UNIVERSITATEA ,,ARTIFEX,,

FINANTE SI CONTABILITATE

Nume: Ghiga Vlad Valentin

Profil:Contabilitate si informatica de gestiune
ANUL :2,Grupa 222

Peofesor indrumator:

Institutiile europene.
 Prezentare generala.

Uniunea Europeana este rezultatul uniunii politice a diferitelor state suverane si

democratice, care cedeaza o parte din suveranitatea lor pentru a forma o unitate de ordin
superior. Aceasta situatie se produce pentru prima data in istoria umanitatii si de aceea
institutiile care se creaza, dirijeaza si impulsioneaza procesul, formeaza un sistem unic in
lume. Pe masura ce Uniunea Europeana s-a extins, la fel s-a intamplat cu autoritatea si
puterile institutiilor sale, dar se pare ca „ schimbarile care au intervenit de-a lungul anilor au
creat o structura care este complexa si adesea prezinta riscul de a induce confuzie” . In mod
efectiv statele membre accepta sa delege o parte din suveranitatea lor unor institutii
independente, comune, ce reprezinta pe rand interesele comunitare, nationale si pe cele ale
cetatenilor. Daca initial s-au creat institutii paralele cu atributii asemanatoare prin Tratatele de
instituire a Comunitatilor europene, in cadrul fiecarei Comunitati, ulterior au fost unificate
prin Tratatul de fuziune, astfel ca, incepand cu 1 iulie 1967 cele trei Comunitati au dispus de
institutii comune: Parlamentul European (reprezentand popoarele statelor membre), Comisia
Europeana (executivul si organismul cu drept de initiativa legislativa, care reprezinta interesul
comunitar), Consiliul (reprezentand guvernele statelor membre), Curtea de Justitie (asigura
compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii
fondurilor europene). Conceptul de institutii comunitare se caracterizeaza prin anumite
elemente specifice: pun in aplicare, in temeiul competentelor lor conferite de tratate, regulile
juridice fundamentale de constituire si de functionare a Uniunii Europene; sunt create prin
tratate incheiate de catre statele membre; in domeniul in care actioneaza sunt dotate cu
puterea de a lua decizii si de a se impune in fata statelor membre; reprezinta interesele statelor
(Consiliul), interesele Uniunii (Comisia), interesele popoarelor stelor membre (Parlamentul) si
interesele dreptului Uniunii (Curtea de Justitie); de asemenea beneficiaza de o anumita
autonomie juridica, administrativa si financiara.
Institutiile comune sunt sprijinite de alte organisme, denumite institutii
complementare. Spre deosebire de institutii, organele si organismele se diferentiaza prin
faptul ca indeplinesc functii consultative. Unele dintre ele sunt create de catre institutiile
comunitare in vederea exercitarii atributiilor lor, iar altele de catre statele membre.
Activitatea institutiilor comunitare are la baza anumite principii, rezultate din Tratatele
institutive, si anume:
Principiul autonomiei institutiilor comunitare. Toate institutiile comunitare au competenta
de a-si hotari propriul regulament si de a-si alege functionarii publici comunitari.
Principiul atribuirii de competente. Nicio institutie comunitara nu are competente
generale, ci fiecareia ii sunt atribuite competente expres prin Tratatele institutive.
Principiul echilibrului institutional. Se face referire la separarea puterilor, dar si la
colaborarea intre puteri. Fiecare institutie trebuie sa-si exercite atributiile pe care Tratatul i le-
a conferit, trasferul de competente intre institutii nefiind permis.

Institutii implicate in conducerea Uniunii Europene.

