Genul epic

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, populare și culte, în

proză sau în versuri, în care gândurile, ideile și sentimentele autorului sunt
exprimate în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor
antrenate în derularea evenimentelor plasate într-un anumit timp și
spațiu. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere
predominant, narațiunea.

Cuprins
Structura operei epice[modificare | modificare sursă]
În general, operele epice sunt structurate după momentele narațiunii:
 Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările
acțiunii)
 Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele
narațiunii)
 Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
 Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
 Deznodământul (sfârșitul conflictului)
În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii.
Există și termeni noi pentru structura genului epic:
 Situația inițială (momentul actual)
 Evenimentul care schimbă situația inițială (cauza ce declanșează
acțiunea)
 Desfășurarea acțiunii
  Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune (situația
tensionată)
 Sfârșitul (momentul final)
Specii ale genului epic[
Genul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:
În proză
 Anecdotă
 Autobiografie
 Basm (cult sau popular)
 Biografie
 Jurnal
 Memorii
 Mit
 Nuvelă
 Parabolă
 Povestire
 Roman
 Schiță
În versuri
 Baladă (creație populară inițial, intrată apoi în setul de specii al
literaturii culte)
 Epopee
 Fabulă
 Poem