CURS 3- MAT.

RESTUARARE MODERNE

• răşini compozite • cimenturi ionomere • compomeri

RĂŞINI DIACRILICE COMPOZITE → materiale fizionomice

Origine: mixtă (organo-anorganică)

Compoziţie chimică

Răşinile diacrilice compozite = sisteme bifazice formate din:

• o fază organică (continuă)
• o fază anorganică (discontinuă)
• cuplate prin agenţi silanici (la interfaţa organo-anorganică).

După priza răşinii compozite, sistemul realizat este un sistem bifazic constituit dintr-o fază
continuă (matricea organică), în care se află faza dispersată, discontinuă (particule minerale de
umplutură).

Faza organică :
• Monomeri de bază = compuşi dimetacrilici (aromatici) Cel mai frecvent- Bis-GMA
(Bis fenol-A-glicidil-dimetacrilat) sau răşina lui BOWEN (dezavantajul acesteia este
vâscozitatea crescută şi masa moleculară mare)
• Monomeri de diluţie- sunt compuşi mono, di-, tri-funcţionali cu viscozitate redusă
(au rolul de a dilua vâscozitatea monomerilor de bază) Cel mai folosit - monomerul
TEGDMA (trietilen-glicol-dimetacrilat)
• Sistemul de iniţiere- reprezentat de substanţe care au proprietatea de a pune în
libertate radicali liberi.
• Aditivi: inhibitori de polimerizare (derivati fenolici – hidrochinona, metilfenol),
stabilizatori UV, coloranti, pigmenti, fotoindicatori, impuritati.

Polimerizarea răşinilor compozite în tehnicile directe se poate realiza: Chimic, Sub acţiunea
luminii, Mixt

Sistemul de initiere autopolimerizabil este bicomponent: peroxidul de benzoil (initiator); o

amina aromatica tertiara (accelerator) – N, N dimetil paratoluidina sau N, N dietanol
paratoluidina.

Sistemul de initiere fotopolimerizabil este o substanta fotoinitiatoare activata de un fascicul

luminos sub forma de radiatii vizibile: eterul metilic/etilic al benzidinei (pentru radiatii vizibile)
camforchinona (pentru radiatii halogene si de tip laser).

Cele mai eficiente surse de lumina pentru polimerizare sunt lampile cu radiatii laser si cu
plasma.
Faza anorganică
Răşinile compozite conţin o masă de umplutură constând în particule fine, micronice, divizate,
dispersate în faza organică:
• Cuarţ cristalin
• Silice coloidală
• Aluminosilicaţi şi borosilicaţi de Li, Ba, Sr, Zn, Sn
• Fluorură de bariu
• Fibre de sticlă sinterizate

Particulele sunt tratate cu agentul de cuplare-SILAN- formând o suprafaţă care se va lega de

monomerul polimerizat.

În funcţie de dimensiunea particulelor, răşinile compozite se clasifică în: • Compozite cu

macro-umplutură • Compozite cu micro-umplutură • Compozite cu medium-umplutură •
Compozite cu nano-umplutură (de ultimă generaţie).

Agenţii de cuplare== sistemul de legare ce stabileşte o legătură puternică şi stabilă în

timp între faza organică şi cea anorganică

Sunt reprezentaţi de organo-silani (derivaţi ai siliciului tetravalent) aflaţi la nivelul zonei de

interfaţă organo-anorganică, ce reprezintă zona de minimă rezistenţă a structurii sistemului
compozit.
Procedeul de cuplare a celor 2 (faze organică şi anorganică) poartă denumirea de silanizare.

MOD DE PREZENTARE ŞI UTILIZARE

Răşinile diacrilice sunt comercializate în mai multe forme de prezentare: - sistem

monocomponent - pastă - lichid
- sistem bicomponent - pastă/pastă - pastă/lichid – pulbere/lichid
Sistemele monocomponente - sunt fotopolimerizabile, Sistemele bicomponente - în general
autopolimerizabile / cu iniţiere dublă (foto- şi autopolimerizabile), mai rar fotopolimerizabile.