In conducerea Uniunii Europene sunt implicate cinci institutii:
Parlamentul European reprezinta in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, ”popoarele
statelor reunite in cadrul Uniunii Europene”. Legitimat prin vot universal direct si ales pentru
un mandat de 5 ani, Parlamentul si-a sporit continuu influenta si puterea. Cei 785 de deputati
europeni reprezinta intreaga familie europeana.
Intrucat in lucrarea de fata urmaresc sa detaliez problemele legate de organizarea,
competentele si activitatea Parlamentului European, ma voi rezuma in acest capitol la o
prezentare succinta a institutiei mai sus mentionate.
Consiliul Uniunii Europene, denumit si Consiliul de Ministri, reprezinta, impreuna cu
Parlamentul European, ramura legislativa a Uniunii Europene. Consiliul Uniunii Europene
este principalul organ legislativ al Uniunii. Trebuie mentionat faptul ca nu este acelasi lucru
cu Consiliul Europei, care este o organizatie internationala, complet independenta de UE. De
asemenea nu trebuie sa fie confundat cu Consiliul European, care este o institutie diferita a
Uniunii Europene, chiar daca foarte apropiata de aceasta.
Desi este principalul factor de decizie al Uniunii Europene, Consiliul de Ministri este
institutia despre care „cei mai multi europeni, cunosc cel mai putin: intrunirile sale sunt tinute
in secret, si el atrage putina atentie din partea medie”.
Consiliul Uniunii Europene este format din reprezentantii guvernelor statelor membre, „este
un organ interguvernamental, dar si comunitar, in care sunt reprezentate statele membre prin
cate un ministru, care nu poate actiona in nume propriu, ci numai in conformitate cu
instructiunile primite de la guvernul sau” . Considerat cea mai puternica institutie a Uniunii
Europene, Consiliul este principalul ei organ decizional. El poate ca si Parlamentul sa adopte
legi si sa aprobe bugetul; coordoneaza politicile economice din statele membre; incheie
acorduri internationale; defineste politica externa si de securitate comuna; coordoneaza
cooperarea intre instantele judiciare si fortele de politie nationale in materie penala.
Exista un singur Consiliu, insa acesta se “reuneste in noua configuratii diferite in functie de
natura subiectelor abordate” . Spre exemplu, Ministrii Afacerilor de Externe se reunesc in
Consiliul Afaceri Generale, avand pe ordinea de zi relatiile externe si problemele de politica
generala, Ministrii economiei se reunesc in cadrul Consiliului economie – finante.etc.
Configuratiile in care se poate intruni Consiliul de Ministri sunt:
a)        Afaceri generale si relatii externe;
b)      Afaceri economice si financiare;
c)       Munca, politici sociale, sanatate si consumatori;
d)      Justitie si afaceri interne;
e)       Competitivitate;
f)        Transport,telecomunicatii si energie;
g)      Agricultura si pescuit;
h)      Mediu;
i)        Educatie, tineret si cultura.
Presedintia Consiliului este exercitata, pe rand, de catre fiecare stat membru pentru o durata
de 6 luni, potrivit unei ordini stabilite de catre Consiliul afacerilor generale. Presedintele
Consiliului orienteaza prioritatile si sugereaza compromisurile.
Consiliul poate „lua forma unui Consiliu general, daca este compus din ministrii de externe ai
statelor membre, ori a unor Consilii speciale, atunci cand sunt compus din ministrii
domeniilor specializate” . Consiliul general se intruneste o data pe luna, iar Consiliile speciale
atunci cand este nevoie.
Comisia Europeana este „bratul executiv – birocratic”[6] al Uniunii Europene, avand rolul de
a intocmi proiecte de legi si de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al
Comunitatilor Europene, independent de statele membre, avand deci un caracter cu adevarat
supranational. Comisarii actioneaza exclusiv la dispozitia Uniunii si nu a tarilor de origine.
Istoria Comisiei Europene incepe la 18 aprilie 1951, cand la Paris a fost semnat Tratatul
CECO, intrat in vigoare la 25 iulie 1952, prin care a fost instituita Inalta Autoritate. Termenul
de comisie a fost folosit „din motive strategice, pentru a masca atributiile supranationale ale
acestei institutii” . Din anul 1957 si pana la intrarea in vigoare a Tratatului de fuziune (1 iulie
1967), cele trei comunitati europene au avut fiecare cate un executiv, respectiv Inalta
Autoritate pentru CECO si cate o Comisie pentru CEEA si CEE. Prin tratatul de fuziune a fost
creata o singura Comisie pentru toate cele trei Comunitati.
 Comisia a fost sursa unora dintre cele mai importante initiative politice: merita mentionate
programul pietei unice si lansarea monedei euro. Mai mult decat atat, Comisia este cea care a
incurajat statele membre sa-si armonizeze propriile legi, regulamente si norme in interesele
indepartarii barierelor comerciale. Comisia Europeana este formata la ora actuala din 27 de
comisari, din care unul are functia de presedinte al Comisiei Europene. Consiliul European il
nominalizeaza pentru fiecare noua comisie pe presedintele acesteia, dupa care se solicita
acordul Parlamentului European. Presedintele Comisiei ar putea fi considerat „seful
birocrat” al Uniunii Europene. El are o autoritate considerabila in cadrul comisiei: poate
influenta numirea altor comisari, stabileste agenda pentru Comisie, poate lansa noi initiative
politice importante, poate prelua noi responsabilitati, reprezinta Comisia in legatura cu alte
institutii ale Uniunii Europene si cu guvernele nationale. In prezent, presedintele Comisiei
este portughezul Jose Manuel Durao Barroso, inca din anul 2004.
Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Nisa din 1 februarie 2003 fiecare stat membru al
Uniunii Europene isi deleaga cate un comisar, caruia i se aloca o anumita sfera de competenta
politica, care dupa posibilitati trebuie sa corespunda cu autoritatea detinuta de statul membru
in acel domeniu politic. Consiliul European numeste comisarii, dupa ce fiecare guvern
national a propus pentru comisariat cate trei candidati. Dupa numirea acestora se solicita
acordul Parlamentului.
Cele mai importante categorii de atributii ale Comisiei, prevazute de Tratatele institutive,
sunt considerate urmatoarele:
a)      atributii in procedura legislativa comunitara
b)      atributii executive
c)       atributii in vederea respectarii dreptului comunitar
d)      atributii de reprezentare

