Performanţa sectorului sănătate

Performanţa sectorului sănătăţii din România poate fi măsurată în legătură cu patru

dimensiuni diferite: rezultatele din sănătate; receptivitatea beneficiarilor; echitatea

şi protecţia financiară; şi sustenabilitatea financiară a acestuia.

Rezultatele din sănătate

Cât de bună este starea de sănătate a populaţiei din România? Răspunsul la această întrebare

depinde de reperul de comparaţie. Având în vedere faptul că România a aderat de curând la

Uniunea Europeană (UE), este relevant să comparăm România cu celelalte state UE. Totuşi,

este la fel de important să ţinem seama de faptul că România (cu un venit pe cap de locuitor

de 7.500 USD în anul 2009) este considerabil mai săracă decât media UE (cu un venit pe cap

de locuitor de 32.845 USD în acelaşi an) şi că nivelul de venit al unei ţări este corelat cu

starea de sănătate a populaţiei acesteia. Studiul de faţă a constatat că – chiar dacă rezultatele

din sănătate înregistrează îmbunătăţiri şi decalajul dintre România şi UE se diminuează, la

anumiţi indicatori majori, rezultatele înregistrate în sectorul sănătăţii din România rămân

semnificativ în urma celor din statele membre UE. Mai exact:

De asemenea, acesta constată că indicatorii de sănătate sunt apropiaţi de media ţărilor cu un

nivel similar de venit.

Pe parcursul ultimelor trei decenii, speranţa de viaţă din România a crescut, ajungând la 69,9
ani pentru bărbaţi şi la 77,5 ani pentru femei. De asemenea, s-a înregistrat o reducere uriaşă a
probabilităţii de deces înainte de vârsta de 5 ani (scăzând până la 12 decese la 1.000 de)
naşteri vii şi a mortalităţii maternale (în prezent înregistrându-se 21,1 decese maternale la
100.000 de naşteri vii). În cadrul acestor indicatori globali din prezentul rezumat, România
reduce diferenţa istorică mare şi încă semnificativă dintre aceasta şi media ţărilor UE, însă
speranţa sa de viaţă rămâne semnificativ în urma speranţei medii de viaţă din UE de 76,5 ani
pentru bărbaţi şi 82,6 ani pentru femei.
Bolile cardiovasculare constituie principala cauză a deceselor din România, aceasta
însemnând că succesul înregistrat în cadrul intervenţiilor cardiace reprezintă un indicator
important de succes al sistemului de sănătate în ansamblu. Raportul a concluzionat că acesta
este un domeniu în care România a înregistrat anumite succese.

Rata standardizată a mortalităţii cauzate de afecţiuni cardiace din România pentru

ambele sexe (194 la 100.000 de locuitori) este cu mult sub cea a ţărilor cu niveluri de venit
similare (330 la 100.000 de locuitori), chiar dacă ţara înregistrează progrese limitate în ceea
ce priveşte atingerea rezultatelor din statele UE.

În alte domenii, precum cel al medicinii preventive, România nu se compară favorabil cu

celelalte state. Un exemplu dramatic este oferit de mortalitatea datorată cancerului de col
uterin care poate fi evitată într-o mare măsură prin depistarea şi tratarea leziunilor cervicale
depistate. Există o rată ridicată a cancerului de col uterin în România. Încă şi mai îngrijorător
este faptul că rata mortalităţii cauzate de această afecţiune creşte sau rămâne stabilă, în timp
ce în majoritatea statelor europene aceasta scade.

Receptivitatea faţă de beneficiari

Problemele legate de acest aspect tind să fie cele care sunt semnalate cel mai adesea în presă,

printre care se numără cozile mari şi pacienţii nemulţumiţi deoarece nu au putut obţine
serviciile de diagnosticare sau medicamentele de care au nevoie. Utilizatorii se plâng adesea

de faptul că sunt umiliţi atunci când au de-a face cu sectorul sănătăţii – există puţine
alternative în cadrul sistemului iar furnizorii nu depun adesea nici un efort pentru a fi atractivi

sau a veni în întâmpinarea utilizatorilor

Persistenţa plăţilor informale constituie o problemă nu numai datorită costurilor pe care le

implică acestea pentru utilizatori ci şi pentru că acestea reflectă o lipsă de preocupare faţă de
drepturile pacienţilor şi de libertatea furnizorilor de a decide asupra calităţii serviciilor pe
care le oferă pacienţilor. Sondajele sugerează faptul că plăţile informale sunt percepute pe
larg în special pentru servicii spitaliceşti; peste 60% dintre pacienţii spitalizaţi fac plăţi
informale. ―Receptivitatea‖ faţă de drepturile pacienţilor este greu de măsurat şi de cotat,
însă o astfel de tentativă din partea ―Indexului Euro al consumatorului de
Furnizarea de către sectorul privat este redusă. Numai 3 % din consultaţii (sau 6% din
familiile din cea mai înstărită cincime) au loc într-o clinică sau cabinet privat.

