Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aspecte generale
Studiul dinamici imbolnavirilor si a deceselor prin cancer raportate la populatia
unei tari sau a unei regiuni
Studiul factorilor de risc din mediul inconjurator ce concura la aparitia
malignitatilor
Sugereaza masuri de limitare a efectelor acestor factori sau inlaturarea lor
(preventia primara)
1. Epidemiologia descriptivă
- studiul progresiei bolii si al deceselor la nivelul populatiei umane
Indicatori extensive, sau de greutate specifica, sau de structura a fenomenului, se
calculeaza impartind un fragment din fenomenul studiat la fenomenul luat in intregime.
Arata raportul procentual al partii fata de intreg, de ex: procentul de imbolnavire prin
cancer pentru o anumita localizare: tumorile osoase maligne reprezinta 1,8% din cancere
la adulti; sau procentul diferitelor tipuri de leziuni maligne ale unui anumit organ: 95%
din cancerele corpului uterin sunt adenocarcinoame; 5% sunt alte tipuri de cancere.
Contribuie la repartizarea corecta a fondurilor pentru tratamentulul cancerelor in raport
cu procentul de imbolnavire
1
• Registrul spitalicesc de cancer
• Registrul national cancer: sistem complex de colectare, inregistrare si prelucrare a
tuturor datelor legate de cazurile de cancer de pe teritoriul unei tari
- Fisa ONC1 completata de toti medicii care au stabilit un dg. de cancer
- neraportarea cazurilor creaza o situatie falsa
- circulatia informationala privind boala canceroasa este deficitara in Romania
- obiectivele RNC
• Cunoasterea incidentei cancerului
• Cunoasterea tendintelor de evolutie a cancerului, ceea ce permite
elaborarea de programe si prognoze
• Determinarea supravietuirii prin cancer prin confruntarea cazurilor noi
de cancer cu decesele
2. Epidemiologia analitica
- studiaza loturi restranse populationale
- evalueaza pentru fiecare caz in parte riscul de cancer
- verifica analitic la nivel individual rolul fact de risc sau de protectie
• Se folosesc anchete epidemiologice prospective si retrospective
• Rezultatul acestor anchete este determinarea riscului de cancer
• Riscul relativ: raportul dintre incidenta bolii la persoanele expuse factorilor de
risc si incidenta bolii la persoanele neexpuse factorilor de risc. Cu cat riscul
relativ e mai mic, cu atat fact de risc analizat are o posibilitate mai mica de a da
cancer. ex: 0,2=neglijabil; 10=rata mare de imbolnavire prin fact de risc
• Riscul atribuabil: se apreciaza doar in anchetele prospective şi reprezinta efectul
expunerii sau inlaturarii unuia sau mai multor factori de risc
Factori fizici
Radiatii ionizante:
- electromagnetice ( fotoni, raze X)
- de tip corpuscular: electroni, protoni, nuclei grei
• Dovezi: explozii nucleare; explorari diagnostice
• Carcinogeneza: Leziuni la nivelul ADN reparare depasirea capacitatii de
reparare protooncogene oncogene celula maligna
• Transformarea in celule neoplazice creste proportional cu doza, timpul de
expunere, tipul de tesut iradiat, factori genetici
2
Radiatiile ultraviolete
• Produc cancere ale pielii
• Nu au suficienta energie pentru a produce ionizari
• Au efecte in f. de lungimea de unda:
A: 320- 400 nm
B: 290- 320 nm – periculoase
C: 240- 290nm nu ajung la suprafata pamantului
• Efectul lor asupra tesuturilor se datoreaza absorbtiei de energie de catre molecule
• Tipul B implicat direct in etiologia cancerelor prin afectarea directa a ADN
Traumatismele
• Controverse : agenti mecanici implicati in etiologia cancerului
• Traumatismele mici si repetate – mai importante decat traumatismele unice severe
• Pentru carcinogeneza este necesar:
- traumatismul sa aibe o intensitate suficienta pentru a declansa fenomene
reparatorii si proliferative ale celulelor la locul agresiunii fizice
- tumora rezultata sa fie rezultatul regenerarii si repararii tesuturilor afectate
Factori chimici
Carcinogeneza chimica
- Leziunile produse de agentii chimici sînt la nivelul ADN, pe cale directa (expunerea la
mediul poluant) sau indirect (prin activarea unor produsi endogeni cu proprietati
mutagene). Modificarea secventei bazelor acidului nucleic determina aparitia unei celule
cu continut informational modificat care numai raspunde adecvat la mecanismele care
controleaza replicarea celulara normala. Aparitia mutatiei poate fi compensata prin
interventia mecanismelor enzimatice de reparare a AND- ului sau prin mecanisme
imunologice. Esecul mecanismelor de reparare determina aparitia celulei care se
multiplica necontrolat.
- Hidrocarburile aromatice policiclice:
- izolate din gudronul de carbune
- Structuri antracenice, fenantrenice sau colantrenice
• Rezulta din arderea incompleta a combustibililor solizi sau lichizi
• Putere cancerigena proportionala cu nr de nuclee condensate si radicali metil
• Identificate in numeroase produse alimentare ( carne afumata, fripta, paine,
legume, margarina., uleiuri vegetale, cafea, bauturi alcoolice)
• Concentratiile cele mai mari - in produsele afumate, intens prajite, alimente care
au suferit tratamente termice > 35grade
• Asocierea cu alcool favorizeaza penetrarea prin mucoasa
- Aminele aromatice din industria colorantilor si vopselelor rezulta din arderea tutunului
si motorinei
- Aminele heterociclice se formeaza prin piroloza alimentara a carnii de pasare si peste
şi sînt considerate mutageni alimentari
- Nitrozaminele
• Constituie un grup larg de substante cancerigene ( >100)
• Sunt introduse in organism odata cu produsele alimentare ce le contin
• Pot fi sintetizate la nivelul tubului digestiv
3
• Provin din ingrasamintele chimice, apa bogata in nitriti, adaosul la preparatele din
carne si peste in scopul pastrarii culorii alimentelor
• Sinteza nitrozaminelor la nivelul tubului digestiv se desfasoara la nivelul
stomacului unde mediul acid este prielnic procesului de nitrozare
• Substante care promoveaza nitrozarea: alcoolul, piridoxina, tiocianati, fosfati
- Aflatoxinele (micotoxine): mutageni fungici care contamineaza cerealele si arahidele in
conditii de umiditate si caldura; implicate in etilogia c. hepatic, gastric, pulmonar
- Compusi anorganici:
- Arsenul – c. pulmonare
- Beriliu – c. pulmonare
- Cadmiu – c. genito-urinare
- Cromul – c. pulmonare
- Nichel – c. pulmonare
- Azbest- mezoteliomul malign, c. ORL, digestive
- Substante medicamentoase
• Estrogeni sintetici: cancere mamare, carcinoame vaginale la descendenti
• Testosteronul: c. prostata
• Citostaticele – implicate in etiologia unor cancere
• Ac. Nalidixic: c. penis, clitoris
• Cloretan, Diclormetan( anestezice); c. uterin, plaman, ficat
• Furosemid: c. mamar
• Nitrofurantoin: c. renal
• Tricloretilena (anestezic): c. ficat
Factori endogeni
Factori genetici:
- transmiterea directa a unui proces malign sau a unei stari premaligne
- modificarea unor gene functionale ( protooncogena oncogena)
• Transmiterea ereditara a cancerelor: Retinoblastomul, tumora Wilms bilaterale
• Transmiterea unor afectiuni cu potential mare de malignozare: polipoza familiala,
neurofibtomatoza, sd. de instabilitate cromozomiala
4
Factori imunologici
Stari precursoare de malignitate: Leziuni de granita:
- Hiperplaziile
- Displaziile
- Metaplaziile
- Tumori benigne: Phylodes, fibroadenom mamar
Conditii de precancer:
- neurofibromatoza
- polipoza familiala
3. Epidemiologia experimentala
- masoara efectele diversilor factori de risc asupra populatiei
- stabileste daca exista o relatie cauzala intre boala si factorii potentiali cancerigeni
- controleaza o ipoteza elaborata descriptiv si verificata analitic
STUDII CLINICE
si evaluarea rezultatelor terapeutice in oncologie
Trialuri de faza I
• Obiectivul principal este de a determina doza maxima tolerata – MTD si/sau doza
minima eficienta; se studiaza profilul farmacologic al produsului (absorbtia, distributia,
metabolizarea, excretia si durata de actiune).
• Se utilizeaza niveluri de doze crescute treptat, pe loturi mici de pacienti (de obicei sub
10), pana cand toxicitatea ajunge la un nivel predeterminat sau pana cand apare toxicitate
neasteptata.
• Tipuri diferite de tumori
• Parametrii cheie ai unui trial de faza I:
5
» Criteriile de includere
» Doza de start si schema de crestere a dozei
» Marimea loturilor la fiecare nivel de doza
» Toxicitatea estimata la care se considera MTD
Trialuri de faza II
• Desfasurate pe cateva sute de subiecti (50-200)
• Scopul principal este de a determina eficienta produsului (rata de raspuns a unei anumite
conditii patologice la adminstrarea terapiei citostatice, a radioterapiei sau a tratamentului
combinat) si de a depista efectele adverse.
• Tipuri tumorale mai omogene
• Obiectivele finale pot include: raspunsul tumoral, durata raspunsului, controlul loco-
regional si toxicitatea.
• Supravietuirea este un obiectiv secundar.
6
Protocolul studiului
• Cel mai important document al unui trial.
• Contine motivatia, obiectivul si logistica studiului.
• Reprezinta un acord scris intre investigatori, pacient si cercul stiintific; realizeaza
legatura intre diferitii investigatori.
• De el poate depinde succesul sau esecul unui studiu.
• Deoarece abordarea terapeutica a cancerului este multidisciplinara, la elaborarea
protocolului trebuie sa participe: chirurgi, oncologi medicali, radioterapeuti, radiologi,
anatomo-patologi; stastiticieni medicali si informaticieni.
