UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Lider și leardership

Studenți: Dohotariu Diana

Dumbravu Adnana Ioana
Gherasim Lucian
Manole Ana-Mădălina

Profesor: Conf. Dr. Rusu Oana

 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Cuprins

1. Ce este liderul? Ce este leadershipul?

2. Clasificarea liderilor

2.1. După stilul de conducere

2.2. După rolul în procesul de conducere

3. Teorii despre leadership

3.1. Teorii universale

3.2. Teorii situaționale

3.3. Teorii comportamentale

4. Competențele și trăsăturile de personalitate ale liderului

5. Tipuri de lideri

6. Diferența dintre lider și manager

7. Importanța leadershipului în kinetoterapie

7.1. Caracteristicile de lider pe care ar trebui să le însușească un kinetoterapeut

8.Bibliografie
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Ce este liderul?

Lider (pl. lideri) =  Conducător al unui partid, al unei organizații; personalitate dominantă
dintr-un grup.

Ce este leadershipul?

Există tot atatea definiții ale termenului de leadership câți autori abordează această tematică,
astfel prezentăm câteva dintre cele mai relevante definții.

o Leadershipul este abilitatea de a face ca oamenii să realizeze sarcini care le displac și

să o facă cu placere (Harry Truman, Al 33lea președinte al Statelor Unite ale Americii,
1945-1953).
o Leadershipul este atât un proces cât și o proprietate. Leadershipul ca proces se referă
la utilizarea influenței necoercitive pentru a coordona activitățile membrilor unui grup
organizat către atingerea unor obiective ale acestuia. Leadershipul ca proprietate se
referă la setul de calități și caracteristici atribuite acelor care sunt percepuți ca fiind
capabili să influențeze membrii unui grup (Jago, 1982, pg. 315)
o Acea parte a managementului care implică supervizarea celorlați (Fielder, 1996, pg.
242).
o Leadershipul este o tranzacție permanentă între o persoană aflată într-o poziție de
autoritate și mediul social (Fielder, 1996, pg. 243)
o Leadershipul este un proces dinamic care apare într-un grup atunci când o persoană
influențează alți membri ai grupului pe o perioadă anumită de timp și într-un anumit
context organizațional să se dedice voluntar îndeplinirii sarcinilor sau scopurilor
grupului (G.A. Cole, 1997)
o Leadershipul reprezintă movitarea oamenilor pentru a rezolva probleme pentru care nu
se găsesc răspunsuri facile (Tom Bentley, 2010).

Așadar, putem considera că leadershipul reprezintă abilitatea de a-i influența pe alții, adică
capacitatea de a conduce.

O clasificare a liderilor se poate face după urmatoarele criterii :

 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

 După stilul de conducere: lider „laissez faire”, democratic, autocratic

o Stilul ”laissez-faire”(stilul ‘lasă-i în pace”) nu ia nici o inițiativa privind directionarea

ori sugerarea unui curs alternativ al acțiunii, ci mai degrabă îi permite grupului să
progreseze și să se dezvolte de unul singur, chiar dacă acesta face greseli; concluzia
este că membrii grupului pot fi lesne distrași de la realizarea sarcinii; pot să-și piardă
direcția, ceea ce se consemnează ca o diminuare a calității activității lor.

o Stilul democratic (sau ”participantul”) oferă direcții de acțiune grupului, dar

întotdeauna grupul se dezvoltă și progresează în modul în care își doresc membrii
acestuia; ei sunt încurajați să determine scopurile și procedurile și, spre deosebire de
stilul precedent, liderul democratic le oferă membrilor sprijin și sugestii ce contribuie
la direcționarea spre cursuri alternative de acțiune; oricum, întotdeauna grupul este
lăsat să ia propriile decizii.
o Stilul autocratic (sau ”șeful”)  este opusul liderului „laissez faire”. El este cel care
determină politica grupului ori ia decizii fără a-i consulta pe ceilalți membri.
Comunicarea este unidirecțională, spre lider și de la lider, și rar de la membru la
membru; liderul recompensează ori pedepsește membrii grupului în funcție de rolul
pozitiv sau negativ avut în realizarea sarcinii.

 După rolul în procesul de conducere: lider formal, informal

o Liderul formal are un loc bine precizat în organigramă, cu o fișă a postului în care se
stipulează distinct activitatatea de conducere, organizare și control, precum și cu
responsabilitățile bine definite.
o Liderul informal are un caracter neoficial, locul său fiind mai distinct în sociograma
decât în organigrama, dar care de multe ori, are o putere de influență mai mare asupra
adepților decât liderul formal.

