte. In acest proces, noile lor puteri
cognitive pot duce la un idealism si utopism accentuat. Ei pot acum sa opereze
cu principii si idei abstracte cum ar fi libertare, justitie, dragoste si isi pot
imagina societati ipotetice diferite de cele care exista in realitate. Adolescentul
devine un visator, construind teorii despre o lume mai buna.
Piaget considera ca acest tip de gandire utopica si idealista este un nou fel
de egocentrism. Pentru adolescenti, odata cu inceputul stadiului operatiilor
formale, orizonturile se largesc, apar mai multe posibilitati iar egocentrismul
reapare. De aceasta data, egocentrismul este vizibil atunci cand adolescentii
atribuie puteri nelimitate propriilor lor ganduri. Ei viseaza la un viitor glorios
sau la shimbarea lumii prin idei, fara a incerca sa-si testeze gandurile in realitate.
Descentrarea se produce, in viziunea lui Piaget, cand adolescentii incep sa-si
asume rolul de adulti. Ei invata astfel limitele propriilor ganduri. Invata ca o
constructie teoretica sau o viziune utopica e importanta doar in relatie cum
modul de functionare a ei in realitate.

2
Conceptul de stadiu
Conceptul piagetian de stadiu implica niste puncte de vedere puternice
asupra naturii dezvoltarii.
In primul rand, intr-o teorie riguroasa a stadiilor, secventa unui sadiu ar
trebui sa fie invarianta. Oamenii trec prin aceste stadii in momente diferite, iar
unii pot sa nu atinga niciodata ultimul stadiu descris de Piaget; dar, cu toate
acestea, trecerea prin aceste stadii se face intr-o anumita ordine.
In al doilea rand, stadialitatea implica faptul ca dezvoltarea e divizata in
perioade ce difera din punct de vedere calitativ. Daca dezvoltarea intelectuala ar
fi un continuum, procese cantitative, orice divizare in stadii individuale ar fi pur
si simplu arbitara. Piaget considera ca gandirea, la momente diferite, este
organizata directii calitativ diferite. Ceea ce inseamna ca exista o distinctie
naturala, valida intre doua perioade.
In al treilea rand, stadiile se refera ca caracteristici generale. Stadiile
descrise de Piaget se refera la pattern-uri generale de gandire. Astfel, daca stim
ca un copil se afla intr-un anumit stadiu, putem prezice comportamentul acestuia
intr-o varietate de activitati, sarcini in diferite arii, domenii. Acest lucru nu este
valabil intotdeauna deoarece un copil se poate afla in stadii oarecum diferite in
domanii diferite. Piaget a numit aceste iregularitati „decalaje”. Cu toate acestea,
ar trebui sa existe unitate in performantele copilului in fiecare din perioadele pe
care acesta le parcurge.
In al patrulea rand, Piaget sustine ca stadiile sale reprezinta integrari
ierarhice. Adica, stadiile inferioare ce au fost parcurse nu dispar pur si simplu, ci
devin integrate, si intr-un fel dominate, de orizonturi mai largi.
In al cincilea rand, Piaget considera ca stadiile sale se desfasoara la fel,
aceleasi secvente, in toate culturile. El este de parere ca aceasta teorie nu se
refera la anumite credinte ci subliniaza capacitatile cognitive. Asadar, copiii
mici, indiferent de credintele culturale ale societatii in care traiesc, isi vor stabili
punctele de vedere in functie de ceea ce cred ei ca autoritatea accepta sau