Curtea de Justitie, desi a avut o importanta critica pentru evolutia integrarii europene, iar
rolul sau a fost la fel de important ca cel al Parlamentului si Comisiei, stim prea putin despre
aceasta institutie. Curtea de Justitie isi are sediul la Luxemburg si este organul juridic al
Comunitatilor Europene. In sistemul politic al Uniunii Europene, Curtea Europeana de Justitie
are rolul puterii juridice. Hotararile emise de catre aceasta nu pot fi recurate in fata altei
instante. Curtea Europeana de Justitie nu trebuie confundata cu Curtea Europeana de Justitie
pentru Drepturile Omului cu sediul la Strassburg, care este o institutie a Consiliului Europei.
Sarcinile Curtii Europene de Justitie constau in asigurarea interpretarii uniforme a legislatiei
europene. In 1989, pentru a usura activitatea acesteia a fost infiintata Curtea Europeana de
Justitie de Prima Instanta (CEJ-PI) si ulterior, in 2004 o alta instanta, pentru probleme care
privesc functionarii publici: Tribunalul functionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci,
Curtea Europeana de Justitie nu mai este competenta decat pentru solutionarea cailor de atac
inaintate de persoanele fizice si juridice impotriva deciziilor luate de Curtea Europeana de
Justitie de Prima Instanta. Mai nou insa, cu putine exceptii, Curtea Europeana de Justitie
raspunde si de dosarele de chemare in judecata in prima instanta inaintate de statele membre
ale UE impotriva Comisiei Europene.
Curtea de Justitie este compusa din 27 de judecatori si 8 avocati generali. Judecatorii si
avocatii generali sunt desemnati de comun acord de catre guvernele statelor membre, pentru
un mandat de sase ani care poate fi reinnoit. Acestia sunt alesi din randul juristilor care ofera
toate garantiile de independenta si care intrunesc conditiile cerute pentru exercitarea, in tarile
lor, a celor mai inalte functii jurisdictionale sau a caror competenta este recunoscuta.
Judecatorii Curtii il desemneaza din randul lor pe presedintele Curtii, pentru o perioada de trei
ani care poate fi reinnoita. Presedintele conduce lucrarile si serviciile Curtii si, in cazul celor
mai mari complete de judecata, prezideaza sedintele si deliberarile. Avocatii generali asista
Curtea. Acestia au rolul de a prezenta, cu deplina impartialitate si in deplina independenta,
opinia juridica numita „concluzii”, in cauzele ce le sunt repartizate. Grefierul este secretarul
general al institutiei, ale carei servicii le conduce sub autoritatea presedintelui Curtii.
Cele mai importante functii pe care le indeplineste Curtea de Justitie, sunt urmatoarele:
a) functia jurisdictionala, care actioneaza ca o „curte constitutionala cand interpreteaza
Tratatele comunitare; ca o curte administrativa cand se pronunta cu privire la legalitatea
deciziilor institutiilor comunitare; ca o instanta civila cand judeca recursurile in daune
interese.
b) functie consultativa, emite avize cu privire la propunerile de revizuire a Tratatelor si cu
privire la compatibilitatea acordurilor externe ale Comunitatii cu Tratatele comunitare.
Curtea de Conturi a fost instituita prin Tratatul de revizuire a dispozitiilor bugetare, semnat la
Bruxelles, in 22 iulie 1975 si intrat in vigoare la 1 iunie 1977. Prin Tratatul de la Maastricht,
semnat in 7 februarie 1992 si intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, Curtea de Conturi a
dobandit statutul de institutie comunitara. Pana la aceasta data, Curtea de Conturi a functionat
ca un organ comunitar complementar, „cu caracter tehnic, desi, in fapt, statutul sau era
apropiat de cel al Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene” .
Curtea de Conturi examineaza legitimitatea si regularitatea intrarilor si iesirilor din Uniunea
Europeana si supravegheaza gestiunea financiara sanatoasa a bugetului UE. Curtea de Conturi
este compusa din cate un cetatean pentru fiecare stat membru, numit de Consiliul Uniunii
Europene cu un mandat de sase ani, care poate fi reinnoit. Din motive de eficienta, Curtea
poate institui sectiuni in interiorul ei, cu un numar redus de membri, pentru a adopta anumite
categorii de relatii si pareri. Membrii isi desemneaza presedintele Curtii, care ramane in post
timp de trei ani.
Curtea de Conturi are competente multiple, cele mai importante fiind urmatoarele:
a) atributii de control, pentru indeplinirea carora colaboreaza cu alte institutii internationale
similare si cu organismele nationale de control din statele membre.
b) atributii de asistenta, Curtea Europeana de Conturi supravegheaza activitatatile
Consiliului si Parlamentului, urmarind corectitudinea cu care acestea isi exercita functiile de
control al executiei bugetare.
c) atributii consultative, se exercita in activitatea de elaborare a unor avize cerute de unele
institutii comunitare, cu privire la adoptarea unor acte juridice.
Institutii complementare.