După modalitatea prin care ajung lideri, deosebim liderii aleși și liderii numiți
(desemnați). Liderul informal este întotdeauna ales, pe când cel formal e mai degrabă
numit, dar în spiritul principiilor democratice, poate fi și ales (parlamentari, primari etc.)
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Teorii despre leadership

Există trei abordări principale în încercarea de a defini şi explica leadership-ul:

 Teorii universale.  Sunt construite pe ipoteza implicită că ceea ce constituie
caracteristicile unui leardership eficient nu depinde de situațiile în care acest
leadership operează, cu alte cuvinte principiile și valorile leadershipului sunt
universale. Aceste teorii subliniează caracteristicile leadershipului ca fenomen general,
și nu specific, ceea ce înseamnă, de exemplu, că acțiunile unei conduceri eficiente
pentru o bancă de investiții ar trebui să funcționeze și pentru un florar.
 Teorii situaționale. Presupune că o activitate de conducere depinde de factori
specifici ai situației liderului, de la tipul sarcinii până la caracteristicile subordonaților.
De aceea, aceste teorii oferă analize situaționale ale modului de acțiune al unui lider.
Astfel, situațiile diferite necesită diferite modalități de leadership.
 Stilul directiv de leadership focalizează comunicarea pe atingerea
obiectivelor, oferind instrucțiuni pentru acestea și urmărind cu atenție
activitatea subordonaților.
 Stilul de antrenorat corespunzător unor perspective duble axelor în
ponderea lor maximală (înalt directiv-înalt suportiv), vizează o
comunicare care să urmărească atât atingerea obiectivelor, cât și
satisfacerea nevoilor de natură socio-emoțională ale subordonaților.
Atât liderul, cât și ceilalți membri ai grupului sunt conectați la o
tensiune de implicare la un nivel ridicat, iar comunicarea servește atât
rezolvării propriu zise a sarcinii, cât și atingerii unui climat de lucru
optimal.
 Stiul suportiv desemnează o focalizare de tip înalt suportivă-redus
directivă. Este evident că putem vorbi despre o tendință spre realizarea
unei comunicări implicative, empatie, bazată pe oferirea de feedback,
pe ascultarea și dezvoltarea profesională a subordonaților în directa
legatură cu dezvoltarea lor personală.
 Stilul de delegare, bazat pe un cuplu de forțe de tipul suportivitate
redusă-directivitate redusă, oferă subordonaților resposabilitatea atât
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

pentru realizarea unei sarcini, cât și pentru dezvoltarea unui climat

pozitiv. Comunicarea este limitată cantitativ, dar și calitativ.
 Teorii comportamentale - consideră că aspectele cele mai importante ale leadership-
ului nu depind de caracteristicile liderului ci de stilul şi maniera sa de a reacţiona în
diferite situaţii, stil şi modalitate de a conduce care pot fi învăţate;

Întotdeauna într-un grup apare, mai devreme sau mai târziu, un lider.

Competentele si trăsăturile de personalitate ale liderului

 Curajul. Într-o lume războinică, curajul era considerat o primă virtute pentru un
conducător. Acesta trebuia să știe să lupte, să-și asume riscuri, să dea dovadă de o
voință puternică, să manifeste din plin vitejia și temeritatea, dar nu aroganță (aceasta
stârnește reacții repulsive și estompează factorii motivatori). În lumea modernă,
curajul liderului este tot atât de necesar chiar dacă nu se mai referă la o lupta deschisă,
ci la posibilitatea susținerii propriilor idei (ex. Abraham Lincoln, Winston Churchill,
Martin Luther King, Nelson Mandela, ultimii doi fiind militanți pentru drepturile
omului care și-au impus idealul lor de libertate, uneori chiar cu prețul vieții).

 Asumarea riscului și luarea unor decizii optime. Un proverb franțuzesc spune că

”Qui risque, gagne!” (Cine riscă, câștigă!), iar în leadershipul organizațional se afirmă:
”dacă suprimăm riscul, suprimăm profitul”. Aceasta însă nu se aplică în toate
situațiile, astfel o asumare necontrolată a riscurilor poate duce la eșec.
Decizia reprezintă elementul esențial al activității unui lider, mulți autori afirmând că a
conduce nu înseamnă altceva decât a lua decizii. Cele 5 funcții clasice ale conducerii
sunt impregnate de procesul de luare a unor decizii:
- Diagnoza reprezintă funcția primară a conducerii. Principalele ei obiective sunt:
analiza realității, prin intermediul căreia sunt furnizate și procesate datele necesare
luării deciziei; anticiparea obstacolelor; inițierea unor măsuri care să favorizeze
implementarea deciziei.
- Prognoza se referă la modalitatea de a gândi probabilistic și prospectiv, asupra
modificării stărilor sistemului organizațional, ca urmare a implementării deciziei.
- Organizarea constă în crearea structurii organizaționale pentru realizarea deciziei.
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

