Motorul de curent continuu

În funcție de modul de conectare a înfășurării de excitație motoarele de curent

continuu pot fi clasificate în:
 motor cu excitație independentă - unde înfășurarea statorică și înfășurarea
rotorică sunt conectate la două surse separate de tensiune
 motor cu excitație paralelă - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică
sunt legate în paralel la aceiași sursă de tensiune
 motor cu excitație serie - unde înfășurarea statorică și înfășurarea rotorică sunt
legate în serie
 motor cu excitație mixtă - unde înfășurarea statorică este divizată în două
înfășurări, una conectată în paralel și una conectată în serie.
Turația motorului este proporțională cu tensiunea aplicată înfășurării rotorice și invers
proporțională cu câmpul magnetic de excitație. Turația se reglează prin varierea
tensiunii aplicată motorului până la valoarea nominală a tensiunii, iar turații mai mari
se obțin prin slăbirea câmpului de excitație. Ambele metode vizează o tensiune
variabilă ce poate fi obținută folosind un generator de curent continuu (grup Ward-
Leonard), prin înserierea unor rezistoare în circuit sau cu ajutorul electronicii de
putere (redresoare comandate, choppere).
Cuplul dezvoltat de motor este direct proporțional cu curentul electric prin rotor și cu
câmpul magnetic de excitație. Reglarea turației prin slăbire de câmp se face, așadar,
cu diminuare a cuplului dezvoltat de motor. La motoarele serie același curent străbate
înfășurarea de excitație și înfășurarea rotorică. Din această considerație se pot deduce
două caracteristici ale motoarelor serie: pentru încărcări reduse ale motorului, cuplul
acestuia depinde de pătratul curentului electric absorbit; motorul nu trebuie lăsat să
funcționeze în gol pentru că în acest caz valoarea intensității curentului electric
absorbit este foarte redusă și implicit câmpul de excitație este redus, ceea ce duce la
ambalarea mașinii până la autodistrugere. Motoarele de curent continuu cu excitație
serie se folosesc în tracțiunea electrică urbană și feroviară (tramvaie, locomotive).
 Motorul asincron trifazat
Motorul de inducție trifazat (sau motorul asincron trifazat) este cel mai folosit motor
electric în acționările electrice de puteri medii și mari. Statorul motorului de inducție
este format din armătura feromagnetică statorică pe care este plasată înfășurarea
trifazată statorică necesară producerii câmpului magnetic învârtitor. Rotorul este
format din armătura feromagnetică rotorică în care este plasată înfășurarea rotorică. 
1. Reglarea turaţiei prin modificarea numărului de perechi de poli
 Această metodă permite modificarea turaţiei în trepte şi se utilizează în special la
motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit. Statorul motorului este prevăzut cu o
înfăşurare specială cu prize mediane, care permite modificarea numărului de perechi
de poli  prin schimbarea conexiunilor secţiunilor înfăşurărilor cu ajutoarul unui
comutator.
2. Reglarea turaţiei prin modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare
Această metodă necesită o instalaţie specială de alimentare cu tensiunea şi frecvenţa
reglabile. Prin modificarea în mod continuu a frecvenţei de alimentare , se obţine o
variaţie continuă a turaţiei în limite largi, fără a se produce pierderi suplimentare de
putere.
3. Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării
Variaţia alunecării s se poate face prin modificarea tensiunii de alimentare, prin
modificarea rezistenţei circuitului rotoric sau prin modificarea puterii circuitului
rotoric.
4. Schimbarea sensului de rotaţie a motorului asincron
La studiul funcţionării motorului asincron, s-a văzut că sensul de rotaţie a motorului
este acelaşi cu cel al câmpului magnetic învârtitor statoric. Pentru schimbarea
sensului de rotaţie a motorului este necesar să se schimbe sensul de rotaţie a câmpului
magnetic învârtitor, deci este necesar să se schimbe succesiunea fazelor statorice.
Pentru aceasta este suficient să se schimbe două faze de alimentare între ele.
 Motor hidraulic
Mişcarea de rotaţie in lanţuri cinematice ale maşinilor-unelte are loc într-un interval
determinat de turaţiile limită. Acţionarea hidraulică poate realiza uşor orice turaţie
dintr-un interval de reglare dat. Ea însă puţin este utilizată pentru mişcarea principală
a maşiniilorunelte, deoarece majoritatea maşiniilor-unelte lucreză cu turaţii începând
de la aproximativ 10 rot/min, iar motoarele hidraulice cu rotor funcţionează în bune
condiţii numai la turaţii mai mari de 200...300 rot/min. 
Mişcarea rectilinie alternativă este realizată de acţionarea hidraulică în bune condiţii,
atât ca mişcare principală, cât şi ca mişcare de avans. Prin utilizarea motoarelor
hidraulice cu piston se obţine direct la organele de lucru ale maşinilor-unelte o
mişcare rectilinie, astfel că nu este necesar un mecanism de transformare a mişcării.
Viteza motorului cu piston poate fi variată continuu în timpul regimului de lucru,
asigurând realizarea oricărei valori din intervalul de 4 viteze. Cursa de întoarcere a
organului acţionat poate fi realizată la o viteza maximă fără utilizarea unui mecanism
separat şi cu inversarea fără şocuri a sensului de lucru.