CURS ANUL I - MEDIU ŞI SĂNĂTATE PUBLICĂ

CONŢINUTURI TEMATICE

1.Igiena ştiinţă medicală care promovează sănătatea.

2.Ecologia, ramurile ecologiei, noţiuni de ecologie generală, elemente de ecologie

umană.

3.Sănătatea- definiţia OMS; se adresează individului şi colectivităţilor.

4.Factorii etiologici ai sănătăţii: - factori interni care pot avea o influenţă decisivă în
producerea anumitor afecţiuni cunoscute sub denumirea de boli genetice sau
ereditare (hemoglobinopatii ereditare; DZ) şi factori externi care acţionează asupra
organismului şi se mai numesc factori de mediu sau ecologici.

5.Factorii de mediu: factori fizici (temperatura, radiaţiile ionizate), chimici (substanţe

chimice existenţe în natură), biologici (bacteriile, virusurile, paraziţii, fungi şi paraziţi şi
alte microorganisme) care acţionează asupra organismulu uman, şi factori sociali
rezultaţi din acţiunea omului asupra mediului sau din interrelaţiile dintre oameni;
Cunoaşterea factorilor sanogeni pentru păstrarea şi promovarea sănătăţii; Prezenţa
factorilor patogeni care poate fi similară cu producerea bolilor; Acţiunea factorilor de
mediu asupra organismului uman şi sănătăţii populaţiei; intensitatea, durata acţiunii
lor asupra organismului uman; Supravegherea sanitară corectă prin stabilirea unor
indicatori cât mai precişi ai stării de sănătate, măsuri sanitare medicale şi
nemedicale.

6.Igiena aerului: Compoziţia chimică a aerului şi influenţa sa asupra organismului

uman; Poluarea aerului şi acţiuneasa asupra sănătăţii; Contaminarea aerului şi
acţiunea sa asupra sănătăţii;

7.Igiena apei: Necesarul de apă şi modul de acoperire; Patologia infecţioasă

transmisă prin apă; Patologia neiinfecţioasă transmisă prin apă; Condiţiile de
potabilitate a apei.

8.Igiena solului: Solul şi importanţa sa sanitară; Îndepărtarea reziduurilor solide şi

lichide; Igiena radiaţilor; Radiaţiile ionizate; iradiere naturală şi artificială, efecte,
profilaxie; Radiaţiile neionizate.

9.Igiena habitatului uman: Igiena localităţilor şi relaţia cu sănătatea; Poluarea sonoră

şi influenţa ei asupra sănătăţii; Igiena locuinţei şi relaţia sa cu sănătatea;

10.Igiena alimentaţiei: Necesităţile nutritive ale omului sănătos; Valoare nutritivă;

Igiena alimentelor; Igiena unităţilor cu profil alimentar.

11.Igiena copilului şi adolescentului: Obiectivul şi importanţa igienei copilului şi

adolescentului, orientarea actuală; Caracteristicile generale ale dezvoltării fizice şi
neuropsihice a copiilor şi tinerilor; Factori endogeni şi exogeni careinfluenţează

1
dezvoltarea umană; Criterii de apreciere a gradului de maturizare evolutivă; Criterii,
metode şi tehnici pentru examinarea psihologică a copiilor şi adolescenţilor;
Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile îninstituţiile pentru copii; Prevenirea şi
combaterea accidentelor la copii şi adolescenţi;Caracteristicile de vârstă
alemorbidităţii prin boli infecto-contagioase; Organizarea măsurilor de luptă
antiepidemică în instituţiile pentru copiipermanente şi sezoniere;Factori care
favorizează producerea accidentelor (condiţii deficitare de igienă a locuinţei;lipsa de
supraveghere a copiilor - Fenomen explicabil prin particularităţile de vârstă şi
comportament.

12.Boli transmisibile pe calea aerului, a apei, a solului. Măsuri de profilaxie. Măsuri

privitoare la sursa de infecţie. Măsuri privitoare la căile de transmitere. Măsuri
privitoare la organismul receptiv.