Echitatea şi protecţia financiară

Cât de echitabil este sistemul de îngrijire a sănătăţii? Cele mai recente date disponibile sunt

preluate din Studiul privind bugetele gospodăriilor (SBG) din anul 2008. Din datele SBG, se

pot trage mai multe concluzii:

Anii de creştere economică au sporit accesul întregii populaţii de la un procent de 61% în

anul 1996 la 71% în anul 2008. Totuşi, în această perioadă, accesul sporit era concentrat în
rândul grupurilor cu venituri mari. Accesul celor cu venituri de top a crescut de la 65 % la 80
% în timp ce nu s-a înregistrat nici o creştere a accesului pentru populația cea mai săracă.

Politica guvernului este aceea de a subvenţiona serviciile (astfel că, teoretic, nu există
coplată pentru servicii) şi de a subvenţiona parţial o mare varietate de produse farmaceutice
pentru întreaga populaţie. În afară de aceasta, categoriile sărace sunt scutite în mod explicit
de plăţi, însă dovezile de care dispunem sugerează faptul că această politică nu este eficientă
în ceea ce priveşte protejarea populaţiei sărace şi a altor grupuri vulnerabile faţă de
dificultăţile financiare.

Rata medie de rambursare pentru categoriile sărace este aceeaşi ca şi pentru toate celelalte
categorii de venituri, ceea ce înseamnă că, datorită faptului că utilizarea serviciilor medicale
este mai mare în rândul grupurilor cu venituri mai mari, de cele mai multe dintre subvenţii
beneficiază categoria mijlocie şi categoria bogată a populaţiei;

În timp ce în unele ţări bolile conduc la sărăcie din cauza costurilor ridicate ale îngrijirii
medicale suportate de pacienţi din propriile buzunare, în România, principala problemă o
constituie mai degrabă lipsa de acces la aceasta decât costurile financiare ridicate. Un studiu
bazat pe datele unui sondaj efectuat pentru perioada 1999 - 2004 a măsurat impactul plăţilor
pentru asistenţă medicală asupra sărăciei. În anul 1999, plăţile pentru asistenţă medicală au
adus 1,2 % din populaţie sub limita sărăciei, în timp ce în anul 2004 acestea au adus 0,4 %
din populaţie sub această limită.

Sustenabilitatea financiară
Între anii 2005 şi 2008, veniturile sectorului de sănătate publică au crescut rapid, cu o rată
nominală medie de 23% pe an, o rată de creştere mult mai rapidă decât cea a veniturilor
publice globale. Nevoile de finanţare ale sectorului sănătăţii au crescut cu o rată şi mai
rapidă, datorită unui număr de factori, printre care se număra creşterea numărului de
medicamente eligibile pentru subvenţionare şi eliminarea plafoanelor pentru medicamentele

compensate. În momentul în care criza financiară din anul 2008 a forţat guvernul să reducă

cheltuielile publice, sectorul sănătăţii a fost incapabil să-şi controleze cheltuielile şi, în loc de

aceasta, a acumulat datorii faţă de furnizorii de medicamente şi faţă de alţi furnizori. Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a ajuns de la înregistrarea unui surplus mic în

anii 2006 şi 2007 la înregistrarea unor deficite crescute în anii 2008 şi 2009. Rezervele CNAS

erau insuficiente pentru acoperirea întregului deficit şi, până la mijlocul anului 2010, CNAS

acumulase datorii foarte mari (mai ales faţă de furnizorii de medicamente). Guvernul a
aprobat un transfer special pentru achitarea acestei datorii însă, odată ce aceasta a fost plătită,

creditorii s-au înfăţişat cu cereri suplimentare. Ulterior, auditorii au descoperit că spitalele şi

farmaciile îşi vânduseră produsele şi serviciile, însă facturile nu fuseseră contabilizate de

către casele judeţene de asigurări, deoarece acestea ar fi depăşit plafoanele prevăzute în

bugetele acestora

Analiza Funcţională a Sectorului Sănătate în Româniasgg.gov.ro › etapa-II › MS-RO-FR-

Health-Sector-ROM

16. Modalitati de finantare pentru sistemul public de sanatatecnpv.ro › upload