Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

Facultatea Construcţii de Maşini şi Management Industrial

Specializarea TCM

PROIECT DE LICENŢĂ

PROIECTAREA UNEI MATRIȚE DE AMBUTISAT

ÎNDRUMATOR STUDENT
Conf. dr. ing. Florin NEGOESCU Roman Georgian
REZUMAT
 CAPITOLUL 1
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND OPERAȚIA DE AMBUTISARE

Operația de ambutisare

Ambutisarea este procesul de deformare plastică a unei table de grosime mică, în comparație cu

celelalte dimensiuni, pentru obținerea unui corp care să prezinte o cavitate. Deformarea fără
încălzirea prealabilă a corpului se numește ambutisare la rece, folosită în special pentru corpuri
de grosime relativ mică (table, platbande, etc.). În cazul în care corpul este prealabil încălzit,
deformarea se numește ambutisare la cald, metodă folosită mai ales pentru corpuri cu grosimi
mari sau având duritatea ridicată, în vederea obținerii unor corpuri cu formă simplă, fără unghiuri
ascuțite.
La ambutisarea unei piese, partea centrală a semifabricatului plat va forma fundul piesei iar
partea sa periferică inelară va forma pereții laterali ai acesteia. Excesul de material al părții
periferice inelare urmează să se redistribuie, proces legat de o tensionare a materialului specifică
ambutisării, care constă într-o întindere radială și o compresiune tangențială.[1]
Compresiunea tangențială duce la pericolul formării cutelor pe suprafața laterală a pieselor
ambutisate. Pericolul este cu atât mai pronunțat cu cât este mai subțire semifabricatul plat și cu
cât este mai înaltă piesa ce se execută. De aceea, în afară de ambutisarea fără fixarea materialului
se aplică deseori ambutisarea cu fixarea materialului, în care strângerea semifabricatului între
placa de ambutisare și placa de apăsare a matriței se face cu o forță de fixare Ff.
Forța Ff pentru fixarea semifabricatului plat se calculează ca produs al ariei suprafeței de
fixare A cu presiunea p de fixare, adică

Ff = Ap.

În cazul fixării cu fixarea semifabricatului, în partea periferică, inelară, materialul este solicitat
suplimentar și la compresiune axială.
Numărul operațiilor succesive necesare la ambutisarea unei piese cilindrice cu diametrul dn,
pornind de la un semifabricat circular plat cu diametrul D se determină cunoscând că:
 d1 = m1D; d2 = m1m2D; dn= m1m2..mnD

în care m1, m2...mn sunt coeficienții de ambutisare pentru operațiile 1...n; d1...dn sunt diametrele
interioare pentru operațiile succesive de ambutisare.
Ambutisarea la cald (cu încălzire) se aplică pentru aliaje de aluminiu, de magneziu și de titan.
[2]
 În acest caz, într-o singură operație se pot obține înălțimi ale pieselor de aproximativ două ori
mai mari decât la ambutisarea la rece.
Ambutisare fără subțiere, respectiv cu subțiere. Procedeele principale de ambutisare sunt:

 ambutisare fără subțierea pereților, cu o variație foarte mică a grosimii

semifabricatului s, în cazul în care între poanson și placa de ambutisare există un joc j≥ s;
 ambutisare cu subțierea pereților, atunci când grosimea semifabricatului se micșorează
în procesul de ambutisare, astfel încât j≤ s.[3]