INTRODUCERE

Mediul înconjurător prezintă o importanţă covărşitoare în păstrarea şi promovarea

sănătăţii populaţiei şi de aceea relaţia dintre organism şi mediu se fundamentează pe
conceptul ecologic al interacţiunii organism-mediu. Disciplina de bază a medicinii
care promovează sănătatea populaţiei este IGIENA şi este o ramură a medicinii
preventive. Cuvântul Igienă provine din greacă, de la Hygeia, care în mitologie era
zeiţă sănătăţii, fiica lui Asklepios (Esculap la romani), zeul vindecător al bolilor.
Asklepsios (Esculap) a rămas in istoria medicinii la simbolul medicinii curative, iar
Hygeia, emblema sănătăţii. La Genva, în faţa clădirii unde are sediul Oranizaţia
Mondială a Sănătăţii (OMS), se află statuia Hygeiei , ca dovadă a preocupării
permanente pentru promovarea sănătăţii.

2
Sanatatea publica (SP) reprezinta ansamblul deprinderilor, cunostintelor si
atitudinilor populatiei orientat spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii.

Helton: SP- este stiinta protejarii oamenilor şi a sănătăţii, a promovării şi redobândirii

sănătăţii prin efortul organizat al societăţii – deci Medicină sociala.

OMS, defineşte sănătatea individuală ca: stare de bine completă din punct de vedere
fizic, mintal şi social şi nu numai absenţa bolii sau infirmităţii.

Sănătatea grupurilor umane: sinteză a sănătăţii individuale apreciată într-o viziune

globală(ecosistemică).

Obiectul SP: grupuri umane.

Scopul SP este să reducă: disconfortul, boala, inacpacitatea (invaliditatea,

handicapul, decesul prematur.Scopurile se realizează prin:

- promovarea sănătăţii: oamenii să fie cât mai sănătoşi, apţi la viaţa socială (se
realizează prin contribuţiasectoarelor comunităţii şi a grupurilor sociale,
dezvoltând măsurile sanogenetice)
- ocrotirea sănătăţii prin menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor
- controlul morbidiţăţii prin combaterea bolilor şi a consecinţelor lor.
- redobândirea sănătăţii, esenţial obţinută prin contribuţia medicilor, serviciilor
sanitare şi sociale

FACTORII care inflenţează starea de sănătate a unei populaţii:

1.comportamentul populaţiei (atitudini, obiceiuri, stilul de viaţă) - influenţează în

40 %

2.factorii biologici, ereditari, demografici, familiali, personali - 30%

3.mediul de viaţă – factori ambientali (fizici, chimici, socio-culturali, educaţionali)

influenţează în 20 %

4.serviciile de sănătate (preventive, curative, recuperatorii) - 10 %

- DOMENIILE SĂNĂTĂŢII
- demografia
- biostatistica
- igiena
- epidemiologia
- medicina ocupaţională (medicina muncii)
- ştiinţe sociale şi comportamentale aplicate în studiul bolilor cu determinism
social
- conducerea serviciilor medicale (management)
- dreptul
- etica

3
MĂSURAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

- Se realizează cu ajutorul unor indicatori care apreciază eficacitatea şi impactul

unor programe de sănătate şi se clasifică astfel:
- 1.condiţii social – economice (nivelul de trai al populaţiei): aprox. 14
indicatori.
- sporul populaţiei
- buget naţional sau produs intern brut
- distribuţia veniturilor
- gradul de ocupare a forţei de muncă
- gradul de alfabetizare a populaţiei adulte
- condiţii de locuit (nr. persoane/cameră)
- consum de energie/cap locuitor
- 2.caracteristicile stării de sănătate a populaţiei: aprox. 14 indicatori (de tip
demografic şi morbiditate)
- procentul nou-născuţilor cu greutate la naştere de minim 2500 g
- procentul copiilor cu greutate corespunzătoare vârstei
- indicatori de dezvoltare psiho-socială a copiilor
- rata mortalităţii infantile
- rata mortalităţii sub vârsta de 5 ani
- rata mortalităţii la populaţia tânără
- speranţa de viaţă la o vârstă determinată
- mortalitatea maternă
- mortalitatea specifică
- morbiditatea specifică
- nivelul de incapacitate de muncă indicatori de patologie mentală şi socială: rata
suicidului, dependenţa de droguri, criminalitatea, alcoolismul, fumatul,
consumul de tranchilizante.