Obiective de eficienta
Rata de raspuns
Supravietuire
Supravietuire fara semne de boala
Timpul pana la progresia bolii
Durata raspunsului
Calitatea vietii
Farmaco-economie (cost-eficienta)
Randomizarea
Repartizarea pe loturi de studiu aleator, computerizat, astfel incat factori subiectivi sa nu
influenteze rezultatele studiului.
Din punct de vedere al randomizarii putem avea:
• Experiment deschis – atat subiectul cat si investigatorul cunosc ce tratament se
administreaza fiecarui subiect
• Experiment simplu-orb – unul din participanti (de obicei subiectul) nu cunoaste
produsul administrat
• Experiment dublu-orb – doi participanti (subiectul si observatorul) nu cunosc
produsul administrat
• Experiment triplu-orb – subiectul, observatorul si persoana responsabila de
administrarea produsului nu cunosc produsul administrat
7
Avantajele trialurilor randomizate:
Randomizarea garanteaza ca tratamentul este aplicat pacientiilor independent de factorii
de prognostic.
Repartizarea in loturi de studiu se face in functie de mai multi factori care ar putea
influenta rezultatele: varsta, status de performanta, grading tumoral, stadiul bolii.
Determina omogenitatea bratelor studiului.
Faciltate
Selectie obiectiva, neinfluentata de subiectivitatea investigatorului (etica)
Principii etice
Principiile etice de baza care trebuiesc respectate in studiile biomedicale sau
comportamentale pe subiecti umani sunt:
• Respectul persoanei – respect pentru autonomia pacientului si asigurarea
protectiei persoanelor cu autonomie diminuata
• Beneficienta – asigurarea binelui persoanei, fara sa faci rau, maximizand
posibilele beneficii si minimizand posibilele inconveniente
• Justitia – corectitudine in distribuirea beneficiilor sau inconvenientelor in randul
subiectilor inclusi in studiu.
Drepturile pacientului sunt protejate prin doua prevederi importante.
• In primul rand studiul trebuie sa obtina aprobarea unui Comitet Institutional de
Etica,
• In al doilea rand subiectul participant la studiu trebuie sa isi dea acordul prin
semnarea consimtamantului informat
8
Dezavantajele participarii la studii clinice
• Pacientii pot sa nu primeasca tratamentul investigat (in unele cazuri primesc in schimb
placebo)
• Noul tratament poate sa nu fie mai eficient decat cel standard
• Efectele adverse pot fi neasteptate (risc mai mic in trialurile de faza III, mai mare in
trialurile de faza I)
• Noul tratament poate sa aiba efecte adverse severe imprevizibile sau poate sa fie mai
putin eficient decat cel standard
Companiile de asigurari se poate sa nu acopere toate cheltuielile
Localizari frecvente
• San la femei
• Prostata si plaman la barbati
• Colon si rect la ambele sexe
• Cancerul pulmonar - cea mai ridicata mortalitate
• Europa: rata supravietuirii la 5 ani a pacientilor cu cancer: 30-60%.
9
Diagnosticul precoce este identificarea primelor semne clinice de boala prin autoexamen
sau examen medical
PREVENTIA PRIMARA:
Recomandarile grupurilor de experti cancerologi
Food, Nutrition and the Prevention of Cancer: A Global Perspective
WCRF: The World Cancer Reseaech Fund + AICR: American Institute for Cancer Research
• Descurajarea productiei,promovarii si utilizarii tutunului
• Consum moderat de alcool.
• Evitarea expunerii excesive la soare.
• Respectarea masurilor de protectie a muncii in activitatea profesionala.
• Recomandari legate de dieta si stil de viata:
- Alimentatie variata, bazata pe fructe si vegetale,
- Mentinerea greutatii normale
- Activitate fizica
- Regim alimentar « anticanceros »
FUMATUL SI CANCERUL
• 35% din decese la b şi 13% din decese la f, intre 35-69 ani in tarile dezvoltate
• 16% din bolnavii diagnosticati anual cu cancer si 30% din cei care mor prin
cancer sunt fumatori
• 2020: 1 din 3 decese la adultii din toată lume e de asteptat sa fie produs de fumat
• Fumatul de tigari se afla in relatie cu decesele prin cancer cu localizare la nivelul
cavitatii bucale, esofagului, faringelui, laringelui, plamanului, pancreasulu si
vezicii biliare.
• FCTC: The WHO Framework Convention on Tobacco Control
Conventia- cadru privind controlul fumatului: Mai 2003:
• 192 tari aproba textul primului tratat mondial al sanatatii
• 40 tari au ratificat tratatul
• Tratatul a devenit, formal, o lege internationala
• Tratatul moduleaza doar relatiile dintre tarile care l-au ratificat.
ALIMENTATIA SI CANCERUL
- Substante carcinogene din alimente
• Hidrocarburi aromatice policiclice in alimentele afumate sau arse;
• Aflatoxine in alune
• Compusii N-nitrozo formati din nitriti, in carne si legume
• Acetaldehida in bauturile alcoolice
• Acrilamida in alimentele bogate in carbohidrati prajite sau coapte
- In realitate boala nu este produsa exclusiv de carcinogeni, ci mai ales de dietele
occidentale moderne consistente, dar sarace in fructe si legume.
- Cauzele principale ale cancerului sunt fumatul si dieta inadecvata.
• Intre 30-40% din totalul cazurilor de cancer pot fi prevenite printr-o dieta
adecvata, prin activitate fizica si prin mentinerea unei greutati corporale optime.
• Raportat la incidenta actuala, o dieta adecvata poate preveni anual 3-4 milioane de
cazuri de cancer.
10
• Regimurile care contin cantitati mari de legume si fructe pot preveni ≥ 20% din
totalul cazurilor de cancer.
- Modalitati de reducere a incidentei cancerului prin dieta si stil de viata promovate de
Societatea Americana de Cancer si UICC:
• Legume si fructe: se vor consuma legume si fructe 400-800 g/zi in 5 sau mai
multe portii/zi, tot timpul anului.
• Mentinerea greutatii corporale: se se va evita atat subponderalitatea cat si
supraponderalitatea; se va limita cresterea in greutate la maturitate la maxim 5 kg.
• Activitate fizica zilnica moderata:
≥30 minute 5 zile/saptamana pentru adulti
≥ 60 minute 5 zile /saptamana pentru copii si adolescenti).
ALCOOLUL SI CANCERUL
• Legatura demonstrata dintre consumul de alcool si cancerele tractului digestiv
superior ( cavitate bucala, faringe, laringe, esofag)
• Exista dovezi privind relatia dintre consumul de alcool si cancerul hapatic.
• Legatura probabila lintre alcool si cancerul mamar si rectal.
• Nu exista dovezi convingatoare privind relatia dintre consumu de alcool si
cancerul vezicii urinare. Nu a fost demenstrata nici o legatura ci cancerul gastric,
pancreatic, prostatic si renal.
11
Grupa cu testul (+): necesita alte investigatii pentru afirmarea sau
infirmarea dg. de cancer
Depistare individuala (“oportunista”)- orientata de factori de risc, se
limiteaza la pacientii care se adreseaza medicului pentru alt motiv şi este
recomandata de medicul specialist
• Criterii de indeplinit pentru instituirea unui program de depistare:
• Boala - grava dar curabila
• Prevalenta inalta in stadiu preclinic
• Istoria naturala a bolii este cunoscuta
• Perioada de timp indelungata intre primele semne de boala si
boala declarata
• Testul de diagnostic: - sensibil si specific
- simplu si ieftin
- lipsit de risc
- sigur (fiabil)
• Diagnostic si tratament:
• Sa existe tratament eficient, acceptabil si lipsit de riscuri
• Trat precoce trebuie sa fie mai eficient in reducerea mortalitatii sau
morbiditatii decat trat inceput dupa manifestarea evidenta a bolii
12
CANCERUL MAMAR
• Nu este clara posibilitatea preventiei primare.
• Screening prin Mamografie
Examen clinic mamar (executat de medic)
Auto-examinarea sanului
• Mamografia efectuata la femei fara simptomatologie de cancer mamar este cel
mai bun instrument de detectie precoce (reduce mortalitatea cu 30-35%), dar
depinde de examinator. Poate arata:
- tumora mamara, inainte de a fi simptomatica sau palpabila
- mici depozite da calciu la nivelul sanului
Indicatii: femei de >40 ani la intervale de 1-2 ani.
• Examenul clinic al sanului (efectuat de catre medic):
- reduce mortalitatea in cancerul mamar cu 20-25%
- face parte din examenul medical de rutina
- nu inlocuieste mamografia periodica (dupa 40 ani): caracteristicile
anatomice ale gl. mamare se schimba in functie de varsta, ciclului menstrual, sarcini,
alaptare, menopauza, medicatie (anticonceptionala sau alti hormoni).
• Auto-examinarea
- reduce mortalitatea in cancerul mamar cu 10-15%
- femeia trebuie sa anunte medicului orice modif aparuta la nivelul sanilor
- nu inlocuieste mamografia periodica (dupa 40 ani)
13
- Daca toate femeile ar efectua regulat teste Babes-Papanicolaou si control clinic genital ,
cele mai multe stari premaligne ar putea fi depistate precoce si vindecate conservator;
- Intervalul de screening este de 3 ani
- Intervalul de varsta: intervalul de viata sexuala activa
- Limita superioara: preferabil nu sub 60 de ani.
CANCERUL COLO-RECTAL
Testul sangerarilor oculte in scaun
• Screening in masa bine organizat
• La fiecare 2 ani in populatia asimptomatica peste 50 de ani , fara risc familial
• Indepartarea polipilor identificati cu ocazia screeningului previne cancerul
colorectal
Factori de risc pentru cancer colo-rectal
Varsta > 50 ani
Polipi colonici
Colita ulcerativa
Dieta bogata in grasimi si carne, saraca in legume si fructe
Dieta saraca in vegetale si alimente bogate in fibre
Fumatul
Istoric familial de cancer colo-rectal
Preventia cancerului colo-rectal
• Cancerul colo-rectal este cancerul care poate fi prevenit in cea mai mare masura
prin dieta si stil de viata.