Sistemele bicomponente şi unele caracteristici de manipulare

1. pastă/pastă
■ se amestecă cantităţi egale din cele două paste, 20- 30 sec.
■ o eroare de 30% în aprecierea cantităţilor de pastă nu influenţează decisiv proprietăţile
materialului polimerizat
■ în cazul pastelor mai fluide, particulele de umplutură pot sedimenta; se impune
agitarea flaconului înainte de utilizare pentru omogenizarea pastei
■ nu se utilizează spatule din oţel inoxidabil deoarece metalele din compoziţia acestuia
alterează cromatica

2. pastă/lichid
 ■ se respectă întocmai raportul indicat de producător
■ dificultatea de a îngloba în totalitate lichidul (acceleratorul) în pasta vâscoasă, prelungeşte
timpul de polimerizare
■ timp limitat de lucru ■ posibilitatea înglobării aerului

3. pulbere/lichid
■ pulberea este constituită din faza anorganică şi iniţiator
■ lichidul este format din monomeri de bază şi de diluţie
■ cel mai frecvent se prezintă sub formă încapsulată
■ a se evita contaminarea componentelor între ele

Compolux (SEPTODONT)
Compozit autopolimerizabil cu microumplutură, tip pastă-pastă. Oferă posibilitatea unei
lustruiri perfecte a suprafeţei obturaţiei precum şi o rezistenţă la abrazie superioară produselor
convenţionale.
Indicaţii: obturaţii în zona frontală.

Simulate II (KERR)
Compozit autopolimerizabil pasta-pasta - insusiri estetice excelente, - duritate si rezistenta
foarte bune.
Compozit autopolimerizabil pasta-pasta - insusiri estetice excelente, - duritate si rezistenta
foarte bune.

CHARISMA PPF compozit autopolimerizabil cu eliberare de fluor

SISTEMELE MONOCOMPONENTE
PREZENTARE sub formă de pastă (răşini diacrilice compozite) sau lichid (răşini diacrilice
neşarjate).

Pastele pot fi ambalate în seringi, cutii, capsule predozate (utilizate împreună cu un dispozitiv
tip pistol).
Lichidele sunt introduse în flacoane din material plastic la care se adaptează o canulă care
permite depunerea lichidului direct în cavitate.

AVANTAJELE sistemelor monocomponente faţă de cele bicomponente:

1. Omogenitatea structurală a compozitului
2. Timp de lucru nelimitat
3. Posibilitatea controlului cantitativ în timpul utilizării
4. Obţinerea unei suprafeţe netede încă din timpul fotopolimerizării (utilizând matrice),
eliminându-se problemele ridicate de finisarea reconstituirilor din compozit.

Timpul de lucru al răşinilor diacrilice cu diferite sisteme de iniţiere:

Răşini diacrilice :
• Auto-polimerizabile – timp lucru 60-90
 • Foto-polimerizabile -nelimitat
• cu sistem dublu de iniţiere – peste 10 sec

Tehnica de lucru
- Alegerea tipului de răşină diacrilică în funcţie de scopul de utilizare.
- Condiţionarea smalţului şi/sau a dentinei:
- Smalţul se gravează cu acid fosforic 37-50%;
- Zona gravată se spală cu jet de apă timp de 20 s după care se usucă 20 s;
- Se aplică agenţii de legătură amelari;
- În cazul utilizării unui agent de legătură dentinar (dentin bonding system) suprafaţa dentinară
se va trata conform prospectului; protecţia dentinei se mai poate realiza şi cu materiale de
protecţie pulpo-dentinară (sunt contraindicate materialele pe bază de eugenol, întrucât acesta
plastifiază polimerul);
- Aplicarea răşinii şi polimerizarea;
- Finisarea: - îndepărtarea peliculei subpolimerizate;
- excesele grosiere se îndepărtează cu pietre şi freze din carbură de tungsten;
- excesele fine se îndepărtează cu freze speciale din carburi metalice (cu număr mare de lame
tăietoare) sau instrumente diamantate speciale;
- pentru finisare se pot utiliza benzi şi discuri abrazive (seturi speciale), gume speciale;
- acţiunea instrumentelor este potenţată de aplicarea unor paste pentru finisare pe bază de oxid
de aluminiu cu granulaţie fină.