3
pedepseste. Abia in adolescenta, cand se face achizitia operatiilor formale,
tinerii vor acorda o dimensiune teoretica, abstracta problemelor morale,
indiferent de credintele lor proprii.
In concluzie, Piaget avanseaza o teorie a unor stadii riguroase, ceea ca
inseamna ca aceste stadii (1) desfasoara o secventa invarianta, (2) descriu
pattern-uri diferite din punct de vedere calitativ, (3) se refera la proprietati
generale ale gandirii, (4) reprezinta integrari ierarhice si (5) sunt universale din
punct de vedere cultural.
Evolutia de la un stadiu la altul
Piaget a recunoscut faptul ca maturarea biologica joaca un rol in dezvoltare.
Spre exemplu, copii nu pot atinge stadiul operatiilor concrete fara o cat de mica
maturare a sistemului nervos. Cu toate acestea, Piaget este de acord ca simpla
maturare bilogica nu poate juca un rol dominant pentru ca viteza de dezvoltare
depinde foarte mult de mediul in care copiii traiesc. Asadar, mediul este de
asemenea important.
In general, sustinatorii teoriilor invatarii considera mintea copilului ca fiind
produsa de sustineri externe si invatre. Ei presupun ca conceptele piagetiene
trebuie predate de catre parinti, profesori si altii. Cu toate acestea, nu este clar
daca asa stau lucrurile.
In viziunea lui Piaget, mediul de viata este important, dar numai partial.
Mediul ingrujeste, stimuleaza si provoaca copilul, dar copiii insisi construiesc
structurile cognitive. Atunci cand copilul exploreaza mediul, el descopera
lucruri, evenimente care ii capteaza interesul. Ei sunt in special interesati de
evenimente cu un grad moderat de noutate, evenimante care nu corespund cu
experienta lor anterioara. Apoi copiii isi ajusteaza comportamentul pentru a
invata despre aceste evenimente iar in cadrul acestiu proces ei construiesc noi
modalitati de a interactiona cu lumea. Asadar, nu mediul structureaza mintea
copilului, copilul este acela care dezvolta noi scheme.

4
 Experientele care ajuta la dezvoltarea gandirii nu sunt numai interesante
pentru copil ci si ii declanseaza acestuia o stare de conflict. Conceptul de
conflict este implicat intr-un model al schimbariilor ce au loc in timpul
dezvoltarii numit de Piaget „echilibrare”. Acest model a fost deja descris atunci
cand s-a aratat cum obtin copiii conservarea. De obicei, in experienta copilului
ceva contrazice credintele initiale ale copilului. Acest conflict motiveaza copilul
sa-si dea seama mai bine cum stau lucrurile, conducand la noi descoperiri. O alta
sursa de noi informatii ce pot genera conflicte este mediul social.
Piaget a incercat sa arate diferitele modalitati prin care informatiile ce
prezinta interes pentru copil si produc contradictii contribuie la dezvoltarea unor
noi structuri cognitive. E important de subliniat ca dezvoltarea este intotdeauna
un proces spontan. Copiii insisi asimileaza noi informatii, rezolva contradictiile
si alcatuiesc noi structuri cognitive.
Implicatii asupra educatiei
Piaget nu s-a referit foarte mult la educatia copiilor, dar a facut niste
recomandari. Pentru Piaget, invatarea nu este ceva ce i se da copilului de catre
invatator, ci ceva care vine de la copil. E un proces de inventie si descoperire
spontana. Acest lucru se vede foarte clar la copiii care fac progrese intelectuale
incredibile pur si simplu prin explorarea si manipularea mediului de unii singuri,
si poate fi adevarat si pentru copiii mai mari de asemenea. In consecinta,
profesorii ar trebui sa incerce sa nu le impuna copiilor cunostintele ci sa
gaseasca lucrurile care l-ar interesa si provoca pe copil premitandu-i sa rezolve
problemele de unul singur.
In plus, Piaget subliniaza importanta faptului ca instructiunile date copilului
trebuie sa corespunda nivelului particular al acestuia. Educatorul trebuie sa ia in
considerare nivelul pana la care interesele si modelele de invatare ale copilului a
ajuns, in momente diferite. Educatia trebuie sa se faca „croind” procesul de
educatie in functie de stadiul in care a ajuns copilul.