• 66%-75% din cazuri pot fi evitate prin dieta si stilul de viata recomandat
CANCERUL LA COPIL
ASPECTE GENERALE
ADULT COPIL
14
Prostata 16,5% (32), Glanda mamara 15% ( 32), Plaman 14,2%, Colon/rect 12,4%,
Vezica urinara 4,2%, Limfoame 4,2%, Uter 3,5%, Melanom 2,6%, Oral 2,4%,
Leucemii 2,3%, Rinichi 2,2%, Ovar 2%, Altele 18%
Cancerele copilului
• I - Hemopatii maligne: leucemii si limfoame
- Tumori cerebrale
• II specifice copilului: Nefroblastomul (Wilms), neuroblastomul, retinoblastomul
• Sarcoame osoase: - osteosarcomul, sarcomul Ewing
• Sarcoame ale tesuturilor moi
Date de epidemiologie
• A doua cauză de deces
• Vârsta de maximă frecventă : 0- 5 ani
• Incidentă : 6- 30/ 100 000 copii
• var geografice (hepatom- SUA; retinoblastom- India; limfom Burkitt- Uganda)
• Variatii legate de rasă: cancere testiculare si melanomul - mai rare la negri
• raport: 1,2baieti /1 fată
• 0- 10 ani: neuroblastom, retinoblastom, nefroblastom
• 11- 19 ani: LNH, osteosarcoame, tumori testiculare
15
• Sd. Intestinale: polipoza colica- cancere colonice;Sd. Gardner- c. colon
• Malformatii congenitale:
- criptorhidia: cancere testiculare
- hemihipertrofia: tumora Wilms
- aniridie: tumora Wilms
Cefaleea
• Rară, cea mai frecventă cauză fiind tulburari de vedere
• Cauza tumorală: tumori cerebrale (fosa posterioara); sindromul de hipertensiune
intracraniană: cefalee + vărsături +/- semne neurologice de focar (pareze/ paralizii
de nervi cranieni, tulburări de echilibru)
• recurenta matinală, intensitate mare, calmata de vărsături
Adenopatia
1. Tumori maligne metastazate ganglionar (neuroblastom, t. de cavum, sarcoame)
2. Boli de sistem: leucemii, limfoame
• Patologic: ø ≥ 10 mm
• Generalizată / izolată
• +/- hepatosplenomegalie
• Caracteristici clinice: dure, ferme, elastice
16
• Indicaţiile biopsiei ganglionare:
- adenomegalie care se menţine/ creşte 12 săptămâni
- asociere cu febră şi/sau hepatosplenomegalie
- asociere cu anomalii Rx. de mediastin
Durerea osoasa
1. Cancere osoase: Sarcomul Ewing, osteosarcom (80%)
- intermitentă, creste in intensitate cu timpul
- cedează la antalgice uzuale ( in fazele precoce)
- + T. osoasă ± impotenţa funcţională ± fenomene inflamatorii
2. Artrita leucemica:
-30% din cazuri
- aspecte radiologice neconcludente + anomalii hematologice
3. Metastaze osoase:
- neuroblastom, nefroblastom, retinoblastoma, rabdomiosarcom
Tumori abdominale
• < 10 ani: nefroblastom, neuroblastom
• > 10 ani: limfom abdominal, leucemii
• Structuri anatomice palpabile la copil: splina, rinichii, sigmoidul, coloana
• Caracteristici clinice:
-T. intraperitoneale: se misca sub apasare manuala, îsi modifică pozitia
-T. retroperitoneale: fixate profund, au contact lombar, nu îsi modif pozitia
• T.Wilms: contur regulat, mobilă, nu depăşeşte linia mediană
• Neuroblastomul abdominal: contur nodular, fixat, depăşeşte linia mediană
Tumori mediastinale
• Mediastin:
- anterior: T. limfoide, tiroidiene
- mijlociu: adenopatii- limfoame
- posterior: T. neurogene
Asimptomatice – descoperire radiologica intâmplatoare
Simptomaatologie data de compresiune de vecinatate: tuse, stridor, hemoptizie,
sd. de vena cava superioara, sd. recurential
Anomalii hematologice
• Pancitopenie = Hb↓+L↓+Tr↓:
- debut in leucemii acute
- prin inlocuirea maduvei cu celule maligne
• Anemie: cronica, autoimuna
- in limfoame Hodgkin, non-Hodgkin
• Trombopenie:
- PTI - limfom
- CID – rabdomiosarcom gigant, t. cerebrale
• Leucocitoza: - leucemii ≠ reactii leucemoide (infectii, parazitoze,alergii)
• Indicatiile medulogramei:
17
- celule blastice anormale pe frotiul de sange periferic
- depresia semnificativa a unei linii celulare
- asocierea cu hepatosplenomegalie
-absenta cauzei infectioase demonstrate
PRINCIPIILE CHIMIOTERAPIEI
Cinetică celulară
- Corpul uman conţine 5 x 1013 celule
- Celulele sunt grupate în patru compartimente:
• celule “mature”, diferenţiate terminal
• celule proliferante
• celule “în repaus”, capabile de proliferare (G0)
• celule care mor (compartiment “de distrugere”)
- Tumorile devin clinic detectabile când ating o masă de 109 celule (1g)
Cinetică tumorală
Creşterea este dependentă de:
fracţia de creştere : procentul de celule proliferante dintr-un compartiment dat
durata ciclului celular: timpul necesar pentru dublarea mărimii unei tumori
rata pierderilor celulare
Creşterea gompertziană
Creşterea tumorală iniţială este rapidă, cea tardivă, mult mai lentă
Tumorile mici au creştere scăzută, dar cu o rată de creştere mare (% celule ce se divid)
Tumorile medii cresc mai rapid, dar cu o rată mai scăzută
Tumorile mari au o rată de creştere scăzută, dar o creştere mare
Ciclul celular: G0 → G1 → S → G2 → M
SCOPUL CHIMIOTERAPIEI
Vindecarea
– Dacă este posibil, se urmăreşte dispariţia tumorii
18
Controlul bolii
– Dacă vindecarea nu este posibilă, oprirea creşterii şi extensiei tumorii
– Creşterea supravieţuirii şi a calităţii vieţii
Paleaţia
– Ameliorează simptomele şi creşte calitatea vieţii
– Nu creşte supravieţuirea
CLASIFICAREA CHIMIOTERAPIEI
Neoadjuvantă
– Conversie către operabilitate
– Creşte eficienţa RT
Adjuvantă
– Previne creşterea celulelor restante postterapie chirurgicală sau RT
Paliativă
REZISTENŢA LA CHIMIOTERAPIE
- Rezistenţă naturală (Ipoteza Goldie-Coldman): tumoră neresponsivă iniţial la CT
- Rezistenţă dobândită: tumoră neresponsivă la CT, după un răspuns iniţial
- Cauzele chimiorezistenţei
• Biochimice
– incapacitatea tumorii de a transforma medicamentul într-o formă activă
– Tumoră inaccesibilă chimioterapicului
– MDR
• Farmacologice
– Absorbţie scăzută
– Catabolism sau excreţie crescută
– Interacţiuni medicamentoase
– Transport scăzut la nivel tumoral
- Mecanismele rezistenţei
• Heterogenitatea celulară
• Rezistenţă uni-drog
– Enzime catabolizante
– GSH
– Rezistenţa la inhibitori de topoizomerază
– Proteine de transport
• Rezistenţă multi-drog
– P-170 (mdr-1)
– Pierderea apoptozei: p53, Bcl-2, NF-κB
19
- Tratamentul rezistenţei la chimioterapie
• Citoreducţie prin RT sau chirurgie
• Utilizarea combinaţiilor CHT
• Scheme ce previn “scăparea” celulelor
Clasificarea citostaticelor
• Agenţi alkilanţi (S, G1, G2, M): acţionează direct pe ADN
• Derivaţi de azot muştar: Mecloretamina, Clorambucil
• Oxazofosforine: CTX, IFM
• Derivaţi de etilen-amină: Thiotepa
• Alkilsulfonaţi: Busulfan
• Agenţi pseudoalkilanţi
• Analogi structurali purine: DTIC
• Derivaţi de nitroz-uree: BCNU, CCNU
• Origine vegetală (M): acţionează pe fusul de diviziune
• Acţiune pe microtubii fusului de diviziune
• Alcaloizi Vinca: VCR, VLB, NVB
• Derivaţi epipodofilotoxină: VP, Tenoposid
• Taxani: Tax, TXT, acţ şi pe G1
• Inhibitori de topoizomerază I: CPT-11, Topotecan
• Antimetaboliţi (S): perturbă sinteza de ADN
• Antagonişti ac. folic: MTX
• Analogi purine: 6TG, 6MP, Fludarabină
• Analogi pirimidinici: 5FU, Gem, UFT
• Săruri de Pt: CDDP, CBCDA, Oxa
• Antibiotice (G1, S, G2)
• Interferă cu transcripţia: Dactinomicina
• Antracicline: DXR, FMB, Mitox, Ida, Dauno
• Acţiune parţial alkilantă: MitC
• Radiomimetice: Bleo
• Neclasate: Hidroxiuree, L-Asp, Procarbazină
20
Efecte secundare ale chimioterapiei
Alopecie, mucozită, fibroză pulmonară, cardio-toxicitate, greaţă, vărsături, diaree, cistită,
insuficienţă renală, sterilitate, milagie, mielosupresie, neuropatie, flebită, reacţii locale la
locul administrării
21
Variante
• Imunoterapia
– Active - specifica
• - nespecifica (locala sau sistemica)
– pasiva - anticorpi
• - celule efectoare
– indirecta
• Terapia genica
IMUNOTERAPIA
Raspunsul imun
• Componenta aferenta: LT si LB care recunosc anumite ag carac cel maligne
• Centrul imun: organele limfoide
• Componenta eferenta
– celule efectoare: limfocite T helper, T citotoxice, celule NK, limfocite
killer activate, limfocite infiltrative tumorale, macrofage
– anticorpi produsi de limfocitele B
– citokine sintetizate de limfocite si monocite
Imunoterapia activa
• Se refera la imunizarea organismului afectat de boala maligna determinand in
final o reactie imuna capabila sa elimine sau sa incetineasca cresterea tumorii