3.gradul de asigurare a populaţiei cu servicii profilactice şi curative: 227

indicatori subgrupaţi în :

- activitate profilactică şi de monitorizare

- servicii de chirurgie şi asistenţă medicală de urgenţă
- servicii de oncologie
- activitatea curativă în industrie
- servicii de obstetrică
- servicii curative şi profilactice pentru copii
- servicii curative, de diagnostic şi auxiliare
- distribuţia şi utilizarea posturilor de medici şi personal medical
- indici ce arată gradul de asigurare şi acoperire de personal şi nivelul de
pregătire a acestuia:
o asigurarea cu îngrijiri de sănătate (disponibilitate, accesibilitate fizică,
economică şi culturală; utilizarea serviciilor; indicatori de apreciere a
calităţii îngrijirilor - satisfacţia pacienţilor).

4
 o acoperirea cu asistenţă primară (asistenţă calificată la naştere,
procentul copiilor vaccinaţi, accesul la medicamente esenţiale, la
instituţii de specialitate, nivel cultură medicală, accesul la apă curentă
în locuinţă sau la distanţă mică, facilităţi igienice în locuinţă, accesul
mamelor şi copiilor la servicii infecţioase).
- OMS propune şi monitorizează programele de sănătate ale ţărilor lumii prin
astfel de indicatori.
- DOMENIUL DE ACTIVITATE AL IGIENEI ŞI PROFILAXIA
Igiena este o ştiinţă care cuprinde cunoştinţele de bază asupra rolului
factorilor de mediu ca agenţi etiologici ai sănătăţii sau bolii. Lucrează cu
metode specifice.
Agenţii etiologici din afara organismului (exogeni) pot fi: de mediu,
ocupaţionali, comportamentali, sociali, educaţionali.
- Factorii de mediu pot acţiona:
o Sanogen: când îndeplinesc anumite condiţii de calitate (aer curat, apa
potabilă, alimente bune)
o Patogen:
 Factori etiologici (cauzali): prezenţa lor este obligatorie pentru
producerea bolii. Exemplu: bolile infecţioase. În trecut patologia
era predominant infecţioasă, bolile fiind unifactoriale.
 Factori de risc: se asociază cu frecvenţă crescută factorului
etiologic în declanşarea bolii; singuri, nu produc boala. Dacă
apar pe lângă factorii etiologici, boala se manifestă mai devreme,
se agravează, conduce spre deces (eventual). Patologia actuală
este cronică-degenerativă. Bolile au etiologie plurifactorială:
factorii de risc se asociază, mascând factorul etiologic principal.
Exemplu: bolile cardiovasculare sunt răspunzătoare de 60% din
mortalitate (la noi). Urmează boli tumorale, respiratorii.
Tratamentul bolilor cronice-degenerative, spre deosebire de
infecţioase, se realizează greu. Bolile cronice sunt mai puţin
cunoscute decât cele infecţioase, astfel încât nu se cunoaşte în
deajuns profilaxia.
- Profilaxia:
- Primară: factorii patogeni trebuie cunoscuţi, selectaţi, factorii sanogeni trebuie
promovaţi. Este foarte scumpă.
- Secundară: priveşte acţiunile ce trebuie realizate pentru depistarea bolii într-o
formă incipientă, foarte aproape de debut ideal în faza infraclinică.
- Terţiară: prevenirea instalării complicaţiilor, handicapului, decesului.

Studii de impact al factorilor de mediu asupra sănătăţii.

- 1.Identificarea pericolului existent în mediu:

- factor de mediu care poate afecta sănătatea în anumitecondiţii. Exemple:
centrală atomo-electrică, fabrică ce elimină toxice în aer, apă, sol.

5
- 2.Definirea riscului:
- probabilitatea de apariţie a unui efect nedorit.

Stabilirea expunerii populaţiei la factorul respectiv:

- tipul expunerii, magnitudine, căi de pătrundere în organism, timpul de expunere

(în funcţie de amplasare: rural / urban).