a) Organe consultative
Comitetul Economic si Social este un organ consultativ al Uniunii Europene. Infiintat in
1957, acesta are rol consultativ pe langa institutiile europene mari (Comisia Europeana,
Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European). Consilierea se realizeaza
prin avize privind propunerile legislative ale UE si, de asemenea, prin elaborarea de avize din
initiativa Comitetului Economic si Social. Unul din rolurile principale ale acestui organism
este de a asigura „o punte” intre institutiile UE si „societate civila organizata”.
Comitetul Regiunilor este un organism de reprezentare a intereselor locale si regionale,
care contribuie la intarirea legaturilor dintre cetatenii aceleeasi regiuni, la apropierea si
implicarea acestora in deciziile Uniunii. In prezent, Comitetul Regiunilor este un organism
complementar celor trei institutii Comunitare (Consiliul, Comisia, Parlamentul), compus din
344 de membri. In sistemul institutional comunitar Comitetul si-a castigat un loc bine definit
datorita experientei politice a membrilor sai la diferite niveluri locale si a cunoasterii
aprofundate a problematicii regionale si locale.

b) Organe de gestiune specializate

Avocatul Poporului in Uniunea Europeana sau Ombudsmanul European este ales dintre
cetatenii Uniunii Europene, care au drepturi civile si politice depline si care ofera toate
garantiile privind independenta. Trebuie sa indeplineasca conditiile necesare pentru
exercitarea celei mai inalte functii juridice din tara lor si de asemenea sa dispuna de
experienta si competente recunoscute pentru a indeplini indatoririle Ombudsmanului
European. Parlamentul European numeste in mod normal Avocatul Poporului pentru un
mandat electoral complet (cinci ani). Ombudsmanul European inceteaza sa isi indeplineasca
indatoririle fie la sfarsitul mandatului, fie in urma demisiei sau a eliberarii din functie. Cu
exceptia cazurilor in care este eliberat din functie, Ombudsmanul European ramane in functie
pana la numirea succesorului sau. In eventualitatea intreruperii timpurii a indeplinirii
indatoririlor, in termen de trei luni din momentul in care postul devine vacant, este numit un
succesor pana la sfarsitul mandatului parlamentar. Ombudsmanul European care nu mai
indeplineste conditiile necesare pentru indeplinirea indatoririlor sale sau care se face vinovat
de o abatere disciplinara grava poate fi eliberat din functie de Curtea Suprema de Justitie a
Comunitatilor Europene, la cererea Parlamentului European.
Ombudsmanul European investigheaza plangerile privind cazuri de administrare defectuoasa
in actiunea institutiilor si organelor Uniunii Europene. Ombudsmanul este complet
independent si impartial, isi indeplineste indatoririle in mod complet independent, in interesul
general al Comunitatii europene si al cetatenilor Uniunii. Pe parcursul indeplinirii indatoririlor
sale, acesta nici nu incearca sa obtina si nici nu accepta instructiuni din partea nici unui
guvern sau a altui organism. Acesta nu savarseste nici un act incompatibil cu natura
indatoririlor sale.
La preluarea indatoririlor sale, Ombudsmanul European se angajeaza solemn in fata Curtii de
Justitie a Comunitatilor Europene ca isi va indeplini indatoririle in mod complet independent
si impartial, si ca pe parcursul mandatului sau si dupa incheierea acestuia va respecta