• rezultatele depind de vol si imunogenitatea tumorii si de imunocompetenta gazdei
Imunoterapia pasiva
• Administrare de anticorpi sau celule cu actiune antitumorala
• Administrarea de celule imunocompetente capabile sa medieze un raspuns
antitumoral se mai numeste si imunoterapie adoptiva
22
Imunoterapia pasiva - anticorpi
• Se folosesc anticorpi monoclonali sau policlonali
• Reprezinta o modalitate de terapie tintita
• Celulele tumorale cuplate cu anticorpi sunt distruse apoi prin sistemul
complementului sau prin citotoxicitate celulara anticorp-dependenta
• Anticorpii pot fi cuplati cu citostatice, toxine sau radioizotopi
Imunoterapia indirecta
• Cresterea gradului de imunocompetenta prin indepartarea factorilor supresori
Citokinele
• Proteine de reglare produse de celulele normale
• Tipuri
– Interleukine: se foloseste interleukina 2 in cancerul renal, melanom, alte
tumori (limfoame, sarcoame, NSCLC, colorectal)
– Interferoni: se foloseste interferon alfa in cancer renal, melanom, leucemii
(HCL, LMC), limfoame, carcinoid, Kaposi
– factori de necroza tumorala se folosesc in melanoame, sarcoame
– factori de crestere: se foloseste eritropoietina, factori de stimulare a
coloniilor granulocitare, granulocitar-macrofagice sau macrofagice,
trombopoetina
Anticorpii monoclonali
• Se leaga de ag tumorale de suprafata si pot duce la distrugerea celulelor tumorale
• Pot fi folositi ca vectori directionanti spre tinta a radioizotopilor, toxinelor,
citostaticelor (toxicitate sistemica redusa)
• Se folosesc: Trastuzumab (cancer mamar her2neu+), Rituximab (limfoame
CD20+), Bevacizumab (cancer colorectal)
• Obstacole:
– antigenicitate tumorala heterogena
– legare redusa de tumora (incapacitatea de a penetra tumori mari)
– legare de antigene circulante
– dezvoltare de anticorpi impotriva lor
TERAPIA GENICA
Definitie
• Tehnica de tratament in care o gena functionala este inserata in genomul unui
pacient modificand genomul celulelor neoplazice pentru a corecta o eroare
genetica implicata in carcinogeneza
23
Modalitati de realizare
• Activarea selectiva a prodrogurilor prin inserarea in celulele tumorale a unor gene
sensibile la respectivul medicament, numite “gene suicidare”
• transferul unor gene supresoare tumorale sau inactivarea oncogenelor prin
mecanisme antisens
• transferul unor gene raspunzatoare de producerea de citokine
• anularea expresiei unor gene prin intermediul ribozomilor
URGENTE ONCOLOGICE
• Vitale: embolia pulmonara, neutropenia febrila
• Functionale: compresiunea medulara
• “Dureroase”: durere intensa care necesita tratament imediat
Uneori sunt previzibile: neutropenia febrila
Unele pot fi prevenite: compresiunea medulara
24
- hipercalcemie
Urgente metabolice
• Sd. de liza tumorala
• Hipercalcemia
HIPERCALCEMIA
• Cea mai frecventa urgenta metabolica in oncologie
• Face parte din sd. Paraneoplazice
• Apare in cancere cu sau fara metastaze osoase:
- cancer mamar
- cancer pulmonar
- cancer renal
- LNH cu malignitate inalta
- mielom
Mecanisme de aparitie cel mai frecvent:
- secretia de catre celulele tumorale a unei proteine PTH-like, care
antreneaza activitatea osteoclastica
- hipercalcemia este rezultatul resorbtiei osoase osteoclastice
- Hidroxilarea anormala a vitaminei D ( limfoame)
- IL6 (mielom)
De ce este hipercalcemia urgenta terapeutica?
- prognostic vital: risc de coma, tulburari de ritm cardiac
Simptomatologie:
- sd. poliuro- polidispic
- greturi si varsaturi
- tulburari de constienta
- constipatie
- dureri difuze
Diagnostic:
- dozarea calcemiei (concomitent cu proteinemie, ionograma sanguina,
creatinemie – insuficient renala functionala)
25
Tratament:
1. Rehidratare iv ( H-Ca antreneaza intotdeauna hipovolemie prin diureza
osmotica, pe care pacientul nu o poate compensa oral datorita greturilor si varsaturilor):
pacient deshidratat!!
2. Biofosfonati: sunt inhibitori ai activitatii osteoclastelor; actioneaza dupa 2-3
zile.... 3-4 sapt.; ex: Pamidronat ( Aredia): 90 mg in pev sau Zoledronat (Zometa): 4 mg
in pev
3. Calcitonina: actioneaza rapid ( 12 ore)
4. Tratamentul cancerului de fond: chimioterapie
26
• Rgr. Toracica
• CT torace
• Flebografia venei vace superioare ( uneori)
Tratament
• Corticoterapie cu viza decompresiva
• Anticoagulante cu viza preventiva si curativa
• Limitarea aportului hidric
• Tratamentul specific, in functie de tumora in cauza – instituit cat mai rapid
COMPRESIA MEDULARA
Simptomatologie de debut:
• Dureri rahidiene sau radiculare
• Tulburari motorii
• Tulburari de sensibilitate
• Tulburari sfincteriene
Pareze, mers dificil, hipoestezie
Nu trebuie sa se astepte constituirea unui tablou simptomatic complet al unui sd. de
compresie medulara !!!! La cel mai mic semn neurologic: RMN de urgenta ( CT=?)
Tratament
• Corticoterapie in doze mari, in urgenta
• Tratament chirurgical:
- laminectomie +/- fixare
- vertebrectomie (rar)
• Radioterapie: unica sau postoperatorie
• Chimioterapie
HIPERTENSIUNEA INTRACRANIANA
Circumstante de aparitie:
• HIC la debutul unei tumori cerebrale primitive
• HIC in cadrul unei metastaze cerebrale de la un cancer necunoscut anterior
• HIC in cadrul unei meta cerebrale care in cursul unui cancer cunoscut si tratat
Simptomatologie:
• Cefalee intensa
• Varsaturi matinale
• Tulburari de constienta: somnolemta, confuzie
• Tulburari vizuale: diplopie
+/- semne neurologice de focar
convulsii focale sau generalizate
Ex. Clinic va cauta semne neurologice de localizare
Diagnostic
• CT cerebral
• RMN cerebral - daca CT nu este concludent
Tratament simptomatic:
• Limitarea aportului hidric
• Corticoterapie in doze mari
• Anticonvulsivante
27
• Antalgice
Tratament chirurgical
PRINCIPII
• Pacientul in centrul atentiei
• respect individual pentru fiecare pacient
• consideratii culturale, etnice
• respectarea dorintei pacientului
• ingrijire pe cat posibil acolo unde bolnavul isi doreste
• Calitatea vietii
• satisfactia subiectiva resimtita sau exprimata de individ
• echilibru intre asteptari si realitate
DUREREA
• 30 – 40% la pacientii cu cancer la diagnostic
28
• 65 – 85% la cei cu boala avansata
• Unul din cele mai frecvente si de temut simptome
• Definitie = experienta senzoriala si emotionala neplacuta insotita de leziuni
tisulare actuale / potentiale sau descrisa in astfel de termeni (International
association for the Study of Pain, 1992)
• Este prin definitie subiectiva. Este “ceea ce pacientul spune ca este”.
• Durere totala
– simptome fizice +
– psihologic-emotionale +
– social +
– cultural +
– spiritual.
EVALUAREA DURERII
La sfarsitul evaluarii trebuie sa se poata preciza:
• Daca este cauzata de cancer sau de o alta patologie
• Constituie un sindrom neoplazic specific
29
• Este nociceptiva, neuropatica sau mixta
• Este sau nu insotita de elemente de suferinta psihologica
• Are impact negativ asupra apartinatorilor
Principii de evaluare:
• Pacientul trebuie crezut intotdeauna
• Daca sunt mai multe focare fiecare durere se evalueza separat
• Trebuie incurajata discutia despre durerea lui; daca pacientul nu poate discuta ne
orientam dupa elemente ajutatoare: observatiile apartinatorilor, semne verbale
(gemete, suspine), expresii faciale sau posturi, modificarea unor valori fiziologice
(TA), raspunsul la o doza test de analgetic
• Anamneza trebuie detaliata urmarind toate caracteristicile durerii (PQRST):
• Factori care calmeaza sau accentueaza durerea, inclusiv antialgice utilizate
• Caracteristica durerii, cum e resimtita
• Iradierea
• Severitatea, intensitatea
• Variatii temporale (constanta/ intermitenta) si evolutia ei in timp
• Durerea unui pacient se masoara subiectiv, conventional, folosind scale. Scala
trebuie folosita de catre bolnav nu de catre apartinator. Scalele pot fi
unidimensionale (scara verbala, numerica, analog vizuala, scale faciale pentru
copii sub 8 ani) sau multidimensionale (care evalueaza si calitatea durerii).
• Reevaluarea este absolut necesara, cu atat mai des cu cat durerea este mai severa.
Probabilitatea ca tratamentul initial sa fie neadecvat creste cu intensitatea durerii.