Stabilirea populaţie expuse:prin determinarea concentraţiei toxicului.

Stabilirea persoanelor cu risc maxim: femei (aerul în bucătărie este mai prost
decât în exterior...), copii (rată metabolică mare, cu risc mare de absorbţie),
bolnavi, bătrâni. Date privind expunerea se obţin prin:

- Determinarea concentraţiei toxinelor:

o metodă imprecisă.
- Markeri de expunere (biologici):
o Markeri de încărcare a organismului cu xenobiotice (substanţe străine)
o Markeri de efecte: evidenţiază modificările. Exemple: CO – carboxi-Hb.
o Markeri de susceptibilitate: stabilirea persoanelor cu risc crescut.
Exemplu: iritabilitate bronşică.
- Monitorizare individuală: se poartă un monitor.

Caracterizarea riscului

- Comunicarea riscului la nivel ştiinţific şi al factorilor de decizie.

Monitorizarea riscului:

- măsuri, programe de supraveghere.

-
-
FACTORII DE MEDIU ÎN RELAŢIE CU STAREA DE SĂNĂTATE
- Principii:
- 1.Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a aerului respirabil, prin scăderea
poluării.
- 2.Asigurarea unei cantităţi de apă suficiente şi de bună calitate
- 3.Asigurarea unor alimente cu o valoare nutritivă bună şi necontaminate
- 4.Asigurarea unei locuinţe salubre, cu anumite condiţii de confort şi care să
prevină transmiterea bolilor.
-
-

6
 Aerul

- Factorii fizici ai aerului. Efecte asupra sănătăţii şi prevenirea lor

- 1. Temperatura aerului

- Importanţa din punct de vedere medical •

Infuenţează termoliza.
Exercită efecte nefavorabile atunci când coboară sub anumite limite
considerate fiziologice, dar şi atunci când depăşeşte anumite limite
superioare.
Influenţează poluarea aerului.
Influenţează ceilalţi factori fizici ai aerului (umiditatea, curenţii de aer,
presiunea etc.).
- Acţiunea temperaturii scăzute asupra organismului
- Acţiunea locală se manifestă prin:
o Apariţia angionevrozelor, localizate la nivelul extremităţilor. Dacă
acţiunea locală a frigului este descurtă durată, tulburările circulatorii
revin la normal prin masajul degetelor şi prin încălzire.
o Paralizii şi pareze localizate mai ales la nivelul nervului facial.
o Nevrite, nevralgii (de trigemen).
- Acţiunea generală cuprinde două faze, în care simptomatologia evoluează de
la senzaţie dezagreabilă de frig până la bradipsihie şi confuzie mintală.
- Evoluţia este în funcţie de forma clinică:•
o În formele uşoare: vindecare fără sechele.
o În formele grave: vindecare cu sechele (nefrită cronică, nevrită
periferică, leziuni miocardice).
- În formele foarte grave: sfârşit letal, prin stop cardiac sau respirator.
- Tratamentul constă în încălzirea rapidă, prin imersie în baie caldă la 34-35˚C,
urcând temperatura apei la 40-43˚C, în 10 minute; fricţiuni cu prosop uscat;
administrarea vitaminei C, soluţii glucozate; oxigenoterapia; repaus la pat,
deoarece după câteva ore sau zile, accidentaţii pot prezenta o recădere
termică (hipotermie) sau moarte subită, datorită epuizării cordului.
- Afecţiuni favorizate de frig •
- Afecţiuni ale aparatului respirator: rinite, faringite, amigdalite, laringite,
bronşite, pneumonii, bronho-pneumonii, astm bronşic.Variaţiile sezoniere ale
temperaturii aerului determină anumite procese epidemiologice (exemplu:
gripa, care în anotimpul rece are maximum de cazuri la sfârşitul lunii ianuarie şi
începutul lunii februarie. Factorul favorizant al gripei nu-l reprezintă
temperatura aerului scăzută, ci scăderea bruscă a temperaturii aerului într-o
perioadă mai caldă a anului).