PROPRIETĂŢILE RĂŞINILOR DIACRILICE

Propr. Fizice: RADIOOPACITATEA

Radiaţia X este absorbită mai puternic de elementele cu număr atomic mare, decât cele cu
număr atomic mic (ex: C, O, Si).
De aceea, un material de restaurare fără adaos de substanţe radioopace, apare radiotransparent.
Radioopacitatea poate fi obţinută prin 2 căi: prin utilizarea unor monomeri cu substituienţi de
brom sau iod prin utilizarea unor umpluturi anorganice radioopace.
Proprietăţile sticlelor radioopace (ex: solubilitatea, duritatea, indicele de refracţie) sunt
modificate negativ de metalele grele.
De asemenea, conţinutul scăzut în siliciu scade eficienţa silanizării, cu repercusiuni asupra
legăturii între faza organică şi cea anorganică.
Ca substanţe radioopace cel mai frecvent utilizate sunt sulfatul de bariu, wolframatul de calciu
şi fluorurile lantanidelor. Gradul şi sensul modificării proprietăţilor RDC depind de tipul şi
cantitatea de substanţă radioopacă utilizată.
Astfel, sulfatul de bariu scade transparenţa RDC cu rezultate nefaste. Trifluorura de Yterbiu
conferă RDC proprietăţi anticariogene.

COEFICIENTUL DE DILATARE TERMICĂ

scade cu creşterea conţinutului în umplutură anorganică al răşinii. La diferenţe mari între
valorile coeficientului de dilatare ale compozitului şi ţesuturilor dure dentare, etanşeitatea
închiderii marginale se va distruge.
DIFUZIBILITATEA TERMICĂ Ţinând cont de efectele dilatării şi contracţiei termice, se
impune a se lua în considerare şi difuzibilitatea termică a materialului deoarece stimulii termici
din cavitatea orală sunt de scurtă durată

Propr. Mecanice:REZISTENŢA LA COMPRESIUNE ŞI TRACŢIUNE

Rezistenţa la compresiune a RDC este mult mai mare decât cea la tracţiune. Nu se recomandă
inserarea compozitului în zone supuse unor sarcini mari, contactele ocluzale trebuind suportate
de smalţ şi nu de compozit. practică, se recomandă delimitarea anterioară a zonelor de contact
ocluzal.

Dacă prin bizotare, se desfiinţează zona de contact ocluzal din smalţ, probabilitatea fracturării
reconstituirii creşte, deoarece compozitul este mai puţin rezistent decât smalţul. In cavităţile de
clasa a II-a, reconstituirea din compozit trebuie să aibă o grosime suficientă, deoarece pot
apare, întocmai ca la amalgam, fracturi la nivelul istmului.

MODULUL DE ELASTICITATE =parametru important în evaluarea şi compararea

compozitelor utilizate în zone supuse unor forţe mari. Valori crescute ale modulului de
elasticitate se obţin prin şarjare masivă.
Materialele cu modul mic de elasticitate se vor deforma uşor sub acţiunea forţelor masticatorii,
în timp ajungându-se la compromiterea reconstituirii. De aceea, compozitele aplicate în zone cu
stress ridicat trebuie să prezinte un modul de elasticitate ridicat, de preferat, cu o valoare
apropiată de cea a dentinei şi materialului de obturaţie de bază.

REZISTENŢA LA ABRAZIE
Clinic, abrazia compozitelor s-a demonstrat a fi o pierdere verticală importantă, neomogenă de
substanţă. Abrazia se manifestă diferit, în funcţie de zona interesată. Materialele de
reconstituire ar trebui să prezinte o rezistenţă la abrazie similară cu cea a smalţului din zona
restaurată.

REZISTENŢA LA OBOSEALĂ
Aceasta pare a fi proprietatea cea mai relevantă pentru materialele restaurative. Fenomenul de
oboseală la un compozit cu microumplutură este explicat de Albers în felul următor: la scurt
timp de la inserare, apar fisuri în matricea organică, ca urmare a solicitărilor masticatorii şi a
deformării consecutive ale materialului (modul de elasticitate mic).
Ca urmare, se mobilizează particulele de umplutură. În timp, fisurile se unesc, formând o reţea
în masa reconstituirii. Aceste modificări din profunzime nu sunt vizibile macroscopic. În final,
prin subminare, reconstituirea se va compromite.
Propr. Chimie: ABSORBŢIA APEI.