• 0 – 4 = durere usoara
• 4 – 7 = durere medie
• 7 – 10 = durere severa
DUREREA NOCICEPTIVA
Tratament etiologic: chirurgie, RT, CT
Tratament simptomatic
• Medicamentos:
– Analgetic
– adjuvante analgetice (coanalgetice)
• Tehnici neurodistructive
• Fizioterapie/ relaxare
Principii de tratament
30
• per os de cate ori este posibil
• la intervale regulate (legate de durata de actiune a medicamentului folosit) pentru
prevenirea reaparitiei durerii
• respectand SCARA OMS
• treapta I – pana la VAS 4 – durere usoara; tratament cu aspirina,
paracetamol, AINS; +/- adjuvante
• treapta II – pana la VAS 7 – durere moderata; se poate adauga la
tratamentul de treapta I; opioid minor: codeina, dihidrocodeina,
tramadolul; +/- adjuvante
• treapta III – peste VAS 7 – durere severa; se inlocuieste opioidul de
treapta II; opioid major: morfina, hidromorfon, metadona, fentanyl; +/-
adjuvante
• doze individualizate, adecvate
• cu atentie la detalii (instructiuni clare, prevederea acutizarilor – break trough)
• schema trebuie sa fie cat mai simpla si clara; pacientul si familia trebuie preveniti
asupra efectelor adverse probabile
• ANALGETICE non-opioide (paracetamol, acid acetil-salicilic), opioide minore
(codeine, tramadol), opioide majore (morfina, methadone, fentanyl)
• Efecte adverse opioizi
• Frecvente
• constipatia
• greata si varsaturile
• sedarea si ameteala
• Ocazionale: sindrom confuzional, mioclonii, xerostoma, colici
biliare, retentie acuta de urina, transpiratii, prurit, depresie
respiratorie.
• Mituri opioide majore: depresia respiratorie, addictie, toleranta, moarte
• Strategii de reducere a efectelor adverse supraveghere pana la aparitia
tolerantei la efectul secundar respectiv, tratarea efectelor secundare,
schimbarea cu alt opioid, reducerea dozelor prin asocierea unei alte
medicatii sau tratament non-farmacologic
• Dependenta fizica = aparitia sindromului de sevraj la reducerea brusca a
dozei sau la administrarea unui antagonist. Clinic debuteaza cu anxietate,
iritabilitate, frisoane alternand cu bufeuri, hipersecretie lacrimala, salivara,
sudorala; simtomele apar la 6 – 12 ore de la intreruperea medicatiei sau
mai repede la administrarea unui antagonist. La apogeu apar greturi,
varsaturi, crampe abdominale, insomnii, la 24 – 72 ore de la intrerupere.
• Dependenta psihologica = sindrom psihologic si comportamental carac
prin dorinta necontrolata de a avea un opioid pentru inducerea unui efect
psihic cum este cel euforizant cat si comportamentul aberant legat de
medicament: cautarea lui nestapanita, utilizarea necontrolata, utilizarea lui
in ciuda unor efecte negative.
• Toleranta = pierderea efectului farmacologic in utilizare indelungata
(cresterea progresiva a dozelor pentru obtinerea aceluiasi efect). In cancer
31
dozele de morfina cresc de obicei datorita progresiei bolii. Poate fi un
efect pozitiv de adaptare la efectele adverse.
• Coanalgezice = medicamente cu alta indicatie primara decat tratamentul
durerii dar care in anumite situatii au efect analgetic; la pacientii la care se
asociaza cu un opioid pentru analgezie mai buna sau pentru reducerea
dozei (efectelor secundare) de opioid. Ex: antidepresive,
anticonvulsivante, corticosteroizi, anestezice locale, relaxante musculare,
neuroleptice, psihostimulante, antibiotice, analgezic topic, bifosfonati etc.
• TEHNICI NEURODISTRUCTIVE
• Bloc neurolitic: periferic, plex, maduva, cerebral
32
DUREREA NEUROPATICĂ
• Fiziopatologie
• Acumularea canalelor de sodiu la nivelul neuronilor nociceptivi senzitivi
lezati → activare spontana datorita hiperexcitabilitatii
• Expresia receptorilor adrenergici pe neuronii lezati→ sensibilitate la
catecolaminele circulante
• Hipertrofia axonilor simpatici din apropierea neuronilor senzitivi din
ganglionul dorsal → inhibarea neuronilor descendenti inhibitori
• Senzatie de durere in loc de atingere
• Tratament symptomatic
• Analgetice
• Co-analgetice:
– Anticonvulsante
• Actiune: nhiba descarcarile neuronale spontane si
hiperexcitabilitatea neuronala
• Indicatii: durerea neuropatica cu caracter lancinat
• M: carbamazepina, valproat de sodiu, clonazepam, gabapentin
• Efecte adverse: greata si varsaturi, sedare, ataxie si confuzie
– Antidepresive triciclice
• Actiune: blocarea recaptarii serotoninei si noradrenalinei
• Indicatii: durerea neuropatica cu caracter de arsura
• Medicamente: amitriptilina
• Efecte adverse: sedare, somnolenta, efecte anticolinergice,
hipotensiune ortostatica, ameteli, ataxie
– Stabilizatori de membrane
• Tratament etiologic : chirurgie, RT, CT
CONCLUZII
• Sa nu spui niciodata “nu mai e nimic de facut” pentru ca INTOTDEAUNA SE
MAI POATE FACE CEVA
• Sa tratezi bolnavul ASA CUM AI VREA SA FII TRATAT TU INSUTI
• Daca fiecare medic si asistenta medicala ar aplica principiile ingrijirii paliative nu
ar mai fi nevoie de serviciile paliative specializate ???
33
SUBIECTE ONCOLOGIE
1. Cancerul. Definiţie:
Dezvoltarea unei populaţii celulare, a cărei creştere scapă de sub controlul mecanismelor de reglare
homeostatică.
Populatia celulară poată să provină dintr-o singură celulă (suşă, clonă malignă)
transformată (frecvent), sau din mai multe celule (clone celulare), care prin dezvoltare
anarhică determina formarea unei tumori. (prima – dezvoltare monoclonală, a doua –
dezvoltare policlonală).
Tumora se dezvoltă spontan prin extensie locală sau se poate transmite la distanţă,
metastazând, ducând ireversibil la deces. Tumora se dezvoltă mai lent sau mai rapid,
funcţie de particularităţile ei biologice şi de răspunsul organismului purtator.
(cancer ≠ tumoră în sensul tumefacţiei; relaţia cancer – oragnism e de natura biologică,
nu imunologică)
34
Foloseşte indici:
a) extensivi, de greutate specifică sau de structură fenomenului epidemiologic (ex.: cancer
osos/totalitatea cancerelor = 8%)
b) intensivi, indici de frecvenţă sau intensitate (Incidenţă, Mortalitate, Prevalenţă)
8. Incidenţa:
= Indice de morbiditate privind nr. de cazuri noi de boala aparute într-o anumita perioada de timp (1
an), intr-o comunitate populationala bine determinata si intr-o anumita arie geografica, raportat la 100.000
locuitori, tinandu-se cont de parametrii alesi (varsta, sex, profesie, mediu, rasa).
9. Indice de mortalitate:
= Numarul de decese prin cancer intr-o anumita perioada de timp (1 an), intr-o comunitate
populationala bine determinata si intr-o anumita arie geografica, raportat la 100.000 locuitori, tinandu-se
cont de parametrii alesi (varsta, sex, profesie, mediu, rasa).
35
14. Fisa ONC:
= document ce cuprinde date despre bolnav (de identitate), despre evolutia bolii si tratamentele
efectuate completata de primul doctor ce diagnosticheaza cancerul la bolnavul respectiv, precum si date
privind dg. de certitudine si localizarea cancerului (cu subdiviziuni anatomice).
36
(d) sensibilitate cutanata la UV crescuta la bolnavii care sufera de Xeroderma Pigmentosum (boala genetica
= deficit de reparare a molec. de ADN) => cancere la varste mici
(e) la cei cu lez. preexistente (displazii mamare, cancere mamare) => acestea sunt agravate
37
27. Micotoxinele:
= metaboliti ai unor specii de mucegaiuri ce au capacitatea de a induce modificari în structura biologica a
plantelor, animalelor si a omului; sunt agenti initiatori;
Ex: alfa-toxine (obtinute din Aspergilus flavus: B1, B2):
- B1, B2 (“blue” la UV), din care B1 este cea mai cancerigena;
- G1, G2 (“green” la UV);
- M (“milk” – excretate prin lapte).
38
34. Protooncogenele si oncogenele. Definitie:
- protooncogenele = genele reglatoare functional, ce codifica întreaga activitate celulara
- oncogenele = gene care modifica atat structura cat si functia genelor normale ale organismului (“gene
de transformare”). Altfel definite, sunt gene functionale ce-au suferit o modificare în structura lor si
vor da nastere prin produsul lor unor celule canceroase (caractere fenotipice diferite de celula normala)
- oncogenele provin deci din gene fiziologic preexistente (protooncogene = gene normale cu potential
malign ce controleaza cresterea si diferentierea celulara) sau din genomul unui virus ce infecteaza
celula respectiva, integrand genomul sau în cel al gazdei =>
- notarea oncogenelor celulare cu “c” iar al celor virale cu “v”
- controlul activitatii oncogenelor prin inhibitori speciali (antioncogene)
35. Translocatia reciproca:
= schimbul de material genetic între 2 cromoz. neomologi, a.î. nu se pierde material genetic.
39
41. Centrul imun:
= organele limfoide = splina, ggl. limf., timus, placi Payer (intestin);
- in organele limfoide se produce clonarea limfocitelor sensibilizate la Ag si pot sa apara limfoame
- LT elibereaza limfokine si se produce intercooperarea LT si LB.
44. Imunodeficienta:
= deprimarea capacitatii de aparare a organismului la diferite nivele ale RI; poate fi:
a) congenitala (sd. Wiscott-Aldricht)
b) dobandita (sarcoidoza, SIDA, bolnavi transplantati)
40
47. Imunorezistenta:
Dupa unii autori toate tumori umane imunorezistente de la început; în practica însa toate celule
tumorale rezistente la un anumit chimioterapic, mai putin rezistente la o combinatie de agenti
chimioterapici.
41
canceroasa (modificarea celulei clonale, cu selectia clonala a acesteia). Dupa unii promovarea ar selecta
celulele initiate, dupa altii mai toate între aceste etape (promovare si initiere) si stadiul de crestere
(expansiune clonala selectiva a celulelor initiate).
Promotia nu-i aditiva si poate fi reversibila, fiind de lunga durata, evuoland în trepte în functie de doza
de agent promotor (avand un rezultat final vizibil clinic/paraclinic), avand un prag de actiune al agentului
promotor. In final se obtine celula suse maligna.