7
 - Afecţiuni ale aparatului cardiovascular (acţiune nefavorabilă la bolnavii cu
afecţiuni coronariene,hipertensiune arterială, endarterită obliterantă).•
- Afecţiuni ale aparatului locomotor (afecţiuni reumatismale).
- Afecţiuni digestive (apariţia recidivelor ulcerului gastro-duodenal).
- Afecţiuni ale sistemului nervos periferic (recidive ale nevralgiilor, nevritelor,
parezelor, paraliziilor).
- Recidive ale afecţiunilor renale.
-
- 2. Umiditatea aerului
-
- Importanţa medicală a umidităţii aerului •
- Influenţează termoreglarea (pierderile de căldură prin evaporare)•
o Influenţează poluarea aerului•
o Determină tipul de climă

Influenţa variaţiilor umidităţii aerului asupra organismului •

o Influenţa indirectă
- Umiditatea aerului intervine în echilibrarea diferenţelor mari de temperatură a
aerului.•
o Influenţa directă:
- Umiditatea relativă sub 10-15% produce uscarea mucoaselor, cu fisuri şi
sângerări, senzaţie de sete.-
- Umiditatea relativă sub 30% determină uscarea mucoasei respiratorii, care va
reprezenta terenfavorabil multiplicării germenilor patogeni.-
- Umiditatea relativă mai mare de 70-80% influenţează nefavorabil
termoreglarea prin evaporareatranspiraţiei (dacă temperatura aerului este
crescută) sau creşte pierderile de căldură aleorganismului (dacă temperatura
aerului este scăzută).Pentru ca termoreglarea să se desfăşoare în condiţii
optime şi să fie menţinut confortul termic al organismului, trebuie ca umiditatea
relativă să fie cu atât mai mică, cu cât temperatura aerului este mai crescută.
- Se recomandă ca umiditatea relativă să fie de maximum 60% vara şi minimum
25% iarna.

Afecţiuni favorizate de variaţiile umidităţii relative

- Inflamaţia catarală a mucoasei căilor respiratorii datorită acţiunii unor virusuri.•

- Gripa (se pare că virusul gripal este distrus de umiditatea aerului crescută).•
- Scarlatina (streptococul rezistă puţin timp la umiditatea aerului crescută).•
- Bronşita acută şi agravarea simptomatologiei bronşitei cronice (în perioade cu
umiditatea aeruluicrescută, asociate cu temperatura aerului scăzută). Poluarea
aerului cu dioxid de sulf, în cazul umidităţii crescute, duce la formarea acidului
sulfuric, care pătrunde în aparatul respirator sub formă de aerosoli, acţionând
iritant asupra mucoaselor.

8
 - Astmul bronşic (se pare că nu este influenţat de umiditatea crescută, chiar în
perioadele cu ceaţă).
- Reumatismul (nu s-a putut stabili o legătură directă între umiditatea aerului şi
frecvenţa şi intensitateadurerilor reumatismale).
- Tuberculoza (în anotimpul rece cu temperatura aerului scăzută, umiditatea
crescută şi ceaţă, creştefrecvenţa hemoptiziilor). În general, creşterea umidităţii
aerului favorizează înmulţirea bacteriilor Gram negativ, iar scăderea -
înmulţirea bacteriilor Gram pozitiv.
-
- 3. Curenţii de aer

Influenţa curenţilor de aer asupra sănătăţii

o Intensifică termoliza prin evaporare şi convecţie, cu condiţia ca

temperatura aerului să fie mai mică de 37˚C.•
o Stimulează receptorii cutanaţi, dacă curenţii de aer sunt perceptibili.
o Favorizează modificările electrice ale aerului, prin creşterea ionizării.
Antrenează germenii şi alergenii vegetali de pe sol transportându-i la
distanţă.
o Diluează substanţele poluante existente în aer.
o Influenţează defavorabil afecţiunile cardiovasculare şi hipertiroidismul.
o Mişcările de aer neperiodice, calde, care se formează în anumite
regiuni sunt denumite foehn (föhn). Elese întâlnesc în Alpii elveţieni,
Tirol, SUA, Argentina, Italia (tramontana), Yugoslavia şi Banat
(coşava),Transilvania (vântul mare) etc.