Capacitatea de absorbţie a apei este una din proprietăţile care determină viabilitatea clinică a
restaurării. Compozitele cu microumplutură au cea mai crescută absorbţie de apă. Apa
absorbită modifică decisiv proprietăţile mecanice.
Acţionează ca un plastifiant, determinând apariţia unor tensiuni interne care slăbesc legătura
matrice organică/umplutură anorganică. Absorbţia de apă creşte cu conţinutul în fază organică.

CONTRACŢIA DE POLIMERIZARE duce la apariţia unor tensiuni care acţionează

destructiv asupra adeziunii mecanice a compozitului la ţesuturile dure dentare. In urma reacţiei
de polimerizare are loc o contracţie liniară de 0,2-1,9% şi o contracţie de volum de 1,2-4,5%.
Gravajul acid, agenţii de legătură amelari şi dentinari asigură o adeziune satisfăcătoare a
compozitului la ţesuturile dure dentare.
Contracţia de polimerizare ridică însă o altă problemă majoră. Prin aderenţa la ţesuturile dure,
contracţia de polimerizare a compozitelor poate determina apariţia unor tensiuni la nivelul
structurilor dentare.
Aceste tensiuni pot produce fisurări ale smalţului, localizate în special în treimea medie şi
cervicală a dintelui.
Fluorofosfatul acidulat tinde să dizolve particulele de sticlă.

Propr. Reologice:VÂSCOZITATEA
Compozitele autopolimerizabile au o creştere continuă a vâscozităţii din momentul amestecării
celor două componente.
Vâscozitatea compozitelor autopolimerizabile interesează practicianul doar ca inserare.
Cele mai vâscoase şi, în acelaşi timp, cele mai dificil de manipulat sunt compozitele de zona
posterioară.

Iritaţia pulpară produsă de monomeri este mai mare decât cea indusă de cimenturile silicat
şi răşinile acrilice. De aceea, răşinile diacrilice se folosesc întotdeauna în asociere cu materiale
pentru protecţie pulpo-dentinară şi/sau cimenturi ionomere de sticlă sau cu agenţi de legătură
dentinari. Sunt contraindicate materiale pe bază de eugenol (plastifiază polimerul).
Răşinile diacrilice sunt materiale biocompatibile. Acumularea de placă bacteriană ridică
probleme la restaurările din răşini diacrilice cu suprafaţă rugoasă. La compozitele hibride, care
conţin miniumplutură şi microumplutură, se poate obţine o textură satisfăcătoare a suprafeţei.
Efect anticariogen. Au fost elaborate răşini diacrilice neşarjate (pentru sigilarea şanţurilor şi
fosetelor) şi compozite capabile să elibereze ioni de fluor pe o perioadă mai lungă de timp.

Propr de supr. Si adeziune

Răşinile diacrilice nu aderă chimic la smalţ şi dentină. Adeziunea la smalţ. Prin gravarea
acidă a smalţului s-a putut obţine o adeziune mecanică a răşinilor diacrilice.
Gravajul acid, practicat cu acid fosforic 37-50% (unele produse conţinând şi oxid de zinc în
proporţie de 7%), poate asigura adeziunea mecanică a răşinilor diacrilice la smalţ prin:
- îndepărtarea debriurilor;
- dizolvarea parţială şi preferenţială a prismelor de smalţ cu apariţia unor microretentivităţi, în
care pătrunde răşina lichidă sau agentul de legătură amelar, cu formarea (dupa polimerizare) a
prelungirilor filamentoase;
- creşterea energiei libere de suprafaţă a smalţului la o valoare mai mare decât cea a răşinii, cu
îmbunătăţirea consecutivă a umectabilităţii;
- asigurarea unei suprafeţe de contact mai mare între smalţ şi răşină.

Agenţii de legătură amelari sau răşinile lichide sunt răşini diacrilice neşarjate care conţin, de
obicei, aceiaşi monomeri ca şi răşina compozită, dar proporţia monomerului de diluţie este mult
mai mare, pentru a asigura o viscozitate mai mică.
Adeziunea la dentină se obţine prin utilizarea unui agent de legătură dentinar, capabil să
reacţioneze chimic atât cu dentina, cât PROPRIETĂŢI şi cu răşina diacrilică compozită.