42
- activarea unei plasminogen-urokinaze -> activarea plasminei ce activeaza colagenaza de tip IV, cu
degradarea mb
III. Locomotia celulelor maligne:
- motilitate crescut/mare fata de celulele normale, cu forta crescut/mare de propulsie si adaptarea
formei la textura tesuturilor din jur (datorita citoscheletului celular modificat) => vor infiltra matricea
extracelulara
IV. Interactiunea cel. maligna – tesut gazda:
- celulele maligne degradeaza matricea extracelulara prin activarea unor proteaze, polipeptidaze si a
unei colagenaze de tip I (enzimele de degradare matrice extracelulara sunt markeri de agresivitate
tumorala, putand fi dozati: proteaze, polipeptidaze, colagenaze tip I, catepsine E si D,
glicoziltransferaze si plasminogen-urokinaza)
V. Dezvoltarea locala a tumorii:
- multiplicarea celulei tumorale, ansamblul celulelor rezultate formand parenchimul tumoral, tesutul
/ elementele tesutului gazda formand stroma tumorii
- proliferarea depinde de factorii locali:
- prezenta receptorilor pt. factorii de crestere transformati
- secretia (autocrina) a acestor factori
- factorul tumoral angiogenetic Volkmann stimuleaza neoangiogeneza tumorala (neovase ce
asigura nutritia necesara replicarii) = TAF (tumora avasc. devenind vasculara)
- proliferarea tumorala duce la distrugerea tes. din jur
43
secundar. Boala minima reziduala reprezinta aparitia metastazelor (ce toate din momentul prezentarii
bolnavului la medic) dupa tratament.
44
f) pe cale limfatica ajung în marea vena limfatica (a abdomenului), apoi în cisterna Pequet / sau direct în
aceasta -> canal toracic limfatic -> confluent jugulo-subclavicular stg. (nu drept – aici vine ductul
toracic limfatic) -> cord drept.
45
b) Ag specifice tumorii – au caracter histoprognostic:
- CA125 – c. de ovar, endometru
- CA19-9 – c. digestive
- CA15-3, TAG72 – c. mamar
- PSA – c. prostata
c) Ag oncofetale (normal sunt represate dupa nastere, exprimarea lor creste reactiv în cancer, nefiind
specifica vreunui anumit tip de cancer, ci indicand doar stadii avansate ale acestuia = ACE (Ag
carcino-embrionar), gamma-fetoproteina si alfa-fetoproteina)
d) AlloAg, ce pot fi receptori pt. mai multe celule (CMH/HLA), în celula canceroasa acestea fiind
modificate
46
g) modificari antigenice (tumora capata Ag fenotipice, iar CMH/HLA, normal prezente la alte celule, la
celula canceroasa apar ca receptori modificati = allogene)
89. Reglarea proliferarii celulelor epiteliale normale si rolul acesteia în evolutia celulelor tumorale:
Proliferarea cel. tumorale se face sub influenta factorilor de crestere TGFalfa si beta - si anume
TGFalfa stimuleaza cresterea iar TGFbeta o inhiba prin intermediul unor receptori specifici. Se pare ca în
cazul celulelor canceroase scade expresia membranara a rec. pt. TGFbeta, cresterea tumorala nemaifiind
inhibata.
47
- exista alterari ale comunicarii intercelulare datorita unor modificari ale rec. membranari, a caror capacitate
de receptionare a informatiei este mult scazuta
- cel. canceroase prez. alterari ale jonctiunilor intercelulare, care sunt mult modificate dat. scaderii nr.
cromozomilor si deficitului de formare a jonctiunilor comunicative între celule
- exista alterari ale ale sarcinii electrice a suprafetei celulare: s-au plasat cel. tumorale în camp electric.ele
s-au deplasat spre polul pozitiv cu viteza mai mare decat cel. normale
- cel. canceroase prez. alterari ale enzimelor de suprafata: proteaze, glicozidaze, colagenaze
48
100. Etapele dg. în cancer. Enumerare:
1. investigatia clinica: examen obiectiv atent executat, anamneza corect luata, AHC, APF, APP
2. analize de lab. (investigatii biologice, biochimice si histopatologice)
3. investigatii imagistice
49
108. Tipuri de frotiuri în citologia exfoliativa dupa tehnica Babes-Papanicolau:
Tipul I – frotiu cu cel. normale
Tipul II – frotiu cu cel. cu modificari de tip inflamator (viata sexuala activa), fara modificari maligne. Se
face ex. bacteriologic si se trateaza ABterapic tintit infectia (10 zile in cazul leucorei)
Tipul II – frotiu cu cel. cu atipii (fie inflamatie f.puternica, fie cancer la debut), lez. discariotice (frotiu
suspect) – se reexamineaza frotiul si se vor trata lez. discariotica si cea inflamatorie. Se face apoi ex. genital
si biopsie de la niv. leziunii (daca exista)
Tipul IV – frotiu cu cel. neoplazice izolate
Tipul V – frotiu cu cel. neoplazice în placard
50
116. Clasificarea simbolului L:
L = Invazia vaselor limfatice de catre cel. neoplazice; L0 – vasele limfatice nu sunt invadate
L1 – invazia vaselor limfatice; Lx – imposibil de evaluat
51
125. Scopurile tratamentului chirurgical al cancerului:
1. curativ – cu intentie de radicalitate / cu intentie doar de control local al bolii
2. paleativ – citoreductie / second-look (in cancer ovarian)
3. tratamentul urgentelor
4. tratamentul recidivelor si metastazelor
5. chirurgia de hormonosupresie
6. de transplant, reconstructie si reabilitare (Ex: ovariectomie bilaterala in cancer de san)
52
- ef. biochimice au loc strict la niv. ADN-ului, fiind directe cu rupturi monocatenare, usor refacute, sau
bicatenare, care se refac numai cand sistemele de coordonare a refacerii lanturilor sunt integre sau indirecte
cu modificari la nivelul protein-enzimelor, inhibitia fosforilarii oxidative.
53
2. asigura protectia tegumentelor prin situare nivelului de doza mare la 0.5 – 2 cm sub tegument (7000
CGy) fata de 2000-3000 CGy conventional
3. asigura iradiere omogena cu absorbtie egala în partile moi (cartilaje) si în oase (în Röntgenterapia
conventionala cea mai mare parte din energie se abs. în os)
148. Radiosensibilitatea:
= reprezinta susceptibilitatea tesuturilor la actiunea radiatiilor ionizante, fiind intrinseca (data de
cantitatea de ADN celular) si extrinseca (data de conditiile de iradiere: cu O2 hiperbar, prin folosire de
radiosensibilizatori; dar si de modul cum se aplica iradierea)
54
154. Indicatiile chimioterapiei în tratamentul cancerului:
1. tratament paleativ cand celelalte metode esueaza (std IV)
2. tratamentul de consolidare a rezultatului obtinut prin alta terapie pt. evitarea recidivelor
3. tratamentul citostatic de reconvertire cînd o tumora avansata este redusa dimensional pt. a se putea
interveni chirurgical
4. tratamentul adjuvant se face în stadiile initiale I si II, abordabile chirurgical
5. chimioterapia precoce intraperitoneala postoperatorie, folosita in cancerul ovarian in cazul unor leziuni
peritoneale asociate sau dupa o citoreductie tumorala paleativa, urmata de chimioterapie sistemica (dupa
72h de la operatie)
162. Termoterapia:
- studiile de termobiologie pe culturi de cel. tumorale au aratat ca toxicitatea caldurii este mai mare pe
cel. tumorale decat pe cele normale, mai ales pt. cele aflate în mediu hipoxic si acid (invers decat la
radio sau chimioterapie)
- se poate face cu t=42ºC si un camp electromagn. care creeaza agitatie termica si creste temteratura fara
ionizare, sau la t=80ºC prin metode mec. pt. t. mici
- se face la distanta (teletermoterapie) neinvaziv sau prin met. invazive cu sursa langa tumora, pe
tumora, în tumora (brahitermoterapie)
55
- hipertermia poate fi regionala (cu solutii încalzite pt. t. de parti moi, pt. sarcoame cu localizarea in
special pe membre – mb respectiv este pus pe circulatie extracorporeala. Se asoc. cu citostatice pt. ca
termoterapia sensibilizeaza cel tumorale la citostatice – sau în carcinomatoza peritoneala) sau poate fi
generala – mai putin perfectionata, greu de controlat, cu risc crescut de moarte la trezirea din anestezie
- de regula de asociaza cu citostatice sau radioterapie
- rol in pregatirea actului operator, scaderea vol. tumoral si cresterea sansei de reusita chirurgicala
56
- tumori mediastinale: modif doar RX (asimptomatice) sau sd. de compresiune (modif clinic si RX)
- pancitopenie
1.Istoric
Sistemul TNM reprezintă expresia extensiei anatomice a bolii neoplazice şi se bazează pe
definirea a 3 componente:
T – extensia tumorii primare;
N – absenţa sau prezenţa invaziei ganglionilor limfatici regionali;
M – absenţa sau prezenţa metastazelor la distanţă.
În cursul evoluţiei tumorilor maligne sunt parcurse o serie de etape cu valoare prognostică diferită.
Astfel, plecând de la cancerul strict localizat la ţesutul sau organul de origine, prin expansiune şi invazie,
procesul se extinde afectând formaţiunile anatomice vecine realizând etapa regională. Celulele maligne
desprinse din procesul neoplazic iniţial se pot implanta în altă zonă sau pot pătrunde în limfatice afectând
ganglionii limfatici regionali. Este o fază regională avansată. În cele din urmă, vehiculate pe cale sanguină,
embolii tumorali însămânţează organe şi ţesuturi la distanţă de locul de origine realizând metastaza la
distanţă.
57
Clasificarea TNM se bazează pe premisa că neoplasmele cu aceeaşi localizare anatomică şi
aceeaşi histologie au acelaşi model de creştere şi acelaşi prognostic la persoane diferite.
Iniţial s-a încercat împărţirea tumorilor maligne în incipiente şi avansate, ceea ce implică o
anumită progresie în timp fără a se preciza, însă, elementele pe baza cărora se făceau asemenea grupări.