5
 Asadar, Piaget considera ca invatarea ar trebui sa fie un proces de
descoperire activa si ar trebui modelata in functie de stadiul in care se afla
copilul. El considera, de asemenea, ca o mare importanta in educatie o au si
interactiunile sociale ale copilului. Copiii incep sa gandeasca logic – sa
coordoneze doua dimensiuni simultan – partial prin faptul ca invata sa ia in
considerare doua sau mai multe perspective prin interactiunea cu ceilalti. Aceste
interactiuni ar trebui incurajate, cele din care se trag cele mai multe beneficii
fiind cele in care copiii au sentimentul egalitatii, cum se intampla cel mai des in
relatie cu cei de aceeasi varsta.
Constructivismul lui Kamii
Au fost facute cateva incercari de a introduce ideile lui Piaget in scoli, in special
la prescolari si in clasele mici. Unul dintre profesorii care au incercat acest
lucru este si Constance Kamii.
Kamii porneste de la premisa piagetiana ca dezvoltarea cognitiva se
produce numai atunci cand copilul isi construieste propriile cunostinte. Copiii au
nevoie de oprtunitati pentru a-si da seama de unii singuri cum stau lucrurile. Ei
nu vor face asta daca profesorii foloses teste si caiete de lucru. Aceste practici
doar ii vor fce pe copii sa se ingrijoreze ca nu vor nimeri raspunsurile corecte,
raspunsuri pe care profesurul le va considera corecte si nu vor gandi problemele
cu propria minte. Profesorii ar trebui sa faciliteze pentru copii accesul la
experiente pe care acestia la vor gasi interesante si pline de semnificatii intr-atat
incat vor lucra doar de dragul de a lucra. Probleme de acest fel pot fi gasite in
viata de zi cu zi a copiilor. Astfel, copiii vor crea solutii pentru probleme
dificile, iar de multe ori acestea sunt foarte originale.
Kamii aplica aceasta abordare in aproape toate aspectele vietii scolare. Ea
considera ca din punct de vedere al gandirii piagetiene copiii ar trebui sa aiba
mai mult timp de gandire a unei probleme decat acorda scoala in mod obisnuit.
Din acest motiv profesorii sunt, de obicei, tentati sa explice raspunsul elevilor.
Dar Kamii este de parere ca profesorii ar trebui sa aiba rabdare. Este mult mai

6
bine pentru copii sa se gendeasca si sa-si puna intrebari asupra unei probleme
decat sa i se spuna raspunsul iar copilul sa invete de aici ca raspunsul vine
intotdeauna de la profesor, spune Kamii.
Ea a condus o cercetare de evaluare asupra metodei de predare a aritmeticii
in primele clase ale scolii elementare. Ea a descoperit ca la testele traditionale
elevii ei au avut rezultate la fel de bune cu cei care au invatat prin metode
trabitionale. Dar elevii ei au demonstrat o mult mai buna intelegere a logicii din
spatele muncii lor. De asemenea, gandirea lor era mai independenta. Pentru
Kamii este mai putin importanta cantitatea de cunostinte pe care copiii o
acumuleaza decat dorinta acestora de a gandi de unii singuri.
Cercetarile ulterioare si relatia acestora cu teoria lui Piaget
Cercetarile lui Piaget au fost criticate pentru deficientele sale, cum ar fi aceea ca
au fost bazate, in principal, pe observarea celor trei copii ai sai. Cu toate acestea,
atunci cand lucrarile lui au fost redescoperite, la inceputul anilor 1960, multi au
dorit sa verifice daca ele pot fi replicate.
Secventialitatea stadiilor – per ansamblu, replicarea experimentelor
folosind sarcinile utilizate initial de Piaget confirma secventialitatea acestora.
Aceasta inseamna ca, intr-adevar, copiii trec prin substadii, stadii si perioade in
ordinea pe care a descoperit-o Piaget. Aceste stadii se portivesc foarte bine
pentru perioada sensi-motorie si pentru rationamentele stiintifice si matematice
din stadiile superioare. Dar nu atat de clar stau lucrurile in privinta gandirii
sociale cum ar fi animismul, judecata morala si egocentrismul. Cu toate acestea,
in general, copiii mai mici difera de copiii mai mari, asa cum a sustinut si Piaget.
Generalitatea stadiilor – in privinta ideii lui Piaget ca stadiile sunt moduri
generale de gandire cercetarile ulterioare nu au fost intru-totul de acord. Acestea
au descoperit corelatii destul de scazute intre sarcini care ar trebui sa se refere la
aceleasi stadii generale ale gandirii. Piaget insusi recunoaste ca, in general,
copiii stapanesc sarcini diferite in masuri diferite (decalaje) dar considera ca
exista totusi unitate.