obligatiile care decurg din acesta, in special indatorirea de a proceda cu integritate si discretie
in ceea ce priveste acceptarea unor functii, numiri sau beneficii dupa incheierea mandatului
sau. Pe parcursul mandatului sau, Ombudsmanul European nu poate indeplini nici un alt fel
de indatoriri politice sau administrative si nu poate avea nici o alta ocupatie, indiferent daca
acestea sunt cu titlu oneros sau nu.
In privinta remuneratiei, a alocatiilor si a pensiei, Ombudsmanul European se situeaza la
acelasi nivel ca si un judecator al Curtii Supreme de Justitie a Comunitatii Europene.
Banca Europeana de Investitii este institutia financiara a Uniunii Europene si a fost stabilita in
conditiile Tratatului de la Roma. Banca Europeana de Investitii  a fost infiintata prin Tratatul
de la Roma, fiind un institut de finantare al Uniunii Europene. Prin promovarea unei
dezvoltari echilibrate a intregului spatiu comunitar, Banca Europeana de Investitii contribuie
la coeziunea economica, sociala si teritoriala a UE. Banca Europeana de Investitii, ai carui
actionari sunt cele 27 de state membre ale UE, este condusa de Consiliul Guvernatorilor,
alcatuit din cei 27 de ministri de finante, cate unul pentru fiecare stat membru. Banca
Europeana de Investitii are personalitate juridica si autonomie financiara, avand rolul de a
prelua finantarea pe termen lung a unor proiecte concrete, a caror viabilitate economica,
tehnica, ecologica si financiara este garantata. Resursele necesare pentru acordarea
imprumuturilor provin in mare parte din obligatiuni plasate pe pietele de capital, Banca
Europeana de Investitii dispune insa si de resurse proprii. In perioada 1994-1999
activitatile Bancii Europene de Investitii s-au axat in mare parte pe urmatoarele sectoare:
transporturi, telecomunicatii, energie, apa, invatamant.
Banca Centrala Europeana este banca centrala a Uniunii Europene, cu functia de administrare
a politicii monetare in cele 13 tari care folosesc euro ca moneda (Uniunea Monetara
Europeana). Banca Centrala Europeana Isi are sediul in Frankfurt am Main. Principalele
functii ale sale sunt: distributia si supravegherea stabilitatii monedei Euro, definirea politicii
europene a intereselor si controlul rezervelor de bani cooperarea cu bancile nationale.
Membrii Consiliului Guvernatorilor Bancii Centrale Europene sunt membri ai Consiliului
Director si in acelasi timp presedinti ai bancilor nationale. Consiliul Director al Bancii
Centrale Europene, cel mai important organ de decizie al Bancii Centrale Europene, este ales
la fiecare 8 ani si este format dintr-un presedinte, un vicepresedinte si alti patru membri.
Cu exceptia Parlamentului European, cetatenii Uniunii Europene nu au legatura directa cu
nici una dintre institutiile Uniunii Europene, dar in schimb, sunt stabilite raporturi cu acestea
prin intermediul guvernelor nationale.Guvernele nationale ale statelor membre au cedat puteri
importante institutiilor comunitare, indeosebi de la Actul Unic European, cand activitatile
Comisiei, Cosiliului Uniunii Europene, Parlamentului European si Curtii de Justitie
Europene au avut o influenta directa asupra vietii europenilor.
Este cert faptul ca institutiile europene reprezinta puntea noastra de legatura cu familia
europeana, dar poate ca este important sa admitem ca institutiilor comunitare „inca le lipsesc
multe din caracteristicile unei forme de guvernare federala conventionala”