Odată cu folosirea pe scară largă a actului chirurgical în tratamentul cancerului, s-a încercat
împărţirea cazurilor în operabile şi inoperabile, pe baze pur subiective, imposibil de reprodus sistematic.
Aşa se explică numărul mare de eşecuri terapeutice şi diferenţele mari existente între diferitele şcoli de
oncologie.
La începutul secolului trecut s-au făcut primele tentative de grupare a tumorilor maligne ale
glandei mamare pe baza examenului clinic foarte amănunţit. Definiţiile date acestor stadii clinice erau
insuficient de precise, clasificările respective având o circulaţie extrem de restrânsă iar compararea
rezultatelor obţinute de diferiţii specialişti fiind practic imposibilă.
Ceea ce lipsea însă, era un sistem general de clasificare aplicabil în toate formele şi localizările
tumorilor solide, pe baza unor criterii simple şi uşor de manipulat şi în cadrul unui sistem umanim acceptat.
Aşa s-a născut sistemul TNM (T: tumor, N: nodes, ganglioni, M: metastasis) pus la punct de Piere
Denoix între 1943-1952. Acestea sunt elementele principale care domină prognosticul. Aprecierea cât mai
exactă a extensiei lezionale şi adaptarea corespunzătoare la fiecare localizare permite grupări stadiale care
exprimă trepte prognostice şi terapeutice progresive, uşor de folosit şi care diminuă intervenţia
subiectivismului celui care examinează bolnavul.
Ulterior, Uniunea Internaţională Contra Cancerului (UICC) a preluat ideea şi a constituit un
„Comitet pentru clasificarea pe stadii clinice„ care a întreprins o serie de studii complexe care să permită
elaborarea de asemenea clasificări în principalele localizări ale cancerului. În 1983 s-a realizat şi difuzat
clasificarea unui număr de 31 de localizări neoplazice obligatorii pentru toţi practicienţii în cursul unei
perioade de testare cu o durată de 10 ani.
În afară de clasificarea stadială pe baza datelor clinice şi a examenelor paraclinice - TNM, în
decursul anilor s-a resimţit necesitatea unei evaluări mai exacte a extensiei reale a bolii cu ajutorul datelor
obţinute în cursul intervenţiei chirurgicale şi a examenului histopatologic amănunţit al piesei operatorii.
Aşa s-a născut sistemul de clasificare pTNM (post-chirurgical şi histopatologic) folosit în paralel şi ca o
completare a clasificării clinice.
Pe lângă aceasta, la cele trei simboluri s-au mai adăugat şi altele cu scopul de a oferi o imagine cât
mai cuprinzătoare a situaţiei bolnavului în fiecare moment al evoluţiei bolii de-a lungul perioadei de
urmărire sistematică şi obligatorie postterapeutică.
2. Obiective
Obiectivele propuse de clasificarea TNM sunt:
1. Să ajute clinicianul în stabilirea planului de tratament,
2. Să ofere informaţii prognostice,
58
3. Să ajute la evaluarea rezultatelor tratamentului,
4. Să faciliteze schimbul de informaţii între specialişti pe baza unui limbaj comun, unanim acceptat.
5. Să contribuie la investigarea continuă a bolii neoplazice.
59
Trepte de „T” (tumora primară):
Tis - (tumoră in situ sau carcinom intraepitelial) formă care este o expresie histopatologică, fără caractere
clinice specifice;
To - în care tumora primară nu este decelabilă, prezenţa bolii fiind evidenţiată de adenopatie şi/sau
metastază;
T1, T2, T3, T4 - Trepte progresive de T în funcţie de dimensiunea tumorii şi extensia locală. Este de
preferat ca numărul acestor trepte să fie un număr par pentru a se putea diferenţia leziunile curabile (T1 şi
T2) din cele greu curabile (T3) sau incurabile (T4);
Tx - pentru cazurile în care nu s-au efectuat examenele minime necesare stabilite pentru fiecare localizare
în parte pentru evaluarea extensiei anatomice a tumorii;
Dacă în organul sediu al tumorii există două sau mai multe asemenea leziuni se ţine seamă de
tumora cu treaptă de T cea mai mare şi se indică multiplicitatea prin cifra arabă, corespunzătoare numărului
de tumori, pusă în paranteză după de simbolul T astfel: T1(m), T1(2) sau T2(3), etc.
Pentru anumite localizări în care există în cadrul aceleaşi categorii de T diferenţe prognostice în
funcţie de existenţa sau absenţa unor manifestări de extensie se subîmparte gruparea respectivă de T în
subcategorii notate cu a, b, c, d etc, astfel: T1a, T1b, T2a, ş.a.m.d. Aşa este, de exemplu, cazul în formele
de tip T4 ale cancerului glandei mamare în care se ţine seama de extensia eventuală la peretele toracic
şi/sau tegumente, notându-se cu „T4a” extensia la peretele toracic, cu „T4b” infiltrarea tegumentelor, cu
„T4c” prezenţa ambelor iar cu „T4d” carcinomul inflamator (mastita carcinomatoasă).
Trepte de N (ganglioni limfatici regionali):
No – nu sunt metastaze în ganglionii regionali;
N1 - definit în general ca adenopatie regională palpabilă dar mobilă. Trebuie menţionat că în această
categorie sunt incluşi ganglionii măriţi de volum până la 2 cm în diametru. De asemenea în descriere
trebuie să se specifice numărul ganglionilor depistaţi, consistenţa lor şi staţia de care aparţine în cadrul
teritoriului limfatic regional. Convenţional se sugerează că ganglionii moi sau elastici pot fi consideraţi ca
nemetastatici în timp ce aceia de consistenţă dură, chiar dacă sunt de dimensiuni reduse pot fi apreciaţi ca
metastatici.
N2 - este o treaptă superioară de gravitate alcătuită, în general, din cazurile în care procesul metastatic
ganglionar a spart capsula ganglionară ducând fie la constituirea de conglomerate cu ganglionii vecini
(blocul adenopatic) , când adenopatia măsoară >2 cm) sau a invadat structurile vecine fixându-se la
formaţiile supra sau subjacente.
N3 - specifică invazia în grupele ganglionare regionale cu prognostic mai grav (de ex. în cancerul mamar
cu adenopatie mamară internă).
Nx - pentru cazurile în care nu s-au efectuat examenele minime necesare stabilite pentru fiecare localizare
în parte pentru evaluarea extensiei anatomice a adenopatiei, sau aceasta a fost extirpată anterior.
60
Extensia tumorii primare la staţiile limfatice regionale va fi clasificată ca metastază limfatică
regională (treapta de N). Metastazele limfatice prezente în staţii ganglionare altele decât cele regionale vor
fi clasificate ca treapta de M (metastază la distanţă).
Trepte de M (metastaze la distanţă):
Mo – fără metastaze la distanţă
M1 - metastazele la distanţă prezente
Mx - pentru situaţiile în care nu s-au efectuat examenele minime de diagnostic specificate în fiecare
localizare.
Pentru a avea o imagine completă a categoriei M1 se prevede o notaţie suplimentară a sediului
metastazei respective menţionată cu prescurtarea cuvântului englezesc al localizării constatate, pus după
simbolul M1, astfel:
Pulmonar PUL Medular MAR
Osos OSS Pleural PLE
Hepatic HEP Peritoneal PER
Cerebral BRA Cutanat SKI
Ganglioni limfatici LYM Alte OTH
Suprarenale ADR
TNM HEPATOM
T1 Solitar, ≤2cm, fără invazie vasculară
T2 Solitar, ≤2cm, cu invazie vasculară
Multiplu,un lob, fără invazie vasculară
Solitar, ›2cm, fără invazie vasculară
T3 Solitar, ›2cm, cu invazie vasculară
Multiplu, un lob, ≤2cm, cu invazie vasculară
Multiplu, un lob, ›2cm, cu sau fără invazie vasculară
T4 Multiplu, mai mult de un lob
Invazia organelor adiacente sau a venei porte/hepatice
Perforaţia peritoneului visceral
N1 Regional
61
T1b >0,5 - 1cm
T1c >1- 2cm
T2 >2 - 5cm
T3 >5cm
T4 Invazie perete toracic/tegumente
T4a Perete toracic
T4b Edem/ulceraţie tegumentară
T4c T4a + T4b
T4d Carcinom inflamator (mastită carcinomatoasă)
N1 Axilară mobilă
pN1
pN1a Micrometastaze ≤0,2cm
pN1b Metastaze macroscopice
(i) 1-3 ganglioni/>0,2 - <2cm
(ii) ≥ 4 ganglioni/>0,2 -<2cm
(iii) efracţie capsulară/<2cm
(iv) ≥2cm
N2 Axilară fixă pN2
N3 Mamară internă pN3
T4
T3
T2
T1
Tis
N1
N2 M1
N3
62
Această clasificare preterapeutică odată stabilită nu se mai schimbă niciodată indiferent de
evoluţia ulterioară a bolnavului. Modificările survenite vor fi consemnate astfel: Neoplasm mamar stadiul
IIIB (T4bN1M0) în evoluţie prin M1pul.
În cazul în care se oscilează între două stadii clinice se va alege întotdeauna stadiul mai puţin
avansat pentru a nu altera analiza rezultatelor terapeutice.
Nu sunt permise abateri de la regula generală enunţată, precum folosirea de formulări evazive, ca
de exemplu stadiu I spre II sau stadiul II spre III, etc.
63
6. Clasificarea postoperatorie şi histologică pTNM
Trebuie să reamintim că această clasificare are menirea de a o completa pe cea clinică TNM şi că
se referă la cazurile în care a fost posibilă intervenţia chirurgicală cu intenţie de radicalitate. În acest mod,
în afara informaţiilor obţinute prin examenul macroscopic intraoperator privind extensia reală a bolii, se
capătă un plus de date importante pentru prognostic prin examenul histopatologic complet şi amănunţit al
piesei operatorii, după o metodologie precisă şi specifică diferitelor localizări ale cancerului. Aşa, de
exemplu, pentru examenul ganglionilor limfatici regionali în unele din cazuri este necesar să se facă mai
întâi disecţia piesei de exereză şi să se identifice toţi ganglionii, pe staţii, să se numere, să se includă în
parafină şi să fie examinaţi microscopic în mod separat stabilind numărul celor invadaţi din totalul găsit şi
sediul lor.