7
 Aceste descoperiri i-au facut pe unii psihologi sa abandoneze teoria lui
Piaget asupra stadialitatii dezvoltari gandirii. Ei considera ca copii nu trec prin
diferite stadii generale de dezvoltare in care gandirea reflecta anumite structuri,
tipare pe care le urmeaza ci ca, pur si simpu, copiii invata sa rezolve anumite
sarcini. Dar un astfel de abandon ar fi prematur, deoarece teoria lui Piaget
explica multe fenomene care au loc in timpul dezvoltarii copiilor, cum ar fi
scaderea creativitatii care apare in jurul varstei de 5-7 ani.
Teoria lui Piaget, asadar, ne poate ajuta sa intelegem dimensiuni largi ale
vietii si ar fi lipsit de sens sa nu luam in considerare stadiile propuse de aceasta.
Ajung oamenii la stadiile superioare?
O descoperire surprinzatoare a fost aceea ca, in general, oamenii nu prezinta
stadiile superioare ale operatiilor formale la sarcinile standard folosite de Piaget.
Majoritatea adultilor folosesc operatiile formale numai o aprte din timp sau chiar
deloc. Aceste descoperiri nu contrazic, in mod necesar, teoria lui Piaget.
Teoretic, nu exista nici un motiv pentru care oamenii trebuie sa atinga stadiile
cele mai inalte ale dezvoltarii gandirii. Este posibil ca gandirea sa nu fi fost
suficient provocata pentru a urca la aceste nivele.
Piaget a incercat sa explice aceste descoperiri. El spune ca este posibil ca
majoritatea oamenilor sa atinga un anumit grad al gandirii formale, dar sa
foloseasca operatiile formale in principal in ariile de abilitati sau interes
deosebit. El a concluzionat, asadar, ca adultii nu vor prezenta un nivel ridicat de
uniformitate in diferite sarcini intelectuale, asa cum se intampla in stadiile
inferioare. In schimb, adultii se gasesc in stadiile superioare ale gandirii in
special atunci cand opereaza in arii de interes deosebit pentru ei.
Invata sau nu copiii de unii singuri?
Piaget considera ca un copil dezvolta structurile cognitive de unul singur, fara a
fi invatat de adulti. Dovada incontestabila a invatarii spontane vine din
observatiile facute de Piaget asupra copiilor, care fac progrese intelectuale mari
doar prin explorarea mediului inconjurator, inainte ca cineva sa inceapa sa-i

8
invete diferite lucruri. Odata ce adulti incep sa le predea copiilor, de multe ori,
are loc o scadere a curiozitatii naturale a copilului.
Cand Piaget a spus ca copiii invata de unii singuri nu s-a referit la faptul ca
ei invata in lipsa orice altceva. Invatarea vine din experiente care trezesc
curiozitatea copilului si care ii dau acestuia posibilitatea de a gasi solutii de unul
singur.
Cu toate acestea, multi psihologi cred ca educatia oferita de adulti este mai
importanta decat a considerat-o Piaget. Pentru a demonstra acest lucru ei au
incercat sa invete mai multi copii de 4-5 ani conservarea. Prima descoperire
facuta a fost aceea ca acest lucru ete foarte greu de facut. Odata ce acest lucru s-
a reusit, Rochel Gelman a invatat copiii sa conserve numerele si lungimea si a
reusit, de asemenea. Totusi, ne putem intreba cat de bine se va reflecta
conservarea obtinuta prin aceste metode de invatare in viata reala a copiiilor.
Piaget a adus, pentru completare, cateva idei ce sunt relevante aici. De
multe ori presupunem ca dezvoltarea spontana nu este dezirabila pentru ca se
produce incet; educarea copiiilor in mod direct pare mai buna pentru ca grabeste
lucrurile. Dar Piaget atrage atentia ca atunci cand Howard Gruber a examinat
dezvoltarea permanentei obiectului la puii de pisica, a descoperit ca acestea
treceau prin etape mai repede decat copiii. Cu toate acestea, spune Piaget, ele nu
evolueaza mai departe de atat si ne putem intreba, daca nu cumva, o viteza mai
mica de dezvoltare nu duce la un progres mai mare in cele in urma.