- Coordonarea reprezintă intervenția operativă în funcționarea părților sistemului

organizațional, în vederea armonizării lor.
- Controlul vizează modalitatea prin care se verifică aplicarea deciziei.
 Gestionarea conflictelor. Nu există colectivitate umană în care să nu apară
dezacorduri între oameni. Uneori, acest lucru este benefic deoarece discuțiile în
contradictoriu pot perfecționa unele proceduri. Dacă sunt bazate pe argumente tehnice,
raționale, aceste discuții pot imbrăca forme creative (creativitatea de grup este
întotdeauna superioară celei individuale). Liderul poate stimula conflictul de idei
pentru perfecționarea continuă a muncii. Pentru a aplana un conflict, liderul trebuie să
știe să îi asculte pe ceilalți. Marele înțelept Solon spunea: „dacă ai invățat să asculți, te
vei pricepe să comanzi”, astfel modul cum va rezolva aceste conflicte va da valoare
liderului în ochii celorlalți. Prevenirea conflictelor este o cale mai laborioasă dar, de
multe ori sigură pentru evitarea acestora.
 Integritatea   are un conținut moral reprezentat prin verticalitate, cinste, adeziune
nezdruncinată la adevăr, modestie (recunoașterea propriilor defecte și a propriilor
greșeli), onestitate, principialitate (cod etic). Din gestică, postură, și modul de
abordare al unei situații, îți poți da ușor seama că te afli în fața unui om integru, străin
de bârfe, combinații, lingușeli, și interese personale.
 Atitudinea creatoare, orientarea spre nou, deschiderea spre experiență, acceptarea și
adaptarea la schimbare și, mai ales, încurajarea subordonaților să gândească creativ, să
inoveze, să perfecționeze, să experimenteze, acestea fiind de fapt sursa profitului
constant.
 Influențarea și motivarea subordonaților. Factorul principal în influențare este
comunicarea. Influența este reciprocă, în sensul în care, membrii echipei pot, la rândul
lor să influențeze deciziile șefului, de obicei într-un sens profitabil pentru ei. Există o
multitudine de metode și tactici prin care un lider poate influența angajatii. Amintim
cateva:
- Persuasiunea rațională
- Susținerea punctului de vedere prin intermediul unor argumente tehnice (fapte
concrete, statistici, raționamente logice);
- Apeluri inspiraționale, punerea în discuție a unor valori, idealuri și aspiratii
unanim recunoscute.
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

- Consultarea, declanșarea, disponibilități de schimbare a punctului de vedere, dacă

ceilalți demonstrează ca au dreptate;
- Apeluri personale - invocarea prieteniei și a loialității pentru obținerea unui acord
- Schimbul – afișarea perspectivei obținerii unor beneficii în schimbul consensului.
- Tactica formării de coaliții – în situații în care liderul anticipează că problema va
suscita serioase rezerve, va convinge mai întâi câteva persoane, care au o mare
influență asupra celorlalți.
- Presiunea – utilizarea dispozițiilor, amenințărilor și a îndemnurilor ferme de a se
conforma.
- Apelul la legitimitate – revendicarea autorității liderului, trimiterea la politicile,
regulile și tradițiile organizației.

Ultimile două sunt considerate „primitive” și de obicei sunt utilizate în situații de

criză. Ele pot avea un efect imediat, dar pe fond, îndepărtează emoțional liderul de
subordonați.

Caracteristici generice comune

 Încrederea în sine

- încrederea în viziunea construită

- încrederea în capacitatea de a găsi soluţii

- încrederea în cei cu care va trebui să obţii scopul propus

 Determinarea

- voinţa de a realiza un scop propus

- dominanţa în raport cu ceilalţi

- forţa motivaţională

 Integritatea

 Sociabilitatea
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Tipuri de lideri

 Liderul total

• S-a născut cu calităţi de conducător.

• A văzut cum se modelează capacitatea de a conduce pe tot parcursul vieţii.

• S-a instruit, învăţând lucruri noi despre ştiinţa conducerii.

• Are autodisciplina necesară pentru a deveni un mare conducător.

Nota: Trei calităţi din cele patru sunt dobândite.

 Liderul format

• A văzut cum se modelează capacitatea de a conduce în cea mai mare parte a vieţii cognitive
generale

• A învătat ştiinţa conducerii prin instruire.