În nici un caz nu se va putea face clasificarea pTNM la bolnavii care au fost supuşi unei intervenţii
exploratorii, intervenţie care este considerată ca un mijloc de diagnostic şi recomandată a se folosi ori de
câte ori este necesară.
În general categoriile de pT, pN şi pM se suprapun peste cele ale clasificării clinice TNM cu
excepţia rarelor cazuri în care stadializarea clinică nu este aplicabilă (cazul melanomului malign). Medicul
anatomopatolog este obligat să dea relaţii despre: diametrul histopatologic al tumorii, prezenţa infiltratului
limfocitar (inflamator), tendinţa la încapsulare sau nu a tumorii şi ganglionilor examinaţi, numărul şi starea
ganglionilor examinaţi, gradul de diferenţiere etc.
Extensia patologică a tumorii primare (pT) necesită o rezecţie largă, astfel încât să poată fi
apreciată cea mai mare categorie de pT.
O evaluare completă şi adecvată a extensiei în ganglionii limfatici regionali (pN) – necesită
înlăturarea unui număr suficient de mare de ganglioni pentru a aprecia cea mai mare categorie de pN.
Excepţie – tehnica ganglionului santinelă.
Dacă analiza histopatologică a ganglionilor excizaţi nu decelează invazie neoplazică, dar numărul
ganglionilor este mai mic decât cel sugerat util pentru disecţia ganglionară (pentru fiecare localizare în
parte) – se consideră a fi pN0.
Clasificarea patologică a metastazelor la distanţă poate fi clinică sau patologică, când categoria
de T şi/sau N întruneşte criteriile pentru stadializarea patologică. Nu este obligatorie confirmarea
histopatologică a metastazelor dacă există diagnostic de certitudine din tumoră sau adenopatie.
Celulele tumorale izolate (ITC – isolated tumor cells) – sunt celule singure sau conglomerate de
câteva celule cu diametrul maxim de 0,2 mm detectate de obicei prin imunohistochimie. Prezenţa ITC în
ganglionii limfatici regionali sau la distanţă este clasificată ca pN0, respectiv pM0, deoarece nu se pot
detecta în mod uzual ci numai în centrele unde sunt disponibile aceste tehnici speciale. Depistarea de celule
tumorale izolate sau componente celulare neoplazice prin tehnici non-morfologice (ex. flow-citometria,
PCR) se notează pN0, pM0. Aceste cazuri trebuie analizate separat şi trebuie să aibă reguli speciale de
înregistrare în funcţie de localizarea anatomică.
64
Pentru anumite localizări se folosesc unele precizări complementare notate tot prin simboluri
împărţite în trepte. Aşa este aprecierea gradului de diferenţiere histopatologică notat cu simbolul G în
cadrul căruia se disting:
• G1: bine diferenţiat;
• G2: moderat diferenţiat;
• G3: slab diferenţiat;
• G4: nediferenţiat;
• Gx: gradul de diferenţiere nu poate fi evaluat.
Dacă într-o tumoră există mai multe grade de diferenţiere – cel mai puţin diferenţiat este
considerat ca fiind gradul histologic al tumorii respective.
Gradul histologic nu se aplică pentru:
carcinoamele tiroidiene
carcinoamele pleoapei
retinoblastoame
tumori testiculare maligne
melanoame cutanate.
Unele tipuri histopatologice sunt considerate prin definiţie G4:
carcinoame cu celulă mică (indiferent de localizare)
carcinom bronhopulmonar cu celulă mare
sarcom Ewing
rabdomiosarcoame ale ţesuturilor moi.
Valoarea prognostică a participării limfatice în evoluţia tumorilor solide, a impus ca pe piesa
operatorie să se determine şi prezenţa sau absenţa celulelor neoplazice în vasele limfatice ştiut fiind că
fenomenul are adesea expresie clinică cum se întâmplă în mastita carcinomatoasă sau limfangioza
pulmonară, etc.
Acest fapt este notat cu simbolul „L” şi împărţit în trepte progresive de gravitate, astfel:
Lo: Fără invadarea vaselor limfatice
L1: Invazia vaselor limfatice
Lx: invadarea vaselor limfatice imposibil de evaluat.
Diseminarea neoplazică se mai face şi pe cale venoasă determinând metastaze în organe şi ţesuturi
situate la distanţă de tumora primară, diseminare care se produce fie spontan, fie iatrogen prin manipularea
necorespunzătoare a tumorii. Prezenţa celuleor neoplazice în vene se notează cu simbolul „V” fiind
împărţit în:
Vo: Fără invazie venoasă
V1: Invazie venoasă microscopică
V2: Invazie venoasă macroscopică
65
Vx: Invadarea venoasă imposibil de evaluat.
Absenţa sau prezenţa tumorii reziduale după tratament poate fi descrisă prin simbolul R.
Definiţiile clasificării R sunt următoarele:
Rx: Prezenţa tumorii reziduale nu poate fi evaluată.
R0: Absenţa tumorii reziduale.
R1: Tumoră reziduală microscopică.
R2: Tumora reziduală macroscopică.
7. Simboluri suplimentare
În scopul obţinerii unei imagini complete asupra situaţiei cazului respectiv s-a propus folosirea
unor simboluri suplimentare, în afara celor deja descrise.
y - Pentru cazurile operate radical după executarea unui alt procedeu terapeutic (chimio –
radioterapie), în cazul clasificării pTNM, se foloseşte simbolul”y” pus ca prefix la categoria de pTNM
respectivă, ca de exemplu: ypT2pN1pMo; are semnificaţia de caz pretratat
r- În cazul recidivelor locale apărute după un interval liber de boală se recomandă ca să fie
semnalate cu ajutorul simbolului „r” pus înaintea categoriei respective de TNM sau pTNM.
a- Acest prefix se foloseşte pentru clasificarea TNM efectuată cu prilejul autopsiei.
m- Sufixul (m) indică prezenţa tumorilor primare multiple la nivelul aceluiaşi organ/ţesut.
Cu titlu facultativ se preconizează ca în definirea categoriilor care exprimă extensia reală a bolii să
se indice şi felul în care au fost culese informaţiile privind această extensie, exprimate prin simbolul ”C”
sau „simbolul de certitudine”. Subdiviziunile acestei categorii sunt definite astfel:
C1: date culese numai pe baza metodelor diagnostice standard (inspecţie, palpare, radiografii standard,
endoscopie pentru anumite localizări)
C2: date culese prin folosirea unor procedee speciale de diagnostic (tomografie computerizată, ecografie,
limfografie, angiografie, scintigrafie, rezonanţă magnetică nucleară, endoscopie, biopsie, citologie)
C3: date culese prin interveţia chirurgicală exploratorie, biopsie şi citologie
C4: date obţinute prin intervenţia chirurgicală radicală cu examen macro- şi microscopic complet al piesei
operatorii.
C5: date culese cu prilejul autopsiei.
Primele trei categorii (C1-C3) corespund unor grade variabile de certitudine aplicabile clasificării
stadiale clinice TNM şi exprimate, de exemplu, sub forma T3C2, N2C1, MoC2, etc.
Categoria C4 corespunde clasificării postchirurgicale şi histopatologice pTNM.
Marele avantaj pe care îl prezintă folosirea simbolului C este de a permite urmărirea în dinamică a
unui caz dat care poate fi reconsiderat pe măsură ce apar unele elemente evolutive noi, dar mai ales este în
măsură să testeze acurateţea mijloacelor de diagnostic folosite în aprecierea celor trei simboluri de bază.
66
8.Situaţii speciale
Într-o boală atât de diversă şi adesea imprevizibilă şi dificil de caracterizat cum este cancerul, se
iveasc situaţii în care sistemul de clasificare TNM nu poate fi aplicat, fiind necesare alte criterii de estimare
a evoluţiei decât cele enunţate. Aşa este cazul melanomului malign în care nu se codifică clinic decât
simbolurile N şi M, pentru tumoră fiind definite trepte diferite de gravitate în funcţie de nivelul de invazie
în grosimea dermului stabilit pe baza datelor histopatologice ale piesei de exereză (pT).
Nivelul de invazie CLARK
I M.M. Limitat la epiderm
II M.M. Invaziv cu infiltarea superficială a dermului papilar
III M.M. Cu extensie la plexul vascular superfical al dermului
IV M.M. Cu afectarea dermului reticular
V M.M. Cu invazia ţesut gros subcutanat
INDICELE BRESLOW
I < 0,75mm profuzime
II 0,76 – 1,5mm
III 1,51 – 3,99mm
IV 4mm sau mai mult
De asemenea, o situaţie specială apare în boala Hodgkin în care categoria T se confundă cu însăşi
categoria N.
În cazul neoplasmului colonic sunt utilizate în paralel clasificarea TNM specifică şi clasificarea
Dukes. Aceasta are avantajul că este simplă dar are dezavantaje considerabile care provin din faptul că nu
reflectă corect profunzimea invaziei tumorale, extinderea diseminării în afara intestinului, numărul de
ganglioni afectaţi, prezenţa sau absenţa metastazelor, fiecare din aceşti factori având semnificaţie
prognostică.
67
în localizările amintite se defineşte gravitatea şi se evaluează cazurile prin indicarea diferitelor categiorii de
T, N şi M.
Deşi UICC a făcut eforturi pentru a obţine un consens internaţional pentru toate clasificările
elaborate, totuşi în localizările cancerului la organele genitale feminine (col uterin, corp uterin, ovar, vagin
şi vulvă) Federaţia Internaţională de Ginecologie şi Obstretrică (FIGO) şi-a păstrat propria clasificare în
care se ţine seama numai de tumoră. Pentru aceasta UICC a încercat să-şi adapteze sistemul prorpiu la cel
propus de FIGO publicând în paralel ambele clasificări.
TNM caracterizează boala prin extensia ei anatomică. În prezent, există tendinţa de a evalua
prognosticul bolii şi prin caracterizarea agresivităţii tumorii cu ajutorul factorilor de agresivitate.
68