Simptomatologia complexă, heterogenă, cu implicaţii neurovegetative a

fost denumită boală de Föhn.

Exacerbări s-au observat, în special, la persoanele meteorosensibile.

Simptomele se caracterizează prin sentiment de frustrare, depresie,
creşterea numărului sinuciderilor latineri, scăderea capacităţii de
concentrare, a capacităţii de muncă, modificări ale reacţiilor
psihomotorii,creşterea frecvenţei accidentelor, a emboliilor,
tromboflebitelor, hemoragiilor etc.

- 4. Presiunea atmosferică
-
- Presiunea este apăsarea pe care o exercită aerul atmosferic asupra unităţii de
suprafaţă. La nivelul mării, la latitudinea de 45 grade şi la temperatura de 0˚C,
înălţimea coloanei de mercur este de 760 mm (presiune atmosferică normală).
Exprimarea se face fie în milimetri coloană de mercur, fie în milibari (750
mmHg=1000 mb).

9
 Variaţiile presiunii atmosferice. Efecte asupra organismului
- Efecte directe
- Organismul este adaptat fiziologic la variaţiile mici de presiune. Variaţiile mai
mari, cu amplitudine de 20-40 mmHg apărute la intervale scurte de timp, nu
produc dezechilibre fiziologice la persoanele sănătoase. Totuşi,ele sunt
considerate de numeroşi autori ca fiind factori principali în dezechilibrele care
apar la persoanele meteorosensibile (frecvenţa crescută a crizelor de astm,
creşterea tensiunii arteriale etc.). Se consideră că presiunea atmosferică în
corelaţie cu modificările meteorologice generale poate constitui un complex,
care influenţează sănătatea. Variaţiile de presiune atmosferică datorită
altitudinii exercită efecte directe prin modificarea dinamicii schimburilor
gazoase dintre organism şi mediu, determinate de concentraţia gazelor în aer
şi modificarea presiunii lor parţiale.
- Efecte indirecte
- Presiunea atmosferică este un factor care contribuie la caracterul climatic dintr-
o zonă geografică.
-
5.Electricitatea atmosferică

- Formele de manifestare ale electricităţii atmosferice sunt aeroionizarea,

câmpul electric terestru,fenomenele electrice de furtună (orajoase), câmpul
magnetic terestru şi nucleii de condensare.
Aeroionizarea
- Este procesul de formare şi evoluţie a particulelor încărcate electric.
- Factorii ionizanţi ai aerului
- •Telurici (substanţele radioactive din sol, aer, apă, materialele de construcţii;
utilizarea energiei nucleare; pulverizarea sau evaporarea apei; descărcările
electrice; furtunile, combustiile naturale sau artificiale).
- •Cosmici (radiaţiile corpusculare solare; radiaţiile electromagnetice, infraroşii,
ultraviolete, X, gamma).
- Clasificarea aeroionilor se face în funcţie de caracterele lor:
- • Aeroioni mici (rapizi), cu încărcare electrică negativă, durată de existenţă
scurtă - zeci de secunde sau minute. Predomină în zone nepoluate (la munte,
în staţiuni balneare, în apropierea cascadelor, pe litoral etc.). În ţara noastră,
staţiunile balneoclimaterice cu densitate crescută de aeroioni mici suntBăile
Herculane, Buziaş, Călimăneşti-Căciulata. În aceste zone, numărul aeroionilor
mici este de3000-4000 perechi/cmc aer.
- • Aeroioni mari (grei şi ultragrei): au încărcare electrică pozitivă, durată de viaţă
îndelungată - deordinul orelor. Se găsesc în zonele poluate, în încăperi
supraaglomerate, în atmosfera centrelor populate şi în zonele industriale, unde
numărul nucleilor de condensare este mai mare. În toateaceste zone numărul
lor depăşeşte 100.000 perechi/cmc aer. El creşte în atmosfera umedă şi
înaerul expirat.
- Efectele aeroionizării asupra sănătăţii

10
- Ionii mici negativi au un efect benefic asupra organismului (asupra funcţiei
respiratorii, sistemului nervos,memoriei, randamentului, etc.), pe când ionii
mari pozitivi au o acţiune nefavorabilă.

11