• Are autodisciplina necesară pentru a deveni un mare conducător.

Nota: Toate cele trei calităţi sunt dobândite.

 Liderul latent

• A văzut de curând cum se modelează capacitatea de a conduce.

• Învaţă să fie lider, instruindu-se în această privinţă.

• Are autodisciplina necesară pentru a deveni un mare conducător.

Nota: Toate cele trei calităţi sunt dobândite.

 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

 Liderul limitat

• Are puţine contacte, sau niciunul, cu lideri.

• Are puţine contacte sau niciunul, cu instruirea în ştiinţa conducerii.

• Doreşte să devină lider.

Nota: Toate cele trei calităţi pot fi dobândite.

Profilul unui lider cu probleme:

• Nu înţelege oamenii

• Nu are imaginaţie

• Are probleme personale

• Aruncă vina pe alţii

• Se simte în siguranţă şi mulţumit

• Nu este organizat

• Se înfurie des

• Nu îşi asumă niciun risc

• Are o atitudine nesigură şi defensivă

• Rămâne inflexibil

• Nu are spirit de echipă

• Se opune schimbărilor
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Diferenta dintre lider si manager

Etimologic, leadershipul provine de la ”lead”, cuvânt anglo-saxon, care înseamnă
”cale” sau ”drum”. Verbul ”leaden” înseamnă a călători și prin urmare, lider (preluat în
această formă în limba română), este ”cel care călăuzește, le arată calea celorlalți”. Mai târziu,
s-au impus din engleza americană și termenii de ”manager”, ”management”. De multe ori,
noțiunile de ”lider” și ”manager” sunt considerate sinonime și sunt folosite la întâmplare, din
cauza faptului că, în limbajul comun, ambele se referă la ”cel care conduce”. Există însă unele
diferențe.

Leadership-ul reprezintă capacitatea de a determina oamenii să acţioneze, se află în

relaţie directă cu capacitatea de a influenţa comportamentul oamenilor. Managerul, în schimb,
este individul care asigură atingerea obiectivelor organizaţionale prin planificare, organizare
şi orientarea muncii către finalitate.

Sunt persoane ce ocupă poziţii manageriale şi care nu sunt şi leaderi. Fie nu au

abilităţi, fie nu pot realmente influenţa acţiunile altora. Există, de asemenea, leaderi autentici
care nu sunt manageri, aşa numiţii leaderi informali.

Managerul

 deţine un post executiv într-o organizaţie, coordonând procesele prin care funcţionează
 organizat, repartizând cu prudenţă resursele financiare şi valorificând cât mai bine
resursele umane (Gardner, 1990);
 are o poziţie oficială, formală (prin numire sau alegere);
 are o putere legitimă (de decizie, de recompensare, constrângere etc.) pe care o
exercită numai în interiorul organizaţiei;
 este administratorul unei organizaţii, sau al unei sub-unităţi a acesteia;
 este parte a sistemului - nu poate exista în afara organizaţiei, fără structura ierarhică a
acesteia.
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Liderul

 are prerogative mult mai largi;

 poate să activeze în afara unui cadru formal, putând conduce o mişcare politică,
culturală sau
 religioasă;
 mizează pe caracteristicile personale în procesul influenţării celorlalţi;
 excelează în abilitatea de a lucra cu oamenii (pentru lider este esenţială);
 liderul urmăreşte mai degrabă viziuni personale.

Manager
Controlează riscul
Este reactiv
Caută si apoi urmează o direcţie
Impune, aplică regulile organizaţiei
Coordonează și controlează efortul
Face lucrul (sarcina) bine
Putere derivată din rolul formal
Muncă de specialitate
Specialist în aspectele tehnice
Atent la conținut
Accent pe tehnici
Succes bazat pe predictibilitate
Obiective
Planuri
Strategie de sus în jos
Accent pe rezultate imediate
Liniar rațional, analitic
Efort și recompense individualizate
Managementul știe ce este mai bine
Succesul este succes personal
Potrivit doar pentru organizație
(urmărește profitul)
Lider
Îşi asumă riscuri
Este proactiv
Furnizează ceva în care să crezi
Schimbă regulile organizaţiei
Inspiră realizările, creaţiile, rezultatele
Face ceea ce trebuie (componenta etică)
Putere derivată din rolul informal
Muncă de adaptare, modelare
Specialist în relaţiile sociale
Atent la proces
Accent pe principii
Succes bazat pe inovare și adaptare
Viziune și valori
Energie
Leadership la toate nivelurile
Accent pe rezultate pe termen lung
Intuitiv, vede în ansamblu
Efort și recompense de echipă
Doar împreună știm ce este mai bine
Succesul este succesul celorlalți
Potrivit pentru organizație în context social
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Importanța leadershipului în kinetoterapie