Subestimarea capacitatilor copiiilor

In ultimii ani, multe lucrari au incercat sa demonstreze ca Piaget a

subestimat capacitatile copiiilor.
Perioada sensimotorie
Unii cercetatori au studiat imitatia prezenta la copiii, imitatie a unor
evenimente pe care le-au observat cu cateva ore sau zile in urma. Pentru Piaget

9
aceasta incepe sa apara in al saselea stadiu al dezvoltarii sensimotorii, pe la 18
luni. Andrew Meltzoff a observat comportmente similare la un copii de 9 luni.
Dar copiii cu care a lucrat acesta au imitat o miscare simpla si care le era
probabil familiara, spre deosebire de observatiile lui Piaget in care copiii imitau
miscari complicate si nemaintalnite pana atunci. Ei poarta cu ai o imagine
interna a scenei la care au asistat si se folosesc de aceasta pentru a-si modifica
comportamentul.
Cercetari recente au aratat ca si copiii de 6 luni pot imita dar numai daca
miscarea pe care o observa este repetata de multe ori. Aceast tip de imitatie este
prezenta in comportament si este manifestata de copii cel mai des pe la 13-24 de
luni, atunci cand a observat-o si Piaget.
Alte cercetari au incercat sa arate faptul ca si copiii mai mici au permanenta
obiectului. Rene Baillargeon a considerat ca problema este de fapt aceea ca i se
cere copilului sa faca miscari fizice pentru a arata unde e obiectul. Ea speculeaza
ca daca i se cere copilului doar sa sa uite unde crede ca ar fi obiectul, copilul ar
demontra permanenta obiectului mai devreme. Baillargeon a concluzionat din
experimentul pe care l-a desfasurat ca permanenta obiectului este prezenta mai
devreme la copil. Alti psihologi au desfasurat experimente asemanatoare si au
concluzionat ca Piaget a subestima cunostintele copiilor despre obiecte pentru ca
testele sa s-au bazat prea mult pe sistemele motorii inca insuficient dezvoltate
ale copiiilor. Dar aceste critici ignora una din ideile teoriei lui Piaget, si anume
aceea ca actiunea motorie este baza gandirii logice si stiintifice. Desi el nu a
demonstrat acet lucru, experimentarea activa pe care el a observat-o in stadiu 5
sustine aceasta ipoteza. Mai tarziu, adultii experimenteaza in acelasi mod, dar pe
plan mental.
Experimentele recente arata ca intr-adevar copiii au oarecare cunostinte la
varste mai mici decat a oservat Piaget. Dar concluziile trase din aceste
experimente sunt mai mult speculatii despre cun astfel de cunostinte sunt legate
de gadirea mai avansata si nu pot inlocui teoria bine documentata a lui Piaget.

10
 Stadiul preoperational
Brocke sugereaza ca copiii mici nu sunt atat de egocentrici cum a
considerat Piaget. Studiile ei au demonstrat ca multi copii de 3, 4 ani pot realiza
sarcini mai simple intr-o maiera mai putin egoista. Alte cercetari au dus la
concluzii asemanatoare.
In ultimii ani, un subiect des intalnit este „teoria asupra mintii” a copiilor –
teoria copiiilor asupra a cum gandesc oamenii – iar multe dintre descoperiri au
legatura cu egocentrismul. S-a demonstrat ca, in general, copiii depasesc
egocentrismul pe la 4-5 ani, mai devreme decat varsta indicata de Piaget.
Alte investigatii au incercat sa demonstreze ca si copiii mici pot gandi
rational la probleme matematice si stiintifice. S-a aratat ca acesti copii au o
oarecare capacitate de conservare a numerelor. Aceste descoperiri nu contrazic
in mod necesar teoria lui Piaget.
In general, aceste cercetari au dorit sa arate ca egocentrismul copiilor nu
este atat de puternic si ca acestia prezinta capacitatea de a gandi rational de la
varste mai mici. S-a concluzionat ca teoria lui Piaget subestimeaza capacitatile
copiilor si ca acestia a fost caracterizati intr-un mod negativ.
Mai tarziu in cariera sa, Piaget a raspuns acestor acuzatii. El a aratat ca
gandirea preoperationala are si aspecte pozitive dar si-a mentinut pozitia ca
gandirea preoperationala ese in general prelogica, statica si legata de perceptie,
ireversibila, plina de erori s.a.m.d.
Putem spune ca nu este necesar sa avem o viziune pozitiva asupra
dezvoltarii copiilor, ci, mai degraba e important sa avem o viziune corecta
asupra procesului de dezvoltare al copiilor.

Asadar, teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget a intalnit numeroase critici,

dar aceasta este o dovada in plus a importantei acestei teorii, deoarece, oricare ar
fi punctele sale slabe, ea capteaza aspecte importante ale dezvoltarii.

11