Monologul

Definiţie:

Monologul este modul de expunere în care se prezintă discursul continuu la care nu se

aşteaptă un răspuns.

Caracteristici:

 Monologul nu are replici şi nici destinatar.

 Este specific genului dramatic, mai rar genului epic sau liric.
 Se desfăşoară în situaţii restrânse.
 Are dimensiuni variante.
 Poate lua forma unei declaraţii, unei confesiuni sau unei povestiri.
 La monolog sunt specifice exclamaţiile.

Monologul este forma de comunicare în cadrul căreia o persoană/un personaj îşi

exprimă gânduri, stări, sentimente:
– fie vorbind cu sine însuşi
– fie producând o replică de dimensiuni ample, care nu permite intervenţia unui alt
participant în actul comunicării.

Tipuri de monolog

Monologul poate fi:

– interior – dacă mesajul nu se exprimă cu voce tare
– exterior – dacă mesajul se rosteşte în lipsa (exersarea unui discurs în faţa oglinzii, de
pildă) sau, cel mai adesea, în prezenţa unui auditoriu.
 Dialogul

Dialogul este modul de expunere care redă convorbirea directă dintre două sau mai multe
personaje. Rolul dialogului într-o operă epică este de a oferi dinamism și de a caracteriza
personajele în mod indirect.

Caracteristici:

 personajele se autoprezintă prin ceea ce spun și prin modul lor de a vorbi;

 dialogul dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă;
 dialogul marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini, întreruperi,
ezitări ale personajelor;
 dialogul este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce
gândește personajul în realitate;
 dialogul este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor;
 dialogul are rol în autocaracterizare;
 dialogul conferă textului aspectul unei scenete.

Naratiunea
Definiţie:

Naraţiunea este opera literară scrisă în versuri sau proză în care sunt povestite o
succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine cronologică.

Caracteristici:

 Într-o naraţiune există povestitor, personaje şi acţiune.

 Într-un text literar naraţiunea alternează cu descrierea şi dialogul.
 Relatarea se poate face la persoana I (narator subiectiv) sau la persoana a III-a
(narator obiectiv).
 Narațiunea poate fi întâlnită în diverse tipuri de texte nonliterare (benzi desenate,
articole de ziar) sau în filme şi piese de teatru.
 Accentul se pune pe cauza care stă la baza succesiunii întâmplărilor.
 Descrierea

Descrierea literara este un mod de expunere prin care se prezintă trăsăturile

caracteristice ale unui colț din natură, ale unui peisaj, fenomen al
naturii, portretul unui personaj etc. De asemenea, descrierea este și o operă literară, în
proză sau în versuri, organizată pe baza descrierii literare. Ea poate fi:

 de tip tablou (descrierea unei furtuni, unui lac, unui anotimp, unui obiect etc.);

 de tip portret (enumerarea trăsăturilor fizice și morale ale unei persoane).
Descrierea se deosebește de alte moduri de expunere prin următoarele caracteristici:

 frecvența substantivelor, a adjectivelor (adverbelor), cu accent pe verbele statice

la modul indicativ, timpul prezent sau imperfect;
 prezența imaginilor artistice și a figurilor de stil;
 sunt prezentate trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale unui colț din natură
etc.;
 prezentarea imaginilor poate fi sistematică și nesistematică:
o sistematică: adică din planul depărtat spre cel apropiat sau invers; de la
dreapta la stânga sau invers; de sus în jos sau invers;
o nesistematică: adică cel care descrie prezintă ceea ce vede și aude pe
măsură ce percepe realitatea descrisă;
 prezentarea cadrului temporal și spațial: ex. un decor interior, un peisaj, un anotimp
etc.;
 atmosfera generală poate fi de liniște, freamăt, veselie etc.;
 prezența unui câmp lexical dominant;
 descrierea poate fi statică [se folosesc verbe ce denumesc existențe, deveniri
lente] sau dinamică (se folosesc verbe de mișcare);
 predomină grupul nominal substantiv+adjectiv;
 poate apărea împletită cu narațiunea, dialogul sau monologul;
 verbele la imperfect sunt specifice descrierii;
 sentimentele autorului sunt transmise în mod direct;
 aparține genului liric sau genului epic.
În realizarea unei descrieri se urmărește:

 aspectele descrise să fie asociate cu repere spațio-temporale

 perspectiva din care se face descrierea
 cine face descrierea
 simbolistica procedeelor artistice
 specificul descrierii respective
Ca tehnică literară, descrierea este folosită pentru a-l face pe cititor să înțeleagă mai bine
despre ce este vorba într-o operă sau să îi faciliteze pătrunderea într-o lume (univers) în
care el însuși ar putea fi un personaj.

Descrierea nonliterara este descrierea stiinfica.

CARACTERISTICILE DESCRIERII NONLITERARE:

Descrierea nonliterara prezinta urmatoarele caracteristici:

1. se realizeaza pe baza unor observatii stiintifice

2. respecta cu strictete adevarul vietii

3. ofera cunostinte cititorului, de aceea apar termeni de specialitate, iar elementele sunt
organizate pentru a crea o imagine de ansamblu.