  Pornind de la premisa că „nu tratăm boală, ci bolnavul” și de la faptul că fiecare om

este unic pe pământ, se impune stabilirea unei relații complexe între kinetoterapeut și pacient.
Relația dintre kinetoterapeut și pacient se bazează pe niște reguli care trebuie respecate cu
strictețe, evitând astfel apariția unor reproșuri sau reprimarea unor neplăceri din partea
pacientului. Această relație trebuie păstrată la nivel de profesionalism și considerăm că,
pacientul nu ar trebui să simtă că este condus, dar în același timp trebuie să fie conștient de
rolul fiecăruia în această relație. În urma unui studiu, după compararea caracteristicilor de
personalitate ale terapeuților fizici în poziții de conducere cu cele ale terapeuților care nu se
află în poziții de conducere, s-a constatat că liderii au prezentat trăsături asemănătoare cu cele
ale non-liderilor, dar au mai multe șanse de a obține rezultate constante în recuperarea
pacienților.

Caracteristicile de lider pe care ar trebui sa le insuseasca un kinetoterapeut

 Încrederea în sine: pentru ca pacientul să aibă încredere în kinetoteraput, întâi de

toate, acesta trebuie să aibă în sine. O atitudine sigură îi va oferi pacientului
liniștea pe care o caută.

 Voința și determinarea: acesta trebuie să vrea să ajute pacientul și să o facă chiar

dacă pe drumul spre vindecare, apar unele obstacole neprevăzute.

 Integritatea: are un conținut moral reprezentat prin verticalitate, cinste, adeziune

nezdruncinată la adevăr, modestie (recunoasterea propriilor defecte și a propriilor
greșeli), onestitate, principialitate (cod etic). Din gestică, postură, și modul de
abordare al unei situații, îți poți da ușor seama că te afli în fața unui om integru,
străin de bârfe, combinații, lingușeli și interese personale.

 Sociabilitatea: kinetoterapeutul trebuie să aibă capacitatea de-a ști să stea de vorbă

cu pacientul. O comunicare eficientă duce la rezultate bune.

 Curajul și asumarea riscului: meseria de kinetoterapeut, ca orice altă ramură a

medicinei, are și ea riscurile ei. Asumarea unor riscuri în planul de tratament poate
duce la rezultate mai bune și mai rapide decât urmarea unor pași clasici și siguri.
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

 Gestionarea obstacolelor: în general, un pacient nu va avea niciodată un singur

diagnostic, ci va avea și alte boli asociate. În această situație, kinetoterapeutul va
trebui să aibă capacitatea de a crea un program terapeutic în așa fel încât să nu
înrăutățească situația.

 Atitudinea creatoare: Kinetoterapia înseamnă terapie prin mișcare, de aceea acesta

trebuie să știe să folosească într-un mod adecvat și în avantajul pacientului
obiectele din sala de kineto.

 Influențarea și motivarea pacienților prin exerciții interesante care să le capteze

atenția și interesul și prin încurajări și diferite recompense (în cazul copiilor).
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

Bibliografie
1. Cătălina Roșca, „Liderul transformațional carismatic” Editura Smart BOOKS 2013

2. Ion Ovidiu Panișoara, „Comunicarea eficientă” Editia a IV-a, Editura Polirom 2015

3. Marina Nicolae, „Arta și știința leadershipului” Editura Smart BOOKS 2013

4. http://onisimbn.ro/sinoiputem/assets/rolul-leadershipului.pdf?
fbclid=IwAR2LSk_4qQO9DfLluDFDCozD-Xl-
Scax6YtQrp6KVAUe9gpsIJwpekoWCYs

5. http://www.creeaza.com/referate/management/LEADERSHIP-Stiluri-de-
conducer961.php?fbclid=IwAR2BbFGNfmAIuT6-oRUI1ONI9kWtB5jF-
VR5js1AvYPNzX-RXqJ8YYMzRao

6. http://www.pentrucariera.ro/instrumente-pentru-cariera/abilitati-de-leadership/stiluri-
de-leadership-2/?
fbclid=IwAR0Jg3AlQM91LfQl4ZCWjUT3zYKm2Psdsu5niSEHfrSwpXRRVDnksR
wnqLQ

7. https://www.slideshare.net/iratatiana/suport-curs-leadership?fbclid=IwAR3h-
RVfsStEwT5Oo9rWrslYkkSQHQsEMuq41HP-NibmpdlkEs7SRxLzdwc