Indicaţii: 1. Obturarea cavităţilor de clasa I, II,III, IV, V

2. Fixarea faţetelor de ceramică, compozit, bracket-urilor
3. Tratamentul hipoplaziilor şi displaziilor dentare
4. Tehnici adezive
5. Protezarea fixă provizorie
6. Reconstituire de bonturi
7. Sigilări de şanţuri şi fosete

CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ (CIS)

CLASIFICARE:

TIP I: chituri adezive (luting cement)

TIP II: cimenturi pentru restaurări coronare (restaurative cements)
TIP III: cimenturi pentru obturaţii de bază (lining cements)

FORME DE PREZENTARE:
Sistem bicomponent pulbere-lichid
• Dozare manuală • Predozare (capsule)
Sistem anhidru • Acid liofilizat , incorporat în pulbere • pulberea se amestecă cu apă distilată
sau cu acid tartric

Compoziţia chimică: Sunt poliacrilaţi complecşi sau polialchenolaţi de sticlă (polimeri ionici)
Sticlele pe bază de aluminosilicat au proprietatea de a elibera cationi
multivalenţi în urma atacului poliacidului.

Pulberea:
Generaţia I: Sticlă ternară; aluminosilicat de calciu ASPA (aluminiu polialkenoic acid)
 Generaţia II (actuală): Sticle complexe care prin topire dau CIS Dimensiunea particulelor
pentru restaurări coronare (50 micrometri), pentru cimentări (20 micrometri)

Elemente componente ale pulberii: Oxid de siliciu 30,1% Oxid de aluminiu 19,9% Fluorură
de aluminiu 2,6% Fluorură de calciu 2,6% Fluorură de sodiu 3,7% Fosfat de aluminiu 1%
Rolul fluorurilor: de a scădea intervalul de înmuiere al particulelor de sticlă la atacul acid, cu
efect cariostatic, măresc rezistenţa mecanică şi transluciditatea cimentului

Lichidul: • Soluţie apoasă de acid poliacrilic (pentru ASPA)

• Pentru generaţia actuală: soluţia apoasă a copolimerului acidului acrilic+itaconic (sau maleic)
rezultând acidul polialchenoic
• Sistem anhidru: apă distilată sau acid tartric

Reacţia de priză: de tip acid-bază, în mediu apos

-Dizolvarea-ionizarea poliacidului;
-Dezintegrarea reţelei de sticlă cu eliberare de: aluminiu, calciu, sodiu, rezultând acid
ortosilicic;
-ionii rezultaţi, în mediul acid formează complecşi (AlF3, CaF);
-Precipitarea polisărurilor (Ca, Al) şi reticularea catenelor poliacidului, se elimină hidrogenul
din acidul ortosilicic rezultând un silicagel care înglobează particule de sticlă nereacţionate;
-Hidratarea polisărurilor cu formarea unei matrice de hidrogel;
-după priză rezultă o matrice de polimer ionic care leagă particulele de sticlă înconjurate de
gelul de silice.

Rolul fluorurilor : ionii de F complexează ionii de Al, întârziind priza şi exercită efect
cariostatic

Rolul acidului tartric: creşte timpul de manipulare, scade timpul de priză Reacţia de
polimerizare: chimică/foto la cimenturile ionomere de sticlă fotopolimerizabile
Structura: stratificată – miezul de sticlă neatacată, învelită de hidrogel de silice, unit printr-o
matrice de polimer ionic (polisare)

Proprietati:
1. REOLOGICE : pentru tipul I – să curgă uşor şi să formeze o peliculă de maximum 25
2. MECANICE: - rezistenţă la compresiune mai mare decât la cimentul policarboxilat de
zinc (PCZ) şi cimentul fosfat de zinc (FOZ) - fragilitate - duritatea creşte cu proporţia
pulberii – după 24 ore este permisă finisarea finală - suprafaţa cimentului prezintă pori
cu diametrul de 10-14
3. OPTICE: - translucide - în timp stratul superficial îşi modifică culoarea - cele care
conţin sticle de metale grele sunt radioopace
4. EROZIUNEA ŞI STABILITATEA DIMENSIONALĂ
Eroziune - de scurtă durată, datorită mecanismului de priză
Eroziunea de lungă durată – nesemnificativă Rezistenţă la atacul factorilor agresivi
din mediul oral
 Stabilitate dimensională bună – determină capacitatea lor de etanşare
5. ADEZIUNEA
Aderă chimic de suprafeţele polare active: smalţ, dentină, metale acoperite de un strat
superficial de oxizi, gips
Nu aderă la suprafeţele chimic nereactive: ceramică, metale nobile
Adeziunea este mai puternică la smalţ decât la dentină/cement
6. CARIOSTATICE
Datorită eliberării ionilor de F

Indicaţiile cimenturilor ionomere

1.Cimentarea adezivă a coroanelor şi punţilor dentare
2.Obturaţii de bază
3.Obturaţii coronare- cavităţi de clasa a V-a, leziuni cuneiforme
4.Obturaţii coronare pe dinţi temporari
5.Obturaţii retrograde post rezecţii apicale
6.Sigilări profilactice (şanţuri şi fose)
7.Tehnici de colaj

RIVA SC → Ciment glassionomer autopolimerizabil cu eliberare de fluor, rezistenţă

mecanică crescută și aspect estetic deosebit.
→ Materialul cel mai rezistent pentru înlocuirea dentinei
• Eliberare abundentă de fluor
• Aderă chimic la structura dintelui
• Adecvat pentru o obturaţii bulk
• Fără contracţie Rezistenţă cromatică
• Rezistenţă flexurală mare
• Eliberează fluor
• Creează o legătură chimică durabilă cu structura dintelui
• Nu aderă de instrumentar

Indicaţii:
Obturaţii clasele I, II, V, obturaţii pe dinţii temporari, bază în cavităţi mari de clasa I și II,
refaceri de bont, obturaţii temporare.
Se recomandă a se folosi Riva Conditioner înainte de aplicarea obturaţiei, și apoi protejarea
acesteia cu un strat de Riva Coat. Prezentare:
VARIANTA PULBERE-LICHID: • 15 g pulbere • 8 g (7,2 ml) lichid • Accesorii Nuanţe
disponibile: A1, A2, A3, A3.

Soluţie pentru tratamentul și condiţionarea plăgii dentinare : flacon 10 ml

Indepărtează stratul de smear layer format în timpul preparării cavităţii, ducând la creșterea
adeziunii cimentului glass ionomer la suprafeţele dentinare. Se aplică timp de 10 secunde în
cavitate, după care se spală cu apă.
Lac izolant fotopolimerizabil:flacon 5 ml
 Pentru a preveni deshidratarea glassionomerului și pentru protecţia materialului în mediul
umed, în primele 24 de ore după aplicarea obturaţiei de glassionomer.

CIMENTURILE IONOMERE MODIFICATE CU RĂŞINI (CIMR)

(CIS „fotopolimerizabile”)= materiale hibride, derivate din cimenturile ionomere clasice,

prin introducerea în catena acidului policarboxilic de grupări metacrilice.
Reacţia de priză a acestor cimenturi este o reacţie acid-bază însoţită de polimerizarea
chimică şi fotopolimerizare.

COMPOZIŢIA CHIMICĂ

Sistemele monocomponent –tip I (pastă) conţin: Bis-GMA, HEMA, fotoiniţiator, pulbere

CIS, fosfat de calciu, sulfat de bariu
Nu conţin acid polialchenoic (valoarea adeziunii chimice este relativă)

Sistemul bicomponent - tip II: Pulberea:sticlă fluoroaluminosilicată, copolimeri de acid

maleic, acrilic şi itaconic, acid tartric, fotoiniţiator, coloranţi
Lichidul: acid policarboxilic/ grupări metacrilice, HEMA, camforochinonă, apă

Priza cimenturilor ionomere modificate cu răşini tip II se realizează prin reacţia acid-bază şi
fotopolimerizarea timp de 30-60 secunde.

Avantajele CIMR faţă de CIS:

• Timp de priză mai scurt
• Aciditate iniţială scăzută
• pH-ul creşte rapid
• donator de ioni de F în cantităţi mai mici decât CIS
• grad de deshidratare mai mic decât al CIS; nu necesită protecţie imediată
• estetica superioară CIS, dar inferioară RDC

Indicaţii:
• fixarea coroanelor şi punţilor (tip I)
• obturaţii coronare (tip II)
• lineri sau obturaţii de bază (tip III)
• restaurări de bonturi (tip IV)

Diferenţerea celor 4 clase de cimenturi se face în funcţie de dimensiunea particulelor de

pulbere, tipul policidului/copolimerilor, aditivii din pulbere.

RIVA LC capsule = Glasionomer foto pentru restaurare, îmbunătăţit cu rășină pentru rezistenţă
crescută și îmbunătăţirea proprietăţilor estetice.
Rezistent la uzură pe termen lung datorită durităţii suprafeţei.
• Aderă chimic la structura dintelui
• Eliberare abundentă de fluor
• Estetică foarte buna
• Stabilitate deosebită a culorii
Indicaţii:
• Restaurări clasele I și II
• Restaurări clasa a III-a
• Restaurări pe dinţi temporari
• Restaurări geriatrice
• Refaceri de bonturi
• Sigilări de șanţuri și fosete
Nuanţe disponibile: A1, A2, A3, A3.5

CIMENTURI IONOMERE METALICE (C.I.M.)

Cimenturile ionomere metalice „cermet-urile”= cimenturi ionomere de sticlă augmentate cu

particule de argint

Compoziţie chimică
Pulbere: se obţine prin sinterizarea amestecului pulberilor de sticlă şi metal (sinterizate
până la 800°C); după sinterizare urmează măcinarea.
Prin acest procedeu se obţine legarea chimică a metalului de sticlă (atomii metalici pătrund în
structura sticlei)
S-au utilizat diferite metale: aur, paladiu, argint şi aliaje Lichidul: soluţie de copolimer acid
acrilic, maleic, tartric în mediu apos.

Proprietăţi:
1.Prelucrare mai uşoară decât CIS convenţionale
2.Porozitate redusă pe baza unei densităţi mai mari
3.Rezistenţa la abraziune, rupere şi duritatea sunt mai mari faţă de CIS
4.Proprietăţile mecanice sunt inferioare amalgamelor.

Indicaţii:
1.Sigilări lărgite
2.Reconstituiri coronare în dentaţia temporară
3.Obturaţii în dentaţia permenentă la nivelul zonei de sprijin
4.Reconstituiri de bonturi

RIVA SILVER
Glasionomer auto pentru restaurare, îmbunătăţit cu argint, fără mercur, culoare gri deschis.
• Armat cu argint
• Rezistenţă ridicată la uzură
• Radioopacitate foarte mare
• Eliberare de fluor
• Aderă chimic la structura dintelui
• Ușor de manipulat
• Fără contracţie
• Adecvat pentru refacerea de bonturi
• Rezistenţă iniţială mare - perfect în cazul copiilor și a pacienţilor mai dificili

COMPOMERII = materiale hibride

-derivă din „COMPOZIT” şi „GLASS IONOMER”
- au proprietăţi asemănătoare celor 2 materiale

Materiale hibride situate intre compozite si cimenturi ionomere de sticlă răşini compozite
modificate cu poliacizi.

FORMA DE PREZENTARE sistem monocomponent: pastă

Dyract XP este un compomer fotopolimerizabil pentru restaurări, indicat atât pentru zona
anterioară, cât și pentru cea posterioară.
nuanțe disponibile: A2, A3, A3.5, B1

Avantaje: - usor de manevrat si de adaptat la cavitate

- timp de priza redus, pentru proceduri simple si rapide
- lustruire si finisare usoare, pentru rezultate estetice
- durabilitate excelenta - eliberare continua de fluor
- timp de lucru prelungit pentru confortul medicului

PROPRIETĂŢI:
• Vâscozitatea – este mai mică decât a răşinilor compozite. Pot fi aplicate mai uşor în cavităţi
• Absorb apa datorită polimerului hidroxilic
• Dilatarea termică – are valori similare cu cele ale structurilor dentare
• Eliberarea de fluor – eliberează cantităţi mai mici de fluor faţă de CIS şi CIS modificate